Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Versul

... ritmul ce pare a fi
cam saccadé în franceză
e mi fa sol-ul la si
pus pe hărții-antiteză
e numai ceea ce pot
rupe cu dintîi din viață
soi de venin-antidot
simplu legate cu ață
rânduri ce strigă mereu
hăul ce groaznic mai doare
și alter ego-ul meu
ce ba se naște ba moare
ultima șansă de-a fi
altul decât voi să fiu
omul ce nu va muri
nici zgribulit în sicriu
ritmul ce pare a fi
roi de cuvinte în zbor
e mi fa sol-ul la si
muzicii mele de dor
și care vine de sus
plină de farmec și har
și după care sunt dus
nu rareori înzadar
versul meu simplu și blând
versul meu groaznic și trist
când voi putea oare, când
fără a scri să exist.?!

poezie de (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Uneoriuneoriuneoriuneori

... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid

uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata

dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor

uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...

poezie de (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Versul meu

Versul meu urcă
precum ciocârliile în zările albastre;
îi mai trebuie puțin, foarte puțin,
ca descopere
acel creuzet pentru flacăra vieții
și să cucereasca spații astrale.

De multe ori, versul meu
aleargă pe aripile vântului,
și-atunci sufletul meu
îl prinde din zbor
și-l apropie cu patos,
așa cum apropii gura iubitei
pe care primul sărut
fixează pecetea de dor a iubirii.

Cam așa este versul meu:
ca jocul de foc al ochilor,
ca țipatul năvalnic al guguștucilor,
ca inima ta, și-a mea.
ce cauta inimile semenilor noștri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt nebun

Eu sunt nebun...
Ci ei sunt și deștepți, și tineri
Cândva am fost că ei și eu
Maximalist
Am fost, ci voi să le mai spun
Că n-am știut până mai ieri -
O zi de vineri -
sunt tâmpit
sunt bolnav
sunt idealist
sunt nebun
sunt un nimeni...

Și sunt nebun căci eu discut
Cu ei în termenii moderni
Și sar mereu
Cu spusa mea neangajată...
Și sunt tâmpit
Pentru că versul meu
Nu cere de la nimeni nici o plată...
Și sunt bolnav
Căci numai oamenii bolnavi
În loc de pană
Țin în mâni lopata
Și scriu cu ea
Cu pana-și săpa groapa...
Și sunt idealist pentru că cred
Că viața e iubire.
Pe când ei știu, din fașă, un secret
Că-i numai amăgire.
Și nimeni sunt pentru că sunt nebun
Și gata.

Eu sunt nebun
O, cât am așteptat această zi
Din tot șiragul meu de zile perindate
Când în sfârșit eu auzii
nu-s că ei, nici nu voi fi
sunt nebun.
sunt nebun
Și gata...

poezie de (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

TRISTE FLORI

Crezi că am uit vreodată
Acele clipe care au fost?
Când cu privirea ta curată
Te uitai la chipul meu anost.

Gândul te va căuta mereu
Înconjurând-te cu drag.
Fără tine îmi va fi mai greu
Dar nu voi putea nimic fac.

voi roti mai monoton
În jurul meu va fi tăcere,
Cu stilul meu, oricum afon
Nu voi simți nici-o plăcere.

Voi trepida de mii de ori
Când mă voi gândi la tine,
Trandafirii vor fi triste flori
Înconjurându-mă pe mine.

N-am te uit nicicând
Cât voi mai fi în viață,
Voi muri cu tine-n gând
Te voi avea mereu în față.

Valea Călugărească Martie 1966

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetului din mine

Sunt speriat de tine
De versul tău domol
Ce vine din adâncuri de depărtări albastre
Ce rupe verde firav
De cenușiul sol
Refredonând cântarea
Vazoanelor cu glastre

Sunt speriat de tine
De geniul fatal
Ce îmbină veșnicia cu versul inocenței
Aș vrea fug de tine
În albul glacial
Aș vrea uit de tine
Pe undele frecvenței

Sunt speriat de tine
Și nu mai am păreri
Și nu mai am puterea
Să spun ce voi a spune
Și nu găsesc cuvinte venind de nicăeri
Să-ți cânt poema mea
Copilule- minune...

poezie de (21 mai 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Treime

Stelele cad și mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Tu să nu mă aștepți
Tu mă uiți curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Că te-am iubit, tu știi
nu mai vrut, o știu
Că printre nopți târzii
Poate voi sta -ți scriu
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinți
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminți
Stau răstignite la ger
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai știi
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...

cântec, versuri de (17 august 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă aflu într-o vâltoare care mă stânjenește: m-am pomenit în viață fără încuviințarea mea; trebuie plec din ea și asta mă face nenorocită. Și cum voi pleca? Pe unde? Pe care poartă? Când fi-va asta? Și în ce stare? Voi suferi oare mii de chinuri, murind în deznădejde? Voi avea o congestie la creier? Voi muri într-un accident? Fi-voi împăcată întru Domnul? Cum mă voi înfățișa dinaintea Lui? Mă voi întoarce către el, din teamă, din nevoie? Oare singurul meu simțământ fi-va frica? Ce pot nădăjdui? Voi ajunge în Rai? Voi merge în Iad?

în Scrisori
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg

Mai dă-mi o șansă...

... mai dă-mi o șansă, Doamne, ies cumva și eu
din apele ce toamnei plătesc tributul greu
uscat precum e vântul ce bate în pustiu
și liber cum cuvântul din versul ce Ți-l scriu

mai dă-mi o șansă, Doamne, scap cumva și eu
de chinurile foamei ce-o duc ca un ateu
de golul care strigă la suflet însetat
de foc ce-ar sta frigă și tainic și curat

de spații care-mi fură și gând și sentiment
și pâinea de la gură și ultimul moment
mai dă-mi, Te rog, o șansă să iau de la-nceput
această avalanșă de chinuri și de lut

nu alte lumi mai drepte, mai fine și mai moi
nu scară fără trepte spre cele de apoi
ci trece-mă cu rândul, cifrează-mă de viu
și lacrima și gândul și bruma de sicriu

să fiu numai mașină și cifră și content
să nu mai știu de vină, iubire, sentiment
ard precum un soare și rece și pustiu
să nu-l mai simt cum moare pe crucea Ta, de viu

ești Dătător de zile la luturi și la fier
și la făpturi umile și răi ca lucifer
ești Creator de stele și multigalaxii
și toate toate cele ce numai Tu le știi

erup la rece, logic, aluzii la idei
cu fir genealogic, ca numai Tu vrei
faci o nouă lume în stilul meu, modern
cu cifre-n loc de nume și raiuri și infern

mai dă-mi o șansă, Doamne, ies cumva și eu
din apele ce vieții plătesc tributul greu
uscat precum e vântul ce bate în pustiu
și liber cum cuvântul din versul care-l scriu...

rugăciune de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Florin Alexandru Stana

Speranța-i ultima ce moare!

Speranța-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exiști
Când vor unii te doboare
Tu speră și ai reziști!

Speranța-i ultima ce moare,
Când simți că totu-i în zadar
Și-atunci când visul tău dispare
Tu speră și visează iar!

Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunța, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!

Speranța-i ultima ce moare,
Când viața ți se pare crudă
Dar după nori, vine și soare
Tu speră și fă-i vieții-n ciudă!

Speranța-i ultima ce moare,
Când lacrima în ochi îți vine
Șterge-o, apoi, în continuare
Tu speră că va fi și bine!

Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă zâmbetul ți-e trist
Mâine vei râde poate tare
Tu speră, nu fii pesimist!

Speranța-i ultima ce moare,
Când vorbe dure te lovesc
Aceeași gură, azi, usturătoare
Tu speră că-ți va spune:"Mă căiesc"!

Speranța-i ultima ce moare,
Când ai în tine doar suspin
În suflet nu-l lăsa să se strecoare
Tu speră și alungă-l ca pe-un spin!

Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă ai căzut... ești jos,
Ridică-te... stai în picioare
Tu speră și fii curajos!

Speranța-i ultima ce moare,
Când ai simțit dezamăgire
Nu te simți fără valoare
Tu speră, vei simți și fericire!

Speranța-i ultima ce moare
Și azi și mâine și mereu
Nu întreba: "Cât sper oare?"
Tu sper... asta fac și eu!!!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

în iarna ceea taica nu voia moară
se zbuciuma pe laița sa din sărăieș
mereu ruga fie dus cumva afară
vadă de nu vin dinspre Fălești...

sau poate-a fi cumva dinspre Ungheni
și-oi claxona la poartă ca pe vremuri
eu, trup din trupul lui de Osoieni
și sânge și suflare și blestemuri...

simțea bătrânul că de moarte-i încolțit
că-i rândul lui -i cerce ascuțișul coasei
dar înainte de-a pleca spre infinit
voia ca să mai stăm pe prispa casei...

bem în doi un ultim păhărel de vin
și să ne luăm un bun rămas, fără cuvinte
șoptindu-mi cam pe unde-n țintirim
ar vrea -i facă popa loc printre morminte...

și să-mi mai zică cât îi pare rău
că s-a-însurat cu alta, după moartea mamei
în rest, așa pe semne vrut-a Dumnezeu
în zbucium și framint să-și ducă anii...

dar n-a fost dat fie. Am venit
când el zăcea-n sicriu și-n resemnare
și chipul lui cu-n zâmbet ostenit
parcă-mi șoptea o ultimă iertare...

în iarna ceea taica n-a murit
ci doar s-a dus de unde nu se vine
s-a dus să stea în așteptare, liniștit
facă fiul meu un loc alături. Pentru mine...

poezie de (2 februarie 2013)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Satul meu

Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Ești un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.

Viața e grea, e și ușoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ.

Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt și eu deja.
Dar tu, satul meu, veșnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr și eu voi rămânea.

poezie de (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești cuvânt în poezia mea

Respectul meu... mărite cititor,
Tu, prins de versu-mi ca un legământ,
Ești zâmbetul de care-mi este dor,
Izvorul meu... din care iau cuvânt.

În semnul tău, lăsat, ca trecător,
Neobositu-ți gând se ascundea,
L-am adunat dintre tristeți și dor
Și-am pus cuvânt în poezia mea.

Adeseori, când lacrima-mi cădea
Peste cuvântul dăruit de voi,
Eu am simțit, de-atâtea ori, în ea,
Iubirea ce se-ntoarce înapoi.

Și pic cu pic... din tainicu-i fior
În versul meu, cu grijă, am zidit...
Răsplata mea, mărite cititor,
Din lacrima cu care m-ai citit.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima dorință

lăsați-mi versul să ajungă la nemurire
limpezit în izvoare de dor și de cânt
este darul meu ce îl las cu iubire
lumii în care trăiesc și mă alint.

lăsați-mi versul aripi largi prindă
zboare spre zenit dincolo de nori
răsune-n ceruri ca o mândră colindă
bucure stele, îngeri mângâietori.

lăsați-mi versul, mare, vesel crească
atingă creste, culmi de fericire
este dorința mea cea pământească
atingă faimă și strălucire.

sculptez în stâncă versul cu litere de aur
rămână-n veșnicie sufletescul meu tezaur.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Posesia

Motto: Franz Kafka Adevăratul motiv al temerilor mele – nu există ceva mai cumplit de spus și nici de auzit – este că nu te voi putea poseda niciodată.

te-am posedat o viață și îmi pare rău
că viața mi s-a scurs numai în tine
așa cum curge printre degete, mereu
nisipul prin clepsidre selestine

te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie

te-am posedat o viață și îmi pare bine
că viața mi s-a scurs în veșnicie
dintr-un pustiu cu degetele fine
în altul sugrumat de insomnie

te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie

te-am posedat o viață și indiferența
cu care mi-ai aparținut e uimitoare
- mereu subliniind incoerența
iubirii percepute ca cedare

te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie

poezie de (28 decembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem nedeslușit

Încerc să nu-mi pese
Când lumea-mi spune
nu înțelege poemul meu.

Încerc -i ignor
Când mă critică și-mi spun
versul nu-I de mine.
Cu greu mă abțin să nu zbier
Și să nu plâng.

Dar ei nu știu că versul e viața mea;
Și nici nu vor ști, nu le vor păsa...

Aud adesea: "Tu poți mai mult!".
Ce vor zică?
Și renunț, mult prea istovită, le explic
versul nu-I al meu,
Și nici al minții mele.

Dar ce-aș putea să spun?
"Critică-mi creatorul!"
Sau "Critică-mi sufletul!"?

Ei nu-nțeleg,
Lor nu le pasă.
Și ce păcat...
Căci sunt mult prea orbi
Și mult prea surzi
Să înțeleagă poezia mea frumoasă.

poezie de
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu cald,
Dispar dureri profunde, în bucurii mă scald,
Visez în plină noapte cum îngerii în zbor
Îmi pătrund în suflet cu farmec și fior.

Totu-i frumos, mă strigă viața-n forme noi,
Necunoscute fapte rodesc peste noroi,
Împletesc cunună de flori viu colorate,
Mă mulțumesc în umbre cu urme de palate.

Iubirea este spița la roata care duce
În ceasul veșniciei clipa cea mai dulce,
Sărutul care soarbe speranța din păcate
Și mă-nalță iarăși în lume pe-ncercate.

Am aripi când iubirea mă-nalță la nou rang,
La inima frumoasă a omului meu drag
pot visa în noapte toți îngerii în zbor,
Să vă pătrund în suflet cu farmec tuturor!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Cenzorului meu

Se teme Dabija de versu-mi haios,
Se teme Dabija de râul spumos
Ce curge-n cuvintele mele.
Se teme Dabija de un dur adevăr,
Se teme de-o mică steluță din cer
Ce-i arde retina sub gene.

Nu-mi pasă, Dabija, de "Nu" - ăst al tău,
Nu-mi pasă defel de refuzul să-mi publici scrisoarea-eseu,
Nu-mi pasă defel de cenzură.
Sunt "copilul teribil" al neamului meu
Și când am inspirație râd că mi-e greu
Bâlbâindu-mi cuvântul în gură.

Eh!... Dabija, Dabija, cândva se va scri
Când va vrea Dumnezeu și noi nu vom mai fi,
Se va scri fără pic de cenzură
Dabija, Dabija, vestitul poet
Trăit într-un secol de hoți hrăpăreți
Cenzura nepoeților gură...

poezie de (26 decembrie 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am înțeles

Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înțeles că viața,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca știu ce am de făcut pe urmă...
Am înțeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Și doare...
Da, vreau sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Și poate așa voi reuși...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuși cândva?
Să trec peste tot și toate...
Așa cum mai trece o zi și vine iar noaptea...

poezie de (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și eu...

Se-așterne seara liniștită pe obrazul meu
Și tu te-așterni ușor prin visele-mi de dor,
Te privesc mereu de parc-ai fi vreun zeu
Când pleci, în vis, îți simt sărutul acrișor.

Dar tu privești cumva din hăul inimii mele
Pe care-l lași mereu când din vis îmi pleci,
Îți simt fiorul cum mă furnică pe sub piele
Până și visele fără tine par mereu mai reci.

Și eu, eu te aștept vii ca un fulg de nea
Să te prind apoi în palme chiar de te-ai topi,
Te voi ține în pumn aproape de inima mea
Cu lacrimi de dor la tine eu mă voi gândi.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înc-un poet plecat, cam nu demult, de-aice,
E vorba de-Andrian, de Păunescu
Tu vezi acolo sus - de-a sta-n genunchi -ți pice,
Ascultă-i versul, bade Eminescu...

catren de (6 iunie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!