Un fel de...

avea lumina in ochi
picura
peste mine
degete, saruturi
copaci
si ma hranea
cu rasuflarea
plina de maci
intr-un fel
pe care voi
nu il puteti
intelege
eram un fel,
un anume soi
de rege!

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Din degete îmi curgeau străzi prelungi
cuvintele se plimbau în silabe albe sau colorate
străzile duceau în parcuri unde lumina cânta prin ramuri
nu aveam nevoie de mişcare ca să înţeleg
aveam nevoie de inerţie de oprire într-un cuvânt
care să mă cuprindă
plimbarea ar fi fost o respiraţie peste febra unui sentiment
suflarea mamei peste o frunte arzândă de copil
care creşte prea repede pentru o copilărie mult prea scurtă
din degete îmi curgeau străzi care hoinăreau prin oameni
admirându-le inima şi ochii de culoarea lemnului neştiutor
odihnindu-se într-o poezie scrisă pe un laptop prăfuit
eram noapte şi eram poate primăvară
sigur nu eram om
pentru că prin mine nu se plimba nicio stradă
iar degetele le păstram cu nostalgie
de pe vremea când eram
copilărie

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea anume

Nu stiu decat o stea de aproape
Si aceea usor stinsa, pe maini cu pulberi uitate,
Rasaritul ei ma aduna din nopti, ratacit
Si ranit de privirile celorlalti visatori.

Nu ti-am mai povestit din trista zi,
Cum se rup coltii de lumina in suflet
Si cum mananca cerbii, din mana mea, umbre
Imi era teama ca ma vei vedea astfel...

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picteaza-ma

Picteaza-ma... undeva departe fericita intr-un infinit de culoare.
Nu vreau umbre... doar eu, creata de mana ta subtire.
Mai departe... du-ma mai departe.
Desculta, pasind pe hartie
Lasa vantul sa adie, lasa-l te rog o clipa.
Arunca un fior, lasa sa curga din cer panglici de matase.
Suprinde-ma asa cum sunt.
Nici o picatura de culoare in plus.
Lasa timpul sa treaca printre maci.
Culorile vibreaza, se stramba de durere... prea multe vise de copila, mai picura niste lumina.
Acorda nuantele si contureaza-mi trupul.
Nu vreau sa ma recunoasca nimeni.
Doar tu sa stii ca-s eu.
Ce picura? Nu plange, sunt fericita... sunt fericita!

poezie de Lusiana Drăguşin (19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie la fel

Voi scrie, la fel, până-n ultimul ceas,
Pentru tine, pentru toţi copiii rămaşi.
N-am prea multe culori, poate pumnii mi-s grei,
Poate-n mine au rămas odihnindu-se trei.

Voi scrie, la fel, şi-n noapte, şi-n zi,
Pentru cei reîntorşi în poveştile vii,
Pentru cei înălţaţi, pentru cei traşi pe roţi,
Pân' la cer de atunci deschizându-se porţi.

Voi scrie, la fel, azi, şi mâine, şi-n vis,
Chiar de trupul pe drum mi-a rămas între grinzi,
Şi de-i lung şi amar, şi de nici n-ar mai fi,
Eu voi scrie, la fel, până-n ultima zi.

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câmpuri albe, câmpuri negre,
joc şah cu mine
dandu-mi voie pe rand
sa mut singuratatea
doar un pic mai incolo,
doar un pic mai departe,
o data poruncind ca un rege,
o data sfidand ca o regina.
o singuratate care sta singura
intr-un turn in care de obicei
sunt pedepsiti nebunii sa stea.
si de acolo sa-si aleaga albele sau negrele statui de lemn
care sa incalece niste cai de lemn.
cu moderatie acum despre nebunie
si despre jocurile in care esti obligat
sa sari dupa ce numeri,
sa te arunci si sa numere altii.
sah intr-un concept de primavara
şi cutia îţi aluneca printre degete.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi amândoi dansăm în noapte

Credeam că vom atinge cerul în visul meu
Şi voi aprinde inimi singure cu el
Că voi zidi alte credinţe şi voi lumina atâtea minţi
De fiecare dată când te vei hotărî să mă atingi
Nu uita că sunt atât de uşoară ca un fulg de nea
Şi mă pot pierde printre degete
Şi printre lumi străine
Eu cea care voi atinge cerul cu fiecare aruncătură
În lumina nopţii am să vin cu fiecare fulg
Să-ţi sărut obrazul şi să te ating pe umerii puternici
Eşti lumina ochilor prin care mă voi regenera continuu
Tu-mi eşti cadou de ziua mea
Eu sunt cadou de ziua ta
Şi amândoi dansăm în noapte
Cu plapuma peste glezne şi lumina peste pleoape.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când copiii se joacă, deşi se amuză, iau lucrurile foarte în serios. Este important; pentru ei este ceva la fel de serios cum va fi dragostea peste zece ani. Îmi amintesc când eram mic, iar părinţii mei obişnuiau să spună: "Bine, te-ai jucat destul, acum hai să faci o baie!", mi se părea o idioţenie, căci, pentru mine, baia era o treabă foarte prostească. Nu avea niciun fel de importanţă, în timp ce joaca alături de prietenii mei era ceva serios.

Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă întrebi un om ce îşi doreşte, e foarte posibil să-ţi enumere fel şi fel de obiecte care – crede el – l-ar face fericit. Dar oare nu ar fi bine să FIM, aici şi acum, aşa cum ne dorim?

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la o anume vârstă, soţul devine un fel de prieten, iar prietenul un fel de soţ.

antimetabolă aforistică de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu faţa-n jos.
E-un fel de am să plec şi să revin,
Un fel de nu ştiu ce şi nu ştiu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.
E-un fel sfârşit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...
În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Şi neavând ce face... m-am născut.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu faţa-n jos.

E-un fel de am să plec şi să revin,
Un fel de nu ştiu ce şi nu ştiu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.

E-un fel sfârşit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...
În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Şi neavând ce face... m-am născut.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu faţa-n jos.

E-un fel de am să plec şi să revin,
Un fel de nu ştiu ce şi nu ştiu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.

E-un fel sfârşit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...

În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Şi neavând ce face... m-am născut.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul vatman

îmi spuneai că nu mai sunt om
că deja sunt zeu
şi te credeam
când era frig
căram focul în spinare
până ce umerii îmi erau arşi
şi ningeam cenuşă peste oraş

adunasem în mine toate fântânile
din preajmă
şi plouam de fiecare dată
când strada o lua razna
şi curgea
în valuri din înaltul rostului
de şef-cişmea

chiar am visat că sunt zeu
zeul vatman cu tramvaie
în loc de picioare
şi gâtul cu burduf
cu roţi înalte şi roşii
cu ochii ca termopanul
şi părul fuior
mai eram şi stăpânul
singurului semafor
din oraş
şi nimănui nu-i păsa

eram stăpânul garajelor
închise în colivii
eram un fel de poliţist
la braţ cu mitropolitul
aşa fără rost
eram un fel de planificator
al orelor de sex
şef peste toate
cercurile din oraş
înghesuite cu talent de pompieri
în groapa cu talaj

eram ca o flacără
şi trăncăneam
ca o moară năucă
şi mă îndrăgosteam de fiecare dată
de muşcata
uitată la geam
pe care eram lipit eu
eu zeul vatman
un abţibild ceresc
şi malefic

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă mâine dimineaţă fără niciun ban în Piaţa Unirii! Probabil că peste un an voi fi la fel ca astăzi. Primele 320 de averi ale Americii au fost făcute de posesorii lor prin inteligenţă, prin idei care s-au întâlnit cu banul. Idei am, bani se găsesc, slavă Domnului! N-am nici cea mai mică îndoială că peste un an aş fi la fel.

Dinu Patriciu în emisiunea TV "Profesioniştii" (2002)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măşti

Ea avea pielea-albastră,
La fel avea şi el.
El o ţinea ascunsă
Şi ea făcea la fel.
Şi-ntreaga lor viaţă
Albastru au căutat,
Deşi atât de-aproape,
Nu s-au găsit niciodat'.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce femeile ne... plac

cu timpul îţi va scădea vederea
şi greu îţi va fi să deosebesti pe cei buni
dintre umbrele îmbracate toate la fel
într-o lipsa de lumina vei fi tentat
sa te iei dupa zgomot gust miros
la nici o pipăire întunericul nu va arde
aşa cum lumina te ardea dezmierda facea din tine
o faptură alba si cand prin prisma treceai
primeai toate acele culori viguroase
cu timpul vederea îţi va scadea
şi lumea te va privi la fel
cu un ochi mai stins cu un ochi mai slab
un ochi va clipi indulgent
dacă nici Dumnezeu nu ar vedea bine
atunci la ce să te mai astepti
de la oameni

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea un roman care să fie în acelaşi timp la fel de adevărat şi la fel de îndepărtat de realitate, la fel de particular şi la fel de general totodată, la fel de uman şi de fictiv ca Athalie, ca Tartuffe sau ca Cinna. Romanul meu nu are subiect. Nu va avea un subiect... O felie de viaţă, spunea şcoala naturalistă. Dar această şcoală avea marele cusur de a tăia felia totdeauna în acelaşi sens; în sensul timpului, în lungime. De ce nu în lăţime? Sau în adâncime? În ce mă priveşte, aş vrea să nu tai deloc. Aş vrea să fac astfel încât în acest roman să intre totul. Nicio tăietură de foarfecă pentru a-i întrerupe substanţa aici mai degrabă decât dincolo.

Andre Gide în Falsificatorii de bani
Adăugat de milena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua cu silă

Ploua cu silă! Un fel de ploaie din pântec.
Eram o păpădie pusă în slujba pământului..
Nimic!
Veneau albine.. le suflam
Veneau furnici.. le răsuflăm
Veneau oameni... îi suflam
Veneau copiii de oameni
îi răsuflăm..
Eu eram bine!
Ei erau bine!
Eu eram eu
Ei erau ei
Noi eram.
Nu eram!
Nu eram!

Nu
eram
noi!
Ploua cu silă! Un fel de pântec de ploaie
Şi noi nu eram siguri
că noi
eram noi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnavalul zăpezii

Acopăr urechile cu gulerul de la palton,
Să nu aud ţipătul vântului sălbatic
Care dansează intr-un vârtej de fulgi,
Să nu aud rugăciunea mieilor la stână
Si urletul lupilor hămesiţi....

Si eu care venisem la Carnavalul Zăpezii,
Inşelătoare speranţă, la fel ca surâsul tău straniu
Intr-o noapte de făurar, la lumina unui felinar stins
Unde doar luna lumina odaia noastră
Si incerca să innoade un fir rupt de timp.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de un punct critic intr-un spatiu finit, gradul de libertate scade pe masura ce numerele cresc... intrebarea umana in aceasta situatie nu este cat de multi pot supravietui in cadrul sistemului, ci ce fel de existenta pot avea cei care supravietuiesc.

citat clasic din Frank Herbert
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!