Semper angelicus

Îngere, treci în pat că
Se-ntâmplă lucruri triste-n cer:
Christos nu mai e oier,
Stelele şi-au ieşit din matcă.

Nu-ncerca să visezi nimic,
Vrăbiile-au isprăvit mălaiul…
Patru Cavaleri vântură Raiul
Că Dumnezeu e plecat un pic.

Pune-ţi aripile pe urechi
Şi peste aripi câteva perne:
Oricum chiar şi-aşa se vor cerne
Coşmarurile cele mai vechi.

Nu adormi, nu te trezi încă,
Nu trage cu ochiul la fereşti:
Moartea a aflat unde eşti…

Ia un măr şi-l mănâncă!

poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculpturi în aripi de înger

- Îngere, l-am strigat, de ce ai aripile
Atât de frumoase? Cine ţi le-a sculptat?
A plecat capul uşor şi mi-a răspuns
Cu un glas în care vibra întreaga frumuseţe:
- În fiecare nervură a aripilor mele
Se ascunde un păcat.
În fiecare atom al minunatei lor armuri
Locuieşte un păcătos.
Şi m-am întrebat: cum pot lua naştere minuni
Din lucruri alterate?
Tăcere diformă...
Mi-a spus apoi:
- Mi-e frică! Şi a plâns...
Am plâns şi eu. De ce?!
...Plângeam...
Mi s-a destăinuit,
Se temea că aripile
Îi vor fi pătrunse adânc de dalta maleficului
Şi nu-i vor rămâne decât
Scheletele străvezii şi firave,
Neputincioase de zbor...
- Sărmane înger, l-am strigat,
De ce ai aripile atât de...? Şi am tăcut.
Sărmanul înger îmi provocase
Revoltă şi dezgust împotriva umanităţii!
- Îngere, l-am strigat, nu mai fi supărat,
Dragostea îţi va dărui un set de aripi noi!
Crede numai şi vei fi vindecat!

poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoze

Provoc prezentul la duel;
trecutul mă recuperează din întâmplări cotidiene.
În dezmierdările luminii,
tăvălugul de patimi tranchilizează descompunerea timpului.

Activ, nu doar prin simpla deplasare,
măsor timpul cu bătăile inimii;
cu fiecare dintre ele, tămăduiesc metamorfoza,
mă sincronizez patetic cu orele în zbor,
şoaptele paşilor, încă,
lasă urme auzite în memoria mersului...

Chiar dacă amurgul trage cu ochiul,
în marea liniştită,
gust din libertatea de a fi
fără a respinge experienţa furtunii;
numai cine n-a naufragiat niciodată o exclude.

De la viaţă,
am învăţat legea compensaţiei:
cer din ce în ce mai puţin...
Oricum, lucrurile se-ntâmplă!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngere (lui Emil Brumaru)

îngere îngere unde pleci nu rămâi un
de ţi-ai pus
ochii-n pământ (?!) aripele-ncetinite în cui
îngere... cu
nervozitatea asta sofisticată îngere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decontul final

Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îţi dau toţi aceşti ani, îţi dau viaţa mea.

Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit nişte ani, să ţi-i dau înapoi,
Anii noştri frumoşi, anii noştri nebuni,
Am să-ţi dau săptămâni, anotimpuri şi luni.

Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Şi eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ţi mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.

Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ţi-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munţi,
Să-ţi aduc amintiri ca să poţi să mă-nfrunţi.

Să mai treci prin vreun loc unde-am stat şi-am visat,
Fără pic de păcat.
Să-mi mai iei cât de cât umilinţa tacând
Şi spitalul din gând.

Să mai schimbi drumul tău, că şi-aşa n-are rost,
Nişte cioburi să-ţi las din iubirea ce-a fost,
Să te-ntorci, auzind că mai sunt printre vii
Şi de dragă ce-mi eşti mai trăiesc până vii.

Nici dovezi nu-ţi pretind, nici chitanţe nu-ţi cer,
Te aştept sus în cer,
Şapte ani te-am închis în iubirea ce-ţi port,
Să mă ierţi ca pe-un mort.

Să mai cazi dinspre cer, când sunt strugurii copţi,
C-am să-ţi dau nişte ani, strânşi în zile şi nopţi,
Să mai vii prin trecut, prin grădina de foc,
Unde-a fost să te văd şi să-ţi fiu nenoroc.

Dar te rog să mai vii într-o zi pe la noi,
Să-ţi dau anii-napoi,
Ca pe tot ce-ai pierdut pentru că m-ai iubit,
Eu să mor, să fim chit

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc cu perne

Joc cu perne

Peste noapte, perna mea
Spre mirarea mea, a ta
şi-a oricui
a făcut şapte pui
pufoşi şi moi,
care, jucăuşi
ca nişte pisoi,
se ascund după uşi.

Seara, după o joacă năucă
adorm pernuţele pe unde apucă,
pe pat, pe sub pat,
în dulap
şi pe covor.
Cu grijă firească
le ridic uşor,
să nu se trezescă.

Culc capul pe pernă
cu părul vâlvoi, plin de fulgi
şi ea mă alintă prin beznă
şoptind în urechi, vise dulci!

poezie de David Daniel Adam (18 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

aşteptând moartea
ca pe un pisoi
care-o să-mi sară
pe pat.
îmi pare atât de rău
pentru nevasta-mea
o să găsească
trupul ăsta
ţeapăn
alb
o să-l scuture o dată
apoi poate
încă o dată
Hank!
Hank nimic.
nu că o să crăp
mă îngrijorează,
nevastă-mea
singură cu grămăjoara
aia
de nimic.
aş vrea să ştie că
pentru toate nopţile
în care am dormit împreună
chiar şi cele mai inutile
certuri
au fost lucruri
întotdeauna splendide
şi că cele mai grele
cuvinte
pe care m-am temut
să i le spun
pot fi acum spuse:
te
iubesc.

poezie celebră de Charles Bukowski din Dragostea e un câine venit din iad (2007), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă de aripi

I-am tăiat aripile timpului meu,
Să mor mai încet,
Şi tot ce regret
E că mor greu.
.
Îi vor mai creşte alte aripi, oare?
Decât să mori, mai grav
Este să fii bolnav
De aşteptare.
.
Şi dintre toate aşteptările, mai zic,
Mai greu atârnând
Ca moartea, e când
Nu aştepţi nimic.
.
De-atâta aşteptare, nici ochii nu mai plâng
În iadul ăsta-n care n-am aripi să mai frâng.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Chiar azi e ziua mea şi mă mândresc
Pe lume am de ce să mai trăiesc
Căci Dumnezeu mi-a dat un ţel,
Am lângă mine un lăstarel.
La Dumnezeu chiar nu mai cer nimic
Doar pe pământ să mă mai lase un pic,
Să-mi cresc cu drag al meu pitic.
Să-i fiu acea călăuză în viaţă
Să-i dau aripi şi speranţă
In viaţă vreau să îi fie bine...
E sufletul şi chipul meu,
Mulţumirea ce mi-a dat-o Dumnezeu.
Pe-al nostru trup doare orice rană,
Dar nu-i nimic ca sufletul de mamă.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falimentul Istoriei

Istoria domnilor este o caricatură
Însuşi Dumnezeu iată-I şomer
să tac dracului totuşi din gură
îmi zic sprijinindu-mă de cer

Însuşi Dumnezeu dacă-I şomer
dracul L-a pus să-şi vândă raiul
ceva de la Apocalipsă totuşi mai sper
să nu se mai ţină de noi ca scaiul

Dracul m-a pus să visez raiul
cum aş putea să tac din gură
când văd şi-n ochiul Creaţiei paiul
şi-nţeleg că totu-i o caricatură

Şi chiar Dumnezeu ultimul şomer
şi-a închis prăvălia şi-a fugit din cer

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (22 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe marginea fântânii

Probabil că din praf se mai nasc încă stele
Evoluţia speciilor este încă posibilă...
Zeii totuşi au pierdut ceva teren
Au câştigat teren doar zeii-cimpanzeii!
Se trage încă clopotele la biserică
Nu totdeauna, dar se mai trage;
Colindătorii vor dispărea în curând
Pentru a lăsa mai mult loc pe metrul pătrat;
Copacii vor deveni mai subţiri şi mai rari
Pentru a lăsa mai mult cer senin;
Porumbeii vor exista la infinit
Se vor albi chiar, cu timpul;
(iată o întrebare pentru toată suflarea:
de ce porumbeii sunt nemuritori?!)
În general, schimbările vor fi minime
Din oameni tot oameni se vor naşte
Pe nisip vor rămâne urmele viitorilor paşi
Chiar dacă mai rare, mai adânci şi mai triste...

Mi-e dor de foşnetul pierdut al pădurii
Rezemat cum stau de marginea fântânii;
Vedeţi, toate astea le-am spus de pe marginea fântânii
Azi, martie 17, o mie nouă sute...

poezie de Mihail Mataringa (17 martie 1985)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi cer bilet de călător pe ape

Nu-ţi cer nimic, dar dac-ar fi să-mi dai
Un râu aprins în apele polare,
Să-ngheţe-adâncul în frânturi de rai,
M-aş face ţărm pe chip de aşteptare.

De-ar fi să-mi dai oceanul tău de vise,
M-aş umple val pe unde-ameţitoare,
Sărut tăcut pe nopţile închise
În ochi uitaţi pe semne de-ntrebare.

Nu-ţi cer nimic, dar dac-ar fi să-mi dai
Romanţe vechi de fluvii infinite,
Voi adormi ades' cu florile de mai
Şi-n vocea ta mă voi trezi, iubite.

Nu-i clipă mai sfinţită-ntre regate
Decât cea strânsă-n alb de porumbei,
Biletul tău de călător pe ape
L-aş pune preţ de veghe în scântei.

O, de mi-ai da şi iarna noastră toată,
Ţi-aş plămădi cu mâinile-mpăcarea,
Pe pânza serii, taina dezgropată
Va fi doar glas ce-şi strigă depărtarea.

Nu-ţi cer nimic, oraşul nostru cântă
Chiar de-au plecat fântânile-nzecite,
Suntem doi munţi de sare pe orbită
Şi ştii că n-am ce să-ţi mai cer, iubite!

poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Gina Zaharia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă încă nu eşti pregătit pentru a trăi "ceea ce visezi", atunci "ceea ce visezi" nu va veni la tine, deoarece ştie că încă mai eşti prins în "ceea ce nu visezi".

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reclama

Din moşi strămoşi s-a constatat,
Localizând şi atmosfera:
Eşti fericit, când partenera,
Pe care-o ai, e bună-n pat
Chiar Nae când s-a însurat,
Deunăzi cu tanti Vera,
Ea, spre a "drege calimera",
La o reclamă-a apelat
Astfel, cu toţii au aflat,
Trăgând de pe urechi perdeaua:
S-o simţi sub tine-i minunat,
Îţi scoate din gândiri beleaua,
Căci cea mai bună e la pat,
Nu o femeie, ci salteaua!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spune luna, noapte bună!

voi adormi strâns de braţele mele
şi luna cu-n surâs, îmi va vorbii de stele,
îmi va vorbii de tine, de soarele din cer,
ce fuge în tristeţe, când cerne ea mister
şi pe negrita boltă, doar ea cu păr bălai,
apropie pământul, cu florile de mai
şi-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
să doarmă în tăcerea, a nopţii haină, surdă

îmi spune luna-n şoaptă:,, noapte bună!"
eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
i-admir într-o tăcere ce-mi pregăteşte somn,
pe stelele surate, privesc cerul s-adorm,
închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puţin,
zâmbesc la lună şoapte şi ochi deschişi mai ţin,
mă mai foiesc puţin şi iar nu mă mai mişc,
apoi se-ntâmplă totul şi nu mai ştiu nimic

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri de toamnă

smulsă de vânt
o frunză despică toamna în patru
pânza de păianjen pune soarelui degetul pe buze
făcându-i semn să apună
de dincolo
noaptea zvârleşte cu stele în geamuri

simt că de mâine
lumina va cădea îngheţată în ţărână
zorile vor strânge la piept
brumele culese din aripi moi de fluturi
iar vrăbiile ruginite
se vor strecura în aer printre ramurile cu dangăt mut

stinsă în fereşti
aşteptarea încă mai tanjeste
amintirile răzvrătite de toamna
care va ploua grav
echinocţiul urcat spre cer pe scara fumului din horn

poezie de Valerian Dincă (octombrie 2020)
Adăugat de Valerian Dincă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spune luna, noapte bună!

Voi adormi strânsă-n braţele mele
Şi luna cu-n surâs îmi va vorbi de stele,
Îmi va vorbi de tine, de soarele din cer
Ce fuge în tristeţe când cerne ea mister
Şi pe-negrita boltă doar ea cu păr bălai
Apropie pământul cu florile de mai
Şi-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
Să doarmă în tăcerea a nopţii haină surdă.

Îmi spune luna-n şoaptă:,, noapte bună!"
Eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
O-admir într-o tăcere ce-mi pregăteşte somn
Cu stelele surate, privesc cerul s-adorm,
Închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puţin,
Zâmbesc la lună şoapte şi ochi deschişi mai ţin,
Mă mai foiesc puţin şi iar nu mă mai mişc,
Apoi se-ntâmplă totul şi nu mai ştiu nimic.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mor puţin

Eu Te întreb, Tu mă acuzi
Eu Te aştept, Tu nu mă vezi
Eu Îţi vorbesc, Tu nu auzi
Eu Te iubesc, Tu nu mă crezi.
Mai mor puţin, Tu nu mă ştii
Mai cad un pic genunchii mei
Pe braţe, Doamne să mă ţii
Te-am tot rugat şi Tu nu vrei.

Ţi-aş mai vorbi, Ţi-aş mai cânta
M-aş odihni dar nu am cum
Aş vrea să vin în faţa Ta
Dar nu mai ştiu pe care drum.

Unde eşti, Dumnezeu
Unde ai plecat
Vreau să ştiu ce sunt eu
Înger sau păcat.

Unde eşti, Dumnezeu
Unde Te-ai ascuns
Ţi-am adus plânsul meu
Dar n-a fost de-ajuns.

Unde eşti, Sfântul meu
Te-am strigat şi strig
Nu auzi, Dumnezeu
Şi mi-e tare frig...

poezie de Adriana Cristea (15 iunie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de iarnă

Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
În câteva ore totul s-a albit
Rănile pământului s-au acoperit

Alb imaculat fără de hotar
Puritate albă oferită-n dar
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea

Împovăraţi de alb copacii se rup
Casele pitice aproape au dispărut
Copiii la joacă încă n-au ieşit
Aşteaptă la gemuri timpul potrivit

Sita cerului cerne fulgi de nea

rondel de Letiţia Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă faci tu, ego-ul tu se va umfla în pene, dacă face Dumnezeu atunci ai găsit un vinovat la toată năpasta acestei lumi. Aşadar, oricum ai alege vei fi în capcana facerii şi deci a minţii. Întrebarea corectă ar fi: MAHARAJ, EXISTĂ FACERE? Şi fireşte răspunsul este, "Nu, nu există." Tu într-un vis visezi că ai făcut o mulţime de lucruri, sau că "Dumnezeu" a mai făcut o lume pentru tine, dar imediat ce te trezeşti, vezi că de fapt, nimic nu era adevărat doar visai asta. Când te vei trezi şi din cel mai lung vis al tău numit "veghe" vei vedea că de fapt nu există nici o facere, doar visai asta. Noi nu am fost născuţi vreodată! Doar Dumnezeu, Sinele e Real. Noi suntem unicul Dumnezeu!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancheta

Va fi dreaptă-ancheta, am jurat Mântuitorului Isus,
Şi se va desfăşura fără părtinire, ură sau mânie.
Eu, procurorul, voi afla cine-a ucis pe Ada Wright,
Aşa să-mi ajute Dumnezeu, am spus.

Când am văzut trupşorul fără viaţă-al fetiţei
De doar patru luni, înfăşurat în zdrenţe de pelinci,
Am bănuit ca n-avea decât vreo patru chile,
Iar centimetri nu mai mulţi de treizeci şi cinci.

Un ochi cu pleoapa-îngălbenită era închis –
La fel guriţa care încă mai zâmbea.
Ochiul stâng, deschis, sclipea albastru –
Fetiţa părea să ştie ce s-a-întâmplat cu ea.

Eu priveam ochiul cel larg deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie
"De unde mi s-a tras moartea, cine ştie?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."

Când am intrat din nou în tribunal
S-ascult mărturia mamei, cum cere jurisprudenţa,
"A fost un copil născut din dragoste", a spus,
Şi a zâmbit – măgulindu-ne inteligenţa.

"În concluzie, Onorată Instanţă", a spus medicul legist,
"Nu-i nimeni vinovat de-acest accident nefericit
Care-a cauzat moartea fetiţei Ada Wright. ".
"Vai, vai!" am exclamat noi. Femeia a zâmbit.

Iar eu priveam ochiul acelui copil, deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie:
"De unde mi s-a tras moartea, cine ştie?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."

poezie de W.H. Davies
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!