Necuvintele
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.
El a întins spre mine o ramură ca un braț.
Eu am întins spre el brațul ca o ramură.
El și-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetinește sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Nichita Stănescu
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- citate de Nichita Stănescu despre sânge
- poezii despre frunze
- citate de Nichita Stănescu despre frunze
- poezii despre dinți
- citate de Nichita Stănescu despre dinți
- poezii despre degete
- citate de Nichita Stănescu despre degete
- poezii despre crengi
- citate de Nichita Stănescu despre crengi
- poezii despre copaci
- citate de Nichita Stănescu despre copaci
Citate similare
Necuvintele
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.
El a întins spre mine o ramură ca un braț.
Eu am întins spre el brațul ca o ramură.
El și-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetinește sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mere sau citate de Nichita Stănescu despre mere
Necuvinte
Ea a (a)bătut spre mine briza a-ntrebare;
Tresărind, eu i-am răspuns a acceptare.
Ea a întins spre mine talazul ca un braț;
Eu am întins spre ea brațul ca un țărm.
Ea m-a-mbiat la gânduri nesperate
și m-a-ncercat cu descurajare
și nenumărate clipe solitare;
Eu am înfruntat-o cu tenacitate și
m-am ales cu o fărâmă de speranță
ca o măsură preventivă.
Ea m-a sedus cu libertatea fără de sfârșit
a temnițelor albastre;
Eu îi sunt dator cu o lacrimă de-nțelepciune.
Eu am devenit valul zbuciumat între malurile sale;
Paradoxal, ea, liniștea dintre malurile mele.
Eu am trecut prin ea;
Ea a trecut prin mine.
Eu simțeam cum urcă sângele meu precum fluxul;
Ea, cum mi se scurge sufletul cum refluxul.
Eu, proră de corabie
care-și face rondul de viață
în unduirea vesperalelor hore tălăzuite;
Ea, deschizătoare de orizonturi
la-ndemnul selenarelor chemări.
Sub răsfrângerea de-oglindă,
ea a rămas o lume de-nceput,
rece și atotcuprinzătoare;
Eu, cu inima înflăcărată,
veșnic îndrăgostit.
Înfiorând țărmul,
ea este același sărut funciar de creație divină;
Uitând de suferințele toate,
eu rămân țărmul
care-i dorește sărutul generator de lumină.
Poarta țărmului a rămas deschisă;
Prin ea, prezentul
în care mai reverberează ecoul primului val
se-afundă-n trecut.
În amurgul de nacru,
reperând hublouri crepusculare,
amintirile sortează nisipul clepsidrei
pătrunse de timpul scurs în talazuri.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seducție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Semn 7
Cum te uiți la o eclipsă de soare
printr-un geam afumat,
tot astfel se uită prin mine
ochiul din spatele meu, opal
spre ochiul fix din orizont, oval
coborând din deal spre o vale
urcând o vale spre deal.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri și semne (Requiem la moartea tatălui meu) (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre văi, citate de Nichita Stănescu despre văi, poezii despre ochi, citate de Nichita Stănescu despre ochi, poezii despre eclipsă, poezii despre Soare sau citate de Nichita Stănescu despre Soare
Vagoane pentru cereale, neetanșe
A trecut un tren la parametri,
A trecut marșrut spre zări de plumb
Și-a întins, pe zeci de kilomatri,
"Firul Ariadnei" din... porumb.
epigramă de Nicolae Moisiu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre trenuri, epigrame despre trecut, epigrame despre plumb sau epigrame despre cereale
Singurătatea zorilor
Ți-am întins o mână,
Apoi pe-amândouă
Și-am cerut privirea-ți caldă să rămână,
Fără nori de gheață, fără stropi de rouă.
M-ai privit, mirată
Și-ai întins, uimită,
Mâna care-n visuri noaptea mi se-arată
Ca de zeitate-n marmură cioplită.
Și te-am strâns în mine,
Te-am purtat prin sânge
Spre un loc în care ție să se-nchine
Sufletul ce-n viața fără tine plânge.
Tu, în pieptu-mi înger
Ce-mi veghezi iubirea,
Știi că fără tine visurile-mi sânger
Și în zorii singuri își găsesc pieirea?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre visare, poezii despre rouă, poezii despre plâns sau poezii despre nori
Lună în câmp
Cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiților gutui
și de-aș putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.
Mi s-ar părea că deslușesc, prin crenge,
zvelți vânători, în arcuiții lei
din goana calului, cum își subție arcul.
O, tinde-ți mâna stângă catre ei
și stinge tu conturul lor de lemn subțire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.
Eu te privesc în ochi și-n jur să șterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... și ai putea, uitând, să ne strivești în gene
dar chipul ți-l întorn, pe brațul stâng.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Sensul iubirii (1960)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre vânătoare, poezii despre seară, poezii despre promisiuni, poezii despre mâini, poezii despre lemn, poezii despre lei sau poezii despre gutui
Spre frumos
Moda Evei s-a extins
Spre frumos, ca niciodată,
Nu mai pune frunza lată,
Pune un cârcel întins.
epigramă de Nicolae David din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre modă, epigrame despre frunze, epigrame despre frumusețe sau epigrame despre Eva
Zboară...
Zboară spre mine
ca să te prind
zboară spre mine
ca să mă prinzi
zboară spre mine
ca să fii liberă
zboară spre fericire
zboară spre fericirea ta
fericirea ta e și a mea...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, citate de Viorel Vintila despre fericire, poezii despre zbor, citate de Viorel Vintila despre zbor sau poezii despre libertate
Doi pași
Eu n-am făcut un pas spre tine,
Tu n-ai făcut un pas spre mine;
Rămas-au doi
Pași între noi.
De-aș fi făcut un pas spre tine,
Și-ai fi făcut un pas spre mine,
N-ar mai fi doi
Pași între noi.
Iar dacă fac un pas spre tine,
Dar tu nu faci un pas spre mine,
Nu mai sunt doi
Pași între noi.
Tu, dacă faci un pas spre mine,
Iar eu nu fac un pas spre tine,
Tot n-ar fi doi
Pași între noi.
De fac un pas, dar nu spre tine,
Și faci un pas, dar nu spre mine,
Iar nu sunt doi
Pași între noi.
De-aș fi făcut un singur pas,
Un singur pas ar fi rămas
De pus, nu doi
Pași, între noi.
Eu, primul pas dacă-l făceam,
Un singur pas doar mai aveam
Pus între noi,
Nu doi, nu doi.
poezie de Marius Robu (9 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă noi zace un recrut cu părul câmpeniu. Și-a ascuns fața în palme. Casca i-a căzut. O pescuiesc spre mine și vreau să i-o pun pe cap. El ridică privirea spre mine, dă casca deoparte și, ca un copil, își vâră capul sub brațul meu, aproape de piept. Umerii înguști îi tremură. Umeri ca ai lui Kemmerich.
Erich Maria Remarque în Nimic nou pe frontul de vest (1929)
Adăugat de Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păr sau citate despre copilărie
Aerul
Frunzele mă atrag spre ele violent,
copacii negri din toamnă,
sub ochiul lunii lent
refuzând să adoarmă.
Aud un ceas bătând în turn
ore în trecutul îndepărtat,
când frigul selenar, nocturn
îngheață-n aer, suspendat.
Și brusc trecutu-mi pare viitor
și urc spre secole latine
și-aud un ding, un dang sonor
al frunzelor foșnind prin mine.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aer, poezii despre violență, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre somn sau poezii despre ore
Unui logodnic "atent"
Nu știu ce straniu calendar
Spre fata lui, întins, îl mână,
Dar tot mereu i-aduce-n dar
A opta zi din săptămână!
epigramă de Costel Vlădescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp, epigrame despre săptămâni, epigrame despre logodnă sau epigrame despre calendar
Nimb
Pe fruntea ta
Și-a coborât curcubeul,
Culorile dragostei.
Ți-ai întins brațele spre clopotul-suflet,
Sperând să te cuprindă
În cântecul lui.
Izvor de lumină te-ai transformat
Și clocotește soarele
În irișii ca niște ochi de păun.
Vino lângă mine acum!
Te pândesc vânturi păgâne...
Hai, martori ai răsăritului,
Să plutim peste lume!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre păuni, poezii despre muzică, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre curcubeu sau poezii despre culori
Românul pare să fie mai înclinat spre contemplarea universului decât spre înțelegerea minții lui.
citat din Vlad Zografi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre România
Suflete îndepărtate
Dacă îți va fi vreodată dor de mine
Coboară în inima ta ușor,
Și ai să vezi cum plânge după mine
Sătulă îi este să îi mai fie dor.
Să asculți atunci șoaptele vântului
Cum îți aduc spre tine dorul meu,
Cu durere pe aripile gândului
Cum te-am chemat spre mine tot mereu.
Și de-am rămas în suflet amintire
Măcar mă vei povesti frumos,
Ce îi vei spune inimi de mine
Eu știu că dragoste mi-ai fost.
Azi de-am rămas doar doi străini
Păcat că n-am știut să ne vorbim,
Și am presărat în suflet numai spini
Și am ajuns doar amintiri să fim
poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre dor, poezii despre amintiri, poezii despre vorbire sau poezii despre prezent
Am coborât pe strada din mine
am cules o pană din colbul cerului
căzută pe pământ odată cu țipătul păsării
văzduhul bate-n inimi, vieți, dorm vise-nvelite-n scoarță de toamnă
brazde pe chipul de mâine
aștern doruri pe câmpii pustii, plapuma iernii se apropie
gândurile ei mă acoperă, acum în Septembrie
o ramură rătăcește copacul pe-o umbră rămasă de ieri
brațul tău spre cer, arată luna
o ulcică duce apa fântânei spre buzele-ți fierbinți
o tâmplă-ți zvâcnește
un armăsar, negru lucitor, câmpia o împarte-n galben și negru
o talangă sună coborând sunetul ei, spre valea din mine
cobor muntele meu de mână cu tine
lăsat-în drum o floare ruptă se chinuie să se usuce
roata vieții a frânt-o și uitarea se așterne
o frântură de zâmbet din colțul buzelor, îți poartă sărutul
ochii-ți suspină atingerea mâinii
bobul tău de lumină curge-n zile senine în mine, mă-nchin
palmele te cuprind, mijlocu-ți se frânge
o ramură a mai rămas, și-acum înfiptă-n inima din mine
de un cârlig am suspedat orașul, iar luminile lui râd cerului în nopți
ai grijă, copilă, străzile sunt pustii, în club ochii respiră fum
la etajul zece cineva țipă, dragostea nu mai geme
tăcerea este un lux pe care trebuie să-l cumpărăm
ziarul de dimineață a dispărut, cafeaua se revoltă-n gândire
mergi în viață prea repede străine!
un bloc se uită prin ferestre dincolo de câmpie
am coborât strada din mine, spre copilărie, la vie
te văd acolo, încă cu buzele culegând zile și iubire
seara târziu scara lui vorbește cu șoapte
din amintire
o ceață se pune, umbrele de atunci se zbat amar în mine
acum încă-n zile fierbinți de toamnă senine
poezie de Viorel Muha (septembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre copilărie, poezii despre zâmbet sau poezii despre zile
Dileme
A căzut o frunză și-am călcat-o verde,
Nu știu de o doare și nici de mă vede,
Rămasă în urmă a-nceput să moară,
Eu pășesc agale să nu mă mai doară.
Cred că vine toamna sosind dintr-o parte
Cu răzlețe lacrimi în cer adunate,
Încă-i cald spre seară și e uscăciune
Și plutesc prin aer miresme de prune.
Nu știu și nu-mi pasă cum este afară,
Tu nu ești cu mine și n-ai fost de-o vară,
Ai plecat voioasă cu o dimineață
Fără stropi de rouă pe flori și verdeață.
Nu erai mâhnită și nici supărată
Cu-al meu braț de vise te-ai pierdut deodată,
Am rămas cu luna să vorbesc în noapte
Când și când îmi spune cât ești de departe.
Pustiit în mine m-am prins de-a mea mână,
Nu vreau să fiu singur când mă ceartă luna,
Îmi vorbesc în șoaptă când aștern poeme,
Să-nțeleg femeia când iubind se teme.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre tristețe sau poezii despre supărare
Frica
Eu aș putea s-o omor
cu o singură lovitură
Ea râde spre mine,
ea surâde
Ea ridică spre ochii mei
ochii ei strălucitori
Ea întinde mâna spre mine,
ea scutură surâzând, râzând
pletele brune.
Dar eu, aș putea s-o omor
cu o singură lovitură.
Acum, ea începe să spună cuvinte
suave, naive, de joc.
Se uită curioasă la mine,
se încruntă o clipă
și iarăși
surâde, râde.
Se uită în ochii mei,
cu ochii ei lucitori
În timp ce eu o contemplu
și aș putea s-o omor
cu o singură lovitură.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de Marius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre păr, poezii despre naivitate, poezii despre jocuri, poezii despre frică sau poezii despre cuvinte
Frica
Eu aș putea s-o omor
cu o singură lovitură
Ea râde spre mine,
ea surâde
Ea ridică spre ochii mei
ochii ei strălucitori
Ea întinde mâna spre mine,
ea scutură surâzând, râzând
pletele brune.
Dar eu, aș putea s-o omor
cu o singură lovitură.
Acum, ea începe să spună cuvinte
suave, naive, de joc.
Se uită curioasă la mine,
se încruntă o clipă
și iarăși
surâde, râde.
Se uită în ochii mei,
cu ochii ei lucitori
În timp ce eu o contemplu
și aș putea s-o omor
cu o singură lovitură.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Captivul
În temnița umedă zac zăvorât.
Un șoim, în robie de mic, amărât,
Tovarăș al meu, ciugulește-un hartan
De carne, bătând din aripi lângă geam.
Se-oprește, și capul spre geam întorcând
El parcă ghicește ascunsul meu gând.
Din ochi mă îndeamnă țipând, ca și cum
mi-ar spune: "E vremea să mergem la drum!
Și tu ca și mine vrei liber să zbori.
Să mergem spre munții cu piscuri în nori,
Spre marea albastră, pe unde mereu
Cutreieră slobod doar vântul... și eu!"
poezie celebră de Pușkin (1822)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre munți, poezii despre aripi sau poezii despre albastru