Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cum te-aș fi putut găzdui într-o poveste? Să-ți fie literele vii, senine și pline de înțeles ca o fărâmă de bunătate într-o lume aglomerată de rău infinit. Aveam să te scriu frumos, cursiv și lizibil pe margini de văzduh abisal, respirând atingerile goale, pierdute în deșertul uitării. O să ne treacă în fugă prin suflet iernile pline de alb și frigul viselor împlinite pe jumătate. Privirea ta atât de plină de întreg m-ar putea izbăvi de temeri, cucerindu-mă ușor și profund, aruncându-mi trupul în dorințe mocnite, absorbite treptat de poftă și dor. Ne vom strânge în brațe la început de februarie, tăcuți, plini unul de altul până la infinit. Poate adevărul de azi ne va fi ghid în ispite și drumul anevoios, împletit cu umbre de necunoscut.

(26 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

De la o vreme tăcerea își așternea ecoul surd într-o aglomerație de clipe. Fără menanjamente, timpul alipit de șoapta amintirilor iși presăra agale trecerea zgomotoasă într-o fărâmă de viață. Era pustiu apusul uitării și gândurile împletite frumos într-un mănunchi de amintiri târzii, se amestecau frenetic, înfiorându-mi simțurile. Nu mai era nimic de spus. Poate și pentru că simpla etalare a sentimentelor pierdute în zbucium și echivoc, devenise o încercare banală, nereușită de susținere a unor realități inexistente. Mă retrăsesem în colțul mic de lume, înțeleasă pe jumătate, ascultând ploaia viselor care pătrunsese adânc până dincolo de ziduri, aparențe și necunoscut.

(mai 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De la o vreme tăcerea își așternea ecoul surd într-o aglomerație de clipe. Fără menanjamente, timpul alipit de șoapta amintirilor iși presăra agale trecerea zgomotoasă într-o fărâmă de viață. Era pustiu apusul uitării și gândurile împletite frumos într-un mănunchi de amintiri târzii, se amestecau frenetic, înfiorându-mi simțurile. Nu mai era nimic de spus. Poate și pentru că simpla etalare a sentimentelor pierdute în zbucium și echivoc, devenise o încercare banală, nereușită de susținere a unor realități inexistente. Mă retrăsesem în colțul mic de lume, înțeleasă pe jumătate, ascultând ploaia viselor care pătrunsese adânc până dincolo de ziduri, aparențe și necunoscut. Înțelegeam că singurătatea nu este rodul hazardului. E suficient întâlnești suferința doar o singură dată, în decursul experiențelor pasagere și vei simți nevoia să-ți pui sufletul la adăpost.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-o zi timpul ne va îngădui rătăcirea, dezbrăcându-ne lent de orgolii, tăcere și promisiuni împlinite pe jumătate. Ne vom opune gândurilor aglomerate, regăsindu-ne cald, submisiv și poate tardiv, dincolo de abstract si necunoscut. Vom respira amurgul cu grijă, trăindu-ne proaspăt și intens, îmbrățișați într-o iubire veche, sărutând pașii clipelor și altarul vieții scăldat în lumină și umbre ispititoare de abis. Ne vom asculta și focul din noi o să ardă mocnit, asmuțindu-ne dorul și păcatele. Siluete negre de fum își vor încinge brâul subtire cu dorințe ascunse în profunzimi de suflet. Înainte de surâsul înalt al razelor o să pătrund în tainele tale, sorbindu-le esența dincolo de vibrație și slăbiciuni. Și marea o să ne scalde în seninul albastru, mușcând din amintiri nemuritoare. O să ne fim. Câte puțin sau totul într-o inimă avidă de NOI, din care vara plină de gust și fericire, nu plecase niciodată...

(4 mai 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă mi-ar fi după voie te-aș iubi într-o deplină tăcere. Cu fiecare inspir de clipă fragedă, cu fiecare asfințit însigurat de aprilie ți-aș îmbrățișa sufletul ostenit. Într-o aglomerație de gânduri, dezbrăcându-ne ușor de ispite și rațiuni hâde, în opoziție clară cu vanitatea, ar curge timpul spumegând în valuri de vreme efemeră. Poate n-ar fi nimic în fond, doar o fărâmă de liniște menită să-mi potolească setea de tine. Am râde în hohot pe un picior de primăvară târzie, aruncând regretele în hruba uitării. Oricum n-au nici un rost.
Am gustat cu poftă toate emoțiile. În goana aceasta aclamată de străini lacomi m-am împiedicat de fericire. De atunci și până acum îmi șchioapătă sufletul. Nu vreau nimic. Nici să mă cerți, nici să mă aperi cu stângăcie de răutate. Ai clipit și ti-am prins de gene raze de soare. nu-ti fie frig sau întuneric. Și mai cu seamă nu uiți niciodată drumul înapoi...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Octombrie, cer și brumă de șoapte, odihnește-ți pasul într-o fărâmă de gând. Hrănește-mi sufletul veșted și flămând de fiorul blând al iubirii. Zâmbește-mi cu soare firav și brațe de vânt năvalnic. De pe o ramură să-ți cadă fericirea proaspătă și aromată ca o gutuie coaptă. mușc din ea cu poftă și să nu mai simt niciodată frigul răului!


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți- număra visele pe degete. Le- cerne fiorul din ispita clipelor până la margini de apus tardiv. Apoi, în liniștea albastră a țărmului, cu șoapta uitării agățată de senin, ți-aș strânge amintirile în căușul palmei mici. Nu cumva să-mi picure adâncul nopții, muguri de întuneric peste sufletul pribeag. Dorul să-mi fie șubred, cu genele lungi, grele, cernite de orgolii și rătăciri. Inima plină de tine, întreg, neatins, sub umbra delicată a razelor cuminți de lună. Când se oprește timpul să te stingi, să-mi învelești trupul gol cu tăcerea trecutului; cu tine prezent în luminile fade și poate într-un colt stingher de surâs. Până s-or domoli siluetele mute și vântul schimbării și-ar înteți rafalele de bine. Vom învăța privim lumea în culori deschise, doar avându-ne reciproc, sincer, dincolo de compromis, absență și ignoranță. Până vor muri în noi păcatele și amarul vremurilor trecătoare de la prea mult frumos. De la prea mult iubit, până la început de poveste fără sfârșit.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-am adus flori. Misterele prinse în albul petalelor se desprindeau ușor sărutând umbra delicată a întunericului. Asfințitul mușca din lumina clipelor cu nesaț, împletind fior și isipite într-o fărâmă tardivă de rătăciri. Pe umerii goi, firul de șoaptă curgea ritmic în oglindă, dezbrăcând cuvintele mute, sorbindu-le adânc esența într-un sărut fraged. Silueta atingerilor lungi, închipuită la răscruce de vis se înălța pe culmile amintirilor, răscolindu-mi bruma de sine flămând și nemuritor. Urletul tăcerii senine și atât de cuminți prin ascultare și supunere consimțită se izbea frenetic de trecut, asmuțindu-mi sufletul plăpând. Vântul schimbării iși purta îmbrățisările din gând în ropot de gând până la margini de albastru văzduh. Până la răsăritul cald din ochii tăi frumoși. Îmi erai început și sfârșit, rugăciune și păcat, viață și moarte adusă de acel dor necuprins.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-am adus flori. Misterele prinse în albul petalelor se desprindeau ușor sărutând umbra delicată a întunericului. Asfințitul mușca din lumina clipelor cu nesaț, împletind fior și isipite într-o fărâmă tardivă de rătăciri. Pe umerii goi, firul de șoaptă curgea ritmic în oglindă, dezbrăcând cuvintele mute, sorbindu-le adânc esența într-un sărut fraged. Silueta atingerilor lungi, închipuită la răscruce de vis se înălța pe culmile amintirilor, răscolindu-mi bruma de sine flămând și nemuritor. Urletul tăcerii senine și atât de cuminți prin ascultare și supunere consimțită se izbea frenetic de trecut, asmuțindu-mi sufletul plăpând. Vântul schimbării iși purta îmbrățisările din gând în ropot de gând până la margini de albastru văzduh. Până la răsăritul cald din ochii tăi frumoși. Îmi erai început și sfârșit, rugăciune și păcat, viață și moarte adusă de acel dor necuprins.

(mai 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi te-ai ascuns într-o adiere sărată de răsărit. S-a oprit timpul scurs agale în vâltoarea clipelor și țărmul sărutat de valuri înspumate se oglindește într-o fărâmă de șoaptă. Algele moarte îmi zgârie sufletul, murdar de toamna tăcerilor. Miros a uitare și a dorințe îmbrățișate cu patos, când genele ating priviri însetate. Mi-e foame de tine, de tălpi mici care lasă urme pe cerul mării nesfârșite. Te- sorbi egoist și tandru până în adâncuri de suflet, să-mi lași urme neșterse de apus, pe trupul gol, într-un dulce preludiu. Ți- smulge tainele, strânse cu grijă în palmele albe, ispitite de zorii proaspeți. Aș face din flori legături nepătrunse. Nu cumva să-ți răpească timpul povestea și bruma de libertate. Cu cine mi-aș împărți graiul surd pe digurile mute? Cu cine porni într-o aventură, desculță, plină de poftă și entuziasm? Cine mi-ar plânge pe umerii arsi de soare nestins și nebunie?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

L-am rugat să mă vindece de efemer. Să-mi cresteze pe suflet cu iubire, la apus de ianuarie veșted, aripi cernite amintirilor. Când se vor alipi genele viselor peste trupul gol, lumini și umbre își vor stinge pașii în cremenea zorilor. Siluete de fum și primăvară pierdută sub frigul gândurilor, fior de șoaptă molcomă, inimi locuite de freamăt și bunătate. Toate acestea și alte utopii, surghiunite de rațiuni oarbe, avea le tină ferecate într-un grăunte de nisip. Oamenii vor călca pe lumina rumenă cu sete, dor și îngăduință. Pe urmă poate vor schiopăta fericire și zâmbet de soare pe tălpile ude. Cine știe?
Noi să ne fim. La țărm de viață, umăr langă umăr, privind înăltimi de văzduh albastru. La vânătoare de timp, răsărit de clipă și agonii. Când vom obosi de visare să ne odihnim sufletele îmbrățișate.
L-am rugat să-mi fie. Nu știu cum. Și dacă ne treceam într-o zi, ca doi străini în pulberea vremii, tot am fi rămas flămânzi de iubirea pe care n-am apucat să ne-o dăruim...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă ne-am rosti, s-ar alege praful viselor din esență. Am prinde contur și zâmbet de sufletele robite. Ne-am domoli și s-ar aprinde jarul iubirii în măruntaie. Fărâmă de hazard, bogată în amintiri culese pe furiș la margini de apus. Nimic mai mult. Eu nu te-aș povesti. Orator bun n-am fost niciodată. Mă pricep la cârpit șoapte și împletit fior de lumină în tăcerea întunericului. Mă-nfurii când îmi scapă printre degete bunătate. Așa mi-e de stingheră inima...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am atât de multe gânduri de-mpărțit! Le-aș strânge într-un buchet de emoții și visuri proaspete. Pe urmă ceasuri întregi de existență intensă ne-ar îmbrăca esența oarbă cu pulbere de nori și păpădie. Ți-am dat întâlnire într-un suflet hoinar, avid de iubire. N-are granițe și marginea acestei lumi efemere, aglomerată de ispite se contopește într-o îmbrățișare. Mi-e dor să-ți miros viața curgând anevoie, plăpând și dulce prin trupul de lut. Să-mi cânte doina binelui la margine de Cer. Să-ți fie reazăm mâna mică în căușul palmei îmbătrânite de ani și dezamăgire. Într-o zi Dumnezeu a numărat inocența printre suspine și rugăciune. Eram tâlhari de clipe și fericiri. Tu ai luat crucea ta și-a mea demn, plin de blândețe și mângâiere. Iubirea nepângărită de orgolii are aceea decență de necombătut. Și când nu mai ești prezent aievea, inima continuă să-ți trăiască efectiv amintirea din suflet în suflet până la apus. Era firească trecerea aceasta din efemer la veșnicie. Te iubesc mai mult ca oricând. De când ai plecat mi-e prezent Raiul în albastru senin. Tații nu mor. Ei se luptă cu zmei, gânduri vitrege și agonii. Doar pentru ca povestea noastră aibă un final fericit.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii sunt oglinzi. Rând pe rând zâmbetele mute, tăinuite într-un suflet pribeag devin incompatibile tăceri, alocate clipelor șterse. Suntem tot noi măreți pe alocuri, sub umbra ștearsă a măstilor fixe, aglomerați de comun orgoliu, sătui de asemănare, până la refuz. Avem criterii de evaluare, sintagme și reguli nescrise de urmat. Unele clare în consecvența lor nestrămutată de cotidian, altele imperfecte, scrise lizibil cu cerneala viselor proprii. Ne cheamă timpul într-o fărâmă de zi, obosindu-ne trecerea prin amintiri și apus.

(10 martie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rând pe rând visele se așezau cuminți în podul palmelor grele din care picurau domol capricile hazardului. Dacă se-ntâmpla sa fie furtună în suflet, plouă cu dor, temeri și iluzii desarte, zâmbetul acela firav spulbera într-o clipă norii suferințelor. Oare, cum se putea ascunde toată iubirea din lume, într-un simplu surâs?

(10 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu spunea nimic și tăcerea ei blândă, sfâșietoare răsuna în ecouri de suflet flămând, sorbind într-o răsuflare de șoaptă toate atingerile calde, izbucnite dintr-o frântură de surâs și dor. El o asculta răbdător, răspunzându-i la răscruce de gând pribeag fără -i tulbure imensul frumos din sine, fără -i îmbrace goliciunea simplă, cu vorbe de neînțeles. Era dornic de îmbrățișări și odihnă neatinsă de patimi, poate doar pentru că de prea multă vreme îi hoinărea nestingherit prin suflet. S-a apropiat ușor doar cât -i ademenească dorul de apartenență și amintiri. Părul lung, împletit cu praf de stele mirosea a liniște, senin și libertate împărțită în jumătăți imperfecte.

(15 martie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul ne fură primăvarile cu miros de răsărit albastru și stăm amândoi, într-o lacomă tăcere ascultându-ne cu atenție gândurile. Un fior plantase cumva sămânța acestei vieți trecătoare la țărm senin de inimă blândă. Simțeam pe tălpile goale amarul vremii și cerul plin de frumos și îndestulare. Puteam alergăm în voie, fără temeri și așteptări zadarnice din poartă în poartă de suflet firav. Doar până ce vom fi săturați cu iubire și bunătate, până ce se vor îngropa în veșnicie dezamăgirile, uitarea și vanitatea oarbă. O să mă vindec. Rând pe rând, suspin și freamăt și-apoi promit vom sta la umbră de furie și păcat sub un cireș înflorit. N-o să fie nici vânt, nici melancolie și dacă printre respirații de șoaptă vom cădea la învoială cu timpul, nici urmă de regret. Cine știe?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Absența unui suflet drag, devine adesea, contradictoriu, o prezența vie, statornică, comparabilă cu fantasmele năucite de rațiune în luptă cu o dependență afectivă. Omul pleacă și umbra atingerilor sale rămâne agățată de inimă, printre rânduri pline de patos, dorințe și amintiri pierdute în mrejele timpului. Dorul îi menține imaginea clară, intactă și tăinuită de pofta hulpavă a uitării.

(8 iunie 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rătăcești în pribegia gândurilor mele cu mâinile pline de praful ispitelor. Mă îmbăt cu șoaptele tale și nopțile adună lacom mireama umbrelor, într-o liniște surdă de abis. Atingerea ta ma-nfioară și tulbură adâncul misterelor pierdute în deșertul sufletului. Iți sărut tainele și mă răcorește infinitul lor. Aș fugi descultă prin noaptea atingerilor fierbinți. Dar unde să mă ascund de dorintă?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor să-ți respir iubirea, simt gustul atingerilor tale fierbinți peste trupul gol si însetat de fiori. Mă săruți ușor și trecutul se topește într-un suflet firav. Suntem doar noi doi. Îmi mângâi simțurile cu șoapte și pielea ta umedă îmi acoperă visele copleșindu- tandru, stârnind furtuni într-o noapte de februarie. Doar tu poți să-mi picuri fericire în sânge, dor și dependență în inima. Ești al meu dintotdeauna. Ești al meu de când nici nu îndrăzneam visez la tine. Te strâng în brațe, dar nu vreau adorm. Te iubesc atât de mult, încât de câte ori închid ochii îți simt lipsa.

(13 februarie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Străbate întotdeauna calea desenată în harta șoaptelor, tăinuită într-un gând curat. Pășeste ușor ca o atingere delicată a dorului pe tâmplele ninse de apus tardiv. În final, oricât de anevoios ar fi drumul unui suflet hoinar, iubirea rămâne cel mai bun ghid.

(28 octombrie 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook