Doar... o salcie și-un tei...
De m-am întrebat vreodată ce-mi doresc cu-adevărat?
Prinsă-n "caruselul" vieții, nici nu cred c-am avut vreme
Și-au trecut, în goană, anii, fără să mă fi-ntrebat,
Unde-i visul cel mai dulce, care-n taină să mă cheme...
Am visat, precum oricine... Și așa, pe la răstimpuri,
Mi-am dorit, (mai blând, mai aprig), multe lucruri și-mpliniri.
Le-am primit? Și da... și nu! Și zburat-au anotimpuri,
Așa cum "îi șade bine"... preavremelnicei trăiri...
Acum, când privesc în urmă cu un ochi puțin mai... critic,
Fac, tardiv, "evaluarea" la ce-am cerut de la soartă,
Constatând cu-amărăciune: ce-mi părea cândva mirific,
Azi îmi pare o reflexie într-un ciob de sticlă spartă...
Pofte nebunești, orgolii și ambiții fără bază,
M-au "curtat" de-a lungul vieții, încercând să-mi intre-n vrere,
Să-mi întunece vederea cu o perdea de emfază,
Ori cu praful de iluzii ce se cheamă, scurt, plăcere...
Câtă pierdere de vreme, atunci când nu știi ce vrei!
Acum știu! Vreau doar căsuța ce-o "zidea" povestea noastră,
Iar în curte-n iarba-naltă, doar o salcie și-un tei
Și susurul blând al apei în râul de sub fereastră...
Să trăim în paradisul simplității de la munte,
Cât se va îndura cerul să ne țină, de-o mai vrea:
Tu... să-mi spui povești frumoase, mângâindu-mă pe frunte,
Eu... să depăn nemurirea, prinsă-n ochii-ți de cafea...
Fremete prin cetini vântul, cadă stelele pe noi,
Basme vechi la gura sobei să ne șoptească nămeții,
Flori de luncă-n crucea verii să ne-ntâmpine vioi,
Cu aroma purității stinsă-n roua dimineții...
Vă arunc în neființa neaducerii aminte
Vise vechi, sărmane vise, ce-ați trecut prin anii mei
Și-mi trăiesc visul de aur, doar... în câteva cuvinte:
Să-mi dai Doamne-n curtea vieții, doar... o salcie și-un tei!...
poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre dorințe
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre vară
- poezii despre timp
- poezii despre tei
Citate similare
Patimă nescrisă
Uneori aș vrea să te cunosc
Sau poate e mai bine să rămâi necunoscut,
Căci doar așa pot eu să te iubesc
Fără să știu de-al tău prezent și nici trecut,
Uneori aș vrea să-mi cânți doar mie
Și ochii tăi căprui să-i tot privesc,
Iar dragostea ce-o simt acum în mine
C-o bucurie nelumească s-o trăiesc,
Uneori aș vrea să nu te fi-ntâlnit
Să pot să-mi văd de viețile trăite,
Cu zile scurte și mai lungi
Cu nopțile senine mai dormite,
Uneori aș vrea să nu mă întristez,
Când știu că al tău trudit suflet
Pe mine nu m-a regăsit,
Iar visul meu s-a velnicit în plânset.
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre zile, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre somn sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Azi m-am gândit, cu drag, la tine
Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și ai în preajmă mii de flori.
Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și ești departe de ninsori.
Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și-ți cresc aripile, și zbori.
Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine,
Și că plutești pe-o mare de valori.
Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și, că te bucuri de scrisori.
Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și, către visul meu cobori.
Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu cât ești bine
Și, doar de cine-ți este dor.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre valoare
- poezii despre scrisori
- poezii despre prezent
- poezii despre ninsoare
- poezii despre flori
- poezii despre dor
- poezii despre creștere
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Casa fără trepte
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...
azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre anotimpuri, poezii despre învățătură, poezii despre vorbire, poezii despre religie sau poezii despre păr
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...
azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când eram tânăr și liber, și imaginația mea nu avea limite, visam să schimb lumea. Pe măsură ce îmbătrâneam și deveneam mai înțelept, am descoperit că lumea nu vrea să se schimbe, așa că am hotărât să privesc mai puțin departe și anume, să-mi schimb doar țara. Dar și ea părea să fie de neclintit. În amurgul vieții, într-o ultimă încercare disperată, am încercat să-mi schimb doar familia, pe cei apropriați mie, dar, vai, nici ei nu au vrut asta. Iar acum, când zac pe patul de moarte, îmi dau seama că dacă m-aș fi schimbat pe mine, mai întâi, atunci, prin acest exemplu, mi-aș fi schimbat familia și prietenii. Încurajat și însuflețit de ei, aș fi găsit putere să-mi fac țara mai bună și, cine știe, poate chiar aș fi schimbat lumea...
Anca Munteanu în Introducere în creatologie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre țări, citate despre înțelepciune, citate despre încurajare, citate despre viață, citate despre tinerețe, citate despre prietenie, citate despre moarte sau citate despre limite
Amintiri și vise scrise
Vor trece ani, vor trece zări
Vor trece multe amintiri.
Vom scrie vise, versuri, stări
Din ale noastre... triste firi.
Vom adormi, visând, visând
Căci viața e frumoasă.
Ne vom trezi, cântând, cântând
Trebăluind prin casă.
Sunt amintiri, dar sunt și vise
Ce vin, ce au trecut.
Când le uităm, rămân ucise
Un lucru neplăcut.
Bine ar fi, să le salvăm
Le scriem, să trăiască.
Farmec aparte, să le dăm
Să nu se veștejească.
Îmi amintesc... când ne iubeam
Îmi amintesc prea bine.
Din ochi, iubirea, îți sorbeam
Îmi amintesc de tine.
Îmi amintesc, prima-ntâlnire
Iubita când îmi vine.
Îmi amintesc, plăcuta-ți fire
Îmi amintesc, de tine.
Și-mi amintesc, al tău sărut
O, cât era de bine.
Și-mi amintesc, cât a trecut
Da, mi-amintesc de tine.
Aș trece eu, să-mi amintesc
Să-mi amintesc mai multe.
Când îți spuneam, că te iubesc
Și cerul vrea s-asculte.
Și-a ascultat, a ascultat
Eram, ca doi copii.
Pe brațe, eu, mi te-am purtat
Dorită ca să-mi fii.
Și-mi amintesc, cum mă doreai
Cum mă doreai fiebinte.
În brațe, tu, cum mă strângeai
Și îmi șopteai cuvinte:
Mai stai, mai stai, mai stai
Mai vreau al tău sărut.
Mai stai, mai stai ziceai
Și vremea a trecut.
Și vremea, vremea... va mai trece
Rămân, doar amintiri.
Și amintirea, ne petrece
Spre alte zări... și firi.
Acum, le știți: le-am scris
Le-am scris ca să le știți.
Și vor rămâne... vis
Și voi să vă iubiți.
Viața, este frumoasă
Frumoasă, când iubești.
Și este, dureroasă
Când tu, o părăsești.
Și vine, vine-o zi
Când toți o părăsim.
Și ziua, n-o vom ști
Cumva, să o vestim.
Și dacă tot, nu știm
Nu știm ce va mai fi.
Măcar, să ne-amintim
Când timpul, v-a muri.
Sunt amintiri, sunt vise
Sunt vise adunate.
Spre zări, vor fi deschise
Frumos poetizate.
Și dacă se vor teme
Prin vreme, să înoate.
Nu vă temeți... de vreme
Spunând, că nu se poate.
Se poate, dacă vrem
Și dacă... ne iubim.
Și amintiri... avem
Scrise, când: le citim.
poezie de Paul Preda Păvălache (15 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre amintiri, poezii despre înot sau poezii despre versuri
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre nevinovăție, poezii despre gânduri sau poezii despre foc
Chiar dacă anii se adună
Chiar dacă anii se adună mulți,
nu voi uita cât am iubit odată,
voi regăsi întotdeauna punți
să retrăiesc minunea căutată.
Chiar și copil voi fi, din când în când,
și-n visul meu, călătorind prin vreme,
te voi zări prin pajiști alergând,
iar dorul meu, vibrând, o să te cheme.
Voi sta cu părul răscolit de vânt,
privind de-a lungul vremii înapoi
și pe poteca strâmtă, alergând,
ne-om întâlni, căzând în iarbă goi.
Îmbrățișați vom luneca la vale,
prin văile umplute de țărână,
nimic n-o să ne poată sta în cale,
cât timpul ne va ține împreună.
Eu am rămas același, neschimbat,
doar ochii triști mai obosiți îmi par,
pe chipul parcă mai îngândurat,
când în trecut te caut în zadar,
sau când apari, dar nu așa de clară
precum aevea te știam cândva,
iar umbra ta începe să mă doară,
când visul meu n-o poate contura.
Fă, Doamne, o minune pentru noi,
cum ai făcut, atunci, întâia oară
din viață noastră dă-ne înapoi
doar amintiri care să nu ne doară!
poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana (2016)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi
Cade
cade zăpadă multă să ne-ajungă...
nici nu știu dacă te mai iubesc
nici nu știu dacă mai am nevoie de mine
în toiul iernii cad mă rătăcesc
sunt și pădure și izvor dar și tăciune
să cazi e simplu să te ridici e greu
caut un prieten să îmi fie aproape
nu știu unde mai sunt cine sunt eu
știu totuși că nu pot să calc pe ape
iarna e mai tăcută ca nicicând
fulgii tot cad și cad ca o perdea
frigul când e tăios când e mai blând
pe-afară nu se-arată nimenea
doar oamenii de nea au mai rămas
să ne aducă aminte că sunt vii
au gânduri multe chiar dacă n-au glas
îi înțeleg doar cei ce sunt copii
mi-a picat așa ciudă pe iarnă
că vrea să-mi intre-n casă și în suflet
în loc să stea afară și să cearnă
iar inima să-mi bată fără sunet
nu mai cădea zăpadă, ne-a ajuns...
poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre sunet, poezii despre păduri, poezii despre prietenie sau poezii despre inimă
Vești târzii
Îmi lovește vântu-n geamuri,
Cu un zgomot sec și dur,
Învârtindu-se prin ramuri,
Prin copacii din-mprejur.
Vrea să-mi spună despre tine,
Cum că de departe-mi vii,
Să te-aștept cum se cuvine,
Ca-mi aduci doar bucurii.
Numai că-i... târziu acum...
Așteptând ani în neștire,
Îmi ajungi când scriu postum,
În romanul scris "IUBIRE"!
Te-așteptasem viața toată,
La fereastră pe furiș,
Cu privirea-nrourată,
Să-ți văd pașii pe prundiș!
A trecut atâta vreme...
Nopți și zile de-așteptare...
Fără nimeni să mă cheme,
Dintr-a vieții resemnare!
Și nimic nu-mi mai e verde
Nici chiar ziua nu-mi străluce!
Noaptea, luna-n nori se pierde,
Muguri, floare n-or s-apuce!
Să te-aștept, parcă n-am vrere...
Obosit-am în vedenii...
Ochii mei fără putere,
Zac pe vise, sumedenii!
Spune-i vânt să se întoarcă,
Spune-i să rămâie-n pace!
Vraja nopților să-mi toarcă,
Și-ntr-o stea mă voi preface!
Spune-i să nu fie trist,
Ci să-și vadă-n față mersul,
C-om purta în suflet CRIST
Și pe aripi Universul...
poezie de Anna-Nora Rotaru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde
* * *
Mai am puțin, renunț la trupul tău de lut,
La inima Ta de piatră, la ultimul... sărut,
La timpul de demult, la când nu ai mai venit
Și acum adorm cu tine-n gând ca la ceva sfânt!
Mai am puțin, mă duc să mă îmbăt cu vin
Și cu un gând nebun că te-am pierdut...
Când eram copil ademenit într-un... sărut
Ce l-am primit ca pe ceva prea... sfânt!
Mai am puțin, și de am să te uit cândva
Îmi voi face din clipa Ta nemurirea mea,
În viețile ce vor urma Tu călăuza... mea
Și singura muză cu ochii verzi de Stea!
Mai am puțin, dintr-o noapte fără vise
În care visul tău mă bântuie mereu
Și dimineața naște roua peste flori
Tu floarea mea din viața ce va urma!
Mai am puțin, dintr-un plâns fără de lacrimi,
În care plânsul e doar al tău pe obrazul meu,
Tu ești încă lacrima ce arde-n viața mea
Și singura Stea ce îmi straluce-n noaptea grea!
Mai am puțin, în care dorul e doar al tău,
Iar Eu un pustnic pustiit de gândul... meu
În care m-am pierdut o clipă-n sânul tău
Iar timpul nu a vrut să-mi fie, nici el nici Tu!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre sărut
Ochii tăi adânci
Visele mele sunt vise mărunte,
Fără palate la poale de munte...
Vreau doar iubire în sufletul meu
Și tu să îmi fi alături mereu.
Tu ești averea ce mi-o doresc,
Doar pentru tine vreau să trăiesc.
În inima ta se află izvorul
Ce îmi astâmpără setea și dorul.
Ai tăi ochi adânci când mă privesc
Îi ascult în taină ce-mi șoptesc.
Ei nu mint și nu spun baliverne,
Lacrimi amare, povestea lor cerne!
Când te cuibărești la pieptul meu,
Uităm de tot ce a fost mai greu.
Mă rogi să cred iar în iubire,
Că nu mai vrei nici tu, dezamăgire.
Degeaba ești bogat și ai avere
Când sufletul îți seacă de durere...
Căci singurătatea n-o poți vinde,
Cum nici iubire, nu găsești oriunde!
poezie de Gheorghe Deniștean (18 noiembrie 2016)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre avere, poezii despre singurătate, poezii despre palate, poezii despre munți sau poezii despre minciună
Doar o zi mai râd a floare...
Azi arunc broboada sură și dau liber la coșmar,
Arunc lanțurile toate la fier vechi și-mi fac un dar:
Scutur pomii de petale și mă-mbrac în liliac,
Din lăstari de sălcioară coroniță am să-mi fac.
Pun narcise la revere și crăițe la mijloc,
O liubelie pe frunte și pe gene un boboc
De petunie albastră, ca albaștri ochii mei,
Să te cheme, să te soarbă. Și-n ureche brebenei,
Să-mi atârni, iubite, galben, purpuriu sau auriu,
Lângă tâmplă unde timpul s-a machiat în argintiu.
Și din iarba fremătândă ce se zbate pe sub pași,
Să-mi faci pat de noapte bună și-așternut din toporași.
Și să mă-nvelești cu tine-n dimineața de Florii,
Când eu, violetă-albastră, cu mireasma-mi te îmbii,
Să mai zăbovești o clipă, cât mai înfloresc în zori.
Apoi, poți să zbori, iubite printre cârduri de cocori.
Cât mai port culoarea-n mine și-n oglindă mă privesc,
De Florii port strai de soare și-un minut întineresc.
Și-n clepsidra-n care timpul zboară într-un gest firesc,
Eu rămân o vreme floare, ca un vis dumnezeiesc.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre urechi, poezii despre râs sau poezii despre petunii
Până acolo... într-o zi...
Mi-am făurit, cândva, un vis,
Pe când eram, în munți, copilă...
Nu mi-am dorit un... "paradis":
Mașini, piscină, conturi, vilă...
În visu-mi de copil sărac,
Era o singură dorință:
Să pot să "zbor" cât mi-e pe plac,
Fără-a aduce suferință...
Când noaptea... pune capul jos,
Ori curge roua dimineții,
Să pot să simt ce e frumos,
Din tot ce e frumosul vieții...
S-alerg prin lunca-nmiresmată
Fără opreliști... Codrul sfânt,
Cu brazi și paltini laolaltă,
Să-mi fie veșnic legământ...
Iar într-o zi, sub stei de munte
Și în miros de flori smălțate,
Să-mi pună Dumnezeu pe frunte
Cununa dragostei curate...
Vis de copil, sărman de tine,
Cât de departe-a fost... realul.
Ți-ai trăit viața în rutine
Și-acum, prea trist constați finalul...
Nimic din tot ce-ai vrut să fie
Nu s-a-mplinit... Privești absent,
Cătând, prin pâcla cenușie
A prea anostului prezent...
Și curge timpul peste tine,
Precum a curs mereu, cum știi.
Că-ți este rău, că-ți este bine,
Te-ascunzi de tine-n poezii...
Nu știu să spun o rugăciune
Care să-ntoarcă timpu-n timp,
Dar, de ar face o minune
Cel Sfânt... ori zeii din Olimp,
Nu mi-aș dori iubiri, nici bani,
Nici viață lungă n-aș cerși.
Aș da-napoi doar câțiva ani,
Până acolo... într-o zi...
poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie
Din inimă
în foșnetul de cifre să dispar,
n-am fost decât o urmă de tăcere...
viața ne îmbracă-ntr-un chenar,
unde ne sfârșește din durere.
"cândva" mi-a fost o vreme fără vreme,
sincopa mi-a cântat de două ori...
și de atunci ea nu se mai teme,
zâmbind prin milioane de fiori.
tresaltă anotimpuri în culoare,
dintr-un pastel scrisori cum reapar
le scrie taina vieții, sau taina noastră, oare...?
cum au murit, acuma trăiesc iar.
n-am vrut să știe cât eu l-am iubit,
inconștiența doare când te minte...
din prea multă iubire, el s-a plictisit,
iar eu rămas-am surdă la cuvinte.
întinde-mă pe cerul care te cunoaște,
tu inimă, ai acum puterea...
resetează planul prin care ai renaște,
învățând să îți iubești vrerea.
azi e un mâine rătăcit care suspină,
ieri a trecut pe-aici un călător...
eu am ajuns... și îl aștept să vină
să-mi dăruiască partea de care-mi este dor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viitor sau poezii despre muzică
Crăciun fără mama
Iar ninge frenetic și blând, ca-n poveste,
Dar visul mi-e trist și râsul mai rar;
De-aș sti că în cer e mai bine, măcar,
Căci tare mi-e dor și mama... nu mai este!
De ce nu ni-i dat să te văd la ocazii?
Îmi bate Crăciunul la ușă, grăbit,
Aș vrea să mă bucur, dar mä-ntreb uimit:
Simțind c-o să-i taie, se bucură brazii?
Iluzie-i totul: stelele ne par mici
Și fulgilor, dacă le e bine-n cer,
De ce mai coboară, doar știu c-aici pier?
Ce folos c-am de toate? Tu nu ești aici!
De bune, de rele, azi pot să-mi dau seama;
Doar iarna ne-adună gândurile-n snop,
Încerc, lângă tine, durerea să-ngrop,
Cum "Crăciun fericit!", când n-o am pe mama?
De când ai plecat, mi-a fost rău, mi-a fost bine,
Fără zâmbetul tău, cum le-oi fi trecut?
Tu știi că mi-e greu, iar șirul le-am pierdut,
Al câtelea, e-acest Crăciun fără tine?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre Crăciun, poezii despre zâmbet sau poezii despre stele
N-am frică
Câte vise, câte ganduri,
Au trecut de-atunci prin noi
Câte planuri și iluzii
Ne-am făcut noi despre... noi.
Insă zilele cum trec și cum clipele se scurg,
Lucrul ce-mi e cel mai cert și nu știu, cum să îți spun,
Căci mi-e teama... nu de tine și de vanitatea ta,
Ci de ce va zice, lumea imbecilă, crudă, rea.
Dar n-am frică, of degeaba,
Stați cu toții și-așteptați,
Căci eu știu prea bine calea
Și nu vreau ceva să-mi dați.
Doar în mine este Domnul,
Și oare cum aș putea
Să greșesc de-acuma drumul
Ce duce-n inima ta?
Doamne, în genunchi mă rog,
Ca-n parcursul vieții mele,
Să mă păzesti de neghiobi,
Și de toate cele rele.
Și tot în genunchi, mai stau,
Doamne un lucru mai vreau,
Să ai grijă și de mine
Căci fară tine, nu-i bine.
Și o ultimă dorinta...
Doamne, să-mi dai umilintă,
Și smerenie și jale, să nu rătăcesc din cale
Luminează viata mea, Doamne TU îmi ești calea!
poezie de Lusiana Drăgușin (13 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre superlative, poezii despre smerenie sau poezii despre lumină
Fariseism
Cu ce-am greșit, atotputernic jude,
Să-mi terfelești credința-n bunătate
Au nu te-neci cu vorbele prea ude
Ce le tot scuipi spre mine-n răutate?
De vezi că-ncerc s-alin câtă durere
Mai pot și eu cu tristele-mi puteri,
Tu te frămânți, urlând a ta părere
Și mă condamni, hemoroid de ieri?
M-acuzi hain că am intenții rele,
Ori că doresc femei să le seduc?
Nu ești doar prost de-ți iese și prin piele
Și neuronul tău rămas-a eunuc!
Iubirea mea nu are paranteze
Și nu știe nici genuri, sau frontiere.
Femei, bărbați, în veci n-o să conteze:
În pieptul meu doar Omul e avere.
Te bați în piept cu-a vieții cărămidă,
Țipând mereu că știi numai dreptate;
Te rog să-mi spui, imensitate vidă
Cam ce câștigi vorbindu-mă prin spate?
Nu am țintit vreodată nemurire
Dac-aș fi vrut, pesemne-aș fi avut,
Îns-am visat într-una doar Iubire,
Chiar de-a-nsemnat mai mult a fi durut.
Ce pot să fac, limbric rămas în umbră
E să te iert și să mă rog de bine,
Să poți visa-ntr-o zi cu mintea sumbră
Ca visul meu să vină și la tine...
pamflet de Vali Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție, poezii despre răutate, poezii despre prostie sau poezii despre iertare
Să știi doar tu
Să-ți fac pe plac doar eu, doar ție,
Să-mi spui ce simți doar tu, doar mie,
Să vezi că vreau doar un sărut,
Pentru asta știu că sunt născut.
Să te privesc doar eu, pe tine,
Să te gândești doar tu la mine,
Să avem ce n-am avut,
Crezând în noi eu am crescut.
Să știu de ce mă simt așa,
Acest fior... magia ta,
Cu toți sunt dur, de-orice capabil
Și-n fața ta sunt vulnerabil.
Să știi de ce n-aș renunța,
Să vezi de ce nu aș uita,
Să știu c-ai vrut ce s-a-ntâmplat,
Tu m-ai ales, tu m-ai schimbat.
Îți șoptesc, să știi doar tu,
Să nu mă uiți, să nu spui nu,
Să știi doar tu de ce trăiesc,
M-am nascut să te iubesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Andrei Tudora despre viață, citate de Andrei Tudora despre sărut, poezii despre schimbare, poezii despre naștere, citate de Andrei Tudora despre iubire, poezii despre declarații de dragoste sau citate de Andrei Tudora despre declarații de dragoste
Tinerețe darul vieții!
În visul din noaptea asta, tinerețea mi-am privit
Și am înțeles din start cât de multe am pierdut
Trecut-au anii ca gândul, să-i prețuiesc n-am reușit
Și abia atunci mi-am dat seama, c-am crescut și n-am știut...
Darul vieții mele este, tinerețea ce-am trăit
Unde am încercat mereu să fac ceva deosebit
Ca să-mi rămână în amintire, faptele de neuitat
Cum a rămas așa odată, un lucru mare-însemnat
Tinerețe-floare tristă, ce să fac de n-am știut
Să-ți păstrez a ta splendoare încă un an, încă un minut...
Te privesc cu disperare, din urmă mă uit cum pleci
Și din urma ta apar diminețile mai reci...
Tinerețe ești un dar ce trebuie prețuit
Cum mama păzește un copil, când abia este născut...
Nu pleca mai stai te rog, repede mă părăsești
N-am reușit să înțeleg cât de mult îmi trebuiești...
Tinerețe dulce floare, dai culoare omenirii
Cine te-a trăit deja, rămâne cu amintiri
Nu-i limbă să poată spune, nici stilou să poată scrie
Tinerețe floarea vieții, tinerețea e poezie!
poezie de Adriana Stratulat (18 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe sau poezii despre poezie