Cearta
Cuvântul pe care l-am spus la mânie
cântărește mai puțin decât o semincioară de pătrunjel,
dar prin el trece drumul
care mă va duce-n mormânt
acel teren cumpărat și plătit
pe sărătura unui deal din Truro,
acolo unde pinii pitici
ignoră golful.
La jumătatea vieții sunt aproape mort,
departe de propria-mi natură,
părăsit de dragostea mea sălbatică pentru viață.
Dacă aș putea plânge, aș plânge,
dar sunt prea bătrân pentru a mai fi
copilul cuiva.
Liebchen,
cu cine trebuie să mă cert,
exceptând în freamătul iubirii
acea nemiloasă, intermitentă flacără?
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre plâns
- poezii despre plată
- poezii despre natură
- poezii despre moarte
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copilărie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Lecții de viață în sentințe scurte
sunt prea bătrân pentru a învăța șmecherii noi
dar prea tânăr pentru a uita șmecheriile vechi
sunt prea bătrân ca să-mi mai pese de ceva
dar prea tânăr ca să nu-mi mai pese de nimic
sunt prea bătrân ca să fiu nesăbuit
dar prea tânăr ca să nu-mi asum riscuri
sunt prea bătrân ca să-mi mai fie teamă de viitor
dar prea tânăr ca să nu mă îngrijoreze ziua de azi
prea bătrân pentru a alerga după o minge
prea tânăr pentru a renunța definitiv la meci.
Am o vârstă chiar nepotrivită...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre vârstă
- poezii despre viitor
- poezii despre tinerețe
- poezii despre prezent
- poezii despre lecții
- poezii despre frică
- poezii despre bătrânețe
- lecții de engleză
Barca
Când barca i-a fost smulsă
de lângă cheu de valuri
mai întâi a încercat
printre țipetele pescărușilor,
prin valurile de ceață,
să facă semne, fluturând mâna, celor dragi de pe mal,
dar fețele lor deja nu se mai vedeau.
Prea obosit pentru a decide
dacă-ar trebui să se-arunce-n apă sau să strige,
cumva mântuit si eliberat
de orice povară, de-acele motto-uri
ștampilate pe cartea lui de vizită:
conștiință, ambiție și, mai ales,
de acea grijă permanentă pentru alții.
Era acum mulțumit să stea așa,
culcat printre umbrele familiei
în căușul concav al bărcii,
împins de furtună,
într-o derivă fără de sfârșit.
Pace! Pace!
Legănare în brațele Infinitului!
Ca și cum nu mai conta
care este drumul către casă,
ca și cum n-ar mai fi știut
cât de mult a iubit pământul,
el dorea să rămână acolo pentru totdeuna.
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre bărci, poezii despre sfârșit, poezii despre pace, poezii despre mântuire, poezii despre mâini, poezii despre mulțumire, poezii despre infinit sau poezii despre familie
Odată oceanul mi-a spus
Odată oceanul mi-a spus:
Privește!
Acolo pe țărm
E o femeie care plânge.
O urmăresc de mult timp.
Du-te și spune-i următoarele
Pe iubitul ei l-am așezat
Într-un hol verde și răcoros
Unde sunt nisipuri de aur
Și coloane roșii de coral ;
Doi pești albi au grijă de berea lui.
Spune-i ce ți-am spus.
Și mai spune-i
Că astăzi regele mărilor
Bătrân și neputincios, plânge.
Sârguincioase, destinele
I-au tot dăruit trupuri tinere,
Iar acum este aidoma unui copil
Cu un surplus de jucării în brațe.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre verde, poezii despre timp, poezii despre roșu, poezii despre pești, poezii despre ocean sau poezii despre nisip
Încearcă a nu plânge...
Încearcă a nu plânge, când zorii dimineții
Nu vor putea să-mbrace în purpură poeții,
Și tu, nu plânge dacă ei nu mai pot să scrie,
De dragoste de viață o altă poezie.
E un sfârșit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toți poeții au fost și-or să mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,
Că lor le e Femeia un vis crescut în floare
Și ea le este muză, în veci nemuritoare,
Așadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul să își pună în vers aripi de Cruce,
El știe că-i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el știe că nu-i va fi sfârșitul
Acolo unde Crucea-i așteaptă răsăritul...
poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre flori, poezii despre femei, poezii despre visare sau poezii despre versuri
Cine sunt eu?
azi sau poate ieri
cine azi mai știe cine
vorba trece, vorba vine
am trecut pe lângă mine
nu m-am recunoscut
pe banca aceea stricată
din acel vechi parc
un bătrân obosit, stătea în ploaie, în vânt
de lume și viață alungat
din ochi țâșnea o văpaie
nu am văzut și am trecut
mai departe de el
el, cel, acel ce nu sunt eu
și dacă sunt...
mi-e sufletul întunecat și greu
eu nu sunt eu
repet în gând
repet mereu
atunci, cine sunt eu...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre parcuri sau poezii despre gânduri
Pacey (pe ecranele televizoarelor): Chestia asta e deschisă? Așa. Bun. Hei. Sunt eu... evident. Dacă ai putea să te apropii puțin și nu-ți face griji, nu o să te mușc. Vin cu gând de pace. Tu și eu... noi o să stăm ceva timp aici. Se pare că destul de mult. Așa că eu cred că ar fi cel mai bine dacă am putea ajunge la o înțelegere. Și ca să ne fie mai ușor, sunt dispus să recunosc că sunt un adevărat dobitoc, lucru pe care îl știi deja. Mai bine decât oricine, decât toți oamenii de pe planeta asta. Dar mă îndepărtez de la subiect. Propunerea mea este următoarea: să lăsăm trecutul în trecut acolo unde îi este locul de fapt și să încercăm să îndulcim situația asta în care ne aflăm și să ne facem comozi. Cu alte cuvinte, ți-am cumpărat ceva. De fapt nu ți-am cumpărat ceva. Mai bine zis am procurat ceva, dar oricum mă înțelegi tu. E pe tejghea. (Ea se uită cu atenție și vede că el a pus pe tejghea o pereche de pijamale și o pereche de papuci) Nu mai știu sigur care e mărimea pentru că a trecut ceva timp, dar le putem schimba oricând. Și dacă îmi accepți propunearea, vei putea oricând pe o perioadă limitată să mă obligi să fac singurul lucru pe care nu vreau să-l fac nici în ruptul capului. Ceea ce nu înseamnă că nu ai mereu această putere asupra mea, dar mi-am dat seama că așa a început noaptea asta de calvar. Făceai ceva pentru mine ce nu îți făcea plăcere căci pentru asta sunt prietenii.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut, citate despre început, citate despre timp, citate despre televiziune, citate despre schimbare, citate despre prietenie, citate despre plăcere, citate despre planete sau citate despre pace
Dacă am fi puțin mai conștienți și mai atenți la ce se întâmplă în viață și în jurul nostru, am realiza că de multe ori ne irosim cele mai importante resurse, iremediabile, finite, precum timpul... Pentru a obține lucruri efemere, precum banii în speranța că într-o bună zi vom putea cumpăra ceea ce nu poate fi cumpărat, timpul, sănătatea, relațiile, dragostea, prietenia și așa mai departe. Ca ființe umane, după chipul și asemănarea unui creator, care pentru fiecare este ce este, ar trebui să ne folosim mai mult conștiința decât impulsurile animalice. Astfel încât să ne deosebim și prin altceva decât prin formă, de speciile regnului animal.
citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre animale, citate despre zoologie, citate despre viață, citate despre sănătate, citate despre iubire, citate despre conștiință sau citate despre bani
Atinge-mă
Vara e târzie, inima mea.
Cuvinte ivite din aer
acum patruzeci de ani,
când eram îndrăgostit nebunește
și aproape sfâșiat în două,
cad ca niște frunze
în această noapte cu ploaie și vânt.
Inima mea este cea care mai întârzie,
cântecul meu a cărui melodie nu se mai aude.
Ieșit după amiază din casă,
trecând agale prin grădină,
sub cerul gri, de oțel,
am îngenunchiat lângă greierii care cântau
în apropiere ca și cum
ar fi-încercat să țâșnească afară din carcasa lor.
Și, copil din nou,
mă miram că se-aude-atât de limpede
acea muzică îndrăzneață, ieșind
dintr-o mașină atât de minusculă.
Ce o face pe mașină să funcționeze?
Dorința, dorința, dorința.
Dorința de-a dansa
freamătă în viața îngropată.
Încă un anotimp
și s-a terminat.
Așa că lăsați bătrâna, zbuciumata salcie
să bată-n cercevelele ferestrelor
și bârnele casei să scârțâie.
Îți mai amintești, iubito,
de omul cu care te-ai căsătorit? Atinge-mă,
amintește-mi cine sunt.
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre noapte sau poezii despre miezul zilei
Memorial
Ea moare pretudindeni. Oriunde mă duc, ea moare.
Nu există răsărit de soare, piață publică, popas pe un munte fermecător
care să nu conțină moartea ei.
Liniștea în care ea murea atunci răsună încă prin
morișca limbii, e o plasă
în care râsul se închide pe sine. Cum ar putea mâna mea
să strângă altă mână, când între ele
se află acea moarte densă, acea intolerabilă distanță?
Ea plânge pentru lacrimile mele. Murind, îmi spune
că pasărea vine din soare, că peștele intră în soare.
Floarea de stânjenel este sculptată cu mai puțină delicatețe
decât este felul ei de a muri
încrustat în memoria mea. Dar, mai aud de asemenea
alte cuvinte,
cuvinte negre care formează sunetele
tăcerii, numind acel nicăieri
înspre care ea curge fără încetare.
Din ziua când a murit
ea nu mai contenește să moară. A făcut din mine
elegia ei. Eu sunt o capodoperă,
o ficțiune adevărată
a urâciunii morții.
Sunt muzica ei tristă.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre sunet, poezii despre sculptură, poezii despre râs sau poezii despre păsări
Elizabeth Childers
Țărâna din țărâna mea,
Și țărâna cu țărâna mea,
O, copil care ai murit intrând în lume,
Mort o dată cu moartea mea!
Fără să fi cunoscut respirația, deși ai luptat din greu,
Cu o inimă care a bătut cât ai trăit în mine
Și care s-a oprit când m-ai părăsit pentru a intra în Viață.
E mai bine așa, copilul meu.
Tu nu ai parcurs niciodată
Drumul lung, lung, care începe cu anii de școală,
Când degetele mici abia se văd prin ceața lacrimilor
Care cad peste litere contorsionate.
Tu n-ai cunoscut cea mai timpurie rană,
Când un mic prieten te părăsește pentru alt prieten,
Nici boala și nici chipul
Spaimei de lângă sau din pat;
Nici moartea unui tată sau a unei mame,
Sau sentimentul de rușine pentru proprii părinți, sau săracia;
Și nici primul regret acut când anii de liceu au luat sfârșit;
Ți-a rămas necunoscută perversitatea naturii oarbe care te face să bei
Din cupa iubirii, deși știi că este otrăvită.
Cine va fi ridicat floarea feței tale?
Ce searbăd botanist?
Sângele cui va chemat sângele tau?
Pur sau corcit, nu contează,
Întotdeauna sângele cuiva va striga după sângele nostru.
Și, apoi, copii tăi oh, ce se va fi ales de ei?
Ce mâhniri te așteptau?
Mai bine Copil in Eternitate decât în Viață.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre tată, poezii despre sânge sau poezii despre superlative
Drumul
m-am trezit strivit între gânduri
mama plânge a jale
nori negri trec agale
în cale, nimic nu răsare
voci aspre răsună
în jur o lume nebună
ascuns este cuvântul și gândul
azi nu mai sunt copilul de ieri
sunt un bătrân
fără vârstă, fără ani
port pe umeri poveri de secole
trecute, pierdute
în cer bat clopote
lumina se scurge tăcută pe ziduri
văzduhul privește
cum timpul trece
pe aici, pe undeva
eu biet pribeag bătrân
pășesc din lac în puț
știu, știu unde să mă duc
mă duc și mă tot duc
doar am uitat pe unde să apuc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre voce sau poezii despre promisiuni
Nopți
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Nopți lungi și triste
Acasă mă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo, la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopți pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
De ce nu încetați acest cumplit război?
De ce va gândiți numai la voi?
Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge!
Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre mamă sau poezii despre groază
Te-am cumpărat!
Cu un zâmbet, cu o privire,
Am cumpărat a ta simțire.
Este foarte importantă pentru mine,
Este a sufletului meu oglindire.
Cu un vers bine ales,
Am cumpărat al tău gând de pripas,
L-am cântărit și l-am cules,
Ca și cum ar fi fost, tot ce mi-a rămas.
Cu o lacrimă și un suspin,
Am cumpărat al tău chin,
Este mai bine, ca eu să-l dețin,
Ca pe al unui superb trandafir, spin.
Cu timpul care a trecut,
Ți-am cumpărat încrederea, minut cu minut,
Pentru un minunat început,
Pentru un salt în necunoscut.
Pentru inima ta, nu am plătit ceva,
Doar ți-am dat-o în schimb pe a mea,
Așa că, te rog, ai mare grijă de ea,
Iubește-o mult, așa cum o iubesc eu pe a ta!
Mai am un pic și îți cumpăr iubirea toată,
Să nu o mai poți da altcuiva vreodată,
Dar nu fi trist, am de gând să-ți ofer ca plată,
Doar clipe de fericire, de îndată!
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre început sau poezii despre zâmbet
Copacul cel bătrân
Din freamătul de frunze
Desprind iar un suspin,
Pe care îl îngână
Copacul cel bătrân,
Cât vânturile nopții
Îl clatină încet,
Din frunza-i se desprinde
Cuvântul de profet.
Și-n liniște adâncă
De veghe mai rămân,
S-ascult cum plânge frunza
Copacului bătrân...
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze sau poezii despre copaci
Ruta șase
Orașul mă apasă.
Inima-mi suferă, gâtul e înțepenit,
sunt exasperat. De aceea
am trântit ușa,
de aceea îți spun în clipa asta:
în fiecare familie
există loc și pentru un translator.
Hai, draga mea, să urcăm în mașină
și să plecăm direct spre Cape,
acolo unde cocoșul cântă pe coama casei noastre,
vestind vreme frumoasă,
unde grădina ne așteaptă
pentru a izbucni în floare.
Iar toate pasiunile care ne-au rămas
în care mai pâlpâie vechile scântei,
asemeni unor teancuri de scrisori prăfuite
reînviind o viață trecută, a noastră
și care încă ne uimesc cu febra lor
pot fi-încărcate în spate,
laolaltă cu piramidele de bagaje
și cu Celia, pisica noastră transcendentală,
stăpâna tuturor limbajelor,
incluzând pe al hottentoților și pe al tăcerii.
Nu ne vom opri până-n zori,
iar dacă mă va ajunge somnul,
tu îmi vei cânta, ținându-mă treaz,
în stilul tău curajos de Chicago,
melodia nostalgică a lui Ruth Etting,
" Iubește-mă sau lasă-mă-n pace,"
îngânând după fiecare refren.
Lumina-și întinde țesătura de satin spre răsărit,
peste Golful Buzzard.
Celia se răsucește-n aer
ca o focă dresată la circ,
nările-i lucesc, tremurând.
Adulmecă parfumul pătrunzător al aerului sărat.
Ultima călătorie curând vom fi acasă!
Au trecut douăzeci de veri.
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aer, poezii despre vară, poezii despre somn, poezii despre scrisori, poezii despre pisici sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Sarah Brown
Nu plânge, Maurice, eu nu sunt aici sub acest pin.
Balsamul din aerul primăverii susură prin iarba dulce,
Stelele scânteiază, privighetoarea cheamă,
Doar tu jelești, în timp ce sufletul meu se bucură extatic
În Nirvana binecuvântată a luminii eterne!
Tu, du-te la inima bună care este soțul meu
Și care mai suferă pentru ceea ce el numește dragostea noastră vinovată:
Spune-i ca iubirea pentru tine, dar nu mai puțin iubirea mea pentru el
Mi-a însemnat destinul că prin carne
Mi-am aflat spiritul și, prin spirit, pacea.
Nu există căsătorie în paradis,
Doar iubire.
poezie de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre vinovăție, poezii despre stele, poezii despre soț, poezii despre rai sau poezii despre privighetori
Maggie Fitzgerald: Am 32 de ani, domnule Dunn și stau aici sărbătorind faptul că am mai petrecut încă un an curățând vase și servind la mese, ceea ce fac de la 13 ani, și după dumneavoastră, voi împlini 37 de ani până voi putea lovi ca lumea, ceea ce trebuie să recunosc că, după ce am lucrat la sacul ăsta timp de o lună, poate fi adevărat. Alt adevăr este că fratele meu este în închisoare, sora mea minte statul pretinzând că unul din copiii ei încă mai trăiește, tatăl meu e mort și mama mea cântărește 150 kg. Dacă gândeam puțin, m-aș fi întors acasă, aș fi găsit o rulotă folosită, aș fi cumpărat o friteuză și niște biscuiți. Problema e că, doar asta mă face să mă simt bine. Dacă sunt prea bătrână pentru asta, atunci nu mai am nimic. E destul de adevărat să vă convină?
replică din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre adevăr, citate despre moarte, citate despre mamă, citate despre copilărie, citate despre bătrânețe sau citate despre acasă
Lui Eminescu
Plânge teiul secular,
Plânge codrul de stejar,
Plânge lacul liniștit,
Plânge izvorul părăsit.
Păsările ce sunt staruri
Stau pitite între ramuri,
Cucul numai cântă-n codru
Umblă peste tot în lotru.
Râul care curge-n vale
Purtându-șsi apele sale,
Ce lovesc mereu în maluri
Ieșind plânsete din valuri.
Soarele roșu ca focul
Pârjolește-n cale totul,
Iar în codru pe coline
Nu mai sunt flori și albine.
Seara apare după deal,
Vine noaptea cu-al ei voal,
Luna pare cam palidă
Cu globul ei de oglindă.
Stelele sus strălucesc,
Între ele se primesc
Și cum sunt așa departe,
Toate par că-s supărate.
Tu, Luceafărul meu sfânt
Ai adus pe acest pământ,
Limba dulce românească
În veci să te pomenească.
Ai cântat natura-ntreagă,
Țara care ți-a fost dragă,
Iar cu iubirea în vers
Te-ai dus sus în Univers.
Ca un prooroc ce-ai fost
Ne-ai spus totul pe de rost.
Dând speranța, bucuria,
Pentru noi rămâi Mesia!
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre țări, poezii despre văi, poezii despre tei, poezii despre supărare sau poezii despre stejari
Dacă zi de zi merg pe același drum și nu sunt fericit, voi schimba drumul. Mai puțin la biblioteca lumii și mai mult în Casa Slavei. Și cele mai umile drumuri duc undeva. Nu am nevoie de autostradă pentru a ajunge la chilia unui pustnic. Înainte, drumul în sine era o inițiere. Acum ajung nepregătit și parchez mașina în ușa bisericii. Dar unde sunt pașii care mi se numără?
Marius Matei în Adăpostul
Adăugat de Ron Varese
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre superlative, citate despre fericire, citate despre creștinism, citate despre biserică, citate despre biblioteci sau citate despre autostrăzi
Aș trece pe la tine, dragul meu
dar mă tem că inima ți s-ar putea opri de atâta fericire
și-apoi vezi tu
orele în care te strâng sub pleoape
sunt mult prea frumoase
să le stricăm cu obiceiuri prostești
și totuși
aș trece pe la tine
să văd cum îți îmbraci neliniștea
în fiecare zi
cum pâinea și vinul nu înseamnă nimic
dar mă tem că ai putea să te îneci de plâns
dacă mâna mea
din întâmplare
ți-ar atinge pieptul gol
și atunci m-aș simți vinovată
că nimeni
nu a mai ajuns
atât de aproape de tine
și totuși
aș trece
aș trece să te întreb
cum te doare
când nu îți vorbesc
e o durere normală
din carne până în suflet
sau nu înțelegi de unde vine și unde se termină
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre vin, poezii despre pâine sau poezii despre ore