Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Angi Melania Cristea

Întâiul mit

înțelepții spun că a viețui este sinonim cu
a inhala falii de oxigen și de nefericiri

în neînțelepciunea tinereții mele pipăi soarele și miile de stele cu degete de hârtie
cupola lumii îmi pare
o strană în care furtuni de meduze aliezee ale timpului mort aliniază planete

prin acest univers ostil port carcasa trupului viu
ramificațiile ei pătrund până la al șaptelea
element
în subterana sufletelor care continuă să viețuiască printre moloz marmură și mituri

pot preschimba această punte trecătoare într-o
viitoare viață?
lumea are la temelie picturile rupestre ca și cum oamenii de acum ar fi tot naivii ce au inventat arta
în demisolul singurătății

cu puterea întâilor născuți îți zic Ție Doamne
că ne-ai înțelepțit prin cuvânt chiar dacă
în universuri paralele acesta umblă deztrupat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Citate similare

Angi Melania Cristea

Pânză în ulei

lumea pare prinsă într-o centrifugă pe strada Lipscani pictorii
beau la terase apoi urinează pe zidurile desenate în graffiti
culori de ulei li se scurg pe pantofii albi
nici împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta se limitează la contemplarea lumii
prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
aerul viu care iese din canale
șerpuiește printre câini și hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îți zic Manole s-a ruinat catedrala iarba a năpădit amvonul
oamenii ca și păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanență erosul miroase a stârv
cu toate acestea împart încă falia mea de timp și vă mărturisesc că în orașul acesta dimineața se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Pânză în ulei

lumea pare prinsă într-o centrifugă
pe strada Lipscani pictorii beau la terase
culori de ulei li se scurg pe
pantofii albi
se urinează pe zidurile desenate în graffiti
nici împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta din acum se limitează la contemplarea lumii diogenic

ehei prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
ca niște iriși orbi deschiși neluminii
aerul viu care iese din canale șerpuiește printre câini și hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îți
zic Manole
s-a ruinat catedrala iarba a năpădit
amvonul
oamenii ca și păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanență erosul miroase a stârv

cu toate acestea împart fiecare milimetru de eu
falia mea de timp necartezian
iubirea ca un pescăruș decolorat sferic sărat
și vă mărturisesc că în orașul acesta diminețile se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Arta self respectului

codul penal
s-a inventat să nu abuzăm de condiția artei
până și poeții pot da de pământ
cu arta
pot abuza ostentativ cuvinte
le pot transforma în corzi de kick boxing
unde își trântesc adversarii literari

furtul unor sintagme poate echivala
cu hoția trivială
căci un poet este ca un pet cu vorbe de hartie
cum poți nu incriminezi
furtul artistic?

se fură sentimente brute falii de viață
utopii pigmenți
arta nu are cod
oricine se poate așeza la drumul mare
nelegat la mâini
își scrie memoriile fără self respect
față de arta din penitenciare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Antimanifest

tăcerea umblă lent prin orașul
unde chelnerii râd la taverne aprigi și tineri
iar doamne sofisticate deschid șampania vietii
numai eu/ poet uitat în ambalaj/ respir cu plămânii atrofiați
starea de neliniște a urbei și trag de mânecă
umbrele părinților înfipte în cimentul fierbinte
,,- Cât de tineri ați putut fi, săraci de emoții, penibili de naivi!"( totuși m-am născut sub lumina boreală, printre moloz și cuvinte)

tovarășii de altădată beau cafeaua de import
pe șantiere/tatăl meu se îmbăta o dată pe lună
la chenzină
și nici atunci lumea nu i se părea mirobolantă
,, - Ești încă aici, în orașul cu cișmele de piatră, încă speli rufe și legeni pruncul care țipă spre cer?"
Am înghițit cozi grele de pești și acum izbesc
în stânga și în dreapta,
mă ridic din singurătate ca din Iordan
înțeleaptă atât cât număr demonii
jucați la tarot, mutepoems

la ghișee se cer bonuri de ordine și toți vin de-a valma
înotând printre bule de oxigen și falii de timp
,, - Nu răstigni caii care trec prin oraș într-un Armaghedon silențios!"
Oare din cursele de mașini ieși tot atât de viu
precum din trupul mamei îmbătrânit?
fii sincer cu sunetele ce încolțesc în artera femurală
și se scurg într-o hemoragie masivă
pe trotuar/ ingenue/un antimanifest

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Ger la pătrat

întotdeauna mă așez în primul rând
pare ilogic ce spun oamenii au tendința se camufleze se metamorfozeze
în pielea de șarpe a singurătății sau în sentimentalismul retoric

din rândul întâi gerul pare o haină de hermelină
căldura îți coboară în anticamera sufletului
te disipezi în toate schimbările climatice
iar când vine vorba de îndrăgostit
ai o vedere panoramică

cum poți iubi din față călare pe elefanții roz
ai imaginarului!
lumea de azi cere lideri
până și în dragoste toate au logica lor
dintr-o suburbie nu se pot metastaza atriile
nu poți da ordin îngerului te involueze
coborându-te la starea adamică

ah!!! singurătatea de everest
are gust de cucută
iar marea iubire este dezarticulată
libertinajul lumii care se reinventeză naște poeți ai secundei
care ridică la pătrat credința în om

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot ce-i mai de preț în lume

Tot ce-i mai de preț în lume,
Ești Tu, Doamne Dumnezeu,
Ne-ai creat și ne-ai dat viață,
Preamărim Numele Tău.

Ne-nchinăm smeriți doar Ție,
Îți slujim neîncetat,
Ești a noastră bucurie,
Fie-Ți Numele lăudat.

Tu, ești Dumnezeul care,
Prin Isus ne-ai dăruit,
Viață veșnică, iertare,
Doamne, fii în veci slăvit.

Ești puterea ce ne ține,
Călăuză pe pământ,
Doamne, ne-ai făcut mult bine,
Mare ești, puternic, sfânt.

Cu Tine avem biruință,
În această lume rea,
Doar cu Tine prin credință,
Vom putea înainta.
Amin

poezie de (7 februarie 2017)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Ție

din orașul meu îți zic
nimic nu seamănă a moarte
precum seamănă picioarele mele a dragoste
dezlegate de lut

gura de aer care îmi zboară din piept
îți intră în pori te dilată încât ocupi
universe
pari a pătrunde din niciodată în niciunde
oraș în oraș dragoste fără de dragoste
iubit de cuvânt ca un zid

mă așez la vest de umbra ta
peste mine trec nori albi de sori
parcă moartea seamănă a viu
taci și îmi trimiți elefanți roz
dragoste cu o sută de minusuri
mai aproape de somnul meu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Argonauți

nopțile te devoră cu unghii lor omnivore
simți sabia dreptății înfiptă ca un junghi intercostal în trupul tău pirpiriu
și te zbați
răstoarni acea lege
conform căreia sclavia ta încă nu s-a abolit

ești legat de pământul prosperității
dar fragilitatea îți joacă feste
poți fi leader al lumilor viitoare cu mâna
așezată în bitum sau poți număra suflete plastifiate rotațiile inimii în preajma
viitorului tic-tac-ul stelelor caucaziene

cine știe dintre noi câți s-au depersonalizat
și umblă la ședințe reiki
parcă în acest univers ego-ul ar fi pompa
artelor
intuiesc cum se vor alinia sorii și alte planete
dar nu văd porii clipei ridurile timpului-mamut
șispun nici mai la stânga nici la dreapta!
nu lăsați sângele circule prin arterele orașului

viața care îmi părea scut a intrat sub șenile și urlu: dă-ne nouă taina vidului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Imago vieți

orașul cu porți imense
și cerul lui feliat...
străzile lungi neînțelepciunea mea sobră
de parcă ieri decoram cu ace de brad
urma scrisului

țin în mâini cartea cărților și îți dau
bei din toate sticlele posibile
pe centru curg fluorescent ideile mele
despre platitudine în artă
iar ceasul din turn
ruinează timpi vii

toate aceste nestări ornamente kitschoase
ale existenței
sunt sentimentele roșii dematerializate
ce palpită sub microscop
falii ale eului care cochetează
cu niște ore ludice
pe podul minciunilor
fără conectorii universali imagovieti

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Pânză în ulei

lumea pare prinsă într-o centrifugă
pe strada Lipscani pictorii beau la terase
culori de ulei li se scurg pe
pantofii albi
se urinează pe zidurile desenate în graffiti
nici împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta din acum se limitează la contemplarea lumii diogenic

ehei prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
ca niște iriși orbi deschiși neluminii
aerul viu care iese din canale șerpuiește printre câini și hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îți
zic Manole
s-a ruinat catedrala iarba a năpădit
amvonul
oamenii ca și păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanență erosul miroase a stârv

cu toate acestea împart fiecare milimetru de eu
falia mea de timp necartezian
iubirea ca un pescăruș decolorat sferic sărat
și vă mărturisesc că în orașul acesta diminețile se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Tată Ție mă închin

TATĂ ȚIE MĂ ÎNCHIN

Tată drag din Cerul Sfânt
Mă închin o Doamne Ție
C-ai creat acest pământ
Prin Isus din veșnicie

Îți aduc acum onoare
Și te laud te slăvesc
Pentru a Ta planificare
Prin care și eu trăiesc

Pentru planul Tău măreț
De creație-a vieții
Și atât de îndrăzneț
Chiar din floarea dimineții

Când nimic nu exista
Tată Doamne-n Univers
Din ce pot ochii vedea
Și din cerul Tău ales

Totul Tu ai proiectat
Legi planete — mii de stele
Și un chip Doamne le-ai dat
ne minunăm de ele

Nu-nțeleg și nu pricep
Cum o Doamne-ai plămădit
Al legilor tainic cerc
Când nu exista nimic

Totul — Tu ai inovat
Chiar și legile ce țin
Universu-n lung și-n lat
Toate Doamne— de la Tine vin

Tu la toate le-ai dat chip
Pe când nici nu existau
Și când nu era nimic
În Planu-Ți — față aveau

Și la sfat cu Fiul Tău
Prin El totul ai creat
Planul Tău de Dumnezeu
Prin El viaț-a căpătat

Tată Tu ești Arhitectul
Din Proiectul infinit
În care ne-ai pus de-a dreptul
Cu Hristos când ne-ai zidit

Îți aducem mulțumiri
Pentru al Tău proiect Divin
Și atâtea-nfăptuiri
Ce din Ființa Ta azi vin

Ne-nchinăm o Tată Ție
Prin Hristos al nostru Mire
Și-ți dăm slavă-n veșnicie
Pentru-a Ta nemărginire

Nu pricepem și nu știm
Cum o Tată Doamne ești
Cum e Chipu Tău Divin
Pe noi chiar de ne iubești

Doar Cuvântu-Ți ce ne spune
Și de Tine ne vorbește
Îți cinstim dar al Tău Nume
Și inima-mi te slăvește


Noi o Doamne-ți mulțumim
Pentru tot ce ai creat
Căci ne vrei ai Tăi fim
Fii în veci glorificat

Mulțumim pentru-ndurarea
În care Tu ne-ai inclus
Ca s-avem în veci salvarea
Chiar prin Fiul Tău Isus

Cinste slavă și mărire
Îți aduc de pe pământ
Îmbrăcat încă în fire
Te cinstesc o Tată Sfânt

Și mă-nchin o Tată Ție
Pentru toate ce-ai creat
Pentru Legea Vieții vie
Universului ce-ai dat

Tu ești punctul de pornire
Veșnicule Creator
Îmbrăcat doar în iubire
Ce vrei viață tuturor

Căci a Tale Doamne-s toate
Ce există-n Univers
Ne-ai făcut de viață parte
Pentru Tine ne-ai ales

Fii slăvit în veșnicie
Eu îți dărui azi onoare
Prin putrerea dată mie
Îți cinstesc Numele-Ți mare


Fii în veci glorificat
Și de oameni și de îngeri
Căci viață Tu ne-ai dat
Jos în Valea atâtor plângeri

Laudă și cinste dar
Tată scump și Dumnezeu
Pentru minunatu-Ți har
Dăruit prin Fiul Tău
24 iulie 2019 balcon Mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Șoapte

dragostea ta urcă până la șolduri
cu albi incisivi cu brațe de lemurian
dragostea ce mă înlănțuie între ape
care îmi curg pe coapse
ca vorbele-nopți vorbele-viile vorbele-șoapte

din albastrul cu irizări roșietice
văd inima ta pulsînd
/flamingo cu ciocul înfipt între coaste/
și nu mai aud decât vocile singurătății isihaste
de aici limanul îmi pare o dragoste aproape
cât o depărtare
de dincolo tu îmi pari un țipar prelung cât un râu
șerpuind printre ierburi jilave
niciodată mai iubit ca acum niciodată mai scrum
mai mări mai sare mai zbor cu oase firave
osie a lumilor viitoare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Requiem

respiram sare apa învolburată camufla sentimente
era rece până dincolo de cer nu-mi ajungeai
mie cea cu ponei jucăuși cu umeri mirosind a nopți asudate
parcă ieri trezeam cocoși aurii
sinceri și tineri/ internauți elegiaci

mi-ai întrebat mâna stângă unde se sparg valurile
pietre crestează orizontul cu singurătatea lor romboidală
aici poți sta la rând doar ca să țipi nu e timp
pentru requiem!

apele lumii irup precum falii ale timpului viu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Ego-poezia

din poezie îmi trag antisentimentele starea aceea de forever young de voci care se înstrăinează
numai așa pot desprinde fâșiile realității
de inima ce între flux și reflux micșorează zile până la a le transforma în
purgatoriu de suflete
căci sufletul are aripi de monstruos de lungi
poate atinge cu ele o altă dimensiune a întunericului
cea care se coboară în noi încă de la naștere și ne iluminează scara interioară a ființei
.
câți dintre cei cărora le alunecă printre degete
șarpele albinos al timpului
s-au îndrăgostit de propria cecitate?
a fi orb nu poate însemna decât respiri într-un imens sanctuar
care ți se pune la dispoziție
pentru a pipăi elementele și nonelementele
lumea cu vii și tabla cu morți-vii
viața și capătul vieții întors la 180 de grade până la a transforma în artă
disoluția
.
în luminatorul de suflete
dragostea este fluorescentă
poti picta dumnezei-pigmei
cu o lavă de culori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Tristă floare

Dacă nu mor, cui rămâi?
Dacă mor, a nimănui.

Viu de ce să fiu aș vrea,
Dacă nu te pot avea?

Mort de ce să vreau fiu,
Dacă mort înseamnă viu,

Iar viu se traduce prin:
Fără tine? Ca un crin

Rupt de vânt, nepăsător
Dacă mă usuc și mor

Într-o zi sau, într-o glastră,
Pus de tine la fereastră,

Deși nu sunt viu, par,
Cât mai am apă-n pahar...

Versul meu, ce tristă artă,
Vas viu la o floare moartă

Care pică pe-o hârtie,
Dorul tău când o adie,

Mâna mea ce-n tremur scrie,
Frunză-n moarte, frunză-n vie

Literă cu literă
De aripi se scutură

Ca petalele, pe rând,
Până cine știe când...

Chiar această poezie
Poate ultima fie.

poezie de din Suflet la troc (7 aprilie 2015)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Funicular

stare de alertă și încă odată viața cu liniștea ei plană
îmi ceri deschid panoul prin care
intră oxigen
nu mai respir fără ramificațiile firelor de iarbă
te iubesc ca pe airforce delta cu toate revoluțiile
și//once again more/ nu devenim de neînțeles
ca acei bătrâni perfizi care fac turul lumii indiferent de situație

nu îți voi recita niciun mare poet și//îți voi transmite autosugestii
atâta dragoste a fost
încât zilele s-au subțiat au devenit difuze
iar vederea mea panoramică
ți-a cuprins toate anxietățile și acel comportament obsesiv-compulsiv
prin care derutai emoții

nici aici nici lângă firele de verbină
nu poți circuli cu funicularul
totuși din toată schema cea mai mare este
dorința
fim ca dintr-un polaroid zâmbitori
și uneori pe același fus orar
vezi s-a întâmplat să ai un aparat
cu mai mulți pixeli
treci pe lângă poezie cu tot suflul
și toate insta story fie despre/cum nu există pandemie

s-a mai întâmplat trecem peste
un metru distanță /fiecare cu cele
o sută de poze ale irealității
și să downloadăm epic existența
¿ povestea soldatului Švejk?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Benito Mussolini

Pentru fascism, lumea adevărată nu este lumea materială, superficială, în care omul devine un individ izolat de toți ceilalți, trăind prin el însuși și cârmuit de o lege naturală care, instinctiv îl face trăiască o viață de plăceri egoiste și trecătoare. Omul fascismului nu este decât națiune și patrie; o lege morală care unește indivizii și generațiile într-o tradiție și într-o misiune, suprimând instinctul de viață închisă în cercul restrâns al plăcerii, stabilind în datorie o viață superioară, liberată de limitele timpului și ale spațiului, o viață în care individul prin abnegație de sine, prin sacrificiul intereselor sale particulare, prin moarte chiar, realizează acea existență pur spirituală care face valoarea sa de om.

