Stihuri de noapte
Teama de somnul cu iz de tămâie
suie-n volute cioplite în pripă.
Zorii se sting. La hotarele vremii,
vântul buimac mi se zbate-n arípă.
Nimeni nu știe câte talazuri
cad la tribord pe trupul-epavă.
Vin mai aproape păsări de pradă,
carnea să-nșface, fără zăbavă.
Liniști adânci. La hotarele vremii,
lauri râvniți sunt metafore calpe.
Stihuri de noapte poemele mele,
seci amăgiri, aruncați-le-n ape.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre metafore
- poezii despre graniță
- poezii despre frică
Citate similare
Strălucirea vremii se regăsește în inimile florilor Sufletele lor sunt aproape perfecte, cioplite parcă din stelele născătoare de îngeri.
Camelia Oprița în Povestiri cu tâlc de copil (29 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre îngeri
- citate de Camelia Oprița despre îngeri
- citate despre suflet
- citate de Camelia Oprița despre suflet
- citate despre stele
- citate de Camelia Oprița despre stele
- citate despre perfecțiune
- citate de Camelia Oprița despre perfecțiune
- citate despre naștere
- citate de Camelia Oprița despre naștere
- citate despre inimă
- citate de Camelia Oprița despre inimă
- citate despre flori
- citate de Camelia Oprița despre flori
Cuvintele mele...
Cuvintele mele,
măiastre păsări călătoare
ce migrează continuu,
arătând, cu precizie astronomică,
doar nordul...
Vă asigur, cu multă ardoare,
că nu sunt mai reci ca gheața,
nici mai pufoase ca zăpada
cuvintele mele,
dar, pe unde zboară ele,
peste ape și munți,
în urma lor,
rămân în văzduh,
ireale,
cioplite pentru eternitate,
preafrumoasele aurore boreale...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre păsările călătoare, poezii despre munți, poezii despre gheață, poezii despre cuvinte, poezii despre astronomie sau poezii despre asigurări
Adu-ți aminte!
Mai dă-mi să beau ambrozii
ne'ncepute,
nu-mi cânte încă
marșul de plecare,
Adu-ți aminte!
Mâine, în volute,
vor arde ruguri,
viselor fanare.
Prologul, nu l-am scris,
iar Demiurgul
împarte brume lacome-n livezi.
Adu-ți aminte!
N-am cuprins amurgul
cu palmele
rănite de zăpezi.
În galben doarme firea,
prea învinsă
de noaptea
cu mirosuri de tămâie...
Adu-ți aminte!
Sunt cărarea ninsă,
cerșind la porți lumina.
Să-mi rămâie...
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre ninsoare, poezii despre muzică sau poezii despre galben
Amăgiri
Spre mine mă deschid ca o floare.
Mă ninge solemn cu amăgiri albastre.
Pașii de tină i-am afundat în lumină,
I-am ars cu un gând fugar.
Diminețile mele se deschid în mii de petale
Și cad, cad, peste mine, zăpezi nesfârșite, nelămurite.
Și ce dacă geana zării s-a încruntat îmbufnată?
Pe marginea sufletului i-am dat loc de popas
Unei păsări albastre.
poezie de Magdalena Hărăbor din revista "Arcade", nr. 3 (septembrie 2015)
Adăugat de Magdalena Hărăbor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre gânduri, poezii despre flori, poezii despre dimineață sau poezii despre albastru
Câte
Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?
Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Și dorințe infinite
Câte, oare sunt în ele?
Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Și decizii mai greșite
Câte sunt și nu au leac?
Câte răutăți sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?
Câte zile nesfârșite
Numără un om la care,
Viața este pe sfârșite
Câte, când speranța-i moare?
Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?
Câte clipe trec în viață,
Fără ură și minciună
Ce-ți fac inima de gheață
Câte, nimeni n-o să spună?
Câte speranțe deșarte
Are cel care greșește,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căiește?
Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???
Câte omul pătimește
Într-o viață din trufie?
Multe și-l nemulțumește
Câte, nimeni n-o să știe!
Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?
Câte zile are omul?
Câte zile are-n viață?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranță!?
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre greșeli, poezii despre stele, poezii despre sfârșit sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gânduri de Crăciun
Cad din cer atât de singuri
Fulgii peste-al meu Crăciun,
Se așează peste muguri
De tăceri care îngân
E doar liniște, Crăciunul,
Ce-a intrat în casa mea,
El cu mine fac tot unul,
Adunat cu vremea sa.
Cad din cer stele de noapte,
Nu prea multe doua, trei,
Sunt răzlețe și sunt toate
Ale mele și-au văpăi.
Cad așa, însingurate,
Întind mâna să le prind,
Sunt prea sus și sunt departe,
Cad arzând și-apoi se sting.
Caut prin casă și cotloane
Poate mai e cineva,
E-o lumină ce nu doarme,
A trimis-o luna mea.
Cad din cer atât de singuri
Fulgii care m-au albit,
Câte toamne, câte geruri,
Doamne, singur-am trecut.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre mâini sau poezii despre muguri
Urgii dezlănțuite
mi-e greu să lupt cu a vremii stihii
când toate rugăciunile se pierd în vânt
grindina îmi strivește zorii liliachii
cerul se dezlănțuie fără cuvânt.
lumini angelice tremură pe tichii
am uitat cum e să-mi iau avânt
spre fericire-urgiile dansează pe muchii
și nu mai știu care e rostul sfânt.
genunile își cască ochii fistichii
suspină în noapte visul înfrânt
ca un copac numai scoarță și așchii
smuls din rădăcini căzut la pământ.
mi-e greu să lupt cu a vremii stihii
și toate rugăciunile se pierd în vânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre înfrângere, poezii despre uitare, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie sau poezii despre prăpăstii
Romanța florilor de tei
miroznele
cu porți deschise mierii
mânate-n cuib de viespi
din flori de tei
se prăvălesc atavic
pe alei
și-n miezul dulce
de harbuz
al verii
mocnită-n zodii
respirând tămâie
pe-obrazul vremii
clipa-i chihlimbar
romanță clocotind
de dor
și jar
alunecând
în galben de gutâie
te vei sfinți
cu miezul dulce-al verii
mânat în cuib de viespi
din flori de tei
din fagure de stuf
dacă le bei
miroznele
cu porți deschise mierii
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre vară, poezii despre tei, poezii despre miere sau poezii despre dor
Rațele albe
Ascult vântul cum piaptănă pomii
ca pe niște copii ciufuliți,
și mi-e dor de sălciile noastre stinghere
de pe malul pârâului cu apă puțină,
de orele după amiezelor noastre
tulburate de măcăitul rațelor albe.
Stăteam pe două pietroaie din cremene
lustruite de ape, de trecerea vremii.
Ochii mei erau triști, ochii tăi erau plânși.
Ne priveam pierduți,
ca doi orbi în biserică într-o noapte de denii.
Trenul tău pleca mâine dimineață,
trenul meu încă nu sosise, dar știam amândoi:
N-o să ne mai întâlnim niciodată.
Viața ne va rotunji, ne va lustrui,
și ne vom rostogoli pe cărările ei
cu semnele de circulație stricate.
Sălciile noastre stinghere
vor unbri alți ochi, alte priviri,
pietrele noastre din cremene,
lustruite de ape, de trecerea vremii, rațele albe,
vor fi martorele altor despărțiri,
și doar aducerea aminte și vântul serii,
undeva departe, departe,
vor dăinui.
poezie de Dan David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rațe, poezii despre apă, poezii despre tristețe, poezii despre trenuri sau poezii despre seară
Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas
Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas
Ce numai el scurtează mizeria umană,
Cu-atât văd ce grăbit e al vremii ager pas -
Și să mai sper în vreme e amăgire vană.
Spun gândurilor mele: Curând se va topi
Ca neaua huma aspră a trupului. Nu mult
Răstimp de-ale iubirii de-acum vom mai vorbi,
Căci vine potolirea simțirii în tumult.
Cu trupul deodată, speranța se va duce
- Ea care-atât ne-ndeamnă iluzii să nutrim -
Și lacrima, și râsul, și teama, și mânia.
E limpede cum printre păcatele năuce
Și sterpe, regăsită se nalță omenia.
Și cum ades zădarnic oftăm și suferim!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre râs, poezii despre iubire, citate de Petrarca despre iubire, citate de Petrarca despre gânduri, citate de Petrarca despre frică sau poezii despre ceas
Senin de iarna
Împăcare
Spre tine vin, în palme cresc frunze de măslin.
Prevestire
Nu-nchide ochiul, iarna oricum va fi să vină.
Sunt
Sunt pradă clipei tandre și rod mustind miresme.
Iluzie
Corăbii duc povara cărărilor pierdute.
Nostalgie
Se-ntorc din raiuri albe răzlețe amintiri.
Somn
Adormi la umbra vremii, desferecat de taine.
Pândă
La margine de drum, așteaptă-n van ciclopul.
Rugă
Mă iartă, Doamne, patimi se exilează-n vorbe.
Plecare
Zvârliți umbrar oglinzii, sunt gata să înviu.
Încotro?
Ard torțe la răspântii de dincolo de pod.
Sfârșit
M-am înnoptat, tăcerea respiră lângă mine.
Basm
Din vremuri adormite, vin cerbi cu stea în frunte.
Dorință
Visez la miezul dulce al versului de-o vară.
Zbor
S-a înserat, spre iarnă trec paseri de topaz.
Olfactivă
Miroase a miriști calde și a cuvânt blajin.
Amânare
Verlaine, în noaptea asta, iubite, n-om citi.
Alinare
Nu plânge, mâine poate voi scrie printre îngeri.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă sau poezii despre vinovăție
Pierderea vremii bune este maica și sămânța vremii rele.
citat celebru din Dimitrie Cantemir
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
privesc orizontul cum plânge
aici, între ape
lumina a răsărit sau poate a pierit
printre învolburate ape
s-a stins plângând printre șoapte...
pe țărm, vântul bate și bate
sălbatic în noapte
aici, peste ape
corăbii vin sau pleacă, pe ape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre marină
Atatea...
Atâtea ape pier și nu se-ntorc
Să vadă pieptul muntelui cum storc,
Mocnind în zbucium - aprigă chemare -
Ca-n primul tremur - prima sărutare -
Atâtea frunze cad, codrul rărindu-l
Să-l bată ploaia, vântul hăulindu-l,
Că mă descind când îl revăd tomnatic,
Atât de trist și-atât de singuratic;
Atâtea ceasuri bat stârnind minutul
Ca-n mine să-ntrevăd necunoscutul,
Incât mă leagă parcă un blestem
Să ies în noapte, veșnic să te chem.
Atâtea ape pier pe căi de ape...
Atâtea frunze cad tot mai aproape...
Atâtea ceasuri bat la căpătâi...
Doar tu rămâi ca-n clipa de întâi.
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre singurătate, poezii despre păduri sau poezii despre ploaie
Mai adânc decât marea în gânduri
Astăzi sunt mult mai iubit decât nisipul
nimeni nu vine pe plajele mele
aleargă doar caii sălbatici și vântul.
Visele se cazează în hoteluri de lux
prin gânduri îmi trec femei voalate
frumos desenate în laboratoarele nopții.
Nu mai rămâne cu mine-n cuvinte
decât gustul de viață-n semințe
ouă de păsări pe socluri de piatră
și cuiburi de stele în clipe de răgaz
cu poteci de lumină-n palme.
Sunt mult mai întregit cu tine
când se brăzdează fruntea cu roți
și-mi bat în tâmple clopotele serii,
sunt mult mai gol decât haosul vremii
mai adânc decât marea în gânduri.
Singurătatea mea ți-o las vamă
pentru un surâs care topește zăpezile
prin care alergăm bezmetici
către primăvara promisă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 iunie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă sau poezii despre promisiuni
Miroseai a înger la telefon
la flacăra cuvintelor se coace o prăjitură de albastru
tu devii literă și te scrii pe giulgiul singurătății mele
nicăieri e aproape o existență,
din pipă-mi ies vorbe de fum
pe o scară de la unu la minus o sută
poeții veacului trecut ingurgitează neființă
câte unul își mai vinde din agoniseala stihului
pentru un ceas adăugat
ornicul are limbi de moarte
înfipte definitiv în carnea vremii
toți vorbim în graiul timpului,
dănțuind pe muzica aceea
în sevraj de oase parcă
așteptându-te,
am fermentat cerneală și carnea pâine mi-am făcut-o
mă trimiteai către femeile facile,
ai zis că ești ocupată,
îți dai doctoratul în tenebre
eu țâșneam atunci din bezne fără lumină de împrumut,
în scânteiere proprie îmi aprindeam rugăciunea
trezind din somn pe Dumnezeu
uneori îmi așez în bagajul existențial plecarea
nu cunosc destinații
atâta doar că miroseai a înger la telefon
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre telefon
Eternitatea vremii
inexorabil,
sosește negura
precum un tigru
care se repede asupra prăzii.
umbra unei ape
înghițind pământul,
faleze cenușii
învolburate,
coame de dealuri în galop,
curge fără oprire istoria,
o altă mare lentă se deplasează
spre albie,
prăpăstii, munți, ghețari,
oscilează confuze, eterne,
ca niște talgere ale unei balanțe
pentru a-și găsi un nou echilibru.
secole-ntregi de civilizații,
efemere năluci în plasa timpului.
geografii fără substanță
se reașază pe alte galaxii,
în toarcerea vremii eterne.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (28 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre geografie, poezii despre tigri, poezii despre istorie, poezii despre civilizație sau poezii despre cenușă
Visul ca o pradă
Las visul pradă nopții,
În care-ai apărut,
Și ochilor adînci -
Să-ascundă-al tău sărut.
Ce mi l-ai dat în vis
Și mi-ai cerut dovezi,
Să jur că-i paradis,
Să cred că mă mai vezi.
Las visul pradă vremii,
Cînd noaptea mă-nfioară,
Și vreau să știu, aevea,
Ce gînduri te-mpresoară.
Las visul pradă zilei,
În care-mi reapari,
În umbre de scîntei
Mă retopesc, dispari.
Și nu te mai aprind
Cu focul meu, ușor,
E ziuă și mi-e teamă
Să pot să mor de dor.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre ochi sau poezii despre moarte
Îmi socot de-a lungul vremii, anii
Sub privirea lunii-înmugurite
Îmi socot de-a lungul vremii, anii,
Plouă stele, plouă mărgărite
Și-mi dau rest: cincizeci de-mpărtășanii...
Am cărat lumină-n, întuneric,
Într-un rotcol înțesat de visuri.
Chiar de nu întotdeauna sferic,
Drumul meu, rănit de înțelesuri-
M-a purtat, cuminte, zi și noapte
Printre taine-ascunse de pupile
Tu, m-ai mângâiat ades cu șoapte:
- Hai că poți! Mai poți, copile!
Rostul inimii a fost să bată,
Când menirea mi-am știut: iubirea
N-a fost chip să mintă, să se-abată,
Cât sangvinul mi-a-nfășat simțirea.
Sub nesomnul lunii-înmugurite
Maica mea, mi-a dăruit blajinul!
Curg de-atunci, în ape liniștite,
Precum, Tu, mi-ai înzestrat destinul!
Îmi socot de-a lungul vremii, anii
Doamne-ți, mulțumesc! De-mpărtășanii!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre mulțumire sau poezii despre mamă
Toate câte sunt
Toate câte sunt, sunt cam demult;
Și păsări și ape și ramuri
Toate se scurg în vad de tumult
Și-n urmă le vin alte neamuri.
Doamne, toate le văd și le cred
Și de toate ție îți pasă.
Dintre toate un lucru nu-ți cred
Că poți goni moartea din casă.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi