Mireasă scumpă, mire drag
Mireasă scumpă,
mire drag,
am vrut s-aștern și eu,
voioasă,
pe-al căsniciei voastre prag,
urarea cea mai călduroasă.
Și-am întrebat din zori
pe-oricine,
pe crini,
pe nuferi:
Ce să spun?
Ce gânduri bune să le-adun?
Și ce urări din zări senine?
Un trandafir
m-a agățat
și,
fără să mai dea binețe,
mi-a zis:
Urează FRUMUSEȚE!...
Pe vale,
firele de grâu,
crescute-n brazdele de plug,
mi-au zis:
Urează-le BELȘUG!
Să fie casa veșnic plină,
precum e sacul de făină.
Apoi,
în cale,
un bujor
cu chip aprins
mi-a zis:
Frate!
Ce vrea tot omul?
SĂNĂTATE!
Urează-le, așa zic eu,
să aibă chipul ca al meu!
Mai sus,
pe-o coastă,
un stejar
îmi zise grav:
Sunt de părere
să le urezi atât:
PUTERE!
Și-apoi,
din vița cea de vie,
doi strugurei chilimbarii
mi-au zis:
Urează
BUCURII!
Dar m-am oprit și la furnică.
Vreți să vă spun ce-a zis?
Mi-e frică...
A zis:
Urarea ta să fie
atâta numai:
HĂRNICIE!
Și cum stăteam așa pe gânduri...
(să spun cumva tot șiru-ntreg?...
sau numai una să aleg?...)
deodată,
mai de către seară,
doi porumbei
de nea
zburară
din ceru-albastru
către mine
când coborând în serpentine,
când iar urcând în joc duios.
Apoi veniră tot mai jos
și,
după cercuri fără număr,
s-au așezat încet pe umăr,
ca să-mi șoptească la ureche:
Am fost trimiși din Cer,
pereche,
cu-acest cuvânt
de la Isus:
Pentru mireasă,
pentru mire,
un singur lucru ai de spus:
IUBIRE!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urări
- poezii despre nuntă
- poezii despre văi
- poezii despre urechi
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sănătate
- poezii despre superlative
- poezii despre stejari
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Și-am zis
Și-am zis verde sălcioară
Și-am zis tu de mine tu
Și-am zis lacrima coboară
Și-ai zis "Poate îți păru'!"
Și cu sfinte și cu rele
Și cu capul meu pe cap
Printre geamuri și perdele
Am zis... iar ai înviat!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verde, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Frunză verde de albastru
Și-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
și-am zis pară de un măr,
minciună de adevăr,
și-am zis pasăre de pește,
descleștare de ce crește,
și secundă-am zis de oră,
curcubeu de auroră,
am zis os de un schelet,
am zis hoț de om întreg,
și privire-am zis de ochi
și că-i boală ce-i deochi.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
că am zis doar un cuvânt
despre întregul pământ,
și de bine-am zis de morți
și de șase-am zis la sorți,
și am zis unu de doi
și zăpadă de noroi,
și am vrut să fac cu gura
focul ce-l făcea arsura
că n-am fost trezit, că dorm
pe un cal cu șa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân' la șapte -
de la șapte pân' la zece
mi-a căzut o viață rece,
de la frunză pân' la umbră
mi-a căzut o viață dublă
ca pământul și cu lună,
noaptea când stau împreună.
Și-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
pe care mă țin călare
cu capul la cingătoare,
cu călcâiul la spinare
și cu ochiul în potcoave,
și cu inima-n silabe
de mă duc mări, mă duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza albă
de la floarea de zăpadă...
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
potcovit pe lună plină
cu miros de la sulcină,
înhămat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
și ținut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
că mi-a fost crescut pe umăr
de din doi în doi un număr,
tot din trei în trei o iarbă
și din patru-n patru-o salbă,
și din cinci în cinci un pom,
și din șase-n șase-un om.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
văd în față mov și verde,
coloarea care mă perde,
corcov văd cu veselie,
coloarea ce nu se știe,
mai aud și-un sunet sus
care nu a fost adus
în timpan de oameni vii,
în a fi și a nu fi,
când îmi cade umbră lungă
pe sub ochii grei cu pungă.
Și-am zis aripă de pene
ca să zbor cu ea prin vreme,
și-am zis măr ca să zic sâmburi,
și-am zis pom ca să zic scânduri,
și-am zis nord ca să zic suduri
și dulceață ca să sudui,
și-am zis inimă la piatră
și cântec la tot ce latră,
și potcoavă
la octavă,
și uscată la jilavă,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieraș de os,
din osul de la picior
care-mi cântă cu fior,
și din osul de la mână
fluierând o săptămână,
din osul de la arcadă
recea lumii acoladă
peste două oase mari
unde stau ochii polari.
Și-am cântat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncălecare pe-o șa,
pe o șa de cal măiastru,
foaie verde de albastru.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre muzică
- poezii despre zbor
- poezii despre noapte
- poezii despre frunze
- poezii despre creștere
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
Cea mai scumpă de pe lume
Spune-mi care mamă-anume
cea mai scumpă e pe lume?
Puii toți au zis de păsări,
zarzării au zis de zarzări,
peștișorii de peștoaică,
ursuleții de ursoaică,
șerpișorii de șerpoaică,
tigrișorii de tigroaică,
mânjii toți au zis de iepe,
firul cepii-a zis de cepe,
nucii toți au zis de nucă,
cucii toți au zis de cucă,
toți pisoii, de pisică,
iară eu, de-a mea mămică.
Orice mamă e anume
cea mai scumpă de pe lume!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre șerpi, poezii despre zarzări, poezii despre tigri, poezii despre pisici, poezii despre mamă, poezii despre cai, poezii despre urși sau poezii despre păsări
Doi îngeri
Ceva în astă seară m-a oprit
Din ceea ce îmi plăce să fac atunci cân am propriul meu timp,
Acela de-a scrie...
Și am schimbat vreo câteva șoapte
Care m-au pus pe gânduri în realitate.
Căci nu știam că mai există îngeri pe pământ.
I-am zis că încă nu ne cunoscusem,
Nu ne-am văzut...
A zis că este mult mai palpitant
Când urci pe ring, fără să -ți cunoști adversarul.
Atunci ai puterea de a-l învinge
Pe cel ce te va- nvinge.
Eu nu aveam nimic pregătit,
Până acum câteva secunde sau minute, i-am zis.
Când, totul se transformă în frică
Sau în iubire de cel necunoscut,
Strain, dar atât de cunoscut ție.
Dar totul s-a schimbat într-o secundă,
Simt că prind aripi și mă transform,
Chiar eu în ceea ce nu am crezut, ca poate exista. În om!
Căci omul însuși, este înger pe pământ, stăpân pe cuvânt,
Iar tu ești tot ceea ce vreau
Si eu sunt tot ceea ce vrei...
Te simt...
Eu bărbat și tu femeie - doi îngeri printre îngerii acei
Ce-mi bat în geam cu flori de azalee.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre secunde, poezii despre existență, poezii despre victorie, poezii despre schimbare, poezii despre realitate sau poezii despre minute
Copil de copac
Și mi-a zis copilul de copac, mi-a zis..
"Planteză-mă cu rădăcina-n sus
să pot crește cât mai jos în abis
cât mai jos, ca un arbore nor,
ca o ceață de crengi.. ca un vis..."
Și mi-a zis
și mi-a zis
și l-am privit în râdăcini
cu ochiul de pământuri șters
și l-am plantat în paradis
în vers, invers.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre copaci, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre rai, poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie sau poezii despre ochi
Acest dat
inexprimabilă mereu
în prepararea anevoioasă
o panică ne scoate din uitare
să ne amintim proiecția Lui când
o dată numai
misterios
s-a adunat subit
să fim atât cât să nu scăpăm de El
a zis
să fie
o geografie cu noi cu tot
pierduți în toate formele de relief
(nedezgustați de propria îndestulare)
și profeți să nu ne fie urât
a zis
să fie
permanențe
și treptele să le urcăm fără să fim văzuți
iar la ultima să nu ne fie frică
a zis
(și L-am ascultat și n-am tulburat pe nimeni)
să avem
pământ bun cât să miroase aerul a pământ reavăn
și frunza să fie verde și multă câtă
să ne apere de ploi
a zis
să avem Cerul Lui
și să mai fie de la El un plus
în ordinea neamului Fiecare să fie parte din
Patria binecuvântată
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre ploaie, poezii despre patrie, poezii despre panică, poezii despre geografie, poezii despre frică sau poezii despre apărare
Chemarea
M-am dus în fața Lui și am zis..
"Doamne... Tu ești?"
Iar El mi-a zis
"Du-te înapoi!"
Și m-am dus!
Apoi a venit El și mi-a zis
"Doamne.. Tu ești?"
și eu i-am zis
"Nu Doamne... Nu!"
Și El mi-a zis
"Păi vezi!
Dacă spuneai du-te înapoi
Mă duceam...
Mă duceam!"
Și nu m-am mai dus!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec indiferent
Și-am zis verde fir de piatră
S-a dus sîngele din vatră
Din palate țigănești
Cîini metaliferi mă latră
Și-am zis verde de granit
M-am ferit cît m-am ferit
Dar tot m-a lovit în creștet
Praful de meteorit
Și-am zis verde mîță neagră
O femeie să-nțeleagă
Demonii ce zac în mine
Mi-aș trăi viața întreagă
Și-am zis verde pui de cioară
Nu e loc să nu mă doară
Și cad frunze verzi din mine
Dar nu se grăbesc să moară
poezie de Liviu Nanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre palate, poezii despre negru, poezