Desti­nul sunt chiar mama şi tata. Toate influenţele care ţin de locul, familia, momentul în care ne-am născut ne dirijează, dar nu la modul absolut. E adevărat că total nu ne eliberăm niciodată de această încrengătură. Psi­ha­naliza ne oferă însă şansa unei naşteri din nou.

Vasile Dem. Zamfirescu în revista Formula As (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care un copil s-a născut, s-a născut şi mama. Ea nu a existat înainte. Femeia existase, dar nu şi mama. O mamă este ceva absolut nou.

citat din Rajneesh
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freud a spus că întâmplările trăite între 3 şi 5 ani sunt semnificative pentru tot restul vieţii, pentru că atunci se formează inconştientul. Însă azi există studii care demonstrează că şi primul an de viaţă e funda­men­tal pentru destinul unui copil, chiar şi intenţia, contextul în care a fost conceput acel copil.

Vasile Dem. Zamfirescu în revista Formula As (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genealogie

La început a fost ţipătul
Care a născut Sângele
Care a născut Ochiul
Care a născut Teama
Care a născut Aripa
Care a născut Osul
Care a născut Granitul
Care a născut Violetul
Care a născut Ghitara
Care a născut Sudoarea
Care a născut pe Adam
Care a născut pe Maria
Care a născut pe Dumnezeu
Care a născut Nimicul
Care a născut pe Niciodată
Niciodată Niciodată Niciodată

Care a născut Cioara

Ţipând după Sânge
Coji resturi
După orice

Agitându-şi nervoasă picioarele negre în cuibul ei mizer.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt trei lucruri care determină viaţa unei persoane: şansa dată de Dumnezeu, locul unde te-ai născut, ai trăit şi ai muncit şi în al treilea rînd, relaţiile sociale în care ai fost implicat.

proverbe vietnameze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere la distanţă

Iubita mea, tu eşti o călimară
În care pana mea se-nmoaie des,
Cu toate că, de-o viaţă mai ales,
Atingerea de mână-i tot mai rară.

Reîncarnată pană, scrii din ce
În ce mai absolut, mai fără pată,
Mai fără mână, chiar mai fără toată
Muza, lăsată să se vindece.

In această viaţă, ultima se pare
Pentru scris, în locul unei mângâieri,
De murit, în locul unei învieri,
Pentru vindecare de la depărtare.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (9 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţin locul

unei cărămizi din zidul
care te strânge încet
încet se apropie şi te îmbrăţişează
dintr-o regretabilă eroare
te lezează peste tot
unde te atinge cu mişcări
ce se vor tandre
ţin locul unei clanţe
mă ţii strâns în palmă
ai pielea catifelată şi mă faci să mă simt bine
oamenii spun că asta e fericirea
mă bruschezi grăbită
şi palma ta mă abandonează
ţin locul unui toc de pantof
baţi cu mine pe o podea lustruită
mergi puţin strâmb
şi simt că plec ba în stânga
ba în dreapta fără să mă echilibrez
te clatini dintr-un motiv
pe care numai tu îl cunoşti
calci strâmb din nou şi mă rupi
ţin locul unui drum asfaltat
pe unde mergi în fiecare dimineaţă
să te întâlneşti cu amantul
aş dori să te prind de picioare
de glezne te-aş înlănţui
mi-aş dori să fii prizonera mea
m-aş topi să te poţi scufunda
să formăm un covor asfaltic inedit
să rămânem uniţi pentru totdeauna

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar viaţa aceasta complet fericită n-a ţinut decât o vară. Toamna, ne-am dus la Roman cu mama mea, care avea să nască; cu moşul meu, care-şi tăiase două degete la un ferăstrău mecanic. În acea toamnă, a murit mama mea. Mi-aduc aminte ca prin vis de dânsa bolnavă, dar ţin minte foarte bine cum era întinsă pe masă, moartă, cu lumânări la cap. În zilele cât a stat moartă acasă, uneori plângeam, dar uneori mă jucam de-a ascunsul cu nişte băieţi şi apoi iar plângeam. Fericită, dar crudă şi egoistă vârstă! Întotdeauna mi-aduc aminte cu displăcere, parcă cu un amar reproş pentru mine, că atunci m-am jucat! Niciodată, niciodată n-am dat mamei mele a mia parte din ce mi-a dat ea! Pentru ce s-a născut ea, pentru ce a trăit? Sunt milioane de fiinţe care au avut soarta ei şi pe care nu le ştiu. Dar ea, fiindcă mi-a fost mamă, în mintea mea are un loc unic şi întâmplarea ei e un lucru extraordinar pentru mine. Orice viaţă e un lucru extraordinar pentru cineva -- şi nimic, absolut nimic, pentru alţii!

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala de bebe

poate ne-am săturat
să întoarcem braţul aproapelui
la o şedinţă de vaccinat
împotriva gripei vagine: copiii
care nu se mai nasc între noi
pe motiv de vastă confuzie în
tre sexe a
cum ar fi numai spre înfiere! asta
e: unde crezi că mai găseşti prichindei
bine lucraţi la sala de naşteri
cu disciplina în sânge
rare bine blazaţi foarte bine-ancoraţi în
genele lui în sprâncenele ei
aşa... cu na
turaleţe cu sentimentul
că s-ar ţine de tata de mama
că s-ar ţine de mama de tata
că s-ar ţine de şcoala de bebe
luşi prea docili?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-ai promis că NU VEI UITA NICIODATĂ momentul ăla când de ziua ta nu ţi-ai permis să îţi scoţi prietenii la o petrecere, momentul ăla în care erai tratat ca un sclav la job de un şef cu absolut nimic mai valoros sau inteligent decât tine, momentul când te-ai uitat în oglindă şi ţi-ai promis că nu îţi vei mai neglija corpul niciodată, momentul când ţi-ai promis că nu te vei opri din căutat până când nu vei găsi iubirea vieţii tale. Şi pe măsură ce îţi aduci aminte toate aceste lucruri, începe să curgă prin venele tale o energie pe care nu ai mai simţit-o de foarte multă vreme, cam de când ai luat-o pe drumul adormirii. Este entuziasmul şi plăcerea de a trăi din nou viaţa. Cu dureri şi bucurii, cu înfrângeri şi victorii, cu lecţii învăţate şi multă muncă dar mai important ca orice, acum eşti TREAZ şi VIU. Trecutul este viu în memoria ta cu lecţiile şi promisiunile din el, viitorul este viu în imaginaţia ta cu toate minunăţiile ce te aşteaptă dar prezentul este cel mai puternic dintre toate.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre deo­sebire de profesorii mei de la Filosofie, care nu-şi prea ascultau studenţii, fiind înclinaţi să vorbească tot timpul despre ei şi despre ideile lor, Constantin Noica era atent la tine. Era capabil să intuiască din frământări, din lecturi şi preocupări care e tema ta, acea temă pe care trebuie s-o urmezi.

Vasile Dem. Zamfirescu în revista Formula As (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt băiatul mamei mele. Este foarte limpede. Mama mea a fost catolică, Tempinski, un nume polonez. Din familia lor mulţi s-au tras în vale către noi, au intrat în România şi şi-au făcut un rost, o viaţă. Şi aşa... Nu ştiu cum e corect: mama mea l-a cunoscut pe tata sau tatăl meu a cunoscut-o pe mama. Aş vrea să lămuresc această poveste. A fost o femeie superbă.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul pe care îl numim "nou" este vechi chiar de la început, fiindcă oamenii care îl întâmpină sunt vechi în modul de gândire, simţire şi în toate obiceiurile lor. Ei nu s-au gândit niciodată să-şi spele vasele, oalele sau cratiţele înainte de a le umple cu apa pură a Anului Nou. Şi totuşi nu este acesta primul lucru pe care îl învăţăm în bucătăriile noastre: înainte să turnam apă curată într-un vas, trebuie să-l curăţăm şi chiar să îl frecăm cu spălătorul de sârmă, în caz contrar apa curată fiind murdărită de vas - chiar şi un copil ştie asta!

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac declaraţia de adeziune la istoria romanului, deşi din toate romanele mele emană oroarea faţă de Istorie, faţă de această forţă ostilă, inumană, care, nepoftită, nedorită, ne invadează şi ne distruge vieţile. Şi totuşi, nu e nimic incoerent în această dublă atitudine, pentru că Istoria omenirii şi istoria romanului sunt lucruri total diferite. Dacă prima nu-i aparţine omului, dacă i s-a impus ca o forţă străină asupra căreia n-are nici o putere, istoria romanului (a picturii, amuzicii) s-a născut din libertatea omului, din creaţiile sale absolut personale, din opţiunile sale. Sensul istoriei artei se opune sensului Istoriei pur şi simplu. Prin caracterul său personal, istoria unei arte este o răzbunare a omului împotriva caracterului impersonal al Istoriei omenirii.

Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

psihanaliză

Psihanaliza înseamnă o revizitare ghidată a în­tâm­plărilor fundamentale ale vieţii tale.

definiţie de Vasile Dem. Zamfirescu în revista Formula As (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este un prost autentic, nu din cei care îţi mai oferă şansa să te înşeli.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afectează cu adevărat Viaţa felul în care mintea mea vede viaţa şi felul în care mintea mea prescrie reţeta despre viaţă? Şi viaţa, domn'le, nu, nu vrea să meargă după ea, pur şi simplu, viaţa asta e o răzvrătită, nu vrea să se ducă după minte! Dar dacă este exact invers şi mintea ar trebui să curgă odată cu fluxul Vieţii şi nu viaţa să trudească la minte? Ar putea mintea ta să precizeze care este locul potrivit al Aceluia care este Incomensurabil prin El Însuşi? Unde anume va găsi El un loc potrivit? Care este locul potrivit al Infinitului? Dacă El este Totul din Întreg, are El o micuţă parte care să spună: "Ăsta e locul meu potrivit!?" Este doar realizarea faptului că lucrurile curg în Existenţă într-un mod desăvârşit! Eşti chiar în locul care trebuie, în minutul care trebuie, în spaţiul care trebuie, nu e nimic altceva de adăugat acestui moment. Toate lucrurile pe care noi le reuşim sunt efemere. Ce anume este Absolut în tot ceea ce este efemer?

Atmaji Maharaj în EL te aşteaptă AICI din Veşnicia Veşniciei!
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vara în care am încetat să o mai caut. Când am încuiat toate uşile, am spălat paharele de vin, am ascuns toate discurile. Vara în care nu am putut să arunc fotografiile, dar am reuşit să nu le mai privesc, să nu le mai trăiesc. Vara în care m-am scos singur de sub dărâmături, fără să o mai aştept pe ea să vină să mă salveze. Atunci am început să trăiesc din nou, dar altfel. Involuntar am început să trăiesc prin ea, chiar dacă ea încetase să-mi mai fie stâlp. A fost momentul în care ea s-a mutat de lângă mine, undeva... în mine, pentru că abia după ce am pierdut-o, am reuşit să o cunosc cu adevărat.

Andreea Blându în In Tempora
Adăugat de Andreea Blându
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mine, Constantin Noica m-a sfă­tuit să mă ocup de relaţia spirit-suflet, o te­mă a filosofiei germane interbelice.

Vasile Dem. Zamfirescu în revista Formula As (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horă în duminică

Ca şi cum nu ţi-aş mai spune nimic iau în schimb în mână
cana de apă şi o scufund adânc adânc acolo unde începe apa şovăitoare să se limpezească
din ce în ce mai tare
s-ar deschide peste ea baba nopţii ar curăţi-o cu o rază de lună care alunecă peste;
Îţi par pesemne mai frumoasă aşa... cu amândoi umerii dezgoliţi
cu o cămaşă
care să mă acopere trăiesc în cămaşa aceea care îmi cântă pe spate
nu îmi trebuieşte nimic peste umeri
îmi aduc aminte de tata cum îmi trimitea de ziua mea floarea cea mai roşie
apoi se gândea dacă picioarele mele ar încăpea deja în conduri
cum şi mama purta.
Îmi port mersul meu cum şi mama purta.

Mergeam deunăzi la biserică clopotarul lipsea pesemne şi clopotarii îşi ţin femeile
în braţe şi în tot felul de cămeşi. Pesemne clopotarii
care iubesc nu mor niciodată.
L-am văzut venind înspre mine ca un chip drept şi bălai de pe peretele cu sfinţi
cu un strop de apă sfinţită pe pleoapă, părul lui galben şi prelins la ureche lucea în soarele de duminică
treisprezece ani o singură bătaie de palme îmi părea ca un sfânt căprior cu ochii din cei mai neprihăniţi
mi-a părut că doar pentru mine a bătut băiatul din palme
că pentru mine au sunat clopoţeii de la gleznele lui
i-am spus
tu eşti moartea el mi-a spus da eu sunt moartea sunt
însă cea mai frumoasă din toate
am glas de copil
probabil tu ai avut odată o fiică dar nu ţi s-a născut nu ţi s-a născut nu ţi s-a născut
glumeşti nu glumesc
femeia are copii cât pântecul ei cât femeia e para are copii cât pântecul ei
şi i-am zis atunci sună din clopote şi el a bătut din nou din palme şi din picioarele lungi
auzeam clopoţeii de la picioarele lui dar mai voiam să trăiesc
nu pot muri la treizeci de ani
mai voiam să trăiesc
mi-a zis nu ai fost niciodată căsătorită eşti femeie pentru tine sunt clopoţeii aceştia
iar eu doar două glezne să am
în cer femeile tinere sunt mirese cu moartea
eu doar două glezne să am
şi a bătut din nou din picioare
mi-am adus aminte de Munch de strigătul acela şi mi s-a făcut frică.
Am auzit din nou clopotul în duminica aceasta
dar nu l-am ascultat
cling cling
sună o stea prea frumos
pesemne Iisus în cer este prunc pentru El să plâng eu dacă nu o să Îl găsesc cuminte în iesle.

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce aflăm, aflăm că noi suntem Viaţa, niciodată corpul care crede că are viaţa! Viaţa nu are început şi nu poate avea sfârşit, doar formele efemere suferă de boala cumplită a separării numită naştere şi moarte. Mama, tata, copilul, pisica sau orice formă efemeră de viaţă căreia ne ataşăm nu se duce absolut niciunde. Viaţa, dragă prietene, doar se eliberează de povara grea a unei forme prea uzată pentru această lume. Dar viaţa ei vă îmbrăţişează şi vă însufleţeşte chiar Acum pe toţi exact cu aceiaşi dragoste cu care o făcea prin vremelnicia formei. Când ne aflăm pe noi înşine doar Murim înainte de moarte şi îngropăm noi moartea în inima vieţii veşnice! A muri înainte de moarte înseamnă a nu mai muri la moarte! A nu mai muri deloc! Noi toţi suntem viaţa veşnică condamnate de gând în biete creaturi muritoare. Vorbele spuse de preot: "precum că va avea viaţă veşnică" nu sunt deloc o utopie sau o fantezie mistic-creştin, ci e adevărul cel mai pur pe care din păcate, mulţi dintre preoţi îl aclamă, dar nu l-au realizat!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!