Unui "sărman" parlamentar

Eu sunt persoană prea miloasă,
Observ şi spun cu ochii rouă:
Avea când a venit o casă,
Acum când pleacă... numai nouă!

epigramă de Elena Mândru din Epigrame elenistice
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contestar sancţionat

Din proverbe mă adap
Când vă spun de el, atât:
"I se dă mereu la cap
Celui care face gât"!

epigramă de Elena Mândru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gesturi, doar atât cât durează un vis

aş vrea să schimb ceva în mine
pentru o vreme
să redevin copil
ar putea să doară
nu ştiu
nu prea am rude sau
pe cineva aproape de suflet
am avut-o pe Ana
nu tare de mult
a plecat

unii spun că sufletul nu pleacă
de aici până când lucrurile
nu sunt rânduite şi că
se reîntoarce dacă
nu duce cu el
bănuţul de argint
busuiocul şi
câteva lacrimi

Ana s-a reîntors
am văzut-o în vis avea
părul despletit ochii adânciţi
mâinile slabe şi degetele lungi
purta cămaşa albă cu dantela cusută
în ajunul paştelui în care a plecat...

şi-a rotit ochii prin casă
apoi s-a oprit la mine nu clipea
inima îmi zvâcnea ca o rană
m-am trezit
cu ochii umezi
am privit dincolo fereastra
ea dispăruse în întunericul rece şi greu

îmi amintesc cum plângeam
în mine pe furiş ca şi atunci când
eram mic şi nu voiam să-mi dau jos cămaşa
îmi era teamă că mă vede Dumnezeu
aşa îmi spunea Ana

mai cred şi acum că ea
locuieşte aproape de Dumnezeu
şi uneori se uită la mine
ca atunci când mă duceam
la biserica albă din spatele prunilor

de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiş
liniştea ronţăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă priveşte şi tace

degeaba

am vrut să spun
cât durează un vis şi să
mă identific cu această aşteptare

nu cunosc semnificaţia gestului
se pleacă pur şi simplu...

poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio-ţi spun...

Adio-ţi spun, acum când lacrima mă doare
Şi mă întorc în lumea din care am venit,
Pe aripi de iubire am vrut să urc spre soare,
Dar raze de dispreţ m-au ars, m-au pârjolit!

Adio-ţi spun, acum când ard în patimi
Şi frigul peste suflet e-un viscol nesfârşit,
Iar ploaia în torent îmi varsă lacrimi
Şi mor şi te iubesc, deşi m-ai amăgit!

Adio-ţi spun şi-ascund dorul în şoapte,
Pe alei de suflet pustii de atâta neiubit.
Mă duc spre lumea-n care se mai poate;
Să speri în vise care-aicea s-au sfârşit!

Adio-ţi spun şi plec, o clipă nu mai stau,
Prea mult mă doare aproape să te ştiu,
Te rog numai să uiţi cât încă nu-i târziu,
Că am sa te iubesc oriunde o sa fiu!

poezie de Dorina Omota (4 septembrie 2014)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mândru

Sunt mândru că acum un an
Am cunoscut un şarlatan
Ce mi-a sădit în suflet dramă
Si nu mai scap de epigramă.

epigramă de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, mama ta e foarte tânără. Mi se părea mie, dar nu credeam că-i chiar atât de tânără.
Lucian: Avea 38 de ani când am plecat noi.
Lia: Ca să vezi... Mama mea e cu un an mai mare decât dânsa, ea avea 39 de ani atunci. Iar eu credeam mereu că ea era prea tânără când s-a căsătorit, dar ea împlinise deja 18 ani atunci. Şi avea 19 când am venit eu pe lume.
Lucian: Şi dânsa era destul de tânără. Gândeşte-te că blonda avea aproape 19 ani când am părăsit Terra. Iar campionul, 18.
Lia: Aşa e, ai dreptate.
Lucian: Şi uită-te la mine! Am aproape 28 de ani acum şi nu numai că nu am un copil sau o soţie, dar nici măcar o iubită sau cel puţin, o prietenă apropiată. Iar ea, mama, când avea 28 de ani, eu aveam deja 11. Eram destul de mărişor şi-i făceam o groază de belele. Mari de tot, nu glumă!
Lia: Deci, nu erai prea cuminţel.
Lucian: Cuminţel, eu?! Glumeşti, nu?! Nu cunoşteam sensul acestui cuvânt. Însă eu nu mi-am dorit niciodată să mă căsătoresc atât de devreme, ca ea. Şi cred că încă nu sunt prea bătrân.
Lia: Păi, sigur nu eşti.
Lucian: Acum nu. Nu încă. Însă când vom ajunge înapoi, pe Terra, da! Voi avea cel puţin 34, dacă vom reuşi să ajungem la timp. Mi se pare destul de mult.
Lia: Nu-i chiar atât de mult; cel puţin, cu siguranţă, nu vei fi deloc bătrân!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văduva miloasă

De când soţu-a decedat
Îl jeleşte ne-ncetat.
Dă pomană, orişicui,
Ce-i plăcea şi dumnealui.

epigramă de Ştefan Lipca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru Violeta

N-am crezut vreodată,
C-am să am o fată,
Ce-mi începe ziua cu un surâs.
E un zâmbet toată
Când îmi spune tată
Mă topesc şi ea pufneşte-n râs.

Refren:
Bine-ai venit, îţi spun, în viaţa mea
Te aşteptam demult
Şi-ai apărut când trebuia
Cu ochi mari frumoşi
Şi-un zâmbet minunat.

Prima întâlnire,
Prima ta uimire,
Pentru mine sunt de neuitat...
Prima încercare
De-a sta în picioare
Primul tău cuvânt rostit vreodată.

Refren
Bine-ai venit, îţi spun, în viaţa mea
Te aşteptam demult
Şi-ai apărut când trebuia
Cu ochi mari frumoşi
Şi-un zâmbet minunat.

Refren
Bine-ai venit, îţi spun, în viaţa mea
Te aşteptam demult
Şi-ai apărut când trebuia
Cu ochi mari frumoşi
Şi-un zâmbet minunat.

Sper să fiu cu tine,
Peste ani de zile,
Când te voi conduce la altar.
Şi să-ţi spun: "Mireasă,
Eşti aşa frumoasă!"
Mândru sunt la braţul tău s-apar.

Refren
Bine-ai venit, îţi spun, în viaţa mea
Te aşteptam demult
Şi-ai apărut când trebuia
Cu ochi mari frumoşi
Şi-un zâmbet minunat.

Tata o iubeşte,
Fata îi zâmbeşte.

Tata o iubeşte,
Fata îi zâmbeşte.

cântec interpretat de Ştefan Bănică Jr., muzica de Ştefan Bănică Jr., versuri de Ştefan Bănică Jr.
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui dentist

Crezând că-n gură am venin
Şi buzunarul cu dolari,
Prea mult te-ai dovedit canin
Când mi-ai extras cei doi molari!

epigramă de Elena Mândru din revista Booklook
Adăugat de Elena Mândru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Elena...

Eu sunt Elena! Sunt apă, sunt şi foc
Nu pot să tac, când am ceva de spus
Poate în viaţă n-am avut noroc
Dar eu mereu am fost cu capul sus!

Nu vreau să-mi îngrădeşti cuvântul
Să spun ce cred, chiar de greşesc
Caci vorba chiar de-o duce vântul
Să spui ce crezi, e omenesc.

Suntem veniţi pe-această lume
Să ne-acceptăm, să ne iubim
Cu calităţi, rele şi bune
Oameni suntem, şi toţi greşim!

Elena sunt! Iubesc iubirea
Şi oamenii mult îi iubesc,
Pentru că aşa îmi este firea
Şi recunosc când eu greşesc!

Nu poţi să spui că eşti perfect
Când tu nu poţi să înţelegi
Că de eşti om, eşti şi defect
Şi e ceva ce nu alegi!

Eu sunt Elena! Mai sunt şi zăpăcită.
De mă cunoşti, pe loc mă îndrăgeşti,
Chiar dacă uneori sunt aiurită,
Pot să te-ajut, când drumul rătăceşti!

poezie de Elena Bulancea (19 mai 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind la câte-o jună (la 70 de ani)

De ne-nţeles e numai cum
Îţi fură ochii, când ştii bine
Că trufandalele, acum,
Sunt mult prea scumpe pentru tine.

epigramă de Victor Macarevici din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă!

Iubeşte-mă când plouă,
Iubeşte-mă când râd,
Când lacrima e nouă
Şi râsul e flămând.

Iubeşte-mă când ninge,
Iubeşte-mă de plâng,
Când zâmbetul atinge
Zăpada mea din gând.

Iubeşte-mă când poţi
Sărutul să-l îngropi,
Când ochii mei netoţi
Bat la nouă porţi.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgăruşul nostru, Trică

Trică-i măgăruşul care
Nu mănâncă nicio floare.
Nu că ar avea vreo boală...
E-o fire sentimentală!...
El, când paşte pe câmpie,
Fredonează-o melodie
Şi-i atent să nu doboare
Nici cea mai micuţă floare.

Numai seara, la chindie,
Rupe-un ram de iasomie
Şi-l prinde în coama deasă
Şi pleacă din câmp spre casă.
Iar când satul îl străbate,
Îi fudul de nu se poate!

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că

Cred că mi-am pierdut un ochi,
Căutând.
Avea dioptrie mică
Şi-mi părea că vedea bine
Cu şi fără lentilă.
S-o fi împiedicat de vreun vis
Atras de pământ
Şi siguranţă.
Iar acum îmi caut privirea profundă
Cu ochiul rămas,
În dioptrie mare
Şi gene prea dese
Pentru conţinuturi.

Cred că mi-am strivit o mână,
Îmbrăţişând.
Avea degete drepte
Şi-mi părea că era frumoasă
Cu şi fără mănuşă.
S-o fi pripit când veneai,
Încordată-n pumn
Şi emoţie.
Iar acum îmi vindec îmbrăţişarea palmei
Cu mâna rămasă,
În degete strâmbe
Şi piele prea aspră
Pentru mângâiere.

Cred că mi-am topit un suflet,
Simţind.
Avea formă rotundă
Şi-mi părea că visa întreg,
Cu şi fără trup.
S-o fi-ncălzit când vorbeai,
Deformat în părere
Şi viaţă.
Iar acum îmi încerc golul fiinţei
Cu sufletul tău,
În formă nouă
Şi stare prea crudă
Pentru aderenţă.

poezie de Gabriela Chişcari (23 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNUI POLITICIAN CE MI-A BĂTUT LA UŞĂ

Când voturile noastre le-ai pretins,
Spunând că vom avea o viaţă nouă,
Pe mine, unul, nu m-ai prea convins...
Acum regret că nu ţi-am dat vreo două!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrân

Prea târziu te-am întâlnit în viaţă
Ca să pot să stau de veghe până-n zori
Braţele pe sânii tăi mi-ngheaţă
Ars prea mult ca să nu mă omori.

Totul e aşa cum se cuvine
Numai eu n-am nici un rost pe-aici
Chiar atunci când simţi că-ţi este bine
Înlăuntrul clipei noastre mici.

Pofta mea te ţine-n ea întreagă
De lumina ta marcat rămân
Doar un fel de-avertisment mă leagă
De obsesia că sunt bătrân.

Sunt bătrân şi te iubesc, pierduto
Şi mă tem de stilul tău perdant
Calendarul ziua ţi-a făcut-o
Din aceste clipe de neant.

Sunt bătrân, iubirea mea-i prea nouă
Şi nu-i cale să întineresc
În zadar o înfăşor în rouă
Totu-i un capriciu pământesc.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o persoană crede în ea însăşi, acea persoană nu încearcă să îi convingă pe ceilalţi. Când o persoană este mulţumită de ea însăşi, acea persoană nu are nevoie de aprobarea celorlalţi. Când o persoană se acceptă pe sine, întreaga lume îl/o acceptă.

citat din Lao Tse
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

salvare

Salvarea

Echipă mai mereu pe drum
Ce-ţi spune numai lucruri certe:
Când pleacă: - Demarăm acum!
Când vine: - Dumnezeu să-l ierte!

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Paşte

Priviţi natura cum renaşte:
Gătitu-s-a cu haină nouă,
Dar nu vă îmbătaţi cu rouă,
Gândiţi-vă a recunoaşte

C-am implorat preasfinte moaşte
Când nu ploua. (Acum prea plouă!)
Priviţi natura cum renaşte:
Gătitu-s-a cu haina nouă.

Rugaţi-va până la Paşte
Spre cer cu mâinile-amândouă
S-avem pe masă miel şi ouă
Si-n sărăcia ce ne paşte,

Priviţi natura cum renaşte!

rondel de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbeau bătrânii, purcelul şedea în culcuş, într-un cotlon sub vatră, cu râtul în sus şi, uitându-se ţintă în ochii lor, asculta ce spun ei şi numai pufnea din când în când. Şi cum sfătuiau bătrânii, ei înde ei, despre acestea, numai iaca se aude sub vatră: "Tată şi mamă! eu îl fac". Baba atunci a ameţit de bucurie, moşneagul însă, gândind că-i Ucigă-l crucea, s-a speriat şi, uimit, se uita prin bordei în toate părţile, să vadă de unde a ieşit acel glas; dar, nevăzând pe nime, şi-a mai venit în sine.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Nicoleta Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!