Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mi-ascult tăcerea din suflet

Mi-ascult tăcerea din suflet
Cum cântă un imn născut din Cuvânt.
Ca un "of" la răscruci, un răsuflet
Coboară cu-o gamă-n pământ.
Văzduhu înnegrește-ntr-un urlet,
Zvârlit în adânc de-o candoare de "Vânt".
Tăcerea-și îngână în voie, cântecul sfânt.
Sfințit prin Cuvânt e-al cântului umblet,
Urmând spre Liman neînfrânt.

Invoc fericirea în procesul cu mine
Și-aștept o tăcere făr' echivoc,
Ce-n liniștea densă în liniște vine
Și-n suflet aprinde un foc...
Și-o pace adâncă ce-n flăcări îmi ține
Tot "chipul" "încins la mijloc";
"Ochiul", "piciorul" și "coapsa gândirii" legate ad-hoc
De Țelu împlinirii divine –
Prin Duhul – "Arvuna" ce suflu-mi primește, zălog
Pentru trupul de slavă, de "mâine".

poezie de din Versuri din vicisitudinile vieții
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Eu sunt

Sunt zâmbet de mare
și mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
și învăț tăcând.
Sunt suflare de vânt
și-mprăștii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
și ard când invoc.
Sunt pădure de taină
și ca veșnică haină
a măicuței pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
Sunt pană de vultur
și-ncerc să mă scutur
de somnul din mine,
de norul ce vine.
Sunt floare de colț
și visez să m-agăț
de stânca din gând
spre care m-avânt.
Sunt cuget adânc
ce-ncerc să cuvânt
așa cum e legea,
așa cum e sfânt.
Sunt basm de iubire
născut din trăire.
Sunt cuvânt rostit
din suflet rodit.
Sunt pace pe nor
și zbor de cocor.
Sunt cupă de zori
minune din flori.
Sunt rouă pe nufăr
și-aleg să nu sufăr.
Sunt cetate de dac
și lupt să fac pact
cu lumea din mine
prin taine divine.
Sunt susur de ape,
comori îngropate
cu zâmbet pe buze
și cântec de muze.
Sunt munte etern,
o doină ce chem
mioare din lume
ce vor să-și cunune
zăpada din ele
cu lumina din stele.
Sunt clinchet de-argint
și pornesc să colind
în sufletul meu
sclipiri să aprind.
Sunt izvor de speranță
și-mplinire în viață,
căci găsit-am în Mine
Divinul din Tine.

poezie de (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Versul ce-i născut din suflet,
Strop de farmec pune-n umblet
Și-o mireasmă care împarte
Bucurie într-un răsuflet
Sufletelor disperate,
o ducă mai departe
Peste zări ce trec de moarte.

poezie de din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de saraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Numai prin cuvânt...

Mi-e huma blestemată și-osândit
Mi-e sângele sărat de dor prea mult,
Din mine lipsa ta m-a prigonit
Și nu mai pot tăcerea să-ți ascult.
Mă torc fuior în nopțile senine
Să-i fac din suflet disperării șal
n-are marea of, mai mult ca mine,
În valul ce-l doinește către mal!
Ș-atâta alb pulsează-n trupul meu
Că tot mai mult coboară spre pământ,
Deși în piept cresc aripi curcubeu
Mă-nalț la ceruri numai prin cuvânt.
Și mă-nrobesc plecărilor eterne
În rugăciuni citite-n mânăstiri
Când umbra ta dureri în mine cerne
Și-mi vine dor de blânde-ți rostiri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diana Adriana Matei

Lira de foc

Din fiecare coardă deasă
cu un picior mai lung de-un drum
se-ntorc și pleacă de acasă
flăcări înot spre un alt scrum

Plutesc vâslind adânc din liră
ca niște bărci cu braț de pin
și în privirea mea se miră
același chip de om străin

Nu doar îmi cântă în grimasă
și-o face-apoi tulpină-n flori
îmi ia și chipul de pe față
cu tot cu ploaie și cu nori

Un singur zeu și-o-ntreagă oaste
își strâmbă către mine zborul
iar metronomul care bate
își urlă-n pieptul meu tot corul

Fiică de harpă ești și-n strofă
întâiul meu din urmă cânt
și-n litera din vechea slovă
tu-mi ești și ultimul cuvânt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru cine oare...

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ți-ai lăsat Tu, slava, și-ai venit în lume?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Pentru-oricine crede în slăvitu-Ți Nume!
Însă și credința vine de la Tine,
Prin Cuvântu-Ți Sfânt și un har anume,
Harul de-a pricepe Legile-Ți divine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Te-ai jertfit pe cruce, Miel ispășitor?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Pentru-oricine caută și-azi un Salvator!
Dar lumina 'ceasta e tot de la Tine
Prin Cuvântu-Ți plin de har mântuitor,
Un har sfânt ce umple tot golul din mine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ești Tu Mare Preot, în Locul Preasfânt?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Intră prin credință, în Noul Legământ!
Dar și-aceasta-i Taină Sfântă, care vine
De la Tine, Doamne, prin Duhul Tău Sfânt
Care L-ai trimis, să domnească-n mine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Mi-oi trăi eu viața în această lume?
Pentru Tine, Doamne, nu pentru oricine!
Biruind ispita și-n Sfântul Tău Nume
Voi trudi la plugul Slăvilor divine,
Prin Mărețul Har, acordat anume,
Celor ce iau jugul cel bun, de la Tine!

poezie de din volumul de versuri Din Comorile de har (7 ianuarie 2018)
Adăugat de SaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nebănuite stihuri,cuvânt de iubire

Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îți vin acum în casă cu blagoslovire…
Deschide, deschide ușa frate creștine!
Privește cum ard în flăcări de iubire!

Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură și sună,
când cerul își scutură petalele albe
și ninge prin țară cu raze de lună.

Cand Îngeri pășesc pe căi neumblate
și heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură și arde
și-n stihuri pogoară mireasma de nard.

Versul cel dulce duios cântă și-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele șade.

Privește cum ard și pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire,
Deschide, deschide ușa creștine,
bate în suflet cuvânt de Psaltire!

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plimbă-te prin mine!

Cerești calești se plimbă prin mine,
În suflet am stele legate în horă.
Tăcerea le mișcă ceasornicul mut,
Din oră în oră.

Mă pierd printre ele furat de un val.
Izvorul de noapte din ochii tăi negri,
Se varsă în mine de dă peste mal.
Iar vremea se cerne prin ițe de nouri,
Și-n pleatea mea neagră apune în alb.

Focul din părul tău vântul nu-l poate stinge,
Adie în privirea-mi de patimă aprinsă
Flăcări de foc ard parcă în poarta ce-o deschide,
Sub gene, lunge gratii, dorință, așteptare,
De patima-ți aprinsă.

Patima ta mă doare!
Cu mâinile’ amândouă,
Cunună-ți fac din stele pierdute prin amiezi.
Caleștile din astre menite ne sunt nouă,
Prin suflet tu colindă-mi
Și fă-te că te pierzi!

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu inima mea curată

Cu inima mea curată, zi de zi te caut, Doamne.
Prin viscole, ploi și zloată, Te caut și-n veri și-n toamne.
Lucruri multe am a-ți spune, ce-n inimă le-am sechestrat.
Nu le-am împărtășit la lume, în suflet le-am ferecat.
Când o fi și-o fi să fie, în fața Ta fruntea să plec,
am să rup acea frânghie și inima mi-o dezleg.
Tot ce-am greșit pe pământ, Ție îți mărturisesc.
Ascultând al Tău cuvânt, păcatele îmi ispășesc.

poezie de (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

De împrumut

e o toamnă blândă și-mi ține de cald
ca un poem de dragoste
în dimineața asta
totul se vede din mine
pământ oameni păsări
și cer
doar câteva iubiri
îmi scormonesc prin suflet
(și cine mai știe a câta oară)
în rest tăcere...

frigul se uită pieziș

dar nu-i bai
îmi trec chipul prin piatra
spălată de val
și mâine
o să-mi iau o altă identitate

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valer Popean

Margini de suflet

La margini de suflet aștept uneori
Cuvântul cuprins în aromă de tei,
Să-l simt cum pătrunde în mine prin pori
Să facă să sară din inimi scântei,

Răcoarea pădurii o simt peste trup
Iar păsări îmi cântă cât pentru un an,
Departe de lume aștept să erup
Să fiu ciocârlia ascunsă în lan,

La margini de suflet se-adună tăcut
Tot dorul rămas suspendat peste cer,
Dorește să treacă pe podul de lut
Să scape de stânca crăpată de ger,

Rămâne iubirea purtată de vânt
Prin timpul ce curge departe, prin zări,
Când teiul își urcă aroma-n cuvânt
La margini de lume, la margini de mări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-o liniște divină

astăzi mă simt un cercetaș cutezător
vreau să descopăr al vieții miraj
prin orizont mă poartă un dor arzător
iubirea de lumină o port în bagaj.

descopăr chimia zâmbetului nostalgic
pe chipul trecătorului grăbit spre destinații
descopăr rezonanța sentimentului magic
legătura cu timpul cu sublime atracții.

atâtea bucurii câștigate prin umblet
prin lumea cu povești despre împlinire
cu slove absolute în minte și suflet
cerul picură în mine o ploaie de fericire.

nu știu de mânie de suspin de urlet
o liniște divină se-așterne prin trăire.

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Versuri în vânt

lasă-mi iubite încă o clipă de răgaz
să se usuce lacrima din ochiul meu
marea de speranțe cu albastru talaz
îmi udă trupul încercat din greu.

boala mă asaltează în suflet și vis
mă simt fragilă ca un trandafir
petale romantice prin vers am deschis
în toropeala inimii vreau răcori de zefir.

magii mă învață și îmi dau povețe
cum să dezleg taine prin simplu cuvânt
lumini îngerești mai pot să mă răsfețe
să urc bătrâneațea pe aripi de cânt.

mă răspândesc în lume cu naturalețe
versuri ating cerul purtate de vânt.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Slove în lumină

trăiesc extaze ample cu slove și muzici
poeții cutezanței îmi preocupă timpul
sunt pentru suflet prieteni metafizici
cu înțelegeri vaste care-și arată chipul.

voi turna iubirea cu mărinimie
răspândind voioasă poematice gânduri
expansiunea mea la sacra boemie
mă așează-n paralele în liniare rânduri.

versuri mă întremează îmi dau energie
cuvinte senzuale îmi ajung în suflet
nu există timp fără dram de magie
reflexele de Paradis le adun prin umblet.

iubirea pentru viață crează sinergie
pe cerul împlinirii nu-i loc de urlet de tunet.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Suflet stingher

Suflet stingher,
Deschide-ți inima.
Privește spre cer,
Nu toate stelele în zori pier.

Privește spre cer,
Într-un colț voi fi eu.
Martor la ceea ce ești tu,
Acolo jos pe pământ.

Chiar de pământu-i uneori mut.
Chiar de încă la tine n-ajung.
Încă te port în inimă, în gând.
Prin gând tot la tine ajung.

Prin vis te-nsoțesc,
Și-n noapte sângele-ți fierb.
Si-ți alerg prin vene,
Prin anotimpuri și vrere.

Sunt parte din tine,
Din timpul ce vine.
Din clipa ce fierbe cu tine,
În foc și-n scrieri în rime.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Născut pentru cer...

Născut pentru cer dar trădat ignoranței,
Cu firea încriptată în zarea speranței
Și ochii predați benevol discrepanței
Urzite-n războiul dintre bine și rău;
Cu visul pe Stâncă și capul în hău,
Prin beznă-și sădește tot meritul său,
Sedus de-orizontul incert și neclar
Ce-așteaptă un imbold la nivel celular;
Un "susur" ardent emis din Calvar,
Dreptar în rărunchi, să-i răsune mai clar
Când urechea se-astupă cu noaptea ce vine
În duhul mâhnit și umbrit de suspine,
Când inima bate mai tare, în pulsul amar,
Un ritm pentru rău și-un ritm pentru bine...
Când torțele minții în mâini de cleștar
Se aprind să-și reverse amarul în sine,
Când sufletu-apucă al vieții pahar
Ce înalță stindardul chemării divine
Plecându-și genunchii și ochii-n Dreptar
Să-și capete odihna primită prin Har,
Departe de perna ușoară și moale
Din patul gândirii, nespus de murdar,
În care-un "Mirific" își deapănă agale
Cusurul ce-i mângâie încet, cu brațe ușoare,
A minții prospect și puteri verticale
Zidind ignoranței negriul hotar
Ce-l țintuie-n lut când tinde să zboare
Cu jarul menirii încins pe altar...
E-o luptă acerbă a Nașterii dar
Când duhul cuprinde a minții izvoare
Dușmanul șiret, ascuns în zenit,
Ia lupta și-o poartă în văzduh infinit
Suflându-și efectul în templu-ostenit
De sensuri lipsite de-un scop definit
Ce cugetu-i moaie și-l spulberă-n vânt
Căci pofta-i apleacă puterea-n pământ,
Dar Cel ce văzduhul întreg a clădit
Stăpân pe adânc, pe înalt și nemărginit
Curăță templul de vântul cumplit
Cu "susuru-I blând" și-atât de râvnit...
Cuvântul, lumină-i aduce, lumina începe să-i placă
Și brațele firii pe cruce ar vrea să-și desfacă
Spre Pacea ce vine și n-are să treacă
Căci totul, prin moarte, cu Sine împacă.
Și "omu"-și încinge-apoi coapsele minții
Iubindu-și dușmanii, cinstindu-și iubiții
Ce-n templul de lut își leapădă arginții
Din straițele firii păstrate cu dinții...
Când patosul firii slăbește-n proporții,
Priviri încriptate în poalele sorții
Cu-o rugă doboară și închid ochii morții
Și-un nou orizont deschid Sărbătorii
Prin harul comun ce-i unge ușorii
Și pragul de sus, din "creștetul" porții
Ce intrarea-i deleagă-n "răcoarea dimineții"
Putere acordându-i, din Însăși Puterea Vieții.

poezie de din Reflecții
Adăugat de CarolSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pseudo flămând pe corabia serii

Îți povestește-n sânge clipa viul
Și-n vârf cu azi e-al vieții tale scondru
Iar gândul tău spre mâine, ipohondru
Din vise-n piept îți strică poeziul.
În rugăciune-s îngeri, tot norodu',
Iar Tatăl Om își recunoaște-n Fiul
Tu îmi înveți cu liniștea târziul
Femeie de iubit, de taine codru.
La mijloc eu și-n mine timpul zbiară
Ci spre mormânt mi-e veșnicie-n dinți
Tabloul tău, cel înrămat cu sfinți
În duh îmi dă merinde-n ceas de seară.
Că mult mai flămânzesc, doar Domnul știe,
În suflet alb ca-n patimi de hârtie...

poezie de
Adăugat de GanymedeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Suflet și cuvânt

Mă simt prea mult legat de lumea-n care
tot ce e vechi, îmi pare nou acum,
de pasărea ce-nvie iar din scrum,
iar gândului îi este greu să zboare.

Aș vrea să pot, din nou, să fiu scânteie,
să uit de tot ce am și-i efemer,
să trec, cu mintea, dincolo de cer,
spre locul ce deține-a lumii cheie.

Aș vrea s-o întâlnesc prin galaxie
sub altă formă: suflet și cuvânt,
să simt că-mi este hărăzită mie,
prin sacrul și eternul legământ,
să uit orice dorință, cât de vie,
și corpul ce se zbate... pe pământ.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Gorunul

În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
și-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de liniște îmi curg prin vine, nu de sânge.

Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă?

O, cine știe? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
și liniștea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
și mut
ascult cum crește-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule din margine de codru.

poezie celebră de
Adăugat de stassiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Nu zâmbi doar cu chipul, zâmbește din suflet. Chipul poate fi doar o mască a ego-ului. Fericirea nu vine din afară, din chip, ci din suflet pentru că el doar este și se manifestă în tăcerea ascunsă sub acel zâmbet superficial, pentru el... Este singurul real!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De-un timp

De-un timp în mine se ascunde
Un prunc firav... Plânge-n adânc...
Se pierde în copilărie,
În al tăcerilor amurg...

Nu, nu-i bolnav! E doar o umbră
Trăind cu mine-n orice clipă,
E centrul pineal ce-n ere
Ca o speranță se ridică...

Tăcut și blând se înfiripă,
Trup nou ce-n trupul sfârtecat,
Trofeu prin mâine se ridică...
În alte timpuri întrupat,

La braț cu noua mea făptură,
Venind din minus infinit,
Eu șterg păcatul omenirii
Ce-n nopți târzii te-a zămislit.

În lupte aprige prin lume
Cu 'cela ce m-a ruinat,
Câștig, căci pruncu-i arma care
Spre transcendent m-a înălțat.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook