Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Eu vin dintr-un ținut îndepărtat

Eu vin dintr-un ținut îndepărtat,
De unde nu se crede, nu se speră și nu-i nimic, nimic de așteptat...
Eu vin de unde nu-i lumină, nici vreo nădejde, nici putere,
De-acolo vin de unde totul și toate-s încriptate în durere,
Eu vin dintre acei ce-s morți în viață, robiți amar de patimi rele,
Eu vin dintr-un mormânt adânc și căptușit cu vicii grele...

Acolo zorii sunt murii cu emailul cariat,
Acolo croncănește-un soare cu dinți dugoși de bronz învăpăiat
Și ulii strălucesc sălbatic când pigulesc al existenței stârv viciat.
Acolo orizontul, reprimă-orice cerești simțiri în nori acizi și albăstrui,
Și-un plumburiu nociv umbrește latentul boț al soarelui gălbui
Și-amurguri grii oferă-o tihnă, brodată-n roz de pace care "nu-i! "

Acolo-s văi prelungi de buimăceală,
Învăluite într-un absurd radioactiv și-un soi de rouă industrială...
Acolo-s bucurii cumplite și-o fericire închipuită, nebănuit de zapcială,
Ce împroașcă-n toți amărăciune și exces bizar de zbenguială...
Acolo-s câmpi bătuți de toți, după-o dulceață trivială,
Acolo-s lucruri vanitoase din care moartea-i doar reală...

Acolo-s drumuri lungi și netede,
Late, faine, nechitite și smintit de îmbietoare să le circuli "repede! "
Căci așa nimeni nu află timp să poată reflecta, sau judece limpede.
Ținta fiecărui drum e toate direcțiile îndreptând spre nicăieri sufletele mârcede,
Torturate în seducția incitantelor "oferte" ce le-obligă limpede
Să apuce cu nesaț "produse" "eurizate", hibride și mucede.

Acolo-s și munți semeți și năprui,
Munți de gâlceavă cumplită, sudoare, ispită, păcat și dorințe căprui,
Munți împodobiți cu pofte turbate, vise banale, iluzii deșarte și "nu-i! "
Munți grandioși de decepții, speranțe sfăr'mate și umbre verzui,
Cu răcori sudorale ce bine nu fac nicidecât, nicidecum, nimănui,
Munți de nedreptate, asuprire și minciună, ce înșală nădejdea oricui!

Acolo-s ape-adânci în clocotire
Ce gem de-ale firii represalii captivante, înveșmântate atent în strălucire.
O strălucire agresivă, ce învolbură, agită și ucide oricare fază de trăire.
Acolo-s ape seci, murii, sărate-amar cu învrăjbire și spirit grav de înrăire,
În ele mișună de toate, de la prostie grav de cruntă la dor suav de nemurire
Și-n ele ticăie-n adânc, o râvnă sfântă, ancestrală, după-o eternă fericire...

Acolo-s melopee crude în care dihanii și fiare,
Scrâșnesc în harfe vrăjite o ambianță de nesaț și de continuă alergare,
O simfonie de oroare din suflete ucise des, de-ademeniri năucitoare,
Cu lupi dirijori și-o cucuvea a morții ce-n si bemol imită o privighetoare...
Acolo cântă clopoțeiii cuceritor și încântător, din cozi de vicii otrăvitoare
Și "flori" înfumurate se-ndeletnicesc să încingă atmosfera cu-o duhoare...

Vin de unde m-am născut și eu,
Dintr-o lume din care nu sunt; o lume străină, obscură, cu crezul ateu,
Vin dintr-o lume de oameni ce poartă în trup scrijelit, sleit, marmoreu,
Un chip tăinuit, un chip minunat, un chip de etern și suprem Dumnezeu,
Dar susțin că provin dintr-un fel de banal și prostesc Cimpanzeu!
Pe-acesta-l răpesc dintr-o junglă, îl studiază într-una și-l imită mereu!

Da, de-acolo vin și-s pe o Cale
Ce-n sfera pestilențială... S-a coborât să lumineze ochii stinșilor din Vale.
E Calea coborâtă din Înalt de Slavă, din sânul veșnicei Puteri Regale...
Care-A creat tot Universul doar cu-n Cuvânt al voii Sale.
Calea aceasta nu-i ușoară, e strâmtă și-anevoioasă dar e veșnică și vie,
Iar când omul o acceptă, Ea îl duce-n siguranță în Cereasca Împărăție.

Da, sunt pe Calea veșniciei!
Calea, știți, este Hristos, Domnul care ne așteaptă cu-n ospăț al bucuriei
În Împărăția Slavei, cu-o haină strălucitoare și-o cunună a vredniciei...
Cine lasă alte drumuri și-apucă pe-această Cale, vede Tronul Măreției,
Vede pe Împăratul Slavei, pe Dumnezeu Întrupat și Mielul înjunghiat pe cruce,
Pentru-a lumii greu păcat, Mirele plin de iubire Care-n Slava Lui ne duce!

poezie de din Versuri din vicisitudinile vieții, Zidire Spirituală
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

A fi să fiu...

Motto: Dumnezeu a creat aceasta lume. In rest nu se implica.
Avicena

aici nu sunt, acolo-s imposibil
aice-s sfânt, acolo-s impasibil

atît mai știu -la ușa ta bătu-i
deși-nca viu, deja al nimănui

și n-ai deschis - pleca-i tăcut
-precum e scris- din lut spre lut...

- aice sunt, acolo-s admisibil
aici pământ, acolo reversibil...

poezie de (3 februarie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hilaire Belloc

Soarele catolic

Acolo unde luminează soarele catolic, totul e divin,
Acolo-s chefuri mai mereu și curge-n pahare roșul vin.
Cel puțin, așa cred și-așa aud: sol la si do.
Benedicamus Domino!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Characters of the Reformation Paperback" de Hilaire Belloc este disponibilă pentru comandă online la 65.99 lei.

Voluptate

Nevrozaților

Plecați spre țări de voluptate,
Învingătoare de nevroze
Și de iubiri fatale;
Plecați spre zările pătate
De violete echimoze
Și de motive pale...

Plecați departe-n fund de zări:
Acolo unde forma moare
Și nu-s conture crude;
Plecați spre voluptoase țări,
În care nu-i apus de soare
Și plânsul nu se-aude...

Acolo unde-n colori șterse,
În armonia de penumbre,
Palpită viața întregei firi,
Și unde-amantele perverse
Visează în alcovuri sumbre,
Înamorate de satiri...

Acolo-s templele deschise
Și candelabrele aprinse
Cu untdelemn de trandafiri;
Acolo se îmbată-n vise
Fecioarele cu buze-ntinse,
Cerșind nervoasele iubiri!

Acolo-s flori și poezie,
Și râs și cântece barbare,
Și nu-i femeie să nu crează,
Cu idolatra-i fantazie:
O clipă în beția care
Omoară, dar reînviază!

În parcul albelor cununi,
În țara aceea depărtată,
Plecați, triști visători, plecați!
Dând foc în urmă la minciuni,
Uitați credința de-altădată!
Și-apoi, voi, palizi nevrozati,
Plecați!

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Odihnă veșnică!

Odihnă veșnică în ceruri!
Puterea de-a se înălța
Lumină spre cereasca taină!
Dă-i Doamne, dreaptă, calea Ta!

Oh, fie-i sufletul un înger,
Cu îngeri cerul să-l nuntească,
Căci trupul nu-i decât cenușă
Aici, în patima lumească.

Aici e doliu, plâns și jale,
Aici e-o cruce, un mormânt,
Acolo-mpărăteasca zare
Ți se deschide, suflet blând...

Aici e-un nume scris pe cruce,
Acolo-s legile cerești,
Acolo poți plăti prin fapte
Deșertăciunile lumești.

Priviți! Cu toți lăsați în urmă
Un drum de împietrite căi...
Și calea vieții se oprește...
Ca mâine-i vom urma și noi!

Începe-o altă veșnicie!
Deșertăciuni s-or spulbera...
Datori c-o altă judecată,
Pedeapsa toți ne-o vom afla.

Odihnă veșnică în ceruri,
Tu, OM, ce ieri te-am cunoscut!
Eternă pace și lumină!
Suflet de aur, trup de lut...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Leliana Rădulescu

Acolo unde nu e...

Pe ceru-n care îngerii nu zboară,
Nici stele nu răsar, nici soare nu-i;
Zi nu se-nalță, seară nu coboară,
Doar nori bezmetici bântuie haihui!

În inima în care nu încape
Nici milă, nici iubire și nici dor,
Vin duhurile rele să se-adape,
Iar crinii inocenței, pe rând, mor.

În marea unde nu-noată sirene,
Se sinucide poezia, lent;
Nici alge nu trăiesc și nici balene,
Iar pescărușii țipă violent.

În lumea-n care domină trufia,
Valoarea se măsoară doar în bani,
Cu fraude-și scriu toți biografia
Și doar pe îndoieli sunt suverani.

Acolo unde nu e Dumnezeu,
Viața nu-i decât deșertăciune,
Iar oamenii-s doar piese de muzeu,
Mânați de patimi și de slăbiciune!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

O altă Românie

În ceruri este-o Românie mare!
Acolo-i Horea, Cloșca și Crișan,
Acolo e Vadim și Păunescu
Și Eminescu nostru milenar.

Acolo-i Iancu, Ștefan al Moldovei
Și Cuza și istoria prin care
Noi știm vorbi și plânge românește...
Și țara-aceea nu ni-i de vânzare!

Acolo-n înălțimi sălășluiește
Și vulturul dreptății și-al tăriei...
Acolo se vorbește românește
Și dorm pe veci eroii României.

Acolo sunt doar râuri de lumină,
Câmpii de grâne, brațe secerate
Și îngeri ce s-au ridicat din tină
Și au zburat spre dincolo de moarte.

Acolo-s brazi! Acolo strălucește
Cenușa unor suflete-ntrupată
În stele. Și acolo se ivește
Spre veșnicie, România toată.

Acolo-i portul, legea și destinul,
Cântec de leagăn, dulce cânt de dor,
Acolo ne e apa și ni-i vinul,
Vocea de aur a strămoșilor.

Acolo ni-i pământul peste care
Biruitori, sub umbră de stejar,
Au luat bunicii binecuvântare...
Acolo-s brazi de jad și sori de jar.

Se scurg din cer spre nația română
Luceferi, înțelepți și temerari,
Acolo este patria română
Reîntrupată-n stele, oameni mari!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

O altă Românie

În ceruri este-o Românie mare!
Acolo-i Horea, Cloșca și Crișan,
Acolo e Vadim și Păunescu
Și Eminescu nostru milenar.

Acolo-i Iancu, Ștefan al Moldovei
Și Cuza și istoria prin care
Noi știm vorbi și plânge românește...
Și țara-aceea nu ni-i de vânzare!

Acolo-n înălțimi sălășluiește
Și vulturul dreptății și-al tăriei...
Acolo se vorbește românește
Și dorm pe veci eroii României.

Acolo sunt doar râuri de lumină,
Câmpii de grâne, brațe secerate
Și îngeri ce s-au ridicat din tină
Și au zburat spre dincolo de moarte.

Acolo-s brazi! Acolo strălucește
Cenușa unor suflete-ntrupată
În stele. Și acolo se ivește
Spre veșnicie, România toată.

Acolo-i portul, legea și destinul,
Cântec de leagăn, dulce cânt de dor,
Acolo ne e apa și ni-i vinul,
Vocea de aur a strămoșilor.

Acolo ni-i pământul peste care
Biruitori, sub umbră de stejar,
Au luat bunicii binecuvântare...
Acolo-s brazi de jad și sori de jar.

Se scurg din cer spre nația română
Luceferi, înțelepți și temerari,
Acolo este patria română
Reîntrupată-n stele, oameni mari!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ardealu' meu de pe cer

de unde vin eu călătorule
e scena unui amfiteatru cu formă de vie
săpat de tata printre alții pe când
își mai exercita facultățile vitale și când era beat
de îndrăgibil

dincolo de munți și păduri
dincolo de dracule noctambule
și de certuri pe nația
lu' mama lu' Dumnezeu

de unde vin sunt oameni nu peisaje
de plastic cu manechine
nu ciudățenii cu fițe turistice
sunt eu și tu și toți care mai credem
în gramul ăla dubios de omenie

de unde vin singura viță nobilă
care ne adeverește e pâinea
și sarea pământului
e tot ce ne ține liberi și de nebuni
așa împreună

de-acolo mi-am montat pe ochi
un fel de risipire turmentată de zădărnicie
pentru via s-a hâit și peste ea
sau chiar peste tata crește pădure
iar bucuria mea
e un fel de vis și de ciudă
cu lacrimă înghițită mereu
de mânie

poezie de din Zoon poetikon (2009)
Adăugat de George AsztaloșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-o noapte când iubirea...

Într-o noapte când iubirea era stea îndepărtată
Și lumina ei în suflet, o himeră nesperată,
Iată, din văzduh răsună cânt de-o Veste Minunată
Și-o Stea nouă înghite noaptea, când pe boltă se arată.

Iosif și Maria bat, ca străini, din poartă-n poartă
Însă rece-i orice casă și-omenia-i înghețată;
Bunătatea-i vestejită, mila-i parcă sufocată,
Îndurare nu-i nici unde și iubirea parcă-i moartă.

Dar Lumina Se coboară în sublimele-i cântări
Care umplu tot văzduhul din Înalt și până-n zări
Și păstorii vin la Taina Minunate-i îndurări
Care vine de Tatăl cu-ale Lui binecuvântări.

Vin și Magii, de departe, plini de daruri, să se închine
Celui care-A fost și Este; A venit și iarăși vine...
Proorocița Îl preamărește glăsuind Taine divine...
Simeon, mânat de Duhul, Pruncul Sfânt în brațe-L ține

Și slăvind pe Domnul zice: "Slobozește, acum, Sfânt Tată,
În pace pe robul Tău, -au ajuns ochii-mi vadă
Slava și Lumina lumii, Mântuirea Ta întrupată,
Taina din vechimi promisă și Izbăvirea așteptată... "

Au trecut anii și parcă noaptea-i mai întunecată
Căci de Steaua lui Mesia, lumea nu-i preocupată!
Însă este-o sărbătoare și mulțimi care tot caută
Forme noi de bucurie într-o fire neîmpăcată...

Timp în care Vestea Bună bate la porți ferecate
Care-și trag mereu oblonul și zăvorul de păcate...
Toate Tainele divine par himere îndepărtate...
De aceea vin într-una numai zări neașteptate!

Se apleacă frunți semețe sub domnia nedreptății
Nu-s genunchi să se aplece-n Fața "Soarelui dreptății"
Nici priviri să se închine doar în cinstea Maiestății...
Fiecare-și caută steaua și-un drum al prosperității...

Toți, cu frică, poartă grija măreției proprii – eu! –
Prea puțini mai vin cu frică la Mărețul Dumnezeu!
El e bun dar omu-i rău, asta-i cauza care-i face omului să-i fie greu
Și necazurile, iată, i se înmulțesc mereu!

Nu se mai grăbesc păstorii, la Hristos, să se închine
Sunt prea obosiți -aleargă zilnic după propriul bine,
Nu mai caută nimeni Calea; Nu mai vin nici magi cu daruri,
Căci și ei urmează steaua unor vechi și proprii raiuri...

Doar Irozi nimicitori caută Pruncul pe pământ,
Cu gândul nimicească tot ce-i bun, și tot ce-i Sfânt!
Capetele de balaur ce-s descrise în Cuvânt,
Urmăresc cu spor înghită, întreg Noul Legământ!

O, mai arată-Ți Doamne Slava, pe cerul "lumii moderne",
Mai descoperă-ne Calea către Zările Eterne,
Mai coboară întra-le noastre, strâmte sălașurile interne,
Care nu Ți-au văzut Slava, și-un loc pentru Ea așterne!

Într-o noapte când iubirea pare stea îndepărtată
Și lumina ei în suflet, o himeră nesperată,
Mai fă răsune în lume "O, ce Veste Minunată!",
răsară-n orice suflet, O LUMINĂ ADEVĂRATĂ!

Și, când trâmbița Ta sună, în acea clipă preamărită
vedem cu ochii noștri slava Ta nemărginită
De pe "Norul" "Judecății" și-a "Răsplătirii" Cerești
Unde-Ai hotărât Mireasa -Ți chemi so desăvârșești.

poezie de
Adăugat de SandaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De unde vin?

de unde vin?
dintr-o răscruce
de gust pelin
și altul dulce
în zborul lin
o adiere
de rozmarin
ca mângâiere
m-a rupt din flori
te îmbete
cu reci fiori
de Dragobete
ca rămân
la ceas de seară
lângă-al tău sân
dulce fecioară
purtat de dor
de vrajă plin
din ierbi covor
de-acolo vin!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu vin din lumea lui foaie-verde

Eu vin din lumea lui foaie-verde
De unde dorul este pribeag,
Unde dragostea ni se pierde
În tot ce-i frumos și ni-i drag.

Eu vin din lumea lui Făt-Frumos,
Unde totul este iubire,
Cânt doina pe fluier de os
Și caut calea spre fericire.

Eu sunt făcut din lutul barbar
Țara –o doică cu sânul plin,
De la ea am supt lapte cu har,
Dar și mierea și vinul pelin.

Îmi pare c-aud depărtările cum
Plutesc pe aripi de dulce mătase,
Pe toate-aș vrea să le-adun
Din rune trecute, din vise și oase.

Sub fruntea adânc-a Carului -Mare,
Scârțâie cumpăna fântânii și-atât,
Doamne, unde-i mâna Ta, oare,
mi-o pui drept fular peste gât?

Eu vin din lumea surâsului Tău
Și glasul duios îmi sună-n timpan,
Eu nu Ți-am făcut nici un rău,
Trece-mă, Doamne, frumos în alt an.

poezie de (26 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Tratat despre... vin

Vin la vin și se îmbată
Când devin în grup o fiară
Iau și beau de o fac lată
Când nu-i vin ei vin și iară...

Vin la birt și vin la masă
Are vin de dat din cană
Vinde celor ce acasă
Nu au vin, deci vin la... nană

Vinde vin pus în ulcioare
Însă uite cum stă treaba...
Numai vin, fără mâncare?
Nu mai vin că vin degeaba...

Vinde și vin de surcele
E un chin să-l bei, da... lasă
Mă închin, revin la cele
Ce vând vin ca vin de masă...

Are-n beci, da-n veci nu scoate
Vin de leac, aceeași nană
Dar nu-l vinde socoate
e vin de pus la rană...

Vezi ce ne vinde vecine?
Vinde vin, de vină-i cine?...

poezie de (2009)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
George Bacovia

Sic transit

I

Acolo, unde nu-i nimeni,
Nici umbre,
Unde se duc
Mulțime de ani,
Și zgomotul zilei,
Și tăcerea nopții...
Unde toate sunt știute...
Acolo, spun călătorii,
Că numai rafale de foc
Se denunță
Lugubru, metalic,
Din minut în minut.
Acolo, unde nu-i nimeni,
Și nu mai trebuie
Nici un cuvânt.

II

Și iată, ne-a surprins seara
Peste zi nefiind nimic.
La fel
Ca de atâtea ori.
Povești...
De muncă,
Lene,
Banchetul din umbră,
Sau timp de fericire.
Și, iată, ne-a surprins seara,
Peste zi nefiind nimic.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Doruri

În lume sunt păduri de doruri
Doruri albe, galbene și mov
Asemeni florilor de micșunele răsărite
În pieptul răbdătorului Pământ.
În lume sunt nemuritoare Primăveri
Ce nu dispar decât în stele
Atunci când pieptul e urcat în nori
De Cel ce a făcut această lume.
Acolo toate florile lumești dispar
Toate dorurile mov și galbene din fire
Acolo toate pădurile de doruri trec
Prin cuptorul Domnului de judecată.
În cuptorul Dreptului merg toate
Nici măcar o floare nu rămâne vie
Nici măcar un dor de păcătos născut
Ce nu a plâns din dor de Dumnezeu și Fiul.
În lume sunt păduri de doruri
Doruri de bani și suflete pierdute
Asemeni florilor de micșunele mov
Ce stau tăcute sub lumina Lunii.
Puține doruri sunt pe lume
Născute ca și stelele din cer
Să lumineze-n piepturile lumii
Din dor de Mirele ce a murit pe cruce.
Puține doruri sunt în lume
plângă rănile Hristosului iubit
Uitând de tot ce este trecător prin lume
Slăvind cu lacrimi doar două flori divine - ochii Lui Isus.
Puține doruri sunt în lume
Ce vor intra în dragostea Lui Dumnezeu
Acolo unde veșnic este Primăvară
Iar micșunelele răsar în ochii celor din pădurea stelelor... iertați și plămădiți din nou.
Puține doruri vor cunoaște pântecul pădurii
Din care Domnul scoate prunci și flori
Cu viața veșnică în împărăția cerului
Pentru un ghem pe nume;Univers.

poezie de (26 februarie 2019)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Crima frumoasă

A sta două mese la un om
fiecare cu un scaun în față
și ultimele tramvaie din buzunar
să le bea biletele.
*
Iată! Se parașutează
elevii din spațiu
vin cu inelele lui Saturn
la gât
vin cu flori de meteoriți
prăbușiți
vin cu aer pe zâmbet de vid.
Vin!
Vin din mame burți
Vin din case curți
Vin din beciuri vin
de pământ se țin
vin se duc iar vin
Dumnezeu e plin!
*
Noaptea când doarme ziua în cortul cu textură
de apă se aud păsările cum fredonează
din ciocul pământului un soi de băutură
de amiază.
*
A sta doi oameni la o masă
e o crimă
frumoasă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

* * *

Acolo unde mintea nu e încolțită de frică și poți -ți ții capul sus,
Acolo unde cunoașterea e liberă pentru toți,
Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereții înguști ai caselor,
Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,
Acolo unde străduința neobosită își întinde brațele spre perfecțiune,
Acolo unde izvorul clar al rațiunii nu și-a pierdut calea în nisipul mohorât al deșertului obișnuințelor moarte,
Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăși în tot mai larga gândire și acțiune,
Acolo în Raiul libertății, o, Tată, acolo să se trezească țara mea!

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.

Calea vieții

faci din viață, poezie
Și dintr-o poezie, viață
Nu-i nici ușor, dar nu-i nici greu
Ca-n viață, totul se învață...
Mai greu e când apuci pe o cale
Și dai mereu tot de răscruci
Te uiți în față, te uiți în spate,
Și nu știi pe ce drum s-apuci.
Noroc cu Bunul Dumnezeu
Care cu grijă ne veghează
Ne ocrotește și ne ajută,
Și calea EL ne luminează.
Și-n totdeauna ne îndeamnă
S-avem încredere în noi,
Și să pășim pe drumul vieții
TOT ÎNAINTE, nu ÎNAPOI.

poezie de (4 ianuarie 2011)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fuge în jurul

fenomenelor extreme și ridică din umeri
ca și cum ar fi ceva neînsemnat
toate drumurile duc acolo fără pară
înfricoșat în timp ce alții vin din alte locuri
vadă aceste defecțiuni climatice
luate din filmele science-fiction
este o înzestrare particulară care permite
fenomenele alea rupte de realitate
el apare acolo când cerul se întunecă
miroase a vin acru și ploaia bate pământul
cu furia unui nebun scăpat din cămașă
apoi începe vântul fluiere și să-și facă
mendrele cu ridicarea obiectelor
în calea lui se învârt până și acoperișurile
după ce le duce unde are chef le izbește
de copaci sau de pământul îngrozit

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inca te mai caut,iubire...

Sunt o farama dintr-o stea?
Sau licarire dintr-un vis?
Sunt ori aici, ori undeva
Unde nu-i loc pentru abis?

Dar unde sunt? Ca mii de stele
Imi trec prin ochi in dans sublim,
Linistitor, purtand cu ele
Secunde, ani, trecut, destin.

Acopar sufletu-mi cu pace
Si praf de stele am in cale,
Strang clipa-n palmele-mi dibace,
Nu-i niciun deal, nu-i nicio vale.

Nu sunt primejdii, nici durere,
Nici vise sparte-n cioburi, mii,
E doar iubire si tacere
Si intrebari:"Cui apartii?

Si cat mai ratacesti prin lume
Fiinta fara-nsemnatate?
Ce faci aici, cauti un nume
Pentru iubire si dreptate?"

Si singura imi dau raspunsuri.
Dreptatea e acolo, sus,
Aici sunt multe neajunsuri,
Din rasarit pana-n apus.

Iubirea este pretutindeni
Sa o descoperi e usor:
O ai in tine, de armindeni,
In frunza toamnei dusa-n zbor.

In arsita de foc a verii,
In albul iernii necuprins,
In cerul inrosit al serii,
In stelele de neatins.

Iubire e in suferinta,
In zambetul unui copil,
In asteptare si credinta,
In lacramioara din april.

Si mai presus de toate aceste,
Iubirea este Dumnezeu,
El, Cel ce nu ne paraseste
Atunci cand drumul ne e greu,
Ne duce-n brate si paseste
Cu noi, cand drumul ne e greu.

poezie de (12 decembrie 2009)
Adăugat de Iulia ComaniciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Delir

unde te-ai dus
femeie sau duh
doar un cuvânt am spus
și totul a apus
nu a rămas nimic de spus
în soaptă m-am rugat
la cer, la stele
asculte visele, dorurile mele
unde ai plecat când eu rosteam
o vorbă lină
o chemare
o șoaptă pură de iubire
valul te-a luat
și ai plecat, acolo sus
departe, la apus
luminezi în noapte calea
îndrăgostiților ce vin
dar fără tine noaptea e pustie
și viața asta, nu e vie
acum doar țip
oftez în tăcere
lacrimi, durere
delir pustiu sau doar un chin
în mine plânge durerea unui om
ce a iubit odată, doar odată, o fată
ce viață, ce destin
plâng din zori în noapte, zi de zi
mor puțin câte puțin,
în fiecare zi
în așteptări ce nu mai vin...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook