Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sinteza sub soare

Din larma străzii prăfuite evadând
Visat-am, stenic, repaosul rural,
Când rar te tulbură un nechezat de cal
Și mediul ambiant e musai blând

Din marea verde clorofila izvorând
Ozon a-ntâia-n procentajul maximal,
Ca adierea repetată de murmur boreal,
Și valea se trezește deodată chiuind

Dar una e voiajul leneș de vacanță,
Respirând absent sau dând din clanță,
Trudind, țăranii fac băi de sudoare,

Tu în șezlong întins, ei arși sub coșmelie,
Ev mediu care pe spectator îl doare...
Ce aer pur! Ce coborâș în ani, o mie!

parodie de , după Mihail Codreanu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Și mă doare...

și mă doare seninul din ziua de luni
și mă doare-nghețata cu gust de căpșuni

și mă doare ninsoarea ce cade pe deal
și mă doare un ritm de copite de cal

și mă doare un susur șoptit de pârâu
și mă doare un verde din lanul de grâu

și mă doare un cântec din zeci de viori
și mă doare polenul din galbene flori

și mă doare un zâmbet rămas pe o poză
și mă doare romanul citit la veioză

și mă doare un vin demisec de Cornari
și mă doare mireasma de tei seculari

și mă doare căldura din zilele lungi
și mă doare cămașa cea neagră cu dungi

și mă doare un zumzet cu gust de prisacă
și mă doare ecoul de pași care pleacă

și mă doare apusul din seara de joi
și mă dor kilometrii ce stau între noi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lied rar

Palid, palid, palid,
Trec printre blesteme
În crâșmă e larmă,
Bulevardul geme,
Palid, palid, palid...

Ninge, ninge, ninge...
Îngeri cad din zare
Crivăț dând alarmă,
Ce destrăbălare!
Ninge, ninge, ninge...

Roiuri, roiuri, roiuri...
Fețe zgribulite
Trec pe lângă mine –
Vor un ceai fierbinte,
Roiuri, roiuri, roiuri...

Murmur, murmur, murmur...
Pun de-o caterincă
Liceeni zburdalnici
Nu le zic nimică,
Murmur, murmur, murmur...

Sigur, sigur, sigur...
Mi se-nfundă drumul
Cui, mă rog, să-i pese!?
A murit nebunul,
Singur, singur, singur...

Palid, palid, palid...
Îngeri cad din zare
Uite cum mai ninge,
Ce destrăbălare!
Palid, palid, palid...

parodie de , după George Bacovia
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Distih ambiant

Sublimul e gata să iasă
din iarba verde de acasă

distih de (mai 2008)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Jerry: Mi se pare mie sau ăsta a fost cel mai urât copil din lume?
Elaine: Uh, nu am putut să mă uit. Era ca un pechinez.
Jerry: Băi, puțin cam mult clor în genele alea. Și, știi, treaba eei niciodată nu o să știe, și nimeni nu o să le zică vreodată.
Elaine: Aaa, trebuie să minți.
Jerry: Este o situație în care e musai să minți.
Elaine: Da, este o situație în care e musai să minți.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă doare

doare-un rug de sânge în piept,
doare-un vaiet prelins nedrept,
doare-al meu dor arcuit
Din vise ce-n drum s-au răsucit.

doare buza din călcâie,
doare gândul care suie,
doare șoapta din oglindă
Din seri când așteptam în tindă.

doare lacrima de gheață,
doare pasul meu prin ceață,
doare fruntea prinsă-n nor
Și-al apelor murmur ușor.

doare când n-aș vrea să doară,
doare-n iarnă, primăvară,
doare frunza greu rănită
Din toamn-abia întâlnită.

Și, zău, c-aș vrea să nu mă doară,
Să-mi fie aripa ușoară,
Să sorb din roua dimineții,
Să aflu tot secretul vieții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfârșit de vacanță

Gata! S-a sfârșit vacanța!
Ne întoarcem din Constanța
Odihniți dar arși de soare
Și pârliți la... buzunare.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu iau din corespondență uneori mulțumiri de care alții nu au nevoie fiindcă și le satisfac din mediul în care trăiesc sau își ajung sieși. Cu singurătatea sunt deprinsă. E una din voluptățile mele. În casă suntem mulți, și anume obligații mă fac să comunic destul de des cu ceea ce se numește societate.

în Scrisori către G. Ibrăileanu, volumul I (1966)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis

Te-am visat:
mi-ai întins o față străină
și parcă mi-ai spus: "Sărută-mă!".
Înfricoșată,
am vrut să fug de ochii tăi
invalizi de dragoste,
dar TOAMNA m-a oprit și mi-a spus:
"Pe aici e interzis!"
Din ochii mei,
izvorul din acea noapte,
curgeau lacrimi,
le-ai strâns în pumini
și le-ai dăruit stelelor
ca să-ți prezică viitorul.
Stelele tremurau
pentru că albastrul ochilor mei
nu le mărturisea nimic utopic.
Stăteai mirat, nici nu clipeai
când ființa mea
era cuprinsă de delirul TOAMNEI.
Înspăimântat, cu brațele impreunate,
ai implorat TIMPUL
și TIMPUL ți-a trimis un cal
cu picioarele arse
pe o câmpie verde
cu flori târzii
inundate de potopul ploii.
N-ai înțeles calul
și ai vrut să-l îngropi în plină noapte.
Deodată calul azvârle, te mușcă
și mă trezește din vis.

poezie de
Adăugat de Lucreția Ionescu BuiciucSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Singurătatea marilor tablouri

Zefirul blând pătrunde prin saloane
Și mângâie duioase draperii
Reinventând uitate simfonii
Cu foșnetul de rochii și jupoane

Prin aer translucid de ametist
Iluminat de vechile vitralii
Mai dăinuie și astăzi de la dalii
O undă de parfum, din cel mai trist

S-au risipit în timp stăpânii
Prin cronici prăfuite și cavouri
Singurătatea marilor tablouri
Mai grea e la sfârșitul săptămânii;

De nicăieri un zvon. Sau adieri
Nici majordom sau vreun stilat valet
Cu pași de lebădă în menuet
Nu tulbură aceste încăperi

Impersonale amintiri târzii
Se-agață de armuri și de blazoane
Pe când zefirul trece prin saloane
Mângâind duioase draperii

poezie de din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doruri în amurg

Cu ochii culeg imagini din amintiri
lăsându-le pe orizontul din priviri,
iar seara când văd zarea simt că mă înec,
dar am idei abstracte și nu vreau să plec.

Cine cade-n valuri nu poate fi leneș,
clădim un vacarm necontrolat de-un vameș,
spânzurăm poate haosul printre rânduri.
Doar cuvinte din vers ne calcă pe gânduri.

Clopotele mișcă stâncile munților
cu recunoștința sudorii frunților,
sub adierea unui cuvânt din grindă.
Oare gloria o ai doar în oglindă?

Din pașii mei fac cadou pentru lumină
poteci de flori îndrăgite de-o albină,
iar lângă izvorul unde lacrimile curg
strâng alese doruri în tristul meu amurg.

poezie de (10 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.38- 11.99 lei.
Nichita Stănescu

Frunza verde de albastru

Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora,
am zis os de un schelet,
am zis hot de om întreg,
si privire-am zis de ochi
si ca-i boala ce-i deochi.
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
ca am zis doar un cuvânt
despre întregul pamânt,
si de bine-am zis de morti
si de sase-am zis la sorti,
si am zis unu de doi
si zapada de noroi,
si am vrut sa fac cu gura
focul ce-l facea arsura
ca n-am fost trezit, ca dorm
pe un cal cu sa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân' la sapte -
de la sapte pân' la zece
mi-a cazut o viata rece,
de la frunza pân' la umbra
mi-a cazut o viata dubla
ca pamântul si cu luna,
noaptea când stau împreuna.
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
pe care ma tin calare
cu capul la cingatoare,
cu calcâiul la spinare
si cu ochiul în potcoave,
si cu inima-n silabe
de ma duc mari, ma duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza alba
de la floarea de zapada...
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
potcovit pe luna plina
cu miros de la sulcina,
înhamat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
si tinut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
ca mi-a fost crescut pe umar
de din doi în doi un numar,
tot din trei în trei o iarba
si din patru-n patru-o salba,
si din cinci în cinci un pom,
si din sase-n sase-un om.
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
vad în fata mov si verde,
coloarea care ma perde,
corcov vad cu veselie,
coloarea ce nu se stie,
mai aud si-un sunet sus
care nu a fost adus
în timpan de oameni vii,
în a fi si a nu fi,
când îmi cade umbra lunga
pe sub ochii grei cu punga.
Si-am zis aripa de pene
ca sa zbor cu ea prin vreme,
si-am zis mar ca sa zic sâmburi,
si-am zis pom ca sa zic scânduri,
si-am zis nord ca sa zic suduri
si dulceata ca sa sudui,
si-am zis inima la piatra
si cântec la tot ce latra,
si potcoava
la octava,
si uscata la jilava,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieras de os,
din osul de la picior
care-mi cânta cu fior,
si din osul de la mâna
fluierând o saptamâna,
din osul de la arcada
recea lumii acolada
peste doua oase mari
unde stau ochii polari.
Si-am cântat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncalecare pe-o sa,
pe o sa de cal maiastru,
foaie verde de albastru.

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
David Boia

Dureri

Ne doare ura dintre frați,
Dar și când suntem agresați
Și dacă suntem amendați
De niște pungași birocrați

Ne doare dorul de sorginte,
Dar și aleanul de părinte
Mai doare patima fierbinte
Pentru cele ce sunt sfinte

În fiecare zi mai speri
Să scapi de doruri și dureri
Să uiți șicanele de ieri
Să scapi de răni și poveri

Ne doaream fost seduși
Și că ne cotropesc intruși,
Când ne atacă trepăduși
Sau ne lovesc fără mănuși

Ne doare pizma dinte fii
Șise nasc puțini copii
Și când ne tulbură stihii
Dar și câmpiile pustii

Ne doare ura dintre frați
Și dacă suntem rău famați
Peste măsură faultați,
Aici în țara din Carpați.

poezie de (15 februarie 2014)
Adăugat de Anca PetruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
detalii despre carte

Trebuie neapărat să visez un cal! O iapă, un mânz, musai, ce-o fi, cum o fi, murg, sur, rotat, maro, potcovit sau nu, cal să fie. Caii îmi poartă noroc, de câte ori i-am visat am reușit, am dat lovitura! Dar de ce oi fi visând eu atât de greu cai? Ce naiba îmi vin așa de rar, de ce se lasă atât de greu? Visez câini, rațe, elefanți, oi, bibilici, tot felul de drăcovenii, numai cai nu. De la Anul Nou încoace dac-am visat trei cai. Buni și ăștia, au fost cu baftă, de ce să nu recunosc: la geometrie am împușcat un șase, la naturale când să mă asculte a sunat de ieșire, la istorie m-a amânat pentru data viitoare, adică pentru mâine. Așadar, mâine mă ascultă, musai să visez la noapte un cal, unul mare, alb, dacă se poate, sau cum o fi, murg, sur, rotat, maro...

în Recreația mare
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Recreația mare" de Mircea Sântimbreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.00- 7.99 lei.

Divine senzații

Dacă iubirea este-n aer, că altfel n-are un' să fie,
cum poate ea, așa cum ploaie
în picuri, ce udă pe alese, cum poate să nu crească
în toți,
de atât ocean, imensa sursă, cum de nu-i vie,
cum de se poate să nu înmoaie
și splendid să se oglindească
în orice fire... Doamne poți?

Și dacă dragoste nu doare, că nu e un lucru ce perimă,
doar naște din nimic, un vid
și se înfiripă în fire ramuri,
semințe dând...
ce o oprimă?...
ce spirit, sau ce individ
orbit de doi pereți, plini geamuri...
de ce-i lași Doamne, le spărgând?

Și-i una, ori sunt amândouă,
cum este aer, dar și apă;
dragostea, foc stins de licoare
unind chimii nestudiate...
iubirea, aer fiind din rouă,
topind și stânci cu cald, ce crapă,
pătrunsă, se înfiltrând cu spin de floare...
Doamne ne iartă, de-s uitate!

poezie de (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-am divorțat niciodată de nevastă-mea. Pentru că în momentul când într-adevăr m-aș fi gândit s-o fac, când eram plecat în Africa și nevastă-mea n-a vrut să mă-nsoțească, în momentul ăla ce era să fac eu, când veneam în vacanță din Africa? Cu soacră-mea mă înțelegeam foarte bine, veneam și ședeam în casa soacrei mele, alături de nevastă. Pe urmă fiică-mea și mai târziu nepoată-mea, erau un fel de ciment care vroia ca familia să rămână unită. Dacă aș fi divorțat, ce să fac? Când veneam în vacanță să stau la hotel, sau ce?

în interviu (4 martie 2013)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intre Orient si Occident - Editie ilustrata" de Neagu Djuvara este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.00- 48.99 lei.

Ieși din piesa de teatru și devino spectator. Când ești actorul din piesă ești limitat de decor, de rol și de îngustimea regiei în care trebuie să se desfășoare povestea. Când ești spectator ai acces la toate filmele reale și imaginate din întregul univers. Ca observator al vieții tale înveți să nu mai iei nimic personal și să alegi când vrei să trăiești drama, bucuria și tragedia și când vrei să te detașezi de ele după bunul plac. Majoritatea oamenilor sunt captivi în rolurile pe care le-au ales și au uitat să mai iasă din ele. Nu poți evolua decât foarte greu și anevoios când nu te poți uita la tine din afară și obiectiv. Cum te simți din postura de spectator?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel în așteptarea toamnei

Pălește frunza din copaci,
Iar câte una s-a sfrijit
Și nu mai sunt holde cu maci
Pe șesu-ntins și însorit.

Gustar deodată s-a ivit,
Păstăi crapate pe araci,
Pălește frunza din copaci
Și câte una s-a sfrijit.

Eu, am un of nemărginit
Că nu avem ce pune-n saci
Din plaiul nostru pustiit,
Țăranii noștri sunt săraci.

Pălește frunza din copaci

rondel de (2017)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alpiniștii

Pe munți, ei fac ascensiune;
E noua, marea pasiune,
din "Carpați", ozon curat
Îl iau cu "filtru", strecurat!

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Greviștilor din învățământ care spun că-i doare de elevi și școală

Dacă de școală și elevi vă doare
Și nu vreți să vă pierdeți din prestanță,
Eu mi-aș permite-o singură-ntrebare:
De ce nu faceți grevele-n vacanță?

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Mă doare...

doare să văd oameni plângând
doare să văd pe cineva suferind,
doare când nu ești lângă mine
doare să știu că nu-ți este bine.
doare atunci când nu mă iubești,
doare atunci când mă umilești
doare când știu cât te iubesc
doare să văd că nu te recunosc...
doare tăcerea rece și grea,
doare durerea din inima mea
doare ș-o lacrimă ce curge pe obraz
doare când știu de-al tău necaz.
doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
doare de oricine și orice cuvânt,
doare că TU nu poți să-nțelegi
doare... dar tu ai vrut să alegi.

poezie de (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Când doare ficatul? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!