Lumină, zei şi oameni

Lumină, zei şi oameni
Floare de femingină
Niciodată timpul nu a fost mai dureros decât acum
Îţi simt respiraţia ca o ecuaţie matematică
Ce îmi înghite nerv cu nerv, iubirea fără emoţie
S-ar topi, s-ar dezintegra ca lumina nevăzută de orbi
Azi nu mi-ai şoptit... tot agăţ nişte verbe ca tăcerile icoanelor
Nu mai spune că ninge! Nu are rost!
Veşnicia inimii mele s-a sfârşit
Închide-mi gura cu un cerc de sticlă
Tu nu vei înţelege niciodată rădăcina amară a somnului
E ca un poem fără replică...
Azi se întorc păsările în copaci
Şi lumina e tot mai mare
Dar ce mi-au spus zeii,
Eu nu aud cu mâna ta sau mâna lor
Mă ve-ţi ucide ca pe o floare de cireş, fără strigăt
Continuă să dormi, să dormi,
Până ce răsăritul soarelui va cuprinde în zei lumina!

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul s-ar sfârşi!

Lumina dragostei e una
Seamănă cu lumina din cer
Păsările sunt nepieritoare în zborul lor
E viaţă tot ce nu vezi se amestecă
Cu soarele cu ochii nostri
de cireş nu trece o sclipire printr-o clipă
Bogaţi am fi, săraci bogăţiei fără iubire
Totul s-ar sfârşi!
Comete ceruri, veşnicie şi lumea ar tembeliza
Aplauze şi frigul s-ar topi în asfinţit
Ierni şi primăveri ar fi talaze
O ploaie a verii fără răsărit
P. S. Am scris aceste poezii cu inima.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare a nopţii

E timpul ce-l făr' de lumină
Moare, se stinge ca o zidire,
Topindu-se la soare cu mâna
Privire ce în rouă se trezeşte
Aşa e timpul, fără tine ca miezul nopţii
Ce coboară luna în ape
Tot se coboară pe obraji ca o lacrimă
Lumina curge, îl opreşte are pământ şi cer
Şi e cuprins de dragoste timpul
Iubirea seamănă cu un peşte alb ce zboară,
În aripile lui stă poezia şi Dumnezeu plângindu-i pe oameni
Aşa e timpul când îl răsuceşti în palme,
Ca pe o lumină a libertăţii.
Noaptea e linişte!
Ziua fântinile oraşului se tot mută în umbre de lumină,
Răsărind în fiecare culoare a curcubeului
În raze, purtând un înger.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă albastră

N-am ajuns să cunosc iubirea.
Nici nu cred că există...
Ce eşti tu, poartă albastră?
Şi cât de ninse sunt tâmplele mele,
Acum e miezul nopţii
Sunt clipele ce ard,
Dar nu se mai ridică la lumină.
Rămân ancorate, într-un stindard,
Care-şi apleacă pânza.
Vei înţelege cum, peste ani lumina va pătrunde
Ca o singurătate dintr-un cireş înflorit
Nu vei vedea că ninge
Şi se ascund ochii tăi în ochii mei,
În umbra de oglindă
Şi atunci ca niciodată
Într-un poem te voi zidi,
Mă vei zidi, îmbrăcând-ţi trupul în flori de vişin.
Ca pentru totdeauna să ştii că te-am iubit.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea te caută în culoare

Singurătatea fară tine înseamnă mult,
doi si cu doi sint infinit
merg de la răsărit pana la apus si scriu cu mâna prin cenuşă
macii afară scot capetele
luna tremură printre copaci
timpul se contopeşte-n palme
si tu te asezi cu trupul pe nisip, visind să dormi
cum ai iubi o floare si mâna mea te caută in culoare,
topindu-ţi sărutarea, in gura mea cu foc
tu mă trezeşti noaptea
coboară intro depărtare de fluturi verzi!
lumină nepereche si doare somnul fără tine.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele inimii mele

Toamnă!
Sunt albi la faţă mestecănii
Lumina e albă din razele soarelui
Din palme ciugulesc păsările flori din grădinile raiului
Nu ştiu unde şade egreta în inima ta
Sau a plecat odată cu toamna!
Ce se întâlneşte cu valurile inimii mele
Ascult-o, e fereastra ce nu vrea să-ţi vorbească!
Ce nu se închide,
E lumina care naşte zâmbetul
Toamnă, du-mă lângă ea!
A trecut de miezul nopţii
Am lăsat inima să aleagă
Alegând frunzele care cad melancolic
Şi pe ea care poartă tot numele inimii mele,
Cu rezonanţa luminii aşezate ca nişte trepte de piatră Nemişcate aşteptând, oare ce va zice?
Tot aşteptând-o să vină, odată cu toamna aprinsă şi ruginie.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică

Aş vrea să suflu, dar mi-e tare greu...
La fiole e şi mai greu
Cum nu consum alcool mi-e greu de tot
Să pot curma viteza-n fiecare plop
Şi dacă tu-mi vei lumina...
Pe mine mă vei captiva
Şi vei gândi că vreau un bec aprins...
Dar tot aprins va sta cât voi dormi?
Nu vreau un ceas pe masă...
Nici unul la mână...
Timpul măsoară doar anii fără rost...
Pe cei ce-mi vor schimba destinul îi luminează
Nu le da decât să guste din lumina cu gust de gutui
Să doarmă cu stele-n vis şi să acopere toate miraculoasele flori
Sunt aici să-ţi desenez iubirea...
Ea are culori mii şi mii...
E tot ce-mi stă aproape, e trăirea...
Din care mă scald în vibraţii alese
Am sa înviu cu fiecare coală de hârtie
În care-mi pot urni literele şi alfabetul luminii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina să devenită perlă

Am fost şi sunt lumina
Am fost lumina, dar am căzut
Am fost aprinsă şi m-am stins
Acum când tu mă chemi cu dragostea ta
Eu mă pierd în mii de senzaţii ce-mi erau străine
Mă simt ca-n anii adolescenţei
Când visam să schimb lumea, fără a mă schimba pe mine
Dar timpul este limitat şi eu visez ce-am mai visat
Să fiu natura, mama, tatăl, mâna lui Dumnezeu
Astăzi voi înţelege că pot visa....
Visez ca din dragostea mea, lumina să devenită perlă
Ce-ţi va încorona gâtul tău de regină a sufletelor pereche.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt un fulg, sunt chiar lumina

Deşi tu ai plecat in negura pustie,
Eu am cuprins lumina sufletului tău
Şi am descifrat taina împletirii artelor
Nu caut sa respir prin porii pielii tale
Ci voi atinge sufletul in dansul fără ritm,
Ma simt ca un voal in senzaţii multicolore
Ce va cuprinde timpul şi mintea uneori.

Să ne atingem ochii prin calde îmbrăţişări
In care timpul nu e limitat de tine, nici de zei
De astăzi voi fi regina propriei vieţi,
Voi lumina precum un felinar in noapte
Şi voi cuprinde nemărginirea in lumea fără sens.
Prin somn voi cuceri ţărmul, fără limite
Fără reguli şi desprinse zări.
De astăzi îngerii nu se vor ascunde...
Vor domina lumina şi vor atinge zarea...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina scapără prin ploi şi numai tu, Doamne o ştii,
Tu ai da-o, tu ai zidit cu ea cruce şi zidul plângerii
Ai pus piatră pe piatră în fântânile întunericului
Cu mâna Ta, cu ochiul Tău
M-ai primit fără haine şi fără speranţe
M-ai zidit în zborul păsărilor până la cer,
Atingindu-L cu dragoste,
Însă eu am umblat prin pietre desculţ
Şi m-am hrănit cu soare
Îndestulând iubirea altora, mârturisind
Şi dăruindu-le cămaşa
Acum îţi cer, rugându-te să mă ierţi
Pentru fiecare dimineaţă
În care m-am trezit şi poate au uitat
Să mă rog şi să-mi întind mâinile în forma crucii
Singur în gând ca un copil ce în inimă, zideşte cuvântul.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de târziu

Se scutură lumina din crengi! Cu înc-o toamnă
Sunt mai bătrân! Nimic nu-i cum a fost!
Se lasă-n suflet bruma şi timpul mă însamnă,
Să-ncep a înţelege că totu-i fără rost?

Degeaba-i încărcată a inimii livadă,
Că mâna ce-o aşteaptă nu vine la cules.
Şi fructele, rotunde, pe jos încep să cadă,
Şi totu-i fără noimă şi fără înţeles.

E toamnă iar. Sunt singur şi gândul mi-e la tine!
Şi numele-ţi – fruct dulce – pe buze-l simt şi-l ştiu,
Dar eşti aşa departe şi-atât de frig e-n mine,
Că mă-nvelesc pe suflet cu stropii de târziu.

Se-apropie sfârşitul? Să plâng nu are rost,
Nimic în astă viaţă nu este cum a fost.

sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de sticlă

cioburi de sticlă şi
prea multe plimbări sub clar de lună;
mă domina treptat reflexia asta ameţitoare,
parcă nu mai aveam scăpare
m-a prins ferm cu un braţ muribund şi
nu mai aveam scăpare.

de ce se difractează-n faţa ochilor mei
noaptea, cu tot cu umbre şi stafii
care mă alungă,
îmi creează disconfort şi
vreau să fug.

privirea mi se-ntunecă şi luna o văd
microscopic,
să mă fi îndepărtat de tot?
sau poate nu mai văd şi nu mai simt;
nu mai cred?

priveam luna cu speranţă;
azi nici n-o mai privesc:
în cioburile de atunci s-a schimbat fizica lumii
şi ochii tăi şi privirea s-au schimbat;
puţin îmi pasă.

sub clarul de lună,
dansul neobişnuit al valurilor de ape
nu mă decepţiona atunci,
mă obliga să cred
că luna-n cioburile sparte de pe mal
e adevărată, e mai frumoasă şi
mai calmă ca niciodată.

m-a lovit intens furtuna, neaşteptat,
mi-a răvăşit ideile, punctul de plecare şi
fără să-mi dau seama,
m-am trezit în întunericul pur
fără să ştiu unde sunt, fără nimeni aici,
doar eu şi cristale reci din sticlă,
pe care le simt, îmi taie tălpile.

şi fug, că nu pot aştepta,
mă-njunghie ca nişte cuţite,
dar nu pot aştepta...
noaptea mă apasă, vântul mă sufocă
şi cioburile
au pierit şi nu mai reflectă
nici lumina,
nici întunericul,
nici nu mai înseamnă nimic acum.

poezie de Andreea Buzuriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti o străină

Azi mi-ai spus că pleci şi ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.

Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.

Un gând rece şi întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?

poezie de Dragomir Mihai-Viorel (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă iubirii

Hei, cum nu înţelegi tu vântul dimineţii mele
El e povestea, tu iubirea...
A fost sau nu a fost...
Nu ştim şi gata.
S-au împărţit trandafirii şi nopţile
Şi poarta a devenit tot mai închisă
Cum? Tu nu ştii?
Ca dimineaţa asta e numai a ta
O cruce şi un dans ce ne desparte
Nu este moarte, nici iubire.
Fără dragoste şi fără închinări deşarte.
Orice poet ti-ar spune: -"Bate vantul!
Odă inimii mele eşti tu! "
Plecăm, zburăm.
Doar cuvântul undeva în inimi
Pentru dragoste rămâne!

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut lumina...

Caut lumina divină, sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată făptura omenească
Sau ca văzduhul suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată să-mi răsfăţ inima,
Ca noaptea instelată
În viaţa mea sau peste iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc şi frumuseţea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.

Dar unde-i lumina divină?
La câţi ani lumină?
Şi iubirea visată...
La ce distanţă de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Că încă mai există şi are vise.

Şi, ce sunt lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toţii până la moarte,
Decât sfânta înţelepciune,
Sau pacea şi armonia oamenilor
În lume şi în toate.

poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna şi curcubeul

Ninge, trec cu palmele pe coapsele tale,
Cioplite din albul unei statui
Zăpada iubirii îmi curge prin sânge ca roşul
Culorii din zâmbet acum şi atunci
Iarna zideşte în mine lumina şi visul ninge
Întinde-ţi braţele să alungăm uitarea
Iarnă, nu există iarnă perfectă
Ninsoarea e foc atins de lumină
Pomul sădit al inimii mele ţi-l dărui ţie
Curcubeu din aura mea
Ninge! Se nasc culori alb şi negru ca timpul ceasului oprit
Când întind braţele către tine până la adâncul cuvintelor.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doliu

Mai mult, tu nu vei mai vedea
Nimic, nici cer, nici flori.
S-au prăfuit din zarea ta,
Ca nişte nori.
Nici zare nu vei mai avea,
Nici ochi cu care s-o măsori
În geamuri prin perdea.
De-acum străină mâna ta
Îţi va şedea deoparte,
Ca un condei, pe undeva,
Alăturea de-o carte.
Şi ochii tăi, de gura ta,
Vor trece mai departe,
Decât un nufăr de o stea.

Orbit-a viaţa şi, cu ea,
Şi cântecul şi luna,
Şi unda-n care strălucea
S-a stins pe totdeauna.

Tu pentru veci nu vei mai fi,
Şi-ai fost, cumva, vreodată?
Pustiul mă învălui,
Când sub un plop mi se trezi
Tot dorul de-altădată!
Durerea mi se pierde-n fum,
Tot căutând un vreasc de rost
Într-aste drumuri fără drum,
În care toate doar au fost,
Şi nu mai sunt acum.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem dedicat fericirii şi vindecării

Iubirea ne-a înălţat inima
Ca un balsam al ei s-a manifestat
Nu a pătruns fără a vindeca răni,
Traume emoţionale sau regrete
Acum că ne-am vindecat,
Suntem mai atenţi cu visele noastre,
Nu uităm să sperăm, să visăm şi să atingem lumina
Ori de câte ori vom pătrunde în Abis
Visul nostru va deveni o realitate imediată
Un ki benefic, un pachet al liniştii şi frumuseţii interioare.
Să ne deschidem inimile, dar să nu ne pierdem valoarea,
Puterea creatoare, manifestarea ei...
Dă-mi mâna, pentru a găsi lumina!
Dă-mi o floare, pentru a vedea natura,
Nu te lăsa atins de nedreptate,
Eu încă mai pot ierta, iubi, mulţumi, binecuvânta.
Iar tu eşti la fel de special ca mine...
Deschide inima şi vindecarea ta este alături!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haine de lumină

În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem

vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai

în lumina Ta curată
toţi azi ca să ne zidim
o viaţă fără pată
pe pământ ca să trăim

vrem să fim cu toţi lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
şi al vieţii viu Cuvânt

toţi dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină

curgă dar de azi lumina
din noi toţi pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt

El ne este sărbătoare
şi lumnină şi menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire

haideţi dar acum cu toţii
să-i dăm fiinţa şi iubirea
Isus chiar şi-n clipa morţii
să ne fie mântuirea

ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieţii aşezăminte
toţi să fim de fire goi

din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viaţa-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim

curgă dar lumina sfântă
fiinţele să ne inunde
ca noi toţi să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde

fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Îţi dau lumina păcii, iubirii şi prosperităţii pentru tine şi pentru familia ta. Nu o stinge, dă-o la persoanele dragi ţie!
A. M: "Eu-Sunt" sau faptul tău de "A-Fi" desprins complet de orice gând sau "a ştii" este Lumina Lumii, sau aşa cum spune Preaiubitul: "Eu-Sunt" este Lumina lumii, cel ce îl va recunoaşte nu va mai umbla în întuneric ci va avea Lumina Conştiinţei veşnice." Tot el spune: "Eu-Sunt" e calea, Adevărul şi Viaţa!" Doar recunoaşte-ţi Sinele, recunoaşte ce poate să fie acest "Eu-Sunt", fără gânduri şi tu însuţi vei fi lumina întregii lumi, exact la fel cum este chiar acum, chiar aici Hristos! Toţi sunteţi Hristos, dar mintea voastră adoră să-l facă pe credinciosul. Ce blasfemie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Luna, soarele sau o floare...
Toate ţi le ofer, iubita mea
Permite-mi să te mângâi
Cu toată intensitatea inimii mele
Permite-mi mişcarea inimii în diferite lumi
Permite-mi creaţia şi lumina.
Cred că muzica sufletului tău m-a stimulat
Într-atât încât voi crea doar lumina dragostei dintre noi.
Arată-mi inima ta în albe trăiri.
Continuă să mă săruţi, din priviri!
Am nevoie de tine, în această noapte
Sau poate mâine,
Cuprinde-mi mintea cu liniştea ta, monumentală!

În noaptea asta, m-am dăruit ţie
Cu toate trăirile mele, cu toate emoţiile şi trecutul meu.
Permite-mi să fiu un om de încredere,
Confesează-mi-te pentru a găsi liniştea sufletelor pereche!
Timpul va fi prieten bun şi ne va permite lumina.
Acum te ating, ca pe un real partener...
Şi mă las purtată de valul iubirii pure.
Arată-mi dragostea ta!...
Descoperă-te tot, în faţa mea!
Dincolo de privirea ta... văd misticismul..,
Enigmatice momente... le opresc pentru a crea lumina iubirii
Şi va arde ca o făclie... ca o lumină vie!
Arată-mi iubirea ta!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!