Erezia lui nu
Toată ziua lumea-i cu ochii și urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiției umane să nu care cumva să tac
mai tare decât ceilalți să nu care cumva
una să nu care cumva cealaltă însă eu îmi
văd liniștit de treabă în ferma mea de
cuvinte și fantome și nu mă pot abține
și noaptea-s fericit că-s român
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urechi
- poezii despre ochi
- poezii despre fericire
- poezii despre fantome
- poezii despre erezie
- poezii despre cuvinte
- poezii despre condiția umană
- poezii despre România
Citate similare
Erezia lui NU
Toată ziua lumea-i cu ochii și urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiției umane să nu care cumva
să tac mai tare decât ceilalți să nu care
cumva una să nu care cumva cealaltă
însă eu îmi văd liniștit de treabă
în ferma mea de cuvinte și fantome
și nu mă pot abține
și noaptea-s fericit că-s român
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (21 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Există 2 entități distincte, nu cumva asta afirmă Orice minte care se dă drept Sinele? Există o astfel de utopie precum persoana și Sinele? Nu cumva asta afirmă Orice minte care se dă drept Sinele? Și nu cumva ar fi aceasta apogeul dualității? Nu cumva persoana este o entitate iluzorie, de vis? Și atunci care e valoarea de adevăr a afirmațiilor ei? Dacă simți, contemplă asta!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre visare, citate despre valoare, citate despre existență sau citate despre adevăr
balans
nu cumva
aerul ne respiră, lumina ne consumă, toate
din jur ne folosesc, fiecare lucru
după trebuință ia din noi?!
nu cumva banii cumpără din noi cursul lor
ceasul ne plimbă pe limbile lui precise
într-o idioată «tanana»
un fel de paparude invocând ploile
sau neploile pământului care ne posedă
nu cumva acest cumva este
bumerang căutându-mi tigva, genunchiul,
talpa?
careva mi-a spart blidul, altcineva
mi l-a înlocuit, acesta de pe urmă
i-o farfurie, nu mai este opacă, văd
reflectându-se lingura mărită și
în drum spre mine micșorându-se
balans asimetric, «nu cumva»-ul inundă
iar momentul: supa mă soarbe
cine va spăla
observ toate acestea parcă
detașat
dintr-un unghi pieziș
nu cumva
?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ploaie
- poezii despre plimbare
- poezii despre mâncare
- poezii despre ceas
- poezii despre bani
- poezii despre aer
Un suspin
Un suspin adânc Mă prinde
și vă spun cu-atâta greu:
Unul dintre voi Mă vinde.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Iată ceasul suferinței.
Voi să vă rugați mereu.
Însă vai de cel cu-arginții!
Doamne, nu cumva sunt eu?
Voi sunteți ca piatra rară.
Numai unu-i asmodeu,
suflet rânduit să piară.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Voi aveți comori bogate.
Însă el, vrăjmașul Meu,
astăzi le-a pierdut pe toate.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Astfel în amurgul rece
murmura Isus cu greu.
Și spuneau toți doisprezece:
Doamne, nu cumva sunt eu?
Deci și noi, când El ne spune
că-ntre noi e-un fariseu,
să șoptim în rugăciune:
Doamne, nu cumva sunt eu?
poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre suferință, poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre creștinism, poezii despre comori, poezii despre bogăție sau poezii despre Iisus Hristos
Versuri scrise pe un album - XVI
Ziua toată în tăcere a o trece îs silit,
Să m-arăt cu nepăsare, să mă fac că-s liniștit.
Căci de groază mă cutremur, nu cumva vreun oftat
Dușmanilor să vădească focul ce mi-ai atâțat.
poezie de Alexandru Hrisoverghi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre poezie, poezii despre groază, poezii despre foc, poezii despre dușmănie sau poezii despre cutremure
Desfac brațele și îmbrățișez tăcut orizontul
ca și cum dumnezeu s-ar tot naște acolo
din fecioare și fluturi albi
apoi îmi strig prin inimă iubirile
de se cutremură furnicile și pleacă
cumva aliniate
în cadență marș
spre vârful degetelor
de unde îmi place să te simt
ca pe o dovadă bătută în cuie
pe un perete veșnic nehotărât
......................
în mine doarme
lin de tot
o tăcere
pur și simplu
ca o frumoasă adormită
nesfârșire
.......................
de atâta tăcere îmi tot vin cuvinte
cum clocotește lava într-un vulcan
pe care încerc să le sufoc
cumva responsabil
precum un funcționar de la stat
care doar mimează
eficiența
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre vulcani, poezii despre virginitate, poezii despre responsabilitate, poezii despre naștere, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Privesc în gol prin spațiul dintre cuvinte
din nefericire nu pot să-mi opresc și gândul
cum reușesc uneori să-mi țin respirația sub apă
dar tac din ce în ce mai adânc
cumva dincolo de groapa marianelor
ca un sfinx prins cu ochii pe cer
împărțind zodiile ca pe o azimă
iar lupa prin care lumea îmi pătrunde în vis
se răsucește ca o galaxie
în jurul unei inimi
care pulsează în ritm de blues
uneori spațiile dintre cuvinte
conțin povești infinite
taman despre limite
iar poeții sunt singurii care le pătrund
cu ochii privind spre nimic
ca spre cea mai mare certitudine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre superlative, poezii despre ritm, poezii despre nefericire, poezii despre limite sau poezii despre gânduri
Să nu disprețuiți
Să nu disprețuiți, cumva, țăranii,
Ei ostenesc, oricând, pe orice vreme
Și-mpuținându-și, pe ogoare, anii,
Voi nu aveți de foame a vă teme.
Să nu disprețuiți, cumva, minerii,
Ei dăruiesc, prin munca lor, lumină,
Riscând, în beznă, pierderea vederii
Și rămânând, ades, pe veci, în mină.
Să nu disprețuiți, cumva, zidarii
Ce-nalță locuințe cu temei
Și-n schimbul unor modice salarii,
Ajung să se zidească-ades pe ei.
Să nu disprețuiți, cumva, șoferii,
Ei fac, întruna, față vieții grele,
În iureș pe șosele de mizerii
Și chiar rămân, adesea, pe șosele.
Să nu-i disprețuiți pe cei ce-asudă,
Spunându-le că-s mai puțin școliți,
Căci traiul lor înseamnă numai trudă...
Și-n general, să nu disprețuiți!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre șosele, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre sat, poezii despre salariu sau poezii despre cadouri
Privesc în gol prin spațiul dintre cuvinte
din nefericire nu pot să-mi opresc și gândul
cum reușesc uneori să-mi țin respirația sub apă
dar tac din ce în ce mai adânc
cumva dincolo de groapa marianelor
precum un sfinx prins cu ochii pe cer
împărțind zodiile ca pe o azimă
iar lupa prin care lumea îmi pătrunde în vis
se răsucește ca o galaxie
în jurul unei inimi
care pulsează în ritm de blues
uneori spațiile dintre cuvinte
conțin povești infinite
taman despre limite
iar poeții sunt singurii care le pătrund
cu ochii privind spre nimic
ca spre cea mai mare certitudine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Annie (vorbește la telefom cu recepționista hotelului): Ginger... cumva. Cum adică nu știți? Cum să nu știți? Câte Ginger aveți acolo? Organizați cumva un congres al persoanelor care se numesc Ginger?
replică din filmul serial Al șaptelea cer
Adăugat de Niță Ioana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire
Război interior
Doamne
și
nu
mă pot
abține
În
fiecare
dimineață
Sunt
fericit
că-s
român
Și
nu
american
Sau
Doamne ferește
rus
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (15 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre dimineață, poezii despre Statele Unite ale Americii sau poezii despre Rusia
Nimic nu mă poate ferici mai mult decât aceea de a suferi prigoniri pentru cauza adevărului. Nu cumva îmi voi pierde bogățiile? Nu cumva mă voi despărți de copiii mei și de patria mea? Când am venit pe lume nu am adus nimic cu noi. Goi ne-am născut și goi vom pleca. Eu sunt gata și pentru închisoare și chiar și pentru moarte.
Sfântul Teodosie în Patericul Lavrei Peșterilor de la Kiev
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre patrie, citate despre naștere, citate despre moarte, citate despre copilărie sau citate despre bogăție
Mihai: Totuși, nu pricep ce vrei de la mine acum?
Lucian: Hmm... Ce vreau?! Credeam că o să înțelegi, fără să fiu nevoit să-ți spun eu.
Mihai: Ah, cred că înțeleg, Luci... Cumva vrei să... Adică, știi tu, supercomputerul, mama ta, ziua dânsei...
Lucian: Da, exact; văd că înțelegi. Asta vreau, deși știu că ți-am zis că n-o să-ți mai cer imagini în direct cu Terra, însă nu pot... Astăzi vreau doar s-o văd pe ea, măcar un minut, sau... Măcar atât! Nu vreau să las mesaje, nu vreau să vorbesc cu nimeni, decât s-o văd, nimic mai mult. Să știu că este bine.
Mihai: De acord. Te ajut, cu cea mai mare plăcere. Dar, Luci, dacă asta doreai, de ce mi-ai zis să vin eu în navă?! Eram deja acolo, la supercomputer. De ce n-ai venit tu direct acolo? Îți explicam eu unde să mă găsești. Ne descurcam cumva.
Lucian: Te rog, campionule, lasă reproșurile! Uită-te bine la mine! Cum crezi că puteam veni așa, în starea în care sunt?!
Mihai: Bine, înțeleg asta... Păi, liniștește-te și de îndată ce crezi că o să poți, plecăm. Bine?!
Lucian: Desigur. Mă retrag puțin, în rezerva mea, să-mi dau cu apă rece peste față, poate îmi revin, ca să putem pleca.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre superlative, citate despre prezent, citate despre plăcere, citate despre minute, citate despre mamă, citate despre imagine sau citate despre dorințe
Există spirite care se aruncă în ispită, care trăiesc la sânul Celui Viclean și fug de el doar ca să-l regăsească mai aproape... "Îl purtam, spune Luther, atârnat de gât", "s-a culcat în patul meu, alături de mine, mai des decât femeia mea". Și a sfârșit prin a se întreba "dacă diavolul nu e cumva Dumnezeu".
Emil Cioran în Ispita de a exista, Luther
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Emil Cioran despre viață, citate despre sfârșit, citate de Emil Cioran despre sfârșit, citate despre religie, citate de Emil Cioran despre religie, citate despre femei, citate de Emil Cioran despre femei, citate de Emil Cioran despre existență, citate despre draci, citate despre Dumnezeu sau citate de Emil Cioran despre Dumnezeu
Prostul e cumva fericit pentru că nu meditează la greșelile pe care le-a înfăptuit și nu conștientizează că de vicii e stăpânit.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre prostie, aforisme despre greșeli sau aforisme despre fericire
Peter Joshua: De ce crezi că Tex e criminalul?
Reggie Lampert: Pentru că de fapt îl suspectez pe Gideon, și întotdeauna criminalul e persoana pe care nu o suspectezi.
Peter Joshua: Femeilor li se pare cumva feminin să fie atât de ilogice sau pur și simplu nu se pot abține?
replici din filmul artistic Șarada
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre absurd
Când lumea e a ta
Când simți că toată lumea e a ta,
Resimte, oare, ea "stăpânul lumii"
Ce doar prin fapte-i poate îndrepta
Grimasa rezultată-n urma glumii?
Orice-ntrebare are și răspuns,
Nu te sfii să dai, zâmbind, vreunul,
Iar de, cumva, te vei simți străpuns,
Ca de un gând, să nu bocești nebunul!
Să râzi, că lumea-i plină de irozi
Ca Nero, ce nu-și mai încap în piele;
Tu, mic, să te strecori printre nerozi,
Să-i scapi, voios, de marile belele.
Recunoștință ai să dobândești,
Nu te-aștepta, cumva, la vreo bravadă,
Că vine, sigur, când nici nu gândești,
Un zâmbet, ca răsplată, drept dovadă.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre răsplată, poezii despre râs, poezii despre recunoștință sau poezii despre nebunie
Gânduri printre rânduri ...
poporul meu a ars președinția
vin turcii. O repară
ca nu cumva să fim cu România
și stat și țară
se dă în Basarabia hoția
drept o virtute. Rară
ca nu cumva să fim cu România
și stat și țară
din toate hoții fac eponimie
minciună. Cadențară
ca nu cumva să fim cu România
și stat și țară
oricum în noi v-a triumfa mândria
străbună. Milenară
și iar va fi măreață România
ca stat și țară...
poezie de Iurie Osoianu (19 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre președinte, citate de Iurie Osoianu despre președinte, poezii despre mândrie, poezii despre minciună, citate de Iurie Osoianu despre minciună, citate de Iurie Osoianu despre gânduri, poezii despre Turcia, citate de Iurie Osoianu despre România, poezii despre Basarabia sau citate de Iurie Osoianu despre Basarabia
Se știe că Buddha a murit în ziua în care a avut proasta inspirație să mănânce carne de porc. Dar porcul, știți cumva când a murit? Ei bine, porcul a murit în ziua în care a încercat să devină buddhist.
citat din Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre porci, citate despre prostie, citate despre mâncare sau citate despre devenire
Loc de taină
N-ai cumva un loc de taină
Unde să-mi așez iubirea?
Este unica-mi comoară
Ce-ți aduce fericirea!
Știi cumva un loc anume
Unde pacea să-și găsească,
Și-unde masa, somnul, toate,
Să înceapă să-i tihnească?
N-ai cumva, un loc la tine,
Vreo firidă luminoasă
S-o primești să se ascundă
De lumea prea arțăgoasă?
De-ai ascunde-o-n ochii tăi
Blânzi, adânci și temători
S-ar simți în largul ei.
I-ar da vieții dragi culori!
De-ai păstra-o-n palma ta,
Mângâiere-o să devină,
Și s-așezi pe frunte-aș vrea,
Infinita ei, lumină!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre frică sau poezii despre devenire