Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Fabula unirii

Racul, observând odată,
Că și crabu-i crustaceu,
I-a venit ideea-ndată
Să-l invite la dineu,
Pentru a-l face să-nțeleagă,
Evident la un pahar,
Că pe amândoi îi leagă
Un destin comun și clar.
Mai pe scurt, gândise racul,
"Ca doi brazi într-o tulpină"
Pot să-nfrunte lesne veacul
Prin unirea lor deplină.
Dar mai mult, râul și marea,
Unde ei trăiesc, normal,
Prin unire-or umple zarea
Cu un stat fenomenal.
Crabul, ascultând firește
Planul simplu și măreț,
Ciocnind un pahar frățește
I-a spus racului isteț:

-Bine, facem noi unire,
C-am fi rude amândoi,
Doar că mergem în neștire
Eu-nainte, tu-napoi!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Avansarea racului...

Propus pentru avansare
-la mai mare!-
racului
nu-i veni creadă;
ce mama dracului
însemne?
pesemne
la o adică
va trebui, ca rac
fac un pas înapoi
așa se întâmplă
printre noi
cei... crustacei;
se consultă
firește, cu un pește
din aceeași baltă,
știuca tresaltă
la cele auzite,
concluzii pripite,
aluzii, cum ar avea
proptele,
s-a dat și la tele
ca știre-n prim plan
cea promovare...
Doar un biban se pare
sesiză cel demers:
racul va trebui
să-și schimbe
direcția de mers!
Racul - a consolare:
asta da... avansare!

fabulă de (5 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 10 ianuarie 2018.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vasile Alecsandri

Hora Unirii

Hai dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și armonie!

Măi muntene, măi vecine
Vino te prinzi cu mine
Și la viață cu unire
Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă
De-o faptură și de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Și vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!

cântec, muzica de Alexandru Flechtenmacher, versuri de din Steaua Dunării (1856)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Concert in lunca. Pasteluri" de Vasile Alecsandri este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

un tenor poate sa sparga un pahar cantand o nota acuta,mi-a spus, dar daca vrei sa spargi un pahar,e mult mai simplu sa dai cu el de pamant.

în vamiprul lestat
Adăugat de alina soozSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Taltos Cronicile vrajitoarelor Vol. 3" de Anne Rice este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -32.99- 11.99 lei.
Viorel Muha

Samba

am să mă sparg într-o oglindă
prin tocuri și pe-o podea de viață
pot te găsesc pe tine, tu chip
și-n clipe de fericire spun
că mai există un început, de viață
în care încă simplu să pot sa spun
nu-n gol
poți mă iubești!

nu vreau uit -n umbre de ploaie
de melodii, poate, încă chipului tău tresare
ești o zi albă și vei dansa o samba
amândoi în roșu de foc, într-un destin
pe cărări noi de viață și nu uitând
că noi pe podeaua vieții, simplu existăm

da, samba vreau în pantof să-o bat
și zâmbetul tău trist să-l refac
în bucurie
iar pe cer pun sărut
de gând, de zbatere și te rog
prin acest vers nu uiți
-n oglinda vieții este loc
pentru doi, iubind în joc de samba

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zodia Racului

Racul trage înapoi
(Cum merg multe pe la noi)
Numai în săraca-i minte,
Cică merge înainte.

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acasă

mă întorc azi acasă
cu sufletul brăzdat de idei
tu stăteai la fereastră, într-o gară de doi
citeai o carte, despre noi, amândoi
eram bătrânul sau gara dintre noi
curgeau sentimente și vise
fugeai pe alei
ochii curgeau în neștire
când plecai, amândoi
plecam, părăseam prieteni, munți
în căutarea de doi
tu treceai, eu plecam
mă chemai, eu treceam
acasă nu'i nimeni acum
doar gânduri se frâng pe un geam
uitat deschis între noi
pășesc spre un nou început
pe picioare de lut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stimulent benefic

Poetul Iorgu, cazu-i clar,
De muza sa e stimulat,
Dar și mai mult, e-adevărat
Că-i inspirat de un pahar
Ce-i dă tărie multă-n dar
El e "izvorul" nesperat
Ce noi idei i-a furnizat
Din el se trage al său har
Și bând pahare multe-n bar
Îl încânta pe cârciumar...
Acesta exclama patetic:
- Eu calitatea îi certific,
Nu mai există, spun profetic,
Așa un autor prolific.

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Steaua

dacă frâng în brațe timpul ca pe-o stea
oare cine, cine oare, te-ar avea
dacă pașii tăi în noapte s-ar scurge pe pământ
atunci cine, cine oare, eu mai sunt

dacă astăzi te ascunzi într-un tainic suspin
lung e drumul către al meu destin
pe masă a rămas doar un pahar cu vin
cum pot acum spulber al meu chin

s-a scurs iarăși promoroaca în sat
mi-e frig și mă plâng în iarba ce-a plecat
iubirea plecase moară
iar pe drum nici-o moară

mai macină timpul ultimul ceas
rămas doar sărutul de tainic pripas
ce trist că mai suntem, noi, amândoi
doar triste amintiri dintre doi

te întrebasem într-o doară, în șoapte tăcute
de ce-ai plecat atunci, printre sălcii mute
tu surâdeai, erai tainic descânt
eu am rămas, pribeag să mai cânt

și te chemam femeie într-o noapte
tot sărutând a tale șoapte
mă întorceam mereu în depărtarea mea
tot căutând prin valuri doar o stea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Culicovschi

Animalele lui Donici. Racul, broasca și o știucă

Racul, broasca și cu știuca
Au ajuns la guvernare
Și "au tras" atât de tare
n-a mai rămas nimica...

epigramă de din Cenaclul Umoriștilor al Casei de Cultură Buzău (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Natura nenaturala

prin acea iarbă deasă mi-am alergat sufletul
era cu un pas în față
l-am ajuns la fântâna cu apă sărată
mi s-a părut mă cunoaște de undeva, a tresărit
încercând să-l ating am spart oglinda mamei,
ne-am tăiat amândoi în cioburi
eu plângeam, el râdea
dintre cioburi am răsărit amândoi într-un copac uscat
a venit o ploaie, a trecut un soare peste noi
acum ne împărțim mugurii
doi la mine, doi la tine
ce viță de vie frumoasă
crezi e fericită?

poezie de
Adăugat de Laura IstratescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rick: Noaptea trecută ne-am spus multe lucruri. Tu ai spus că trebuie gândesc pentru noi amândoi. Ei bine, m-am gândit mult. Am ajuns la o singură concluzie: te vei urca în acel avion cu Victor, unde ți-e locul.
Ilsa: Dar, Richard, nu. Eu... eu...
Rick: Trebuie mă asculți! Știi ce te așteaptă dacă rămâi aici? Există nouă șanse din zece ajungem amândoi într-un lagăr. Nu-i așa, Louie?
Căpitanul Renault: Mă tem maiorul Strasser ar insista pe varianta asta.
Ilsa: O spui numai ca mă faci plec, Rick.
Rick: Îți spun asta pentru e adevărat. Amândoi știm, în adâncul sufletului, locul tău e lângă Victor. Ești parte din munca lui, din ceea ce-l face să funcționeze. Dacă avionul decolează și nu ești înăuntru, cu el, vei regreta. Poate nu azi. Poate nu mâine, dar curând și pentru tot restul vieții tale.
Ilsa: Dar ce se va întâmpla cu noi doi?
Rick: Vom avea mereu povestea trăită în Paris. Nu am avut-o, noi... a fost pierdută până când ai venit în Casablanca. A renăscut noaptea trecută.
Ilsa: Când ți-am spus că nu te voi părăsi niciodată.
Rick: Și nici nu mă vei părăsi. Dar și eu am ceva de făcut. Nu mă poți urma acolo unde merg. Nu poți fi parte din ceea ce trebuie fac. Ilsa, nu mă pricep la chestiuni nobile, dar nu trebuie fii mare deștept ca vezi trei oameni și problemele lor nu au mare însemnătate în lumea asta nebună. Vei înțelege asta într-o bună zi. Dar acum... acum... Închin paharul în cinstea ta, puștoaico.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita IoanaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ștefan Iordache

Cine naiba o fi inventat cârciuma? Unul deștept din preistorie, care a văzut că doi nu au unde bea un pahar, așa că i-a chemat la el și a cerut fie plătit pentru asta.

în interviu în ziarul "Jurnalul Național" (iulie 2008)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu o inimă plină poți umple un pahar gol, dar cu un pahar plin nu poți umple niciodată o inima deșartă.

citat celebru din
Adăugat de Andreea TrifuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Logică bovină

Pentru că boul s-a ajuns,
Adică-n sat, ca președinte uns,
Măgarul, ce-l știa c-a fost... măgar,
Din vremea când fusese doar primar
Într-o ogradă-n care a putut
Prin furt, să-și rotunjească-al său avut,
Luând, prin fals în acte, șase case,
Pe care, evident, le-nchiriase,
Măgarul, deci, cu acte-a dovedit
boul, președinte parvenit,
E un penal cum nu s-a mai aflat
Și-ar trebui dea-napoi, la stat,
Toți banii încasați în mod nedrept,
Pe casele furate ca "deștept".
Fiind el, însă, președinte-n sat,
O cucuvea juristă-a constatat
boul este, totuși, "împărat"
Și are, evident, imunitate,
Iar faptele-i, desigur, nu pot fi judecate.
Iar bou-atunci, ca să-și arate fala,
A și mugit, puternic, în satul lui, MORALA:

"Ce treabă-are măgarul, răspunsul chiar îmi scapă,
știe el de unde un bou bea-ntruna apă"?

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Izvor de lumină

într-o
lume colorată
cu atâția ochi albaștri
cu zâmbete
și flori de cuvinte
El
Cuvântul
s-a pogorât printre noi în
lumea aceasta
dar lumea
nu l-a cunoscut

într-o sfințenie
mai sfântă decât
sfințenia însăși
la ai Săi li s-a arătat
însă
ai Săi nicidecum nu l-au primit
ci ei
de ei însăși plini
l-au biciuit
și l-au răstignit dăruindu-l morții
pe El Însuși
picurul de lumină
din viața fecioarei scăldată în floare și-n zâmbet

fără prihană
de
o gingășie
ce însăși gingășia-o întrece într-o adiere de vânt
tu însuți ce nu poți încă ți-o închipui

dar moartea
nicio putere nu a avut asupra Lui
căci El Cuvântul
Hristos a înviat
EL
Creatorul tuturor lucrurilor
Lumina și Viața
e Cel ce-a creat
și pasul
și zborul
ochii și apa
vântul și norii
și umbra și dorul în care te ascunzi
mai vie viața tu să o trăiești fii o lumină pe Terra

la început
doar El era
înflorind începutul
cu lumina ochilor Săi ca para focului
El
împreună cu Tatăl
El Cuvântul
Înțelepciunea care a creat
totul
totul ce se vede și nu se vede
mersul
omul
și pasul
vântul

și zborul
norii
și ochii să-i vezi pe cer cum se plimbă

Cuvântul
El Meșterul Lui Dumnezeu
ne e
Lumina și menirea
căci El
ne-a creat
împreună cu Tatăl
cu Cel Prea Înalt
pe firul de iarbă
ne înscriem pasul
și umbra
inima
într-o floare de dor Lui să i-o oferim
despletindu-ne privirea de ochi
cu
alți ochi să-l vedem
țesându-ne
în privirea Lui
ca
para focului

ni
se face dor
de-a Lui veșnică privire
de
ochii Lui de foc
de El Însuși ce ne leagă
și
ne face trecerea din lumea materială
spre
cea spirituală

într-o floare de vis
din grădina Edenului
căci
El ne-a iubit întâi
când încă
noi nici nu existam
ci
doar în planul Celui Prea Înalt ne scăldam în para ochilor Săi de flacără și foc

noi nu eram
încă o ființă vie
ci
doar o imaginație
din planul Tatălui din cer
dar El
ne-a iubit cum ne-a văzut în planul cel sfânt
iubirea
pentru noi i-a străpuns Ființa
căci
suntem chipul Lui
asemănarea Lui Însuși

oare
cu câtă gingășie
și cu câtă grijă
minile Lui au frământat țărâna
strecurând-o
prin apă și lumină
și
înflorind-o cu para ochilor Săi
pe veci să-i fie asemănare
cu cinste
chipul Lui să i-l înflorim în umbletul de pe palneta Terra


neprihănirea
să-i fie rostul omului de pe pământ
și
cu pași de lumină
umble-n lumină
el însuși
fie o lumină
luminând împrejuru-i
cu lumina Celui ce l-a creat

cu câtă bucurie
Meșterul Lui Dumnezeu
se plimba prin grădină
înflorind
iarba
și frunzele
și florile în special
cu lumina ochilor Săi îmbrățișându-i
pe cei doi
ce chipul i-l purtau
pe cărări neumblate încă
la umbra pomilor
cu roade atât de gustoase
ei însăși
fiind cea mai scumpă comoară făurită de Dumnezeu
ca doi crini într-o tulpină
ca doi ochi dintr-o lumină
însuși surâsul soarelui înveselindu-l
cu pașii lor goi
ca lacrima cerului și ca roua câmpului
căci goi erau
în toată gingășia și splendoarea dată de Creator
surâzând cu fețele senine
și îmbrăcate-n lumina
Celui Sfânt și Prea Înalt


chipul
Celor ce i-au creat îl purtau
pe fața lor
și-n sufletul lor în adânc
fluturându-și privirea peste tot
peste toate florile
și peste toți pomii din grădină
amirosind
miresmele atât de gingașe și
minunate
țesute de mâna Creatorului
pe tot întinsul grădinii

vai
cu câtă durere
a privit Cuvântul ce i-a iubit pe oameni
când i-a văzut
în planul Celui Prea Înalt
câtă durere
i-a sfâșiat in inima când
Adam și Eva
au călcat Cuvântul
îmbrăcându-se-n păcatul neascultării
ei
fiind siliți ulterior
părăsească grădina raiului unde au fost atât
de fericiți
deși n-au știut

cred
că mai amar
a lovit durerea în Fiul Lui Dumnezeu
decât în ei însăși
căci El era iubirea ce i-a îmbrăcat pe amândoi

când se plimbau goi de tot prin grădină căci nu știau
de rușine și teamă
amândoi fiind curați și sfinți
așa cum i-a creat Dumnezeu

ființa umană
acest izvor de lumină
de gingășie și înțelepciune
ce îmbracă pământul în surâsul său
și-l
împletește cu lacrimi uneori
cu
izvoare de lacrimi
înnăsprindu-și durerea pe fața cerului
precum roua ce cade pe iarba și florile pământului
într-un transfer de iluzii
iar
în grădină va fi
îmbrăcânduse-n lumina pierdută
pe palma Creatorului Său ce l-a iubit
până dincolo de dincolo

poezie de (25 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Avantajul" unirii

Săraci dar mândri, cu ardoare,
Dorim Unirea pe vecie,
Că într-o Românie Mare,
Vom fi mai mulți... în sărăcie!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Politica racului

În politica modernă
Viața a devenit mai ternă
Și mă tem, așa-i la noi,
Că mergem doar... înapoi...

epigramă de (25 martie 2010)
Adăugat de Constantin EnescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Un tren, o gară, o viață

te-am așteptat în gară iubito
o viață întreagă
plecau trenuri grăbite spre vremea de apoi
apoi nu a rămas nimeni în gară, decât noi
treceau trecători, prin noi, pe lângă noi
azi noi nu eram doi
mereu mă întreb, unde eram noi
eram străini, într-o gară de doi
era frig și era ger, între noi, amândoi
trec trenuri, prin gară, prin noi
eu am așteptat într-o parte
tu nu ai venit astăzi la noi
un tren, o gară, o viață
și o iubire uitată între noi
te-am așteptat iubito, într-o gară
în suflet, o chitară ruptă de gânduri
în mână, un trifoi cu trei foi
trenul s-a dus
nu a oprit între stații
a plecat fără noi
trec timpuri în gara uitată de lume
cafeaua arde pe masă
nu e nimeni acasă
tăcerea, uitarea, zace în noi
iubirea plânge pe-o bancă, iubito
în gara aceea, la margine de noi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frontul inzibil

Iubirea noastră-i ca un front de luptă,
nu știm dacă ne vom întoarce vii,
deși drapelul are pânza ruptă,
îl vom purta la piept pân-om muri.

Din părți opuse zboară-ntr-una bombe
ce explodează-n flăcări peste tot
și din tranșee, ca din catacombe,
soldații disperării fac ce pot.

Dar, ce ciudat, e-o luptă a tăcerii,
decorul incendiar e-adânc în noi,
și, fără zgomot, gloanțele durerii
cu-atât mai rău lovesc în amândoi.

De sub pământ, din adăpost de lemne,
nici telefonul nu mai sună-acum,
se dau comenzi de-acțiune doar prin semne
care dispar în pâcla grea de fum.

Se dă o luptă-a liniștii cumplite,
mai ești acolo?, cine trage-n noi?,
mi-e frică doar de forțe istovite,
te rog, rămâi cu mine în război!

Poate nici nu mai vrem să facem pace,
noi ne iubim luptând ca doi nebuni
într-o absurdă dragoste ce zace
precum un ied bolnav căzut sub pruni.

Dar din tranșee de-om ieși vreodată,
cu steaguri albe amândoi purtând,
câmpia luptei, asta, blestemată,
hai jurăm c-o vom ara cântând.

poezie de din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răspunsul ei

Tu, dragul meu, mi-ai scris și ai riscat,
iar eu, citind, îmi dau, acum doar, seama
că amândoi, din timpul de-altădat',
simțim la fel, dar vezi și tu că teama

a fost aceea care, între noi,
nu a lăsat iubirea se-arate.
Ți-am scris și eu, dorind ca amândoi
să-i facem adevărului dreptate,

nu mai ocolim un lucru clar:
noi suntem, împreună, bucurie,
și ne simțim atât de bine chiar
atunci când, plini de noi și cu trufie,

ne lăudăm cu alte cuceriri,
prin viața agitată ce-am trăit-o.
Am suferit și eu, nu te miri,
dar tot ce-am scris, am rupt și n-am grăit-o.

De-acum, săruturi lungi vor pedepsi
și trupurile noastre însetate,
și buzele ce n-au putut vorbi,
căci nu-i târziu și... asta-i! Vezi, se poate!

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De unde se poate achiziționa în România apă minerală cu siliciu? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!