Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Clădirea cu obloane de sticlă

În clădirea veche cu obloane de sticlă
Timpul stă în loc de un secol
Și nimeni nu mai intră pe ușa grea,
De lemn masiv,
Sculptată cu precizia unui vultur.
Praful trecut prin sită
S-a așezat pe-ntregul mobilier
Și toate încăperile au prins un aer greu,
Un aer cu aromă de trecut,
Unul ce-ar avea multe de spus
Mie, ție, oricui ar sta să îl asculte.

Ea, clădirea cu obloane de sticlă
Poartă colateral găuri în pereți,
Trecute gloanțe sângerii
Ce-n drumul meu le-am admirat zi după zi.
La colțuri a început a-și decoji menirea
Și câte-o țiglă vișinie cade,
Spărgându-se-n milioane de bucăți
Călcate de mine, de tine, de oricine-i dornic să le calce.

Anii apuși s-au numărat pe degete
Și au jucat mână de mână hora timpului,
Apoi s-au aruncat în foc, mistuindu-se.
Și-așa, clădirea cu obloane de sticlă
A încetat să mai existe.
Și tot așteaptă rece, amuțită
Pe cineva să-i mai arunce o vorbă:
Pe mine, pe tine, pe oricine...

poezie de (15 decembrie 2017)
Adăugat de Kevin IovănescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Din ce să-i tocmesc obloane?

Cerul s-a-nvelit cu, mov, obloane,
Pedepsind al soarelui păcat,
Ce a slobozit a arșiței ardoare
Pe aromele, ce-aripi-au răsfirat,

Însă nu mi-a înnorat, de foaie, rânduri,
Mov mustos ce-n ochi mi s-a urcat,
A pășit cu dreptul vara printre gânduri,
Când potop de asfințit a inundat,

Mi-a lăsat răbdarea verde ramul,
Frunzei, murmurul ei lin am învățat,
Ce pe împlinire-mi picură cu dramul
Un curaj al fericirii, însetat...

Doar o tîngă veche-mi dă târcoale,
Rupând sufletului pactul cu-nserarea,
Din ce, oare, să-i tocmesc și lui obloane,
Când se năpustește peste el însingurarea?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Elena Lupu

Femeia de sticlă

Acum știu femeie de sticlă
Te-am învins.
Mă atrăgea vinul coapselor tale,
Focul de sânge al cărnii,
Tainele frumuseții
ascunse sub piele,
Vibrația blând rotundă
a aerului din formele tale,
Mierea din păr.
Acum știu femeie de sticlă
E de ajuns
pui toate acestea la loc,
E suficientă jertfa
acestor daruri către Dumnezeu
care te-a creat din foc,
vin și lapte
Aer și miere
Și-atunci rămîi goală,
goală de tot
În smalțul sticlos al formelor tale,
Femeie de sticlă
în care dansează acum
Jumătatea geamănă
a sufletului meu.
Abia azi
mă-ndrăgostesc cu adevărat!
Abia acum știu femeie de sticlă
Cine ești, cine sunt, cine am fost
La început de Lume

În sfera Paradisului...

poezie de din Ferestre colorate
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fulg de nea

Un fulg pe mână se așează
m-aș uita le el dar s-ar rușina,
s-ar înroși și poate s-ar salva
prin frig și prin ceața ce se lasă,
i-aș da drumul spre pământ
și ar cadra cu neaua din vânt,
prea rece pentru al ei suflet ardent
și ar deveni un fulg de nea dependent,
l-aș pune la loc rece departe de zăpadă
dar ar sta acolo doar pentru a frapa
cu frumusețea lui de fulg fără apă,
aliena privirile prin tot ceea ce făcea... epata,
am zis -l strâng cât mai tare-n mână
să se stingă-n lacrimă de tine
s-o pot bea ca atunci sâ rămână
o viață-n suflet de mine,
dar... cineva m-a prins de mână
și mi-a spus să mai stau o clipă
de săptămănă... chiar de-o lună...
până ea singură se va topi
într-o fată cu trăsături de zână..

poezie de
Adăugat de Catalina SmeureanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pace divină

E pace, e pace deplină,
Orașul vuiește în gând,
Mai toarce-n garaj o mașină
Iar eu mă întreb: " Până când? "

E ceasul trecut după două
Și ticăie, ticăie-ncet,
Am cearcăne grele de rouă
La ochii zâmbind violet.

Prin ceruri mai circulă luna
Cu farul pe dreapta aprins
Și face viraje întruna
Căci drumul de stele e nins.

E pace, e pace divină
Obloane în geamuri s-au pus,
Nimic visarea nu-ntină,
E viața-n meniul Laroussr.

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poruncile

Puse pe listă, le-am numărat: zece
Una mai grea ca cealaltă
Ochii, privirea, gândurile toate
Neliniștite s-au trezit, speriate.
Erau pe deal cinci mii
Fără femei,
Fără copii.
Când le-ai zis ia și peștele și pâinea
Și să le-o dea,
Au zis că n-au, că-i prea puțin,
Că orișicât ai încerca nu s-ar putea...
Câți le-au citit,
Câți le-au privit,
Câți le-au gândit din foi
La număr nu sunt multe
Și nici pe-o limbă ne-nțeleasă
Că’ncepe de sus, că’ncep de jos,
Eu nu le pot purta. Încercați voi!
Din mine ți le-am pus în mână
La început erau din piatră moartă
Dar au făcut din mine piatră vie.
Tu-ai coborât pe deal...
Și pașii mei și pașii lor spre Tine suie
Și când le-ai luat, în mână ți-au fost cuie.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de anii ce-au trecut

Mi-e dor de timpul petrecut
Cu tine-n zi, cu tine-n noapte,
O! Doamne, repede a trecut..!
Mi-e dor de tot, mi-e dor de toate....!

Mi-e dor de nopțile cu ploi,
Mi-e dor de nopțile de vară,
Mi-e dor de tine și de noi
Când ne plimbam prin ploaie afară...!

Mi-e dor de pașii ce-i făceam
Prin parc, ținîndu-ne de mână.
Și cu ce foc ne sărutam
Pe bancă-n parc, sub clar de lună....!

De mijlocel eu te strîngeam,
Cu foc și patimă fierbinte,
Când gura ta o sărutam
Uităm de trup, uităm de minte...!

Mi-e dor de anii tinereții noastre,
Când prea departe ne era sfârșitul.
Te luam în brațe, te purtam spre astre
Eram noi doi și-n zare, infinitul...!

Dar anii au trecut, ca ploaia și ca vîntul
S-au dus frumoșii ani ai tinereții.
Nu vom putea împărați pământul
Dar ne-om iubi, pân' la sfîrșitul vieții...!!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu... cu mine

De vorbă, Eu cu Mine, ca doi copii cuminți:
- A ta-i iubirea toată!
- Mereu așa mă minți,
E totul amăgire, e soare după nori,
Aripa-mi stă strivită de-un veac la subțiori!

În coate și genunche preumblă al meu dor!
- De ce nu-l iei de mână să-i fie mai ușor,
Să-i dai suflarea-ți caldă, ușor să îl mângâi,
i te duci aproape, aproape să-i rămâi?

- Mai licăre lumină când noaptea e în toi,
Un zâmbet mai alină pe cel prins în noroi,
Când inima tresare, -ți fie pe-nțeles!
- Cum știu că ea, iubirea, e cea care-i dă ghes?

- Nu zacă-n tine frica, nu-ți fie căpătâi
Că viața-i o minune în care nu rămâi!
Te leapădă de toate dar de iubire nu,
De raiul nu te-ncape, ridică-ți unul tu!

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteMircea Cărtărescu

Oborul era un loc fermecător. Mi-l amintesc și azi cu precizie, îl văd pur și simplu în fața ochilor. O intersecție simplă, nu foarte largă, dar cu un aer balcanic, negustoresc, cum nu mai găsești azi nicăieri. Dacă veneai de pe Ștefan cel Mare, te năpădea mulțimea firmelor de toate formele, dimensiunile, culorile, scrise pe sticlă sau pe lemn, cu litere de mână, caligrafiate frumos, sau cu cele mai variate caractere de tipar. Sobari, plăpumari, croitori, "Geamuri și oglinzi", ceasornicari, "Pompe funebre" (aici era mereu câte un coșciug proptit de ușă, căptușit pe dinăuntru cu valuri de satin), câte o cheie uriașă de lemn atârnată perpendicular pe perete și pe care scria YALE, câte un ceas de sticlă, mare ca acelea din gară, dar cu limbile pictate și cu numele proprietarului scris pe el. Pe stânga era un birt de unde ieșea veșnic un fum albastru cu miros de mititei. Mișunau în jurul lui bețivi, țigani îmbrăcați ungurește, cu femeile cu fuste crețe după ei, țărani purtând funii de usturoi și saci pe jumătate plini, cu iz de cânepă. Peste drum era magazinul de jucării "Scufița roșie", pe care îl visam și noaptea. Era pentru mine un loc feeric.

în Nostalgia
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Nostalgia" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -49.90- 24.99 lei.

Ciorna

aici e timpul în care lumea
a încetat să bată
mai bate doar o toacă
e liniște în eterna și fascinanta cetate
lugubră cetate
la porți nimeni nu bate
sunt singur în cetate
oprit în plecare, venirea lipsea
pe buze de gânduri
mă rog a chemare
bat clopote iarăși
și nimeni pe aici nu trecea
uitarea a rămas a lungă așteptare
azi nu mai am cale
de venit, de plecat
poate eu sunt eternul damnat
s-a întunecat, în mine, în jur
am stins țigara în lacrima umedă
prelinsă din ochii arși ai unui înger căzut pe pământ
flăcări în cer, flăcări în noi
noi, mai suntem oare noi...
plouă, plouă
stingă durerea ce țipă
prin colțuri uitate de lume
pânze de păienjeni, rupte
mai cade o frunză, mai trece un timp
cad și toate, cad de toate
peste lumea asta mare-mare
încărcată de păcate
multe, toate...
pe un pat
un trup, o rană și o mână atârnată
poartă o pană și un gând
pe o ciornă aruncată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Louis Savary

* * *

cuvintele pe care le-am aruncat
într-o sticlă pe mare
nu s-au întors niciodată
-mi povestească rătăcirea lor

poezie de din Un poeme nous separe, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Treacăt

Privesc în treacăt berzele din parc
Li s-a tăiat din aripi chiar și zborul
Și-au fost lăsate libere-ntr-un țarc
le privească-n grabă trecătorul

Chiar umbra mea din treacăt le privește
Și mă privește parcă și pe mine
Și-n treacăt din trecut îmi amintește
Când eu zburam, ea nu sta lângă mine

Ci se târa ca șarpele-n țărână
Pe jos, ca berzele să n-o zărească
Iar eu dădeam în treacăt dintr-o mână
Să trec din cer în cer printr-o fereastră.

Când a trecut un cioc prin visul meu
Și cerurile s-au făcut ruine
De-atunci departe-mi trece Dumnezeu
Aproape numai umbra stă cu mine.

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul

Omul e cel mai pur copac din lume,
Cu frunze veșnic verzi, rodind necontenit.
Omul e-un nume dat cândva, demult
Ființei tinere cu ochi de sticlă
Ce poartă-n piept aur topit
Și-n gând comoară de argint.
Trăind efemer într-un etern trufaș,
Omul pictează tonic cărările ce se arată
Și varsă nesătul culori aprinse,
Necuviincioase amintiri - decenii stinse.
Întregul ceas i-o căutare
Fără menire și fără nicio arătare,
Dar... când însuși ticăitul lui se-oprește,
Omul răsuflă pentru totdeauna
Și sferele de sticlă se ciobesc atât de tare,
Ca nimeni, niciodată să le mai repare.
Slove s-au scris cu sânge pe foi de fildeș
Să stea de căpătâi acelora ce vor știe
Ce-i omul ca ființă, zâmbet și suferință.

poezie de (19 decembrie 2017)
Adăugat de Kevin IovănescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rece pervazul

Cam verzi fructele
cam subțire cămașa mortului
trebuia -l îmbrăcați în haine mai călduroase.
Nimeni nu-l așteaptă cu rugul aprins
sub cupola de țărână.

Greierii au intrat în pământ
vara s-a dus
din toate părțile vin spre mine
lopeți hârlețe de gropari.

Cam veche lumea, vă spun
cu mâna pe inimă
toate rănile se acoperă cu nămol și alge vii
toate cuvintele se răzbună pe cei
care le-au rostit
încercând ridice pe ziduri de carne
un drapel de culoarea adevărului.

Cam rece pervazul
cam prea devreme apune soarele
și nimeni nu știe câți diavoli
urcă pe schele
construiască un palat
din sticlă neagră.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De neconceput

Am strâns atâta dragoste în mine...
Și toată-toată, numai pentru tine!
Doar pentru tine, scumpa mea iubită,
Doar pentru tine-i dragostea mea infinită!

Doar tu ai reușit faci din mine,
Ceea ce altele: o sută, n-au putut!
Și încă atâtea de ar mai râvni la mine,
Tot ai rămâne de neîntrecut!

De ar fi toate la fel cum ești tu,
Ar arăta cu totul altfel lumea...
Nu și-ar mai pierde nimeni cumpătu',
Am privi cu alți ochi iubirea!

N-am mai interpreta nimic greșit,
Nu am avea de ce să ne mai temem...
Ar fi totul atât de diferit,
Nu am avea ce să mai pierdem!

Ne-am respecta mai mult - cu siguranță!
Am înțelege în sfârșit ce-ar trebui
Să ne dorim cu toții de la viață:
Am înțelege în sfârșit ce-nseamnă A IUBI.

Ar fi totul mult mai intens de-atât,
Am înțelege mult mai multe...
Nu ne-ar mai sta nicicând dragostea-n gât,
Nu ne-am mai pierde-n amănunte!

Ar fi totul pe față, n-ar mai trebui
Să ne ținem captive sentimentele!
N-ar mai avea cine contribui
La contopirea noastră cu regretele.

Am fi exact cum ne vrea Dumnezeu:
Cu trup și suflet unul lângă altul,
Exact cum am ajuns fiu și eu -
Sută la sută implicat cu totul.

Și toate astea, datorită ție,
Căci eu, ca tine, n-am mai întâlnit!
Un suflet care valorează cât o mie,
Atât de greu de-nlocuit, de definit...

Ești sfântă, ești la alt nivel, ești altceva
Sau cel puțin, eu nu aș fi crezut
Că poate exista în lume așa ceva...
Un om ca tine, de neconceput!

poezie de (8 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poveste

Lucrurile s-au întâmplat așa:
Când s-au întâlnit atunci, în prima seară,
Șezând pe-o bancă strâmbă la șosea,
Sub cerul înstelat de primăvară

Nu bănuiau ce soartă îi unește
Erau timizi, ca la-nceput de drum,
Gâtlejul îl simțeau ca prins în clește,
Vorbeau de aer, nori, de ceață, fum.

Deși simțeau un răscolit în vine
De parcă se chemau de ani și ani.
Timpul trecea, s-a-ntunecat de-a bine,
Și-atunci, în umbra deasă de castani.

Ce le-ascundea roșeața de pe față,
S-au apropiat, s-au mângâiat pe mână...
Au trecut ani, și seara, dimineața,
Acum bătrâni, sunt veșnic împreună.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

James Garber

Îți amintești, trecătorule, de cărarea bătătorită de mine
Peste terenul unde se află acum clădirea operetei,
Pe când grăbeam cu pași repezi spre serviciu, de-a lungul atâtor ani?
Înțelege-i semnificația cu înțelepciunea inimii:
Și tu vei trece la fel, iar dealurile de la Miller's Ford
Nu-ți vor mai părea așa de îndepărtate;
Asta se va fi întâmplat mult după ce le-ai văzut lângă tine,
Dincolo de cele patru mile de pășune –
Și după ce dragostea femeii va fi amuțit,
Încetând -ți spună: "Te voi salva";
Și după ce chipurile prietenilor și ale rudelor
Vor fi trecut deja în fotografii decolorate, îndurerat tăcute,
Având aerul acela care înseamnă:
"Nu putem te ajutăm";
Și după ce vei fi încetat să reproșezi oamenilor
s-a unit împotriva sufletului tău nevinovat –
Ei înșiși strânși la miezul nopții și la amiază
Pentru a vedea cu ochii ațintiți propriul lor destin.
După ce vei fi înțeles toate acestea, gândește-te la mine
Și la poteca mea, a celui care a trecut dincolo și care a știut
Că nici bărbat și nici femeie, nici chin
Și nici datorie, nici aur și nici putere
Pot ușura aleanul inimii,
Singurătatea sufletului!

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
Nichita Stănescu

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.
El a întins spre mine o ramură ca un braț.
Eu am întins spre el brațul ca o ramură.
El și-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetinește sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

poezie celebră de
Adăugat de AlicyaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Nichita Stănescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Tot

Pentru tine nu–i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot -ți mai văd o dată chipul,
Să-ți mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot -ți mai șoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Șofarului
Va zgudui Înaltul,
Și-atunci, ceea ce-a fost
Prea puțin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.

poezie de din Pași printre pietrele Sionului (iulie 2011, București)
Adăugat de Valentin MesianicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Roata

S-a întâmplat demult, nimeni nu știe,
Când prima dat’ a fost uimită gloata,
Din ginta nu știu cui, o scăfârlie
Descoperi marea minune, roata,

De s-au mirat un secol, două poate,
Privind cum se rotea cu întrebare
Deștepții ce-și dădeau și-atuncea coate:
“La ce-ar putea fi ea folositoare?!” ;

Târziu de tot, când plugul inventară,
Le-a dat prin cap de-au pus-o la cotigă,
La roabă,-apoi la car, apoi la moară,
Având mai lesne pâine, mămăligă,

Și-au învârtit-o-n cântec la fântână
Și-n lut olarii străchini toate pline,
Făcând în viața lor doar cu o mână
Mai multe și mai iute și mai bine,

Pân-au găsit că-n abur e putere
Și rând pe rând, cetate cu cetate,
Pe drum de fier, urcând prin bariere,
Au cucerit în goană ca pe roate,

Croind apoi cu osiile-i unse
În aur negru supt și de sub mare
Cărări de mintea noastră nepătrunse,
Pe Lună chiar făcând-o călătoare,

De am ajuns, ca noi, astăzi, în toate,
Pe munți, pe mări, prin aer sub aripă,
De roți fim mânati, că-s mici, dințate,
Și-a’ lor supuși în orișicare clipă,

Fără știm de mai avem vreo țintă,
De coborâm, urcăm, cum unii spun,
Care de-o vreme-ncearcă ne mintă
Că ne-am afla, de fapt, pe drumul bun.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eliberare

Mi-am pus într-un felinar curajul
Și l-am aprins cu scânteia lucidității
Ca cobor pe scara sufletului meu
Ce mi-a mai rămas.

Am străbătut bezna amintirilor
Am scuturat praful imaginilor
Și am ascultat cuvintele glasurilor
Ce s-au adunat.

Pe tine te-am găsit într-un ungher
Într-o cameră cu ușa încă deschisă
Dureros de plină cu suferințele mele
Foste dorințe vii.

La ușă se îmbulzeau alte dorințe
Arzând intre și să te mistuie
Dar tu le ucideai pe rând cu arma
Indiferenței glaciale.

Te-am privit și mi-ai părut obosită
Să te lupți mereu cu dorințele mele
Și tristă în sufletul meu să fii închisă
Fără de voia ta.

Te-am prins de mână și te-am scos afară
În timp ce dorințele mele veneau năvală
Urlând după tine și luptându-se cu mine
În urma ta.

Și ți-am strigat Fugi! Nu mă aștepta
Încearcă te ajungi pe tine însuți
Cu toți si toate ce-s ale tale acum
În lumea ta.

Am rămân îmi ucid dorințele
le închid în camera suferințelor
Și să-ti așez imaginea în praful amintirilor
Din lumea mea.

poezie de (februarie 2011)
Adăugat de Daniel UrituSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce greutate maximă poate avea bagajul de mână într-un avion? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!