Printre himere
Cerul s-a prăbușit în umbră,
iar valea s-a ascuns și ea.
Tenebre dau năvală sumbră,
apoi ating și stânca mea.
Precum un demon tern eu urlu
la luna ce se naște-n nori,
fiorii mă cuprind când umblu
prin lumi lipsite de culori.
Cu vânt săltat de prin nisipuri
alerg prin văi întunecate.
Cu gând pierdut printre nimicuri
las soarele, pierdut, în spate.
poezie de Andrei Pavel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre nori
- poezii despre nisip
- poezii despre gânduri
- poezii despre culori
Citate similare
Soarele ascuns în zori
Cerul brăzdat de nori
Cad picuri de sudoare
Soarele ascuns în zori
Asteaptă cu răbdare
Lacrimi pe pământ
Ochiuri de cascadă
Păsări aleargă în vânt
O ramură stă să cadă
Te am căutat în nor
Erai o raza ascunsă
În zborul unui cocor
Fulg aripă desprinsă
Aruncă soarele pe cer
Nu-l mai ține ascuns
Lasă -mi sufletul liber
Timpul tău s-a scurs
Norii cei gri se sparg
Iese soarele zâmbitor
Prin căldura lui alerg
Obrajii -mi roșu' bujor
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre roșu, poezii despre păsări sau poezii despre crengi
O ultimă dorință
Voi rătăci prin lumea largă
Și-am să las valuri să mă poarte
Iar când durerea o să se spargă
Voi fi de mult uitat departe.
Și gândul meu, pierdut prin șoapte,
Va rătăci și el tăcut,
Pierdut prin zări, uitat de moarte.
Iar eu n-oi vrea decât atât:
Să las uitarea, rânduri-rânduri,
Să ți se-aștearnă peste chip
Și să te stingi încet din gânduri
Cum vântul spulberă nisip.
Și să te pierzi și tu apoi
Precum deșertul fără rost;
Să se topească-n amândoi
Tot ce putea fi dar n-a fost.
poezie de Ionel Ivașcu (4 iunie 2011)
Adăugat de Ionel Ivascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre moarte, poezii despre durere, poezii despre dorințe sau poezii despre deșert
Te-am pierdut
Te-am pierdut la
Malurile mării,
Printre valuri pustiite de dor.
Te-am pierdut
Printre visele toate
Bătute de vânturi,
Găsite printre stânci
Dezgolite-n vâltori.
Te-aștept de-atunci,
Aștept trecerea verii
Să-mi răcoresc
Tot cerul de iubire,
Chiar dacă tu și valul
V-albăstriți speranțele
Ce țipă dinspre ceruri.
E noapte iar
În gânduri adormite,
E luna răsărită din nisipuri.
Un pescăruș
Trezește-n mine teama,
Că te-am pierdut de tot
Și lumea-i de aramă.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vară, poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Judecata de apoi
Fiece vers îl încep cu sfârșitul
Concluzie de simț netrăit
Precum și soarele asfințitul
Și-l face mereu plictisit
Mi-e silă de propria umbră
Ce obsesiv urmărește
Prin ploaie, prin soare, prin tundră
Un tată ce nu o iubește
Dar cel mai mult îmi e frică
De liniștea veacului sec
De oameni ce viața îmi strică
Și mi-e rușine să plec
Visez la o singură cale
Orbit să alerg ca un leu
Și cu apucături maniacale
Să-l judec eu, pe Dumnezeu
poezie de Andrei Cucerzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre tată, poezii despre sfârșit, poezii despre rușine sau poezii despre religie
Copilărie
Copilăria dulceața vieții
Ce te poartă in fericiri,
Făcându-ți amintiri...
Trecând prin nostalgii...
Spulberând vise,
Ce nu au fost scrise;
Croindu-ți un drum.
Ce s-a făcut scrum.
Zburând prin stele
Descoperind castele,
Balauri si domnițe.
Intrând în temnițe!
Dorind să ajung la castel,
M-am pierdut prin el.
Alergând in nori
Lovind cei doi sori!
Fugind spre pădure.
Uitându-mă în lume...
La luna de pe cer,
La oamenii... ce pier,
La bolta înstelată...
Cu suflete îmbrăcată.
Copiii cei mici,
Fugind spre mămici.
Neștiind în lume,
Ce amărăciune...
poezie de Ilie Andrei Harapascu
Adăugat de Ilie Andrei Harapascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre castele, poezii despre stele sau poezii despre păduri
Trăiesc!
Sufletul meu,
un câmp de maci
înfloriți,
striviți de copitele cailor
ce mi-au trecut în galop
prin viață.
Le-au fost lăsate slobode frâiele
rănind și iar rănind petalele
prin cuvinte și fapte.
Iar el,
sufletul,
câmp însângerat la apusul soarelui,
ajuns altar de jertfă
și-a pierdut scânteierea.
Doar fumegă,
semn că ar fi ars
cândva
precum soarele.
Din când în când
luminat,
mângâiat de poezie
cum luna își mângâie cerul,
primește strălucire de la cei
cu care îmi împărtășesc
trăirile prin vers.
Dimineața,
petalele spălate de roua
cuvintelor voastre
își revin și continuă
să trăiască
și iar să trăiască!
poezie de Angelina Nădejde (16 ianuarie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre cuvinte, poezii despre sânge sau poezii despre rouă
Poziția Cuvântului
Se scriu pe bandă cărți despre iubire,
Cu toate că domeniul doarme dus;
Nu s-a făcut nicio descoperire
Și nicio vorbă nouă nu s-a spus.
Iubim la fel ca prin Antichitate,
Suntem îndrăgostiți ca la trecut,
Einsteiniana relativitate
Nu ne-a scăpat de dorul absolut.
Copila mea, ce tineri suntem noi
Față de cer și spate de pământ,
Față de nori și spate de noroi,
Față de vânt și spate de Cuvânt!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre relativitate, poezii despre dor sau poezii despre descoperiri
Umbră a gândului pierdut
Era trecut târziu în noapte
Un ceas bătrân ce m-a trezit
Clopote într un fundal departe
Un fluierat de tren am auzit
O umbră a trecutului grăbit
Mi-a zâmbit la geam timidă
Umbră a unui gând pierdut
Din vara cea fierbinte și toridă
A poposit pe fruntea-mi obosită
Cu un sărut ușor de bun rămas
Se aprind lumini într o clipită
Peste fereastră să fac un pas
Luna îmi face un semn discret
Să nu deschid fereastra-n vânt
A înțeles jocul gândului direct
Un gând zboară singur în vânt
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre trenuri, poezii despre sărut sau poezii despre lumină
Spovedanie
sunt aventurieră prin calculatoare călătoresc
în locul cald al inimii mă adăpostesc
cu poezia mea care a dat în pârg
din dragoste concepută cu sârg.
aleargă prin mine dragoni și mamuți
emancipați de vreme ca internauți
trecutul mă urmărește precum o umbră
dar mă feresc de capcana lugubră.
fii și Tu Doamne prietenul meu
să mă încurajezi mereu. mereu
da-mi numai sănătate, dacă se poate
să ating o senectute din eternitate.
mă spovedesc la Poezie și nu la popi
poeții mă ceartă când umblu prin gropi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încurajare, poezii despre sănătate, poezii despre spovedanie, poezii despre prietenie, poezii despre inimă sau poezii despre ceartă
Un om pierdut
Printre amici e cunoscut
Că s-a pierdut în absolut,
Dar s-a pierdut, ca un om mic,
Exact în... absolut nimic.
epigramă de Victor Barbu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre prietenie
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre nebunie
Iubire eternă
Acum, când simt că te-am pierdut pentru vecie,
Iubirea noastră suferă de amnezie...
Sentiment, joc, ascuns în cufărul uitării,
Ce dau fiorii tragici ai durerii.
Iubirea noastră a-nghețat precum în luna lui Gerar,
Iar inimile noastre au promoroacă;
Fulgii ce își cântă dansul efemer,
Iubirea noastră a rămas doar un mister.
Te caut zi de zi, în tăcere,
Iubirea mea, te-ai rătăcit prea devreme...
Este prea mare puntea între noi,
Acum, când ceasul dragostei a stat,
Iar florile iubirii au înghețat.
Livia Mătușa
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre muzică, poezii despre jocuri sau poezii despre gheață
Rătăciri
am strivit cerul cu mâinile
sub picioare tropăiau anotimpurile
în spate duceam poveri
de azi, de ieri, de nicăieri.
ale unui sfârșit neînceput
pășeseam prin boabele de rouă
prin ceața timpului abia născut
vorbeam limba cerului pentru a înțelege
cuvintele ce țipau în mine
răsucite de un biet cărturar
la o harpă pe un țărm pierdut și niciodată regăsit
nu caut minuni
pe aici, pe undeva, cândva
pe nimeni nu întreb
de aș întreba pe cineva
nu va înțelege întrebarea
de răspuns...
nici eu nu'l știu
privesc tăcut ochii pierduți ai lumii
de teamă mă ascund printre șoapte
în noapte prin pulberi de gânduri
pășesc printre singurătăți atemporale
de nimeni cuprinse
un biet drumeț pe creasta lumii
cântecul s-a stins, s-a dus
m-am retras mâhnit în negura timpului
a mai rămas temătoarea lună
din orașul cenușiu
în care și cuvintele au plecat la plimbare
țopăiau anotimpuri prin goale buzunare
sfios, am ascuns în palme surâsul unui copil
poate, odată voi clădi cu el o lume nouă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate sau poezii despre prezent
Fuziune
Am fuzionat cu tainele universului...
La început am pătruns prin efracție
Prin zidul de nori fumurii,
Prin pelerina lor gri,
Căci ochii zugrăviți cu lumină de nori
Mă agasau uneori.
Deci am descins să călătoresc
Într-un alt univers.
Am scormonit în tăcere
După coșul cu miere.
Când mi-am retras brațele, răni sângerânde
Purtau urme de vânt.
Alunecau înspre umeri
Nuferi răniți de însingurare...
Căutau o salvare...
I-am lăsat să curgă liberi prin mine,
Prin ochii mei și prin părul meu...
Eram un mic Prometeu,
Salvând lumina
Și coborând-o pe pământul înlăcrimat.
Am pătruns în amonte de gând
Cu mai mult sârg.
Ochiul s-a înfrățit cu zenitul...
Am apucat cu brațele
Circumferința ochiului meu.
Am scuturat peste lume
Valul mării de cer,
Cu nisipuri și spume,
Cu perle și alge, cu același mister...
Iar de sus, din acel alt univers sfârtecat,
Din coșul cu miere,
Picura prin seninul lăptos
Prefacere și lumină...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre salvare, poezii despre păr, poezii despre perle sau poezii despre nuferi
Demult pierdut
Demult un suflet pierdut în adânc
Oamenii i-au și făcut mormânt
Nu se aude nimic, e doar vânt
S-a pierdut un om în adânc
Printre crengi se abate o trist-adiere
În aer se pierde o altă suflare
Tu porți în suflet mare durere
Te pierzi și tu în marea tăcere
Unde e amintirea
Unde s-a pierdut iubirea
De ce oameni-au uitat
De toți cei care-au plecat
Când pleacă unii dintre noi
Chiar dacă nu sunt eroi
Amintiți-vă c-au fost cu noi
Aprindeți o lumânare și voi
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări, poezii despre eroism sau poezii despre amintiri
Acolo...
Acolo unde murmură izvorul
Și printre stânci coboară neînfrânt,
În valea unde lăcrimează dorul,
Pe firul ierbii legănat de vânt...
Acolo unde-n lunca solitară,
Pândește Luna dintr-un colț de cer
Și-același cânt de nai și de vioară,
Îl regăsesc prin orișice ungher...
Acolo unde codri goi oftează
Când rândunelele în zbor se duc,
Când rând pe rând cocorii emigrează
Și se usucă frunzele de nuc...
Acolo unde-s toamne-mbelșugate
Iar primăverile nicicând nu mor
Și unde iernile-s de basm prin sate
Iar cerul verii n-are niciun nor...
Acolo unde marea-și cheamă valul
Să mângâie nisipul iar și iar
Și Dunărea îmbrățișează malul
Urmându-și tainic drumul milenar...
Carpații-și pun cununi de flori pe creste
Și sunt păstori cu turme la păscut,
Acolo e-un tărâm ca de poveste,
Acolo-i țara-n care m-am născut...
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (1 decembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară sau poezii despre sat
Destin de trandafir
Simt umbra timpului cum dă năvală
Parcă mă vrea, eternul prizonier,
Ce clipele-l împușcă în rafală
Când inima se impregnează-n fier,
Prin platoșa de fier mă sflederește
Își vrea tributul pentru ce-a trecut,
Când printre frunze moarte mă găsește
O simt cum tremură că m-am născut,
Eu m-am născut odată cu cuvântul
Ce stă de strajă vieții printre nori
Și timpul las să-l împresoare vântul
Când mă dizolv în soare și în sori,
Da... m-am născut în timpul ce cuvântă
Iar slova mea prin clipe o înșir,
Și dacă vântul mlaștinile zvântă
Eu înfloresc din spini de trandafir.
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre naștere
Dor amețit de băutură
Te alerg prin vie și prin livezi, supărat,
Ai fugit din mine odată cu Luna
În ochii zorilor te-ai ascuns supărat
Fără să te bat ori să te iau la goană.
Ce-ai căutat să gonești printre pomi, asudat,
Cu sufletul meu târâș după tine
Ce ai crezut că pierzi ori câștigi
Prin strugurii copți și păpuși de cârpă?
Unde crezi că poți ajunge acum, pierdut,
Din carnea mea rupt și scăpat
Cine te primește astăzi în piept
Dacă Tu ești pruncul zămislit în mine?
Te-a pus pe fugă licoarea băută
Din cupa întinsă de-o doamnă distinsă
Ce te-a îmbătat cu lacrimile viței de vie
Strânse de ea din ochii strugurilor uciși.
Te-a ademenit cu păhărele de-argint
În care prunele și-au pus inimile
Tăria scoasă din miezul pieptului
Ce ți-a băgat în ceață toate simțurile.
Te alerg și te caut printre galbene căciuli
Ce stau atârnate prin crengi obosite
Mâini biciuite de vânt ce se întind
Cu pere dulci spre mine și lume.
Hai acasă Dor îmbătat de o Toamnă
Nu pribegii cu speranțe deșarte
Nu o să găsești în lume alinare
Și nici dragostea ce te ține-adormit.
Hai acasă până nu-ți cârpesc o palmă!
poezie de Adelina Cojocaru (5 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri, poezii despre viticultură, poezii despre toamnă, poezii despre supărare, poezii despre simțuri sau poezii despre păpuși
Suflul poetic
Poetule!
îți plouă cerul cu vers
da, se scutură arbori de nori peste tine și versuri curg șuvoi
prin crângul tău înverzit, când pe sub aurii umbrele
se clatină gălbiorii, îmbătați de iasomie
pe aleea ta cu felinare aprinse, când printre crengi îmbrățișate
îți cântă luna la cobză
prin burlanul casei tale rotunde
plouă-n neștire cu vers
tu îți închizi ochii, îți deschizi brațele și
inhalezi stropii de ploaie în călimara sufletului
apoi îți înmoi condeiul în ea și sufli dumnezeiește cu vers
prin crângurile noastre arămii, când pe sub umbrele de muștar
rânjesc bureții viperei spre stârvuri
pe aleile noastre cu felinare sparte, când printre crengi încovoiate
ne urlă luna a pustiu
prin burlanele caselor noastre pătrate
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre șerpi sau poezii despre verde
Sonetul 47
Inima mea, cu ochiul s-a împăcat
Și reciproc își fac numai favoruri;
Când ochiul jinduind te-a căutat
Și inima s-a sufocat de doruri,
Cu-al tău portret ochiul s-a ospătat,
Iar inima-n tablou benchetuiește;
Apoi ochiul de inimă-i chemat
Ce gânduri de iubire-i dăruiește.
Deci prin portret sau prin iubirea mea,
Când ești plecat, rămâi mereu cu mine
Și-oriunde ai fi, gândul te va vedea,
Iar eu voi fi cu el când e cu tine.
Dar dacă doarme, ochiul meu privește
Al tău portret și inima-mi trezește.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reciprocitate, poezii despre portrete sau poezii despre cadouri