Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Maria Ciobotariu

Întrebări și răspunsuri

Caută-mi un loc între mine și tine
unde cârduri de rândunici
se întorc acasă
și flori albe cresc peste tristeți
la capătul timpului
în valurile dimineții
un gând adânc se așează
pe stropii de rouă
luminând marea neliniște
mă-ntreb cum te-ai simți
dacă într-o zi frigul de afară
se va încălzi în cuvinte
și din umbră va zâmbi primăvara...
mi-ai spune că zborul încântă privirea
și pământul este pradisul
din care nu poți să pleci,
atunci aș păstra fumusețea clipelor
din zilele senine
și culoarea macilor de câmp.

poezie de (11 aprilie 2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Maria Ciobotariu

Ești dor, departe...

Respir adânc și
cred în profunzimea gândurilor
scriu cuvinte albe
cu raze de lună
în nopțile ascunse sub stele
când universul cade în visare
o adiere caldă
îmi cutremură privirea
mireasma florilor de tei
în adierea vântului
dau iubirii începutul
ești dor, departe...
la capătul țărmului
marea te mângâie
cu valurile ei
lumi și umbre te-nconjoară
în secundele albastre,
unite peste lume
privim stingheri
cum se stinge flacăra anotimpurilor
în tăcerile noastre.

poezie de
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prizonieri ai depărtării

Privesc cum roua dimineții
se transformă
în flori de crin,
elixirul vieții
din roșul macilor
se revarsă peste dorul nostru,
lacrimi vărsate
în marea uitării
împrăștiate de vânt
sunt pietre poleite de argint,
fulgii de păpădie
se aștern ca un covor alb
de lumină,
acoperind pământul
dorul tău deapănă firul
smerit al timpului
o adiere rece
și îngândurată
ne trezește din rătăcire
suntem prizionierii depărtării
flori desperecheate
din amintiri.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ceasul de neliniște

Te-am cules
din boabele de rouă
în ceasul de neliniște
și dor...
să te-nalț în dans de flori
sub muzica stelară
ești aici,
dar gându-mi străbate
oceane și mări
prin ploaia de cuvinte
într-o altă dimensiune
a timpului
privirea ta curge încet
în dulce a nopții
chemare
într-un târziu
ai deschis sufletul
de petale și tremurând
mi-ai spus că mă iubești
stelele ardeau ca niște
făclii sub taina
blândă a cerului
e atâta liniște în jurul nostru
numai visul aleargă
în umbra lunii.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Străină umbră

Orizontul își pierde din contur
printre culori de curcubeu
în ploaia visătoare
acolo-n depărtări,
umbră străină, te-ai ascuns
pe cărări albe
într-un feeric decor
-nfioară gândul
că-mi ești pereche...
culeg un colț de soare
din cerul toamnei
la hotarul de argint
stropi mari
cad peste clipa
îmbrăcată-n vis
se contopește cu veșnicia
pe care o respiră
în zâmbetul tău,
văd anii mei cum trec
în grabă.
Cu fiecare zi țes anotimpuri
cu brațele deschise,
privind răsăritul din mine.

poezie de (31 octombrie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Maria Ciobotariu

Mi-e dor de tine

Frumoasă zi, când soarele răsare

La geamul dincolo de nori,

Unde privirea dorului așteaptă

te cuprindă-n brațele de flori.

Ce dor adânc mi-era de tine

Dulce fericire-a tinereții,

Zâmbea izvorul lângă mine,

Scăldat în raza dimineții.

În fericire vom pătrunde

Cu dragostea mult preacurată,

Ca floarea neatinse-i primăveri

Căci ochii mei mereu, mereu te-așteaptă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Zbor de pescăruș

Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălțam privirea
în brațele de curcubeu
și mă purtai în primăveri
senine
stingând neliniștea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruș
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaști ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină
din palma ta fierbinte
ca o rază.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Maria Ciobotariu

Trecător popas

Încerc dezleg în taină
din goana amețitoare
clipele ce au schimbat
în suflet anotimpul
cuvinte neînțelese
cu atâtea începuturi
s-au scurs prin regatul tinereții
un trecător popas
în zorii dimineții,
fulgi mari aleargă...
suave flori de gheață
între pământ și infinit
un val ascunde
o vreme nemiloasă
azi scriu în cartea timpului
iarna cu slove de iubire
din noaptea sfântă
risipesc suspine
în ape albe
adunate de ger
soarele-și arată veșnicia
prin glasuri de copii.

poezie de (18 noiembrie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Povești de iubire

Povești de iubire
Se aud stropii ploii pe stradă
seara pătrunde
din colțuri de cer
și dorul urmează ca o umbră
trec clipe fugare
risipite de vânt
cu lacrimi și șoapte
înfioară depărtarea
se aude o tristă melodie
pe note dulci-amare
se închid pleoapele lunii
sub lumina stelelor îngândurate
același vis trăiesc
în fiecare noapte
pe altarul iubirii se aștern
albe ninsori
nu înțeleg destinul...
mi-ai dăruit povești de iubire,
al vieții dar divin
izvoare de timpuri... netrăite.
Autor Maria Ciobotariu

poezie de
Adăugat de Maria Ciobotariu-IstinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Zile de primăvară

Petale de flori
aduse de vânt
se așează în păr
un ciripit de pescăruși
se aude-n zare
sub raze multicolore
îmbracă în emoții
zilele de primăvară
măsor fericirea-n scurte priviri
te strig în tăcere,
te chem în amurg,
simt raze de soare arzând
într-un cerc închis
suntem rătăciți între cer și pământ
navigând pe ale timpului valuri
mărețe unde întunecate de umbre
căutând un refugiu
pășesc pe țărmul
unde se revarsă zorii,
dăruiesc un zâmbet
întregind bucuria
din alte jumătăți.

poezie de (3 aprilie 2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-ți fie frică de ridicol; dacă simți ce spui, dacă te pui pe tine curat în cuvinte, n-ai cum să fii ridicol. Fă-l pe cel de lângă tine să simtă ce simți - dinăuntrul lui. Din afară poți convinge, și poți înțelege lucrurile, dar fără le simți. Lucrurile pe care nu le simți se uită, sau te poți obișnui până la urmă cu ele, ceea ce e și mai rău. Ce pleacă din tine nu se poate uita, și nu te înșeală, și atunci nu se poate întoarce niciodată împotriva ta; dar pentru asta trebuie fii foarte curat cu tine, și asta iar e greu. Ca un zbor cu motorul defect.

în Ridică-te și mergi (1991)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Poate

Poate-n drumul tău te gândești la mine,
Poate simți și tu dor ascuns în tine,
Poate vezi cu ochii în singurătate
Razele din mine cum îți sunt surate.

Poate gându-ți tainic fuge și mă caută
Din viața trăită într-o altă dramă,
Poate clipa asta te înfrângi pe tine,
Poate-ți spune Domnul puțin despre mine.

Poate îți apare dintr-un colț de umbră
Chipul meu ce fuge de o noapte sumbră,
Poate vezi o rază din mine plecând,
Căutătoare undă, foșnitorul gând.

Poate cu răbdare te agăți de ea,
Poate nu-i dai drumul spre o altă stea,
Poate te încingi cu ea peste trup
Să îi simți căldura... atunci când erup.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Se întorc cocorii

Mi-e dimineața albastră
și clipa albă de lumină
la margine de gânduri înflorite
în zile binecuvântate cu raze de soare
din cele patru zări
se întorc cocorii
trăiesc o nouă primăvară
privesc cu aceeași frenezie
câmpul plin de flori
privighetorile își cântă dorul
într-o pădure fermecată
unde vibrează muguri vii
o mare bucurie -nconjoară
și ochii-mi plâng
iar bobul unei lacrimi
se transformă-n rouă.

poezie de (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Fărâme de amintiri

Adun din firele de nisip
urma pașilor de timp
și lacrimile mării.
zorile-mi deschid visul
spre cântecul de chitară
unde ziua vrăjește
cu razele soarelui și murmurul vântului
în gând îmi înflorește primăvara
între noi doi e doar melodia
care ne leagă,
plutește pe portativul vieții
pe note dulci-amare
rătăcim prin lume
prin anotimpuri fugare
păsări albastre ne însoțesc călătoria
vreau devin iertarea
la capătul de hotar
unde steaua ta va răsări
din fărâme de amintiri.

poezie de (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu la margine de gând

Plouă în neștire azi, toamna plânge pribegind
Fă-mi din frunza ta un cufăr, -nchid lacrima si un gând.
Ca să nu mai strâng la sân doar tristeți și amăgiri
Toamnă lacrimă de gheață, sufletul nu-mi rătăci.

Eu la margine de gând, visele le-am semănat,
O speranță răsară, și cu lacrimi le-am udat.
Și o clipă de tăcere, răsădit-am lângă-un gând
Azi pierd cu înserarea, prind visul rătăcit.

Ziua bună, toamna mea, cu tristețea te aștept,
Stai alăturea cu mine, spune-mi unde ti-am greșit?
Tu nu știi iarna vine, singură-s azi și mi-e frig,
Și cărările din frunze, pentru mine-au dispărut?

Am fost doar un vânt pribeag, pe un țărm la malul mării,
M-ai lăsat pe un câmp pustiu, pașii mei au rătăcit.
Valuri-se întorc la mal, eu unde să mă întorc,
Azi, distrusă și tăcută, unde oare m-ascund?

Gândurile mele toate, devenit-au amintiri
Viața curge înainte, tot mereu către amurg.
Cu regret te-treb pe tine, plâng degeaba si oftez,
Ce-ai avut viață cu mine, de mi-ai dat cruce port?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Dor și neliniște

nu mă-ntrebi,
de ce tresar
când zorile bat în geam
la casa părintescă
de la țară
și ninge iar, petale de cireș
sunt trăiri ce viață au prins
când lacrima din ochi coboară
pe flori nemuritoare și iubiri
fâșii de valuri multicolore
în suflet îmi pătrund
împrăștiind,
mireasma trandafirilor
adun din zile și nopți
în cupa timpului
zâmbetul copiilor....
dor și neliniște.

poezie de
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Să nu ucizi pasărea din mine!

caută-mi zborul, caută-mi suflarea
ia-, agață-mă de la colțul vieții, de pe stradă
din tramvai, din stație, merg cu tine acasă
nu știi vreau, chiar dacă spatele mi-e fața
atinge-mă de tine, -ți simt puternic coapsa
suie--n mașină, strâge-mi tare brațul
apasă-te disperat cu totul, -ți simt puternic pieptul
forțează- cu gândul, în genunchi te pune
sărută- puternic, cu diavolul din tine
rupe de pe mine zdreanța, năvălește-n mine
buzele-mi rănește și cu dinții mușcă-mi fața
ia-mi piciorul și la cer tu-l duce
strâge-mă de mijloc și-mi sărută gătul
apoi epuizată, sfâșiată și rănită
să-mi spui pasărea ce-n mine cântă
pe veci o vrei și că să zboare-i liberă!

poezie de (august 2012)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Zvon hibernal

Privesc din fotoliu, e iarnă afară,
iar focul din sobă îmi spune povești,
dorința din mine începe doară,
te caut cu gândul, nu știu unde ești.

Pe strada pustie se lasă-nserarea
și gândul acasă se-ntoarce mai greu,
sub țărmul stâncos se zbucimă marea,
cu stropii ajunge în sufletul meu.

Și jarul din sobă mai tare trosnește,
se-aude și vântul cum bate în horn,
aștept la fereastră, în târg se zvonește
vii din trecut călărind un licorn.

poezie de din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Busuiocul

Să ne sfințim astăzi cu busuioc!
Primăvara din mine,
Primăvara din tine râde în hohote
Vinuri vechi clocotesc în pâlnii muguri cresc adânc
Într-o stare de veghe a ploii
Muzica-i tot mai veche
Doar șoaptele mi se mai aud
Soarele trece marea cu degetul
Inima de copil își udă grădina
Nu spune nimic, lumina-i șoptită!
Numără emoțiile!
Jarul pleznească în sobe
Și eu cu sărutări -ți acopăr mâna
Trăim abisal, soarele se topește la noi în priviri
Câtă tristețe azi și mâine!

poezie de din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

E ceas de sărbătoare

E ceas de sărbătoare
întorc la tine...
descătușez tăcerile
cu aripile dorului
gust bucuria răsăritului
mi-e sufletul curat
și viața surâde în cercuri de lumină
cad fulgi din spirala timpului
pășesc desculță, înflorind
chemarea ta
întorc clipa ce țese
anotimpuri trecute
cu singurătatea din noi
zăpezile au adormit în jur...
stelele prind răsară
dincolo de nori
E sărbătoare,
trecem împreună
prin poarta dintre ani,
când noaptea îngenunchează
în fața iubirii sub magia de astre
și zorii renasc din albe ninsori

poezie de (6 decembrie 2015)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În albia din lacrimă ne dor cuvintele

Te chem
înțelegi
cum cuvintele încep să se nască
încă din priviri
se așează ca pruncii cuminți
fiecare în legănul lui
și cresc câte puțin ceas cu ceas
ne însoțesc și ne amintesc suntem
vinovați de nașterea lor
când suntem singuri
și cînd suntem bătrâni

adeseori încep să se nască
în privirile noastre
curgând prin albia din lacrimă
dinspre alte izvoare cuvinte
care au însoțit cândva un înaintaș
neînscris în ceaslov

atunci glasul tău
nu mă lasă să mă sting
strigă
îmi lucește în noapte
o stea în scorbura unui gând

deschide sub pleoape
începutul cuvintelor și vei simți
cum împrejmuiesc cu două brațe
ca un gard
cei ce au fost pe cei ce vor veni

chemi gust

cuvintele coapte precum fructele
ce ocrotesc în miezul lor semințele
și se desprind de ram plutind
pe marea în care naufragiază uitările
așa cum mă ocrotești doar tu
când germinez în miezul vieții mele

atunci prin flacăra tăcerii
o mână scrie un poem
scrie cu păsări în mine și în tine
sub sălcii chiar și copacul tresare
și adoarme
cu flori galbene și cu flori purpurii...

poezie de
Adăugat de Genovica MantaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Orasul alb" de Ioan Barb este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook