Legenda

Acel bărbat venise de la nord
Umbla prin toată iarba de afară
c-o floarea soarelui în loc de cord
şi-n gând cu o femeie dulce-amară

îşi frământa cu mâna părul creţ,
le tot spunea copacilor pe nume
căci vrăbiile-n umblet săltăreţ
aveau din mersul ei ceva anume

şi-atuncea floarea soarelui din piept
îi tresărea şi îi rănea rărunchii…

să se fi-ntors în nordul lui perfect
pentru-a-l jeli mătuşile şi unchii?

poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea Soarelui

Mândră-i floarea soarelui
Când îşi mişcă pălăria
Spre înaltul cerului
Aurind toată câmpia.

În bătaia vântului
Îşi arată bucuria,
Mândră-i floarea soarelui
Când îşi mişcă pălăria.

Se înalţă ciocârlia
Pe deasupra lanului,
O admiră păpădia
De pe malul lacului,
Mândră-i floarea soarelui.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Soarelui

Floarea soarelui de vară,
Curge-n tainice poeme
Şi-n cuvinte ce-nfăşoară
Noi iluzii, noi probleme.

Pusă în liniştea de-afară,
După neştiute... scheme,
Floarea soarelui de vară,
Curge-n tainice poeme.

Vise noi în trup coboară
Şi iubirea-n doruri geme,
Când privirea ta hoinară
Cheamă... fără a se teme,

Floarea soarelui de vară.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, floarea soarelui

O, floarea soarelui, mereu sub a vremii osândă,
Numărând paşii soarelui, adunând lumină,
Năzuind pururi spre-o climă mai dulce şi mai blândă
Unde calea drumeţului trudit se termină,

Spre ţara unde tineri consumaţi de neîmpliniri
Şi clorotice fecioare învelite-n nea
Se ridică din triste morminte mirese şi miri –
Iar tu, floare a soarelui, te visezi stea.

poezie clasică de William Blake (1794), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spunem cum vrem

Floarea soarelui răsare,
Soarele n-ar avea cum,
Nici din munte, nici din mare,
Nici din curte, nici din drum.

Floarea soarelui apune
Doar o dată, pe când moare,
Ceea ce se poate spune,
Dacă vrem, şi despre soare.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (15 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

drumul spre casă -
de la un geam la altul
floarea soarelui

haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

floarea soarelui -
pălăria prea mare
umbrind privirea

haiku de Mariana Cornoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cu faţa spre cer
cât e ziua de mare -
floarea soarelui

haiku de Mariana Cornoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei păstori

Trei păstori se întâlniră [bis]

Raza soarelui
Floarea soarelui

Şi aşa se sfătuiră:

"Haideţi fraţilor să mergem,
Floricele să culegem
Şi să facem o cunună,
S-o'mpletim cu voie bună,
Să o ducem lui Hristos
Să ne fie cu folos
Nouă şi la neamul nost,
De naşterea lui Hristos."

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul coşcovit –
din piatră a răsărit
floarea soarelui

haiku de Constantin Păun din Foşnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul coşcovit –
din piatră a răsărit
floarea soarelui

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

niciun fluture -
pe floarea din fereastră
raza soarelui

haiku de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

faguri de miere
scoate bunicul din stupi -
floarea soarelui

haiku de Lidia Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

floarea soarelui –
abia răsărit din lan
un cap de copil

haiku de Mirela Brăilean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţul gurii

Obişnuiam să-mi scarpin tâmpla cu un melc
În ochi lăsam prin beciuri neumblarea
din sticlă semicercul îşi păştea un cerc
iar vinul îşi uda pe buză
neumblată floarea.
Ploua în pod
cu dulgherii deschise
cizmarii înnodau la bârne dublu nod
dughenele râdeau printre narcise
iar şoarecii râdeau din sfântul calapod.
Ce-apucături
aveau pereţii
de se ţineau pământului tot drepţi!
Din Sfânta Maicii Domnului
icoana
ningea în părul mamei
trei băieţi...
Ce-obişnuit eram cu mine!
Mă sărutam
şi mă scuipam cu foc
şi a venit şi tata peste mine
cu apă să mă stingă
şi-n braţe fruntea-n frunte să îi coc...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în colind străbun

Vin să vă colind străbun
Flori de măr şi Leru-i ler
În Ajunul de Crăciun
Florile dalbe

Ninge cu argint din cer
Flori de măr şi Leru-i ler
Ninge Dor, peste Muscel
Florile dalbe

Ninge cu argint în vatră
Florea Soarelui, raza Soarelui
Peste Ţara minunată
Florile dalbe

Ninge până-n Orăştie
Leru-i ler şi flori de iie
Peste Lupi şi peste Glie
Florile dalbe

Ninge aspru peste noapte
Flori de măr şi diamante
La Blidaru, pe Cetate
Florile dalbe

Ninge-n rânduri, ca o salbă
Floarea Soarelui, raza Soarelui
Sarmisegetuza-i albă
Florile dalbe

Ninge slava, an de an
Leru-i ler şi cânt de-alean
Sfânt, pe Crucea Caraiman
Florile dalbe

Ninge, fiindc-aşa vrea Domnu'
Flori de măr şi Leru-i ler
Pe Bucegi şi peste Omu'
Florile dalbe

Ninge-albastru, ca în vis
Floarea Soarelui nestins
Ninge viscolind pe Sfinx
Florile dalbe

Ninge burniţat, mărunt
Flori de măr, zburate-n vânt
Trezind Dacii din pământ
Florile dalbe

Ninge tare, vine ger
Flori de măr şi leru-i ler
Peste sufletul stinger
Florile dalbe

Ninge-n cugetul curat
Flori de măr, Ler argintat
De Dragoste însetat
Florile dalbe

Ninge-n Suflet de nomad
Floarea cetinii de brad
De ninsori, Carpaţii ard
Florile dalbe

Ninge alb, pe Ţara mea
Flori de măr şi flori de nea
Ninge sfânt, în Dacia
Florile dalbe

poezie de Antonela Stoica (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar floarea

Când floarea îşi pierde petale şi moare,
Nu piere, de sine se înfructă.
Îşi dă timp sămânţă, îşi dedase şi miere
Şi atâta parfum... frumuseţea ce-a suptă.

Se adulmecă singură floarea, pe ierburi se culcă,
Se închide în sine-şi, îşi dăruie seva şi carne.
Din ram se coboară, odată cu frunze ce cad, nu mai urcă...
Se împrăştie toată la lume... vrea vis de-a renaşte să toarne.

Alungă tristeţea de moarte, aminteşte de naştere într-una,
Se rupe pe sine, să încânte în buchet cu candoarea
Cui se dă-n sacrificiu. Nu-i ea ţel, chiar de vază-i, nu-i zâna,
Stăpâna... E dorul în fond; c-a renaşte din scrum, doar ea ştie, ea floarea!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea soarelui

sunt vânzătorul
de speranţe -
menirea mea este să lupt
pentru lumea galbenă
a lui van Gogh...

sunt vânzătorul
de floarea soarelui -
menirea mea este să lupt
pentru visul galben
al lui Vincent...

sunt "Măscăriciul"
care-şi roteşte sufletul -
menirea mea este să lupt
pentru sufletul galben,
pictat de Vincent van Gogh!

poezie de Daniela Voiculescu
Adăugat de Ilinca Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea albastră

A murit floarea în glastră
Şi petalele au căzut la pământ,
Plânge ploaia la fereastă
Şi eu n-am niciun gând.

Dor o să-mi fie de floarea cea albastră
Şi de parfumlul ei ameţitor,
Căci a înflorit odată în glastră
O floare învăluită de taină şi amor.

poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul soarelui pe boltă

credeam că sunt o stâncă-n viaţa ta
dar stâncile sunt primele ce cad la datorie
căci vânturile, ploile, îngheţul
muşcă încet, încet din carnea sa

credeam că sunt cuvânt în poezia vieţii
dar poeziile se sting ca lumânarea în fereastră
mă strâng şi din tot versul mai rămâne doar un punct
ce va fi şters odată cu-amintirea sa

cândva credeam că lumea este bună
dar lumea îşi vedea de-ale ei
căldura soarelui topeşte ceaţa toamnei
sunt ceaţa ce curând va dispărea

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu căutaţi iubirea prea departe...

Am cunoscut iubirea când nu ştiam s-o strig,
În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig.
În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute,
Când sufletu-mi de înger ştia să o asculte.

Am cunoscut-o apoi în cântul ciocârliei,
În floarea de alun... şi-n foşnetul câmpiei
În strigătul de frate şi grija de bunic,
În primul fir de iarbă şi-n greierul cel mic.

În picături de ploaie, în roua de pe flori,
În geana răsărită a soarelui din zori.
Iubirea stă să cadă pe stelele din cer
Şi este-acolo, sus, şi-n zori când ele pier.

Câtă iubire, Doamne, ai pus pe lângă noi!
Dar orbi cum suntem azi şi-n suflete prea goi,
Împovăraţi de griji, sau gând de-navutire,
Nu ne mai pasă Doamne... călcăm peste iubire.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!