Întâiul mit
înțelepții spun că a viețui este sinonim cu
a inhala falii de oxigen și de nefericiri
în neînțelepciunea tinereții mele pipăi soarele și miile de stele cu degete de hârtie
cupola lumii îmi pare
o strană în care furtuni de meduze aliezee ale timpului mort aliniază planete
prin acest univers ostil port carcasa trupului viu
ramificațiile ei pătrund până la al șaptelea
element
în subterana sufletelor care continuă să viețuiască printre moloz marmură și mituri
pot preschimba această punte trecătoare într-o
viitoare viață?
lumea are la temelie picturile rupestre ca și cum oamenii de acum ar fi tot naivii ce au inventat arta
în demisolul singurătății
cu puterea întâilor născuți îți zic Ție Doamne
că ne-ai înțelepțit prin cuvânt chiar dacă
în universuri paralele acesta umblă deztrupat
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre planete
Citate similare
Pânză în ulei
lumea pare prinsă într-o centrifugă pe strada Lipscani pictorii
beau la terase apoi urinează pe zidurile desenate în graffiti
culori de ulei li se scurg pe pantofii albi
nici să împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta se limitează la contemplarea lumii
prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
aerul viu care iese din canale
șerpuiește printre câini și hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îți zic Manole s-a ruinat catedrala iarba a năpădit amvonul
oamenii ca și păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanență erosul miroase a stârv
cu toate acestea împart încă falia mea de timp și vă mărturisesc că în orașul acesta dimineața se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre artă
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre pictură
- poezii despre oraș
- poezii despre limite
- poezii despre fum
Pânză în ulei
lumea pare prinsă într-o centrifugă
pe strada Lipscani pictorii beau la terase
culori de ulei li se scurg pe
pantofii albi
se urinează pe zidurile desenate în graffiti
nici să împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta din acum se limitează la contemplarea lumii diogenic
ehei prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
ca niște iriși orbi deschiși neluminii
aerul viu care iese din canale șerpuiește printre câini și hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îți
zic Manole
s-a ruinat catedrala iarba a năpădit
amvonul
oamenii ca și păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanență erosul miroase a stârv
cu toate acestea împart fiecare milimetru de eu
falia mea de timp necartezian
iubirea ca un pescăruș decolorat sferic sărat
și vă mărturisesc că în orașul acesta diminețile se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Arta self respectului
codul penal
s-a inventat să nu abuzăm de condiția artei
până și poeții pot da de pământ
cu arta
pot abuza ostentativ cuvinte
le pot transforma în corzi de kick boxing
unde își trântesc adversarii literari
furtul unor sintagme poate echivala
cu hoția trivială
căci un poet este ca un pet cu vorbe de hartie
cum poți să nu incriminezi
furtul artistic?
se fură sentimente brute falii de viață
utopii pigmenți
arta nu are cod
oricine se poate așeza la drumul mare
nelegat la mâini
să își scrie memoriile fără self respect
față de arta din penitenciare
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre respect, poezii despre poezie, poezii despre mâini, poezii despre literatură, poezii despre inventatori, poezii despre cuvinte sau poezii despre brutalitate
Antimanifest
tăcerea umblă lent prin orașul
unde chelnerii râd la taverne aprigi și tineri
iar doamne sofisticate deschid șampania vietii
numai eu/ poet uitat în ambalaj/ respir cu plămânii atrofiați
starea de neliniște a urbei și trag de mânecă
umbrele părinților înfipte în cimentul fierbinte
,,- Cât de tineri ați putut fi, săraci de emoții, penibili de naivi!"( totuși m-am născut sub lumina boreală, printre moloz și cuvinte)
tovarășii de altădată beau cafeaua de import
pe șantiere/tatăl meu se îmbăta o dată pe lună
la chenzină
și nici atunci lumea nu i se părea mirobolantă
,, - Ești încă aici, în orașul cu cișmele de piatră, încă speli rufe și legeni pruncul care țipă spre cer?"
Am înghițit cozi grele de pești și acum izbesc
în stânga și în dreapta,
să mă ridic din singurătate ca din Iordan
înțeleaptă atât cât să număr demonii
jucați la tarot, mutepoems
la ghișee se cer bonuri de ordine și toți vin de-a valma
înotând printre bule de oxigen și falii de timp
,, - Nu răstigni caii care trec prin oraș într-un Armaghedon silențios!"
Oare din cursele de mașini ieși tot atât de viu
precum din trupul mamei îmbătrânit?
fii sincer cu sunetele ce încolțesc în artera femurală
și se scurg într-o hemoragie masivă
pe trotuar/ ingenue/un antimanifest
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înot, poezii despre șampanie, poezii despre tăcere sau poezii despre sărăcie
Ger la pătrat
întotdeauna mă așez în primul rând
pare ilogic ce spun oamenii au tendința să se camufleze să se metamorfozeze
în pielea de șarpe a singurătății sau în sentimentalismul retoric
din rândul întâi gerul pare o haină de hermelină
căldura îți coboară în anticamera sufletului
te disipezi în toate schimbările climatice
iar când vine vorba de îndrăgostit
ai o vedere panoramică
cum poți iubi din față călare pe elefanții roz
ai imaginarului!
lumea de azi cere lideri
până și în dragoste toate au logica lor
dintr-o suburbie nu se pot metastaza atriile
nu poți da ordin îngerului să te involueze
coborându-te la starea adamică
ah!!! singurătatea de everest
are gust de cucută
iar marea iubire este dezarticulată
libertinajul lumii care se reinventeză naște poeți ai secundei
care ridică la pătrat credința în om
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre îngeri, poezii despre șerpi, poezii despre vestimentație sau poezii despre secunde
Tot ce-i mai de preț în lume
Tot ce-i mai de preț în lume,
Ești Tu, Doamne Dumnezeu,
Ne-ai creat și ne-ai dat viață,
Preamărim Numele Tău.
Ne-nchinăm smeriți doar Ție,
Îți slujim neîncetat,
Ești a noastră bucurie,
Fie-Ți Numele lăudat.
Tu, ești Dumnezeul care,
Prin Isus ne-ai dăruit,
Viață veșnică, iertare,
Doamne, fii în veci slăvit.
Ești puterea ce ne ține,
Călăuză pe pământ,
Doamne, ne-ai făcut mult bine,
Mare ești, puternic, sfânt.
Cu Tine avem biruință,
În această lume rea,
Doar cu Tine prin credință,
Vom putea înainta.
Amin
poezie de Ica Dragoi (7 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre laudă, poezii despre iertare, poezii despre creștinism sau poezii despre cadouri
Ție
din orașul meu îți zic
nimic nu seamănă a moarte
precum seamănă picioarele mele a dragoste
dezlegate de lut
gura de aer care îmi zboară din piept
îți intră în pori te dilată încât ocupi
universe
pari a pătrunde din niciodată în niciunde
oraș în oraș dragoste fără de dragoste
iubit de cuvânt ca un zid
mă așez la vest de umbra ta
peste mine trec nori albi de sori
parcă moartea seamănă a viu
taci și îmi trimiți elefanți roz
dragoste cu o sută de minusuri
mai aproape de somnul meu
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre zbor, poezii despre somn, poezii despre roz, poezii despre picioare sau poezii despre nori
Argonauți
nopțile te devoră cu unghii lor omnivore
simți sabia dreptății înfiptă ca un junghi intercostal în trupul tău pirpiriu
și te zbați
să răstoarni acea lege
conform căreia sclavia ta încă nu s-a abolit
ești legat de pământul prosperității
dar fragilitatea îți joacă feste
poți fi leader al lumilor viitoare cu mâna
așezată în bitum sau poți număra suflete plastifiate rotațiile inimii în preajma
viitorului tic-tac-ul stelelor caucaziene
cine știe dintre noi câți s-au depersonalizat
și umblă la ședințe reiki
parcă în acest univers ego-ul ar fi pompa
artelor
intuiesc cum se vor alinia sorii și alte planete
dar nu văd porii clipei ridurile timpului-mamut
și vă spun nici mai la stânga nici la dreapta!
nu lăsați sângele să circule prin arterele orașului
viața care îmi părea scut a intrat sub șenile și urlu: dă-ne nouă taina vidului
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sânge sau poezii despre sclavie
Imago vieți
orașul cu porți imense
și cerul lui feliat...
străzile lungi neînțelepciunea mea sobră
de parcă ieri decoram cu ace de brad
urma scrisului
țin în mâini cartea cărților și îți dau
să bei din toate sticlele posibile
pe centru curg fluorescent ideile mele
despre platitudine în artă
iar ceasul din turn
ruinează timpi vii
toate aceste nestări ornamente kitschoase
ale existenței
sunt sentimentele roșii dematerializate
ce palpită sub microscop
falii ale eului care cochetează
cu niște ore ludice
pe podul minciunilor
fără conectorii universali imagovieti
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre trecut, poezii despre roșu, poezii despre posibilitate, poezii despre poduri sau poezii despre ore
Pânză în ulei
lumea pare prinsă într-o centrifugă
pe strada Lipscani pictorii beau la terase
culori de ulei li se scurg pe
pantofii albi
se urinează pe zidurile desenate în graffiti
nici să împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta din acum se limitează la contemplarea lumii diogenic
ehei prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
ca niște iriși orbi deschiși neluminii
aerul viu care iese din canale șerpuiește printre câini și hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îți
zic Manole
s-a ruinat catedrala iarba a năpădit
amvonul
oamenii ca și păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanență erosul miroase a stârv
cu toate acestea împart fiecare milimetru de eu
falia mea de timp necartezian
iubirea ca un pescăruș decolorat sferic sărat
și vă mărturisesc că în orașul acesta diminețile se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată Ție mă închin
TATĂ ȚIE MĂ ÎNCHIN
Tată drag din Cerul Sfânt
Mă închin o Doamne Ție
C-ai creat acest pământ
Prin Isus din veșnicie
Îți aduc acum onoare
Și te laud te slăvesc
Pentru a Ta planificare
Prin care și eu trăiesc
Pentru planul Tău măreț
De creație-a vieții
Și atât de îndrăzneț
Chiar din floarea dimineții
Când nimic nu exista
Tată Doamne-n Univers
Din ce pot ochii vedea
Și din cerul Tău ales
Totul Tu ai proiectat
Legi planete mii de stele
Și un chip Doamne le-ai dat
Să ne minunăm de ele
Nu-nțeleg și nu pricep
Cum o Doamne-ai plămădit
Al legilor tainic cerc
Când nu exista nimic
Totul Tu ai inovat
Chiar și legile ce țin
Universu-n lung și-n lat
Toate Doamne de la Tine vin
Tu la toate le-ai dat chip
Pe când nici nu existau
Și când nu era nimic
În Planu-Ți față aveau
Și la sfat cu Fiul Tău
Prin El totul ai creat
Planul Tău de Dumnezeu
Prin El viaț-a căpătat
Tată Tu ești Arhitectul
Din Proiectul infinit
În care ne-ai pus de-a dreptul
Cu Hristos când ne-ai zidit
Îți aducem mulțumiri
Pentru al Tău proiect Divin
Și atâtea-nfăptuiri
Ce din Ființa Ta azi vin
Ne-nchinăm o Tată Ție
Prin Hristos al nostru Mire
Și-ți dăm slavă-n veșnicie
Pentru-a Ta nemărginire
Nu pricepem și nu știm
Cum o Tată Doamne ești
Cum e Chipu Tău Divin
Pe noi chiar de ne iubești
Doar Cuvântu-Ți ce ne spune
Și de Tine ne vorbește
Îți cinstim dar al Tău Nume
Și inima-mi te slăvește
Noi o Doamne-ți mulțumim
Pentru tot ce ai creat
Căci ne vrei ai Tăi să fim
Fii în veci glorificat
Mulțumim pentru-ndurarea
În care Tu ne-ai inclus
Ca s-avem în veci salvarea
Chiar prin Fiul Tău Isus
Cinste slavă și mărire
Îți aduc de pe pământ
Îmbrăcat încă în fire
Te cinstesc o Tată Sfânt
Și mă-nchin o Tată Ție
Pentru toate ce-ai creat
Pentru Legea Vieții vie
Universului ce-ai dat
Tu ești punctul de pornire
Veșnicule Creator
Îmbrăcat doar în iubire
Ce vrei viață tuturor
Căci a Tale Doamne-s toate
Ce există-n Univers
Ne-ai făcut de viață parte
Pentru Tine ne-ai ales
Fii slăvit în veșnicie
Eu îți dărui azi onoare
Prin putrerea dată mie
Îți cinstesc Numele-Ți mare
Fii în veci glorificat
Și de oameni și de îngeri
Căci viață Tu ne-ai dat
Jos în Valea atâtor plângeri
Laudă și cinste dar
Tată scump și Dumnezeu
Pentru minunatu-Ți har
Dăruit prin Fiul Tău
24 iulie 2019 balcon Mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre mulțumire sau poezii despre Iisus Hristos
Șoapte
dragostea ta urcă până la șolduri
cu albi incisivi cu brațe de lemurian
dragostea ce mă înlănțuie între ape
care îmi curg pe coapse
ca vorbele-nopți vorbele-viile vorbele-șoapte
din albastrul cu irizări roșietice
văd inima ta pulsînd
/flamingo cu ciocul înfipt între coaste/
și nu mai aud decât vocile singurătății isihaste
de aici limanul îmi pare o dragoste aproape
cât o depărtare
de dincolo tu îmi pari un țipar prelung cât un râu
șerpuind printre ierburi jilave
niciodată mai iubit ca acum niciodată mai scrum
mai mări mai sare mai zbor cu oase firave
osie a lumilor viitoare
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre râuri, poezii despre inimă, poezii despre cenușă, poezii despre apă sau poezii despre albastru
Requiem
respiram sare apa învolburată camufla sentimente
era rece până dincolo de cer nu-mi ajungeai
mie cea cu ponei jucăuși cu umeri mirosind a nopți asudate
parcă ieri trezeam cocoși aurii
sinceri și tineri/ internauți elegiaci
mi-ai întrebat mâna stângă unde se sparg valurile
pietre crestează orizontul cu singurătatea lor romboidală
aici poți sta la rând doar ca să țipi nu e timp
pentru requiem!
apele lumii irup precum falii ale timpului viu
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre noapte sau poezii despre cocoși
Ego-poezia
din poezie îmi trag antisentimentele starea aceea de forever young de voci care se înstrăinează
numai așa pot desprinde fâșiile realității
de inima ce între flux și reflux micșorează zile până la a le transforma în
purgatoriu de suflete
căci sufletul are aripi de monstruos de lungi
poate atinge cu ele o altă dimensiune a întunericului
cea care se coboară în noi încă de la naștere și ne iluminează scara interioară a ființei
.
câți dintre cei cărora le alunecă printre degete
șarpele albinos al timpului
s-au îndrăgostit de propria cecitate?
a fi orb nu poate însemna decât să respiri într-un imens sanctuar
care ți se pune la dispoziție
pentru a pipăi elementele și nonelementele
lumea cu vii și tabla cu morți-vii
viața și capătul vieții întors la 180 de grade până la a transforma în artă
disoluția
.
în luminatorul de suflete
dragostea este fluorescentă
poti picta dumnezei-pigmei
cu o lavă de culori
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zile sau poezii despre realitate
Tristă floare
Dacă nu mor, cui rămâi?
Dacă mor, a nimănui.
Viu de ce să fiu aș vrea,
Dacă nu te pot avea?
Mort de ce să vreau să fiu,
Dacă mort înseamnă viu,
Iar viu se traduce prin:
Fără tine? Ca un crin
Rupt de vânt, nepăsător
Dacă mă usuc și mor
Într-o zi sau, într-o glastră,
Pus de tine la fereastră,
Deși nu sunt viu, să par,
Cât mai am apă-n pahar...
Versul meu, ce tristă artă,
Vas viu la o floare moartă
Care pică pe-o hârtie,
Dorul tău când o adie,
Mâna mea ce-n tremur scrie,
Frunză-n moarte, frunză-n vie
Literă cu literă
De aripi se scutură
Ca petalele, pe rând,
Până cine știe când...
Chiar această poezie
Poate ultima să fie.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre traducere, poezii despre hârtie sau poezii despre flori
Funicular
stare de alertă și încă odată viața cu liniștea ei plană
îmi ceri să deschid panoul prin care
intră oxigen
să nu mai respir fără ramificațiile firelor de iarbă
să te iubesc ca pe airforce delta cu toate revoluțiile
și//once again more/să nu devenim de neînțeles
ca acei bătrâni perfizi care fac turul lumii indiferent de situație
nu îți voi recita niciun mare poet și//îți voi transmite autosugestii
atâta dragoste a fost
încât zilele s-au subțiat au devenit difuze
iar vederea mea panoramică
ți-a cuprins toate anxietățile și acel comportament obsesiv-compulsiv
prin care derutai emoții
nici aici nici lângă firele de verbină
nu poți să circuli cu funicularul
totuși din toată schema cea mai mare este
dorința
să fim ca dintr-un polaroid zâmbitori
și uneori pe același fus orar
vezi s-a întâmplat să ai un aparat
cu mai mulți pixeli
să treci pe lângă poezie cu tot suflul
și toate insta story să fie despre/cum nu există pandemie
s-a mai întâmplat să trecem peste
un metru distanță /fiecare cu cele
o sută de poze ale irealității
și să downloadăm epic existența
¿ povestea soldatului vejk?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre devenire, poezii despre zâmbet sau poezii despre superlative
Pentru fascism, lumea adevărată nu este lumea materială, superficială, în care omul devine un individ izolat de toți ceilalți, trăind prin el însuși și cârmuit de o lege naturală care, instinctiv îl face să trăiască o viață de plăceri egoiste și trecătoare. Omul fascismului nu este decât națiune și patrie; o lege morală care unește indivizii și generațiile într-o tradiție și într-o misiune, suprimând instinctul de viață închisă în cercul restrâns al plăcerii, stabilind în datorie o viață superioară, liberată de limitele timpului și ale spațiului, o viață în care individul prin abnegație de sine, prin sacrificiul intereselor sale particulare, prin moarte chiar, realizează acea existență pur spirituală care face valoarea sa de om.
Benito Mussolini în Fascismul (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre plăcere, citate despre instinct, citate despre fascism, citate despre țări, citate despre valoare, citate despre tradiții, citate despre timp sau citate despre superficialitate
Timp minimalist
singurătatea mea are porii deschiși
încă îi aud urletul
când o așez printre cărți
copertele lor se contaminează
și încep să tacă absurd
niciun cititor nu acceptă singurătăți care se scurg
precum un fluid galben în venele subțiate
și îți schimbă metabolismul
te fac să citești cu led-ul aprins
partea de întuneric a sufletelor
eu nu scriu cuvinte scriu vii scriu nașteri scriu fii
dar fiii vii au nașteri zidite în cuvânt din care flamingo cel roșu al singurătății
înghite silabe decadente pietre rotunjind în mustul însingurării
iar eu mor a mia oară printre coloane ale lumilor de dincolo de zicere
om prea simplu sfâșiat de clipe-lycantrop
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare sau poezii despre naștere
Testimonial
povestea celor o mie și una de nopți decolorate
umblă pe la colțurile cartierelor
unde torc pisici și se împarte bere
zic unii că lirismul cade de la balcoane
între sânii femeii tale
dar nu au idee cât de obosită este aceasta
de orice vorbă zornăitoare
chiar și de selfie-ul autodistructiv al dimineții
când ea este mai mult o povestire scurtă
cu puțini pixeli
îmi aduci trandafiri și atâta dezordine mentală
apoi tai cablurile ce îmi susțin deruta
și populezi realitatea cu mituri ale străzilor
animate de pink emoji
parcă am mai putea să ne xerocopiem viața
de tot atâtea ori cât este nevoie
atunci când amintirile ne părăsesc cu vacarm
și un resentiment asumat
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre sâni, poezii despre pisici, poezii despre femei, poezii despre dimineață sau poezii despre bere
Tată Sfânt te onorez
Îți aduc cinste onoare Dumnezeule slăvit
Căci ne-ai dat aici viața Chipul Tău ne-ai dăruit
Eu te laud și îți cânt în veci Doamne a Ta Ființă
Căci ne-ai dat lumina sfântă ne-ai dat har și biruință
Mă închin o Doamne Ție și te laud te slăvesc
Veșnic închinare Tată eu o iată-ți dăruiesc
Doar prin Tine în picioare toți stăm pe acest pământ
Tu ești Tată Arhitectul Proiectantul nostru Sfânt
Ne-nchinăm dar astăzi Ție și iată îți mulțumim
De creația Ta amplă noi o Tată te slăvim
Tată drag și scump din ceruri în veci fii glorificat
Căci Însuși Chipul Tău Sfânt omenirii Tu ne-ai dat
Glorie în veșnicie Tată Sfânt te onorez
Căci de-a pururi și-n vecie Doamne-n Tine mă încrez
Și iată a mea ființă Doamne-ți cântă și acum
Că-n Hristos Isus Iubirea ne-ai tăiat o Tată drum
Ia-ne Tu dar mai aproape ca să fim ai Tăi copii
Să-ți cântăm gloria sfântă Doamne chiar în veșnicii
Dumnezeule Prea Înalt eu te laud și îți cânt
Planul Tău și-Nțelepciunea din al Tău veșnic Cuvânt
Prin care ne-ai dat viața și în ochi ne-ai pus lumină
Părtășia și-nchinarea pentru veci Doamne să țină
Slavă Ție și mărire Tată Sfânt și Minunat
Căci prin Fiul Tău Isus viață veșnică ne-ai dat
Îmbrăcați în mulțumire Tată noi te lăudăm
Cinste slavă și mărire ți-aducem te onorăm
Și a noastră ființă Doamne pentru veci noi ți o dăm
Ție dar în veșnicie Sfinte Tată ne-nchinăm
Prin Isus Mântuitorul vrem să fim pururi ai Tăi
Pe veci smulși și-n veșnicie din lumea acelor răi
Slavă Ție slavă Ție căci Tu Tată ne-ai iubit
Și prin Fiul Tău Isus pentru veci ne-ai mântuit
10 sept. 2019 balcon Mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire sau poezii despre muzică