Narcoză

Nu ştie când îşi va da duhul,
Dar a auzit că viaţa e scurtă,
Un fluture stingher pe aceste cărări el este,
Cu aripile unui demiurg ascunse înauntru.

Îl vei găsi pe om,
obosit după veşnica zi de trudă,
în sânul casei lui,
fericit în propria nefericire.

E răgazul lui, sau poate e pură nebunie,
Să aştepţi cu patimă, orbul să te privească...
Dar, nu-l mai nesocoti pe om atâta,
Căci viciile lui îţi hrănesc arta.

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar recunoaşteţi-l pe "A-Fi", el este iubirea care vă va elibera din ghearele lui "A-şti". Hristos, sau "A-Fi" este infinit şi îşi dansează iubirea în toate formele acestei lumi. "A-şti" are întotdeauna şi fără excepţie drept maluri frica. "Mi-e frică să nu-l pierd pe "Dumnezeu" dacă nu fac voia gândului care pretinde că îl are la degetul mic." Dar un "Dumnezeu" care poate fi găsit sau pierdut e doar deşertăciunea gândului. Adevăratul Dumnezeu este Imuabil - nu poate fi pierdut, după cum nu poate fi găsit, căci atunci ar fi supus schimbării - EL poate doar fi recunoscut de propria noastră inimă! Iată de ce inimii mă adresez şi nu gândului, căci pentru gând tot ceea ce spun sună a nebunie, dar pentru inimă, este deja veşnica voastră libertate.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un "Dumnezeu" la discreţia gândului, e doar un sclav pe viaţă. Mintea îl va vinde şi cumpăra pentru cine oferă mai mult pe deşertăciunea ei numită "înţelegere". Doar recunoaşteţi-l pe "A-Fi", el este iubirea care vă va elibera din ghearele lui "A-şti". Hristos, sau "A-Fi" este infinit şi îşi dansează iubirea în toate formele acestei lumi, "A-şti" are întotdeauna şi fără excepţie drept maluri frica. "Mi-e frică să nu-l pierd pe "Dumnezeu" dacă nu fac voia gândului care pretinde că îl are la degetul mic." Dar un "Dumnezeu" care poate fi găsit sau pierdut e doar deşertăciunea gândului. Adevăratul Dumnezeu este Imuabil - nu poate fi pierdut, după cum nu poate fi găsit, căci atunci ar fi supus schimbării- EL poate doar fi recunoscut de propria noastră inimă! Iată de ce inimii mă adresez şi nu gândului, căci pentru gând tot ceea ce spun sună a nebunie dar pentru inimă, este deja veşnica voastră libertate.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia omului de a căuta şi de a găsi forţă, în disperare, e cea mai stranie putere a lui, pe care o dobândeşte, dar poate abia după ce devine propria lui stafie.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptă-te să scrii propria ta poveste în lume şi să laşi propria ta urmă în ea prin împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu cu fermitate în viaţa ta şi Dumnezeu îţi va scrie numele în Cartea vieţii; te va însoţi cu propria Lui putere, te va împodobi cu propria Lui neprihănire şi te va încununa cu propria Lui biruinţă!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă

Astăzi,
mai voiam să-mi spun ceva,
înainte ca astrul să sângereze peste faţa mea.
Culorile înfiorător de frumoase şi le jertfea,
şi-n zborul lui teluric, avea să se nască iar.
În palma mea s-a aşezat un cineva familiar.
Tot încercam să-l înveselesc pe solitar,
dar, el e un porumbel nespus de solitar.
Când şi-a desfăcut aripile,
şiroaiele albul i-l otrăveau şi iute a zburat
să nu-l mai văd.

În depărtare o pereche de aripi
sângerau peste nihil.
Astrul şi porumbelul îşi priveau unul altuia
efemerul.
Ieri,
Să le fi spus ceva eu mai voiam...

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă

Astăzi,
mai voiam să-mi spun ceva,
înainte ca astrul să sângereze peste faţa mea.
Culorile înfiorător de frumoase şi le jertfea,
şi-n zborul lui teluric, avea să se nască iar.
În palma mea s-a aşezat un cineva familiar.
Tot încercam să-l înveselesc pe solitar,
dar, el e un porumbel nespus de solitar.
Când şi-a desfăcut aripile,
şiroaiele albul i-l otrăveau şi iute a zburat
să nu-l mai văd.

În depărtare o pereche de aripi
sângera peste nihil.
Astrul şi porumbelul îşi priveau unul altuia
efemerul.
Ieri,
Să le fi spus ceva eu mai voiam...

poezie de Daniela Vizireanu (14 februarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La omul de geniu această nebunie se manifestă însă ca o atitudine creatoare, după cum susţine teoria creaţiei artistice. Este şi cazul lui Eminescu care, se ştie, a acţionat întotdeauna împotriva propriilor sale nevoi sau instincte (fie biologice, fie sociale). Mărturia sa legată de poemul Luceafărul este concludentă în sensul în care Eminescu însuşi avea conştiinţa genialităţii sale, dar, influenţat de lecturile din Schopenhauer, era convins şi de neputinţa sa de a fi fericit. În opoziţie cu individul de geniu, condamnat la singurătate şi nefericire, poetul credea că cel care acţionează în favoarea instinctelor sale (Cătălin, de pildă) este automat fericit, fiind lipsit de orice conflict sau dezechilibru interior.

citat din Florina Ilis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forma morţii

ziua în care mor oamenii
are forma unei lacrimi
este cea mai scurtă
zi de pe pământ
vine dar
nu se ştie când
mâine poate fi o altă zi
în care
voi găsi răspunsul
şi o voi numi
după numele tatălui meu
încrustat pe marginea
ultimei lacrimi
dintr-o clipă numai a lui
apoi îi voi face
un transplant de timp

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vei găsi...

mă vei găsi la malul mării
purtată de un val inspre noroc
mă vei găsi in umbra inserării
sau poate nu mă vei găsi deloc

mă vei găsi in floarea scuturată
in stropii reci ce cad acum din cer
mă vei găsi in versuri albe
sau poate nu mă vei găsi deloc

ma vei gasi in timp si spaţiu
plutind in cer senin cu dor
mă vei găsi in gândul tandru
sau poate... nu mă vei găsi deloc

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii cred că îşi hrănesc sufletul, dacă îşi hrănesc viciile, dovedind că viciile au ajuns în suflet.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Vicii (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe român cu greu îl convingi (sau nu-l convingi deloc) să intre "în front". Tot ce depăşeşte ograda lui, bătătura lui, nu-l interesează, sau îi trezeşte suspiciunea, teama - de asta "Moromeţii" e o carte genială. Tot ce înseamnă asociere, întovărăşire, atentează la " libertatea" lui, la bunurile lui, la însăşi persoana lui. În caz de pericol, românul sare, dar nu pentru că vecinul lui ar fi în pericol, ci pentru că acel pericol ar putea să se întindă şi la el, în ograda lui. Daca însă motivul "asocierii" este lipsit de concreteţe sau îndreptat direct împotriva lui... nu se opune cu hotărâre. Sigur că nu e de acord, dar nici nu zice NU, ci SĂ MAI VEDEM... Dacă tărăgănarea (acesta e cuvântul!) înseamnă înţelepciune, atunci... mă dau bătut. Românul nu se apără - de atacat nici vorbă, şi nu de frică - ci tărăgănează.

citat clasic din Paul Goma
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa devine superbă în clipa în care înţelegi un simplu adevăr psihologic: Fiecare om trece realitatea prin propriul filtru de gândire, experienţe trecute, sentimente şi emoţii, temperament şi 1000 de alte mari sau mici filtre. Aşadar fiecare om are propria lui experienţă legată de viaţă, propriul lui ADEVĂR, propria lui DREPTATE şi propria lui REALITATE. Unii oameni (cam mulţi), nu doar că nu acceptă că omul de lângă trăieşte o altă experienţă şi că adevărul pentru el e altul, ci mai vor, cu mari eforturi, certuri, nervi, stres şi relaţii distruse, să impună adevărul lor altora, în loc să folosească acea energie pentru a-şi face viaţa fericită. Deci îţi vezi de treaba ta şi eşti fericit într-o lume în care poate toţi văd lucrurile altfel decât tine sau eşti nefericit pentru că nu văd toţi la fel de îngust ca tine?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răgazul lui Nero

Nero nu a fost deloc îngrijorat când a auzit
ceea ce avea de spus Oracolul din Delfi:
" Atenţie la vârsta de şaptezeci şi trei de ani."
Mai era destul timp pentru distracţii.
Avea doar treizeci. Răgazul
pe care zeii i-l acordaseră era mai mult decât destul
pentru a face faţă viitoarelor pericole.

Acum, un pic obosit, se va întoarce la Roma –
dar, după toată acea călătorie dedicată întru totul plăcerilor,
oboseala era agreabilă:
teatre, petreceri pe terase, stadioane...
seri în oraşele din Ahaia...
şi, mai presus de orice, deliciul trupurilor goale...

Cam atât despre Nero. Departe, în Spania, Galba
îşi aduna şi-şi antrena oastea –
Galba, în cel de-al şaptezeci şi treilea an al vieţii sale.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ce se hrăneşte omul cel nou

(După câteva gânduri de T.C. Upham)

Să nu aştepţi să vezi putere sfântă în viaţa-n care "eu" şi "mine" mai trăiesc,
Unde-i iubire numai pentru sine, dar ca să sufere sau ca să moară se feresc.
Aşa după cum nu aştepţi să vezi rodire de la un grâu ce nu l-ai semănat,
Să nu aştepţi nici roadă vieţii de sfinţire, unde viaţa veche nu ai îngropat.

Zoreşte deci şi dă-o-n grabă morţii, prin pironirea eului pe cruce
Şi vei găsi comori nebănuite, numai atunci când tu le-ai socotit pierdute.
Căci viaţa-n care eul şi firea lui cea veche n-au fost înjunghiate şi puse în mormânt,
Sămânţa învierii nu va avea de unde să încolţească, dacă nu-i mortul în pământ.

Să ştii: orice durere şi-amaruri înghiţite nu sunt decât putoarea fiinţei tale vechi,
E mortu-mbălsămat ce-l strângi cu drag la piept, în loc să-l laşi acolo, în groapa lui de veci.
Căci firea ta cea veche şi eul tău cel vechi sunt cuiul lui Pepelea, pe care vechiul şarpe,
Când ţi-e mai dragă lumea, atunci el îşi atârnă produsul lui ce-mparte miros şi iz de moarte.

Şi vrei să ştii concret ce-i "eu" şi "fire veche"? E timpul tău cel liber pe care-i cheltuieşti
Cu lucruri nelegate de cer şi de Isus; sunt banii tăi ce-i dai pentru plăceri lumeşti.
Şi este de asemeni şi ceea ce nu faci pentru nevoia celor din juru-ţi şi din lume,
E tot ce faci sau nu faci, pe care Dumnezeu ştii bine că n-ar pune însemn cu sfântu-I Nume.

Să nu uiţi deci că vine în inocente haine, ba chiar îţi va apare că e binevenit.
Dar întrebarea nu e cum este-n aparenţă, ci: care-i obârşia? De unde a sosit?
Iată deci cheia vieţii şi-a fericirii tale: viaţa nouă creşte din moartea celeilalte.
Grăbeşte deci de-ngraşă pământul vieţii noi, dând voia ta cea dârză, mereu, mereu la moarte.

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret cu singurătatea lui Dumnezeu

Doamne,
Sunt contemporan
Cu propria umbră
O strivesc,
O calc în picioare,
Dar sunt contemporan cu ea...

Doamne,
Sunt contemporan
Cu propria moarte
Mă striveşte,
Mă calcă în picioare,
Dar sunt contemporan cu ea...
Şi, Doamne,
Sunt fericit de pe-acum
De renghiul pe care i-l voi juca:
După ce mă va chema la ea,
Nu-şi va mai afla rostul...

Doamne,
Sunt contemporan
Cu propria iubire,
Cu propria credinţă,
Cu propria icoană,
Cu propriile păcate...

Dar de ce, Doamne,
nu-mi este îngăduit
să fiu contemporan
cu însingurarea
veşniciei Tale?

poezie de Valeriu Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit e omul care în viaţa lui a strâns un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preţ pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale, când va judeca viii şi morţii. Omul îşi spală sufletul în lacrimile pocăinţei, căci lacrima este sângele iubirii. Lacrimile iubirii se prefac în stele pe bolta cerului.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit e omul care în viaţa lui a strâns un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preţ pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale, când va judeca viii şi morţii. Omul îşi spală sufletul în lacrimile pocăinţei, căci lacrima este sângele iubirii. Lacrimile iubirii se prefac în stele pe bolta cerului.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâţia ani

De-atâţia ani stă Domnul tău,
în pragul casei tale
iar tu-L respingi şi-alungi mereu
cu multele-ţi greşale!
Aşteaptă haru-n uşa ta
iartarea Lui să-ţi deie
tu nu-L primeşti, Îl laşi aşa
de-atâţia ani să steie.

Te-aşteaptă fericirea-n prag
să-ţi umple viaţa-ntreagă
tu gol şi trist suspini pribeag
păcatul greu te leagă.

Iertarea stă şi pacea vrea
în viaţa ta să vină
să-ţi umple-ntreagă viaţa ta
cu cântec şi lumină.

Dar tu te împietreşti mereu, —
ah, nu-ţi e teamă oare
că s-o sfârşi şi harul Său
şi lunga Sa răbdare?

C-aceasta poate-n uşa ta
e ultima-I bătaie
şi că apoi va mai urma
doar veşnica văpaie?

Ah, nu te temi c-această zi
sfârşitul o să-ţi fie
şi noaptea care va veni
va fi pe veşnicie?

— Când glasul Lui te cheamă iar
iubitul meu, ascultă,
primeşte al iertării har
căci vina ta e multă.

Căci va veni un ceas amar
şi-o vreme de obidă
când uşa marelui Său har
pe veci o să se-nchidă.

Iar tu vei rămânea pe veci
în focul de afară,
în plânsul nesfârşit să-ţi treci
a vecilor povară.

Dar chinul cel mai greu şi-amar
va fi încredinţarea
c-a fost şi pentru tine-un har
dar I-ai respins chemarea...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta şi ştiinţa

În artă e o lumină
Ce fiinţa îţi striveşte
Şi te urcă-n mai deplină
Cunoştinţă ce-ţi tot creşte

Şi te-mbracă-n noi idei
Pe cărări a-nţlepciunii
Ca iubirea să o iei
Nu din colţurile lumii

Căci pe culmi ea te ridică
Arta— pe un vârf de munte
Şi-n străfund ea îţi aplică
Alte legi— mintea s-asculte

De vrei să pătrunzi ştiinţa
Şi adevărul artei grele
Trebuie să ai credinţa
S-alergi astăzi printre stele

Arta vie— ea-i destinul
Ce trebuie să-l alegi
Tu să vezi în tine omul
Viaţa ca s-o înţelegi

Căci e cinva mai sus
Ce viaţă a pus în artă
Creatorul Sfânt Isus
Ce-ţi vrea inima curată

El e arta şi stiinţa
Ce în om a pus viaţă
Ne-a umplut cu cunoştinţa
Ce-nspre Sine ne înalţă

Cel mai minunat artist
Dintre câţi azi ni s-au dat
Pururea este doar Christ
Adevărul— Cel curat

Oamenii de pe pământ
Au creat— o artă moartă
După chipul Celui Sfânt
Împânzind planeta toată

Dar Isus Hristos Mesia
A creat o artă vie
Şi ne oferă veşnicia
Celui ce vrea să îl ştie

Arta Lui e— omenirea
Tot ce mişcă pe pământ
Şi puterea Lui este iubirea
E— a Celui Prea Înalt Cuvânt

Noi de mâna Lui divină
Pe pământ am fost creaţi
Să fim zâmbet şi lumină
Să trăim ca nişte fraţi

Noi întreaga omenire
O vrem astăzi fericită
Dar ea de neprihănire
Fuge chiar şi ostenită

Singura lumină sfântă
E Lumina lumii— El Hristos
A Lui dragoste ne-ncântă
Să trăim aici frumos

Pe vrăşmaşi să îi iubim
Nu să le curmăm viaţa
Să îi smulgem de la chin
Mângăindu-le azi faţa

Doar Hristos ne-a învăţat
Să fim buni miloşi curaţi
Pe vrăşmaşu încruntat
Să-l primim ca printre fraţi

Şi lumina vieţii sfinte
Pe cale să-i oferim
Să ne aducem dar aminte
Ca Hristos noi să iubim

poezie de Ioan Daniel Bălan (29 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărăţia cerului este "neprihănire, pace şi bucurie" dar toate acestea sunt ascunse în Hristos Care ni S-a descoperit la cruce, ni S-a arătat înviat "a treia zi după Scripturi" şi apoi înălţându-Se la Cer, iar acum, prin Duhul Lui Sfânt bate la uşa inimii tale ca să intre să cineze cu tine: Iată Neprihănirea, Pacea şi Bucuria! Iată Calea, Adevărul şi Viaţa! Iată Fericirea adevărată! Ce te reţine sau ce te-ar mai putea împiedica să te bucuri fericit de Viaţă în neprihănire, plin de "o pace care întrece orice pricepere"?!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sebyelanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!