în Fascismul (1934)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Timp minimalist

singurătatea mea are porii deschiși
încă îi aud urletul
când o așez printre cărți
copertele lor se contaminează
și încep tacă absurd

niciun cititor nu acceptă singurătăți care se scurg
precum un fluid galben în venele subțiate
și îți schimbă metabolismul
te fac citești cu led-ul aprins
partea de întuneric a sufletelor

eu nu scriu cuvinte scriu vii scriu nașteri scriu fii
dar fiii vii au nașteri zidite în cuvânt din care flamingo cel roșu al singurătății
înghite silabe decadente pietre rotunjind în mustul însingurării
iar eu mor a mia oară printre coloane ale lumilor de dincolo de zicere
om prea simplu sfâșiat de clipe-lycantrop

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Testimonial

povestea celor o mie și una de nopți decolorate
umblă pe la colțurile cartierelor
unde torc pisici și se împarte bere

zic unii lirismul cade de la balcoane
între sânii femeii tale
dar nu au idee cât de obosită este aceasta
de orice vorbă zornăitoare
chiar și de selfie-ul autodistructiv al dimineții
când ea este mai mult o povestire scurtă
cu puțini pixeli

îmi aduci trandafiri și atâta dezordine mentală
apoi tai cablurile ce îmi susțin deruta
și populezi realitatea cu mituri ale străzilor
animate de pink emoji
parcă am mai putea să ne xerocopiem viața
de tot atâtea ori cât este nevoie
atunci când amintirile ne părăsesc cu vacarm
și un resentiment asumat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tată Sfânt te onorez

Îți aduc cinste — onoare Dumnezeule slăvit
Căci ne-ai dat aici viața — Chipul Tău ne-ai dăruit
Eu te laud și îți cânt în veci Doamne a Ta Ființă
Căci ne-ai dat lumina sfântă ne-ai dat har și biruință
Mă închin o Doamne Ție și te laud te slăvesc
Veșnic închinare Tat㠗 eu o iată-ți dăruiesc
Doar prin Tine în picioare toți stăm pe acest pământ
Tu ești Tată Arhitectul — Proiectantul nostru Sfânt
Ne-nchinăm dar astăzi Ție și iată îți mulțumim
De creația Ta amplă noi o Tată te slăvim
Tată drag și scump din ceruri în veci fii glorificat
Căci Însuși Chipul Tău Sfânt — omenirii Tu ne-ai dat
Glorie în veșnicie — Tată Sfânt te onorez
Căci de-a pururi și-n vecie Doamne-n Tine mă încrez
Și iată a mea ființă Doamne-ți cântă și acum
Că-n Hristos Isus Iubirea ne-ai tăiat o Tată drum

Ia-ne Tu dar mai aproape ca să fim ai Tăi copii
Să-ți cântăm gloria sfântă Doamne chiar în veșnicii
Dumnezeule Prea Înalt eu te laud și îți cânt
Planul Tău și-Nțelepciunea din al Tău veșnic Cuvânt
Prin care ne-ai dat viața și în ochi ne-ai pus lumină
Părtășia și-nchinarea pentru veci Doamne să țină
Slavă Ție și mărire Tată Sfânt și Minunat
Căci prin Fiul Tău Isus viață veșnică ne-ai dat
Îmbrăcați în mulțumire Tată noi te lăudăm
Cinste slavă și mărire ți-aducem — te onorăm
Și a noastră ființă Doamne pentru veci noi ți o dăm
Ție dar în veșnicie Sfinte Tată ne-nchinăm
Prin Isus Mântuitorul vrem fim pururi ai Tăi
Pe veci smulși și-n veșnicie din lumea acelor răi
Slavă Ție — slavă Ție căci Tu Tată ne-ai iubit
Și prin Fiul Tău Isus pentru veci ne-ai mântuit
10 sept. 2019 balcon Mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook