Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Barca

Când barca i-a fost smulsă
de lângă cheu de valuri
mai întâi a încercat
printre țipetele pescărușilor,
prin valurile de ceață,
să facă semne, fluturând mâna, celor dragi de pe mal,
dar fețele lor deja nu se mai vedeau.
Prea obosit pentru a decide
dacă-ar trebui să se-arunce-n apă sau să strige,
cumva mântuit si eliberat
de orice povară, de-acele motto-uri
ștampilate pe cartea lui de vizită:
conștiință, ambiție și, mai ales,
de acea grijă permanentă pentru alții.
Era acum mulțumit să stea așa,
culcat printre umbrele familiei
în căușul concav al bărcii,
împins de furtună,
într-o derivă fără de sfârșit.
Pace! Pace!
Legănare în brațele Infinitului!

Ca și cum nu mai conta
care este drumul către casă,
ca și cum n-ar mai fi știut
cât de mult a iubit pământul,
el dorea să rămână acolo pentru totdeuna.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Wallace Stevens

În casă era liniște și în lume era calm

În casă era liniște și în lume era calm.
Cititorul a devenit carte, iar noaptea de vară

Era însăși esența conștientă a cărții.
În casa era liniște și în lume era calm.

Cuvintele au fost rostite ca și cum cartea n-ar fi existat,
Exceptându-l pe cititorul care, aplecat asupra paginii,

Dorea acea aplecare, dorea nespus de mult să fie
Eruditul pentru care cartea era adevărată, pentru care

Noaptea de vară este la fel de perfectă ca gândirea.
În casa era liniște pentruașa trebuia fie.

Liniștea era parte a înțelesului, parte a minții:
Accesul perfecțiunii la pagină.

Și în lume era calm. Adevărul într-o lume calmă,
În care nu există alt înțeles, el însuși

Este calm, el însuși este vară și noapte, el însuși
Este cititorul aplecat care citește acolo, târziu în noapte.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "The Necessary Angel: Essays on Reality and the Imagination Paperback" de Wallace Stevens este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.

Cearta

Cuvântul pe care l-am spus la mânie
cântărește mai puțin decât o semincioară de pătrunjel,
dar prin el trece drumul
care mă va duce-n mormânt –
acel teren cumpărat și plătit
pe sărătura unui deal din Truro,
acolo unde pinii pitici
ignoră golful.

La jumătatea vieții sunt aproape mort,
departe de propria-mi natură,
părăsit de dragostea mea sălbatică pentru viață.

Dacă aș putea plânge, aș plânge,
dar sunt prea bătrân pentru a mai fi
copilul cuiva.

Liebchen,
cu cine trebuie mă cert,
exceptând în freamătul iubirii
acea nemiloasă, intermitentă flacără?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drumul spre liniște

mai trec prin cimitire uneori,
e un peisaj inedit, mai ales toamna,
nicidecum sumbru

drumul pare mai liniștit câteodată printre cruci,
în orașul de la capătul lumii

este un drum neumblat din deșertul umbrelor,
este o scurtătură prin orașul păcatelor,
printre cruci, pe unde mai trec
uneori,
când oamenii nu mai încap unul de altul prin cetăți.
când oasele mă încearcă,
când mă îmbolnăvesc de dorul tău,
când se răcește întunericul
și tace insuportabil

mai trec pe lângă cimitire uneori,
ca pe lângă Purgatoriul lui Dante.
ocolesc cu grijă
orașul celor șapte păcate

pare o cale mai sigură către casă,
e drumul spre liniște

corbi uriași stau cocoțați
sinistru
pe o gară fără trenuri,
într-un oraș de la capătul
timpului,
croncănesc diabolic, tot mai tare,
atunci când trec
printre cruci,
uneori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât de mult mă iubești?

Într-un colț de univers,
am vrut mă cuibăresc în brațele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre niște pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoție...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet și
cred că tu te grăbeai către o bisericuță
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Și mai cred că acolo te așteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem -ți văd, doar o clipâ, fața:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
și am spus încet, doar pentru mine, că,
deși nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca sămai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare că
nu te-am strigat vii înapoi...
Dacă te-aș întâlni vreodată în vis
te-aș întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
și atât de natural,
mi-ai întins brațele ca să mă ocrotești,
deși, știai precis,
n-o să mă poți atinge...
n-o să mă poți atinge atunci...
și... niciodată!

poezie de (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 13 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Hans Christian Andersen

Valurile făceau parcă niște semne ciudate. Și Gretchen și-a scos pantofii la care ținea mai mult decât la orice și i-a aruncat în apă; pantofii însă au căzut prea aproape și valurile i-au adus la mal. Ai fi zis că râul nu voia ia ce-avea ea mai scump, deoarece Karl nu era la el. Gretchen a crezut că n-a aruncat pantofiorii destul de departe și atunci s-a suit într-o luntre care era legată în păpuriș, s-a dus până la capătul ei și a aruncat pantofii în apă. Luntrea însă nu era legată bine și, când fetița s-a repezit să arunce pantofii, s-a desprins de țărm și a pornit pe apă. Gretchen, când a văzut așa, a vrut să se întoarcă și să sară pe mal, dar luntrea acuma ajunsese departe și pornise pe râu în jos.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -75.00- 30.99 lei.

Începutul celor neprihăniți

Psalmul unu ne arată
Omul cel neprihănit
Are inima curată
Și lucrează fără pată
Domnul cum dar i-a vorbit

Ce începe-n viața lui
El duce la bun sfârșit
În suflarea harului
Se dăruie Domnului
Duhul Sfânt cum i-a vorbit

Bun e a lui început
Și viața lui la fel
Căci al Domnului sfânt scut
Îi e pavăză și avut
În Hristos — Emanuel

Omul cel neprihănit
Pe Hristos stăpân îl are
Căci el doar s-a dăruit
Mielului cel răstignit
Ce îi dă pe veci salvare

Începutu-i e o floare
Căci se-mbracă în lumină
În viața trecătoare
Vede a Domnului lucrare
Mâna care o să-l țină

Oamenii neprihăniți
Meșter îl au pe Hristos
Și pe calea celor sfinți
Înfloresc a lor dorinți
În Mielul cel glorios

De aceea începutul
Lor e-o stea pe acest pământ
Căci îl au mereu pe Domnul
Cel ce a creat și omul
Și i-a dat a Lui Cuvânt

În viața de credință
Începutu-i diferit
Și prin har și-n biruință
Pentru a omului ființă
Domnul a fost răstignit

Cartea Sfântă ne arată
Că sunt începuturi bune
Și atâtea-s fără pată
În viața ce-a fost dată
Prin sfințenie și rugăciune

Astfel împăratul Saul
Început bun a avut
Când el l-a văzut pe Domnul
Mai presus de cum e omul
Și el iată s-a smerit

Așa mic el s-a văzut
Și pe Domnu așa mare
Și era necunoscut
Deși Domnul l-a văzut
Că trăia în ascultare

Însă iată că sfârșitul
I-a fost rău și nedorit
Căci n-a ascultat Cuvântul
Parc-a lui era pământul
Și Saul s-a prăpădit

Să privim spre Petru dar
Ucenicul Lui Hristos
El a fost mărgăritar
În al Domnului sfânt har
Căci din lume a fost scos

Petru dar cel credincios
A căzut și el amar
Dar pe Domnul lui Hristos
L-a iubit — și serios
Suferit-a pe Calvar

Și el Petru s-a întors
La credința sa dintâi
Că-l iubea mult pe Hristos
Domnul lui cel glorios
Ce i-a spus Petru rămâi

Rămâi Petru-n fața turmei
Tu dar să o păstorești
Implicat în greul gijei
Să-ntărești darul credinței
Căci apostol Petru ești

Și sfârșitul i-a fost bun
Pe brațele Lui Hristos
Al vieții sfinte drum
I-a fost soare și parfum
Pentru Mielul glorios

Fie-i slavă Lui Mesia
Pentru orice început
Căci El este veșnicia
Ce-și păstrează armonia
Uniform pân" la sfârșit
01 sept. 2019 Betania

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar noi doi și nimic altceva

deschizi o ușă
e ca și cum ai trage aer în piept

doi oameni pe un peron
tu
cu pumnii încleștați
eu
căutând te fac zâmbești

uităm pentru o clipă
tot
și parcă
pe undeva lași să se vadă
un surâs
crispare?
ori
înainte de toate
cum răsare soarele
printre privirile noastre

eu
doar o fărâmă din acele multe cuvinte
tu
un amalgam de reproșuri

împreună, însă
o poveste de dragoste

dacă merg pe o stradă tu mergi pe cealaltă
nici umbrele
n-ar putea să facă mai mult

umbrele sunt pentru cei pierduți
eu am totuși vaga impresie
că ne vom spune
până la capăt

să nu mă întrebi
vorbele sunt de prisos
cuvintele...
sunt atât de multe încât
nu pot

e mai bine tac?
crezi tu că e mai bine
să o luam fiecare pe acel rahat
de drum diferit
ca și cum...
dar dacă asta înseamnă o pierdere

spune
ce doare mai mult decât un cuvânt

un pahar cu apă nu e de ajuns
așa cum nu e deajuns
spui
punct... și de la capăt

mereu faci așa
dar uiți atunci când suntem noi
fii tu

gata cu asta
tot timpul cauți un argument
chiar și atunci când cafeaua dă pe afară

dacă țin pumnii strânși
poate că încă mai este ceva
poate acea boare de vânt
sau doar valurile mării
mângâindu-te
și eu...
eu
căutând printre atâtea singurătăți
pe
doar una

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Straturi

Am parcurs multe vieți,
unele fiind ale mele –
și nu mai sunt cine am fost,
deși câteva principii ale stării de fi
au rămas aceleași, iar eu încă mai lupt
să nu mă rătăcesc.

Când privesc înapoi,
căci sunt osândit privesc,
pentru a strânge puterea
necesară continuării călătoriei,
văd reperele înșirându-se
în apusul orizontului
și focuri mocnite urmând drumul
de-a lungul taberelor de campare
peste care îngerii gunoaielor
dau rotocoale bătând greoi din aripi.

Oh, eu însumi am întemeiat o famile
din sentimentele mele cele mai profunde,
iar acum o văd spulberată!
In vârtejul vântului
cenușa fierbinte-a prietenilor mei
care au căzut de-a lungul drumului
îmi frige-amarnic fața.

Și, totuși, eu revin,
revin exultând cumva,
cu dorința intactă de a ajunge
acolo unde trebuie ajung,
iar fiecare bornă de pe drum
îmi este nespus de scumpă.
In cea mai neagră noapte,
când luna era acoperită,
iar eu rătăceam pierdut printre ruine,
o voce de dincolo de norii nimbus
îmi arăta calea:
"Trăiește în straturi,
nu în deșeuri."
Deși îmi lipește iscusința
de a descifra deplin mesajul,
fără nici un dubiu, capitolul următor
din cartea metamorfozelor mele
este deja scris –
doar că eu nu-s încă gata cu transformările.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Portretul

Mama nu l-a iertat niciodată pe tata
pentru faptul că s-a sinucis,
mai ales în momentul acela îngrozitor când nu trebuia –
șia făcut-o într-un spațiu public,
în primăvara când eu trebuia mă nasc.

I-a îngropat numele
într-un sertar secret al ființei ei
și nu i-a mai dat voie existe,
deși eu îl mai auzeam uneori bocănind.

Când am coborât de la mansardă
în mână cu portretul pastelat
al acelui străin cu buze pline
și cu mustață de muschetar,
cu ochi castanii și adânci,
ea l-a rupt bucățele
fără să-mi spună o singură vorbă
și m-a plesnit cu toată puterea.

Chiar acum, la vârsta de șaizeci și patru de ani,
îmi mai simt obrajii
arzând.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Din fericire pentru Lia, melodia se sfârși, deși i se păruse că durase prea mult, de parcă ar fi fost interminabilă. Și cu toate că se simțise bine alături de Lucian, ba chiar în brațele lui, răsuflă a ușurare, când auzi glasul înaltului geograf, solicitând "șefului" său să-i cedeze lui partenera de dans. Iar domnișoara Lia rămase în compania lui Nistor, băiatul de 2,18 m. Cam înalt pentru ea, sau, de fapt, pentru oricine, dar nu conta; în acel moment, într-un fel, se bucura că o scăpase de lângă Lucian, nu pentrun-ar fi fost plăcut alături de acesta, ci tocmai, dimpotrivă, era mult prea plăcut lângă el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visându-l pe Li Bo

Când mă despart de morți, îmi stăpânesc suspinul,
dar despărțirea de cei în viață mă scufundă într-o durere permanentă.
La sud de Yangze se află un teritoriu al febrei și al molimei;
nici un cuvânt nu vine din exil.
Totuși, vechiul meu prieten mi-a pătruns în vise,
dovadă a cât de apropiați am fost.
El nu mai arată așa cum îl știam,
Iar drumul e atât de lung – mai lung decât mi-aș fi putut închipui.
Spiritul lui a venit de acolo unde crângurile de arțari sunt verzi,
apoi s-a întors înapoi de unde venise, abandonând-mă în ținutul întunericului.
Acum când tu ești prins în păienjenișul legilor –
cum de mai porți aripi pentru zbor?
Luna în scădere îmi luminează grinzile camerei,
dar mie mi se pare că acolo se vede strălucind chipul tău.
Acolo unde te duci apele sunt adânci, valurile învolburate –
Ai grijă, nu lăsa dragonii – dragonii cu coarne – te rănească!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-o zi de iarnă, departe de munți, am descoperit o poză neclară a Everestului în cartea lui Richard Halliburton, Book of Marvels (Cartea minunilor). Era o reproducere jalnică, în care vârfurile crestate răsăreau pe fundalul unui cer ridicol de înnegrit și șters. Everestul însuși, așezat undeva în spate, nici nu părea fie cel mai înalt, dar nu conta. Era cel mai înalt; așa spunea legenda. Cheia către poză erau visele, permițându-i unui băiat pătrundă acolo, să stea sus, pe creasta bătută de vânt, să se cațere către vârful care acum nu mai era departe...

în Everest - creasta vestică: traversarea vârfului Everest
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Celor pe care îi iubesc

Dacă va trebui să vă părăsesc vreodată
Pe voi, cei pe care vă iubesc, pentru a călători apoi
Singur pe Drumul Tăcerii, nu mă plângeți,
Nu vorbiți despre cel care am fost cu ochii în lacrimi;
Râdeți și povestiți despre mine ca și cumfi lângă voi,
(Cum aș reveni.. cum aș reveni dacă s-ar afla o cărare!
Dar oare lacrimile și mâhnirea nu înalță opreliști?)
Iar când auziți cântece
Sau vedeți păsări pe care le-am iubit,
Nu lăsați, vă rog, nici un gând trist prin apropiere...
Pentru că eu vă iubesc așa cum am făcut-o întotdeuna...
Ați fost nespus de buni cu mine!
Mai erau multe lucruri pe care doream le fac....
Multe lucruri vă spun...
Amintiți-vă că nu mi-a fost teamă...
Doar gândul că vă părăsesc a fost greu...
Noi nu putem vedea Dincolo... Dar asta eu știu;
V-am iubit nemărginit de mult...
Am fost în rai cu voi aici – cât am fost viu.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

În drumul către succes o să te împiedici de multe situații mai puțin plăcute, vorbe dure și oameni care mai de care. Totuși odată ajuns acolo, ai grijă să nu fi rătăcit cumva pe drum starea de a fi fericit, uneori de la atâtea hopuri o mai scăpăm. Și din păcate prea mulți ajung confunde succesul cu fericirea și se lasă prinși într-o interminabilă cursă pentru mai mult. Așa că te rog eu, fii atent și ai grijă de fericirea ta, că dacă te ții de treabă succesul vine el, îți promit!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Furtuni și stele

Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunși, feriți de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate

Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morți,
Între zori și nopți acerbe,
Între granițe de sorți

Ne-am iubit răpuși, albaștri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ și printre aștri,
Printre stele căzătoare

Am iubit murind, dar veșnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care strașnic
L-am simțit... și cât l-am vrut!

Ne-am iubit precum furtuna,
Eu un tunet și tu stropi,
Fulgere ne-au fost cununa
În biserici fără popi

Ne-am iubit cumva fantastic,
Fără timp, fără de noi,
Ne-am iubit, iubind artistic,
Ca-n picturi... sinceri și goi

Ai fost note, portativul,
Melodie într-un trup,
Eu doar vers, tu doar motivul
Ca iubire -ți aduc

Ne-am iubit... tu o regină,
Eu... un rege-ndrăgostit,
Ne-am iubit cumplit, cu vină,
Doamne cât ne-am mai iubit!

Ne-am iubit război și pace,
Ne-am iubit noapte și zi,
Însă inima nu-mi tace
Și mai vreau a te iubi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Text pentru divina paradoxalia

După o vreme toți morții familiei vin la mine
trufași mă roage: mori și tu într-un birt
crapă odată nu te mai fandosi printre ghete.
Nici măcar nu-s mirat. Ca iarba în mai rugile
lor.
Și eu niciodată n-am știut sfanț cu sfanț
laud
vrednica împăcare;de-aș fi fost bărbat cuminte
cele mai gălăgioase orașe m-ar fi linșat.
Treceam fluierând cu marylin și: nu prea departe
larma cărnurilor negre în cimitire. Ne distram.
Prin urmare: pe mine cine mă povestește în stele?
O vamă posomorâtă ca armele în bistrouri
poate o zestre în care ucenicii se vând. Măcar un
zidar fericit mă văd tocmit de un mort
dimineața când se deschid cafenelele.
Cu mâinile lui cum ar face o casă a noastră (?)Sunt
numai ce am vrut fiu. Ei pot să facă orice.

poezie de din Biblioteca din Nord (1986)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Reveni în sală și porni spre locul ei. Îl privi fără să vrea; el se afla în primul rând, cu urmele acelea de ruj tot acolo, pe obraji... "Don Juan..." se gândi ea, dar nu-i mai făcu nici un fel de semne. Își retrăsese, în sfârșit, acuzațiile la adresa lui, deci el putea fi liniștit – nu va fi sancționat! Dar, în mod ciudat, după această acțiune, era și ea mult mai liniștită... De ce nu procedase astfel de la început? Sau și mai bine, de ce nu renunțase la acea reclamație?! Ah, de n-ar fi scris-o deloc; sau măcar de-ar fi rupt-o după ce-o scrisese, înainte de a o depune... Oricum, tot era bine și mai târziu, decât deloc. Vor pleca deci în misiune, iar ei vor fi totuși colegi. Cum se va înțelege oare cu el? Iar ceilalți cum o vor mai privi, cu excepția Mariei, care se arătase foarte amabilă, prietenoasă? O vor considera ei vreun soi de ciudățenie?! Rămânea de văzut... Acum era foarte curioasă afle totuși care va fi decizia Comisiei, pentru că va exista o decizie...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian trecu pe lângă rezervele colegilor săi, fără a se opri în dreptul nici uneia. Trecu și pe lângă cabinetul medical; aici parcă auzi voci, semn că în interior încă mai era cineva, cu excepția Mariei. Dar nu intenționa verifice cine ar fi și cine nu, deci, nu se opri acolo și nici nu intră în cabinet, mai alesi se păru că recunoaște glasul doctoriței; nu dorea să-și imagineze ce i-ar spune Stela, dacă ar afla că el nu se odihnește, cum era de dorit, la ora aceea, ci se plimbă fără rost prin nava albastră. Ei, nu chiar fără rost, însă nu dorea să dea explicații, de nici un fel, nimănui, nici măcar doctoriței. Deocamdată. Așa că-și continuă drumul, nestingherit, mulțumitnu se întâlnise cu nici unul dintre colegii săi.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un flutur

Când prima oară te-am văzut
Un flutur mi-a zburat în suflet
Dar nu stiam că va rămâne
Pe veci în suflețelul meu

Cu timpul l-ai făcut crească
Acolo într-un loc secret
Și astăzi vrea -ți mulțumească
De dragoste și de respect

Ai știut să-l îngrijești acolo
Cu multă dragoste curată
Așa cum își dorea de mult
Dar nimeni nu a știut vreodată

Tu l-ai găsit l-ai îngrijit
Așa cum ai știut mai bine
Și aripi i-au crescut acum
Iubire pentru tine

poezie de
Adăugat de Loredana VisovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Eliade

O fată mă interesează prin virtuțile și viciile ei. Când le cunosc, mă dezgustă. În cele mai nebunești îmbrățișări, eram indiferent. Luciditatea mea deschidea mii de ochi noi și savura priveliștea membrelor desfăcute sau incinerate. Am iubit prea mult metafizica pentru a nu ajunge un apropiat al fetelor. Și cu cât mă apropiam mai mult, cu atât eram mai liber și mai calm în gândurile mele. Întotdeauna am căutat partea îngerească sau diavolească din ea. Sexul, pentru mine, nu e decât o libertate în plus și o dogmă pe care o pot verifica sau anula. Am spus, am trăit prea mult în metafizică. Acesta este drumul către pierzanie sau victorie prin femeie.

în Isabel și apele diavolului
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -59.95- 44.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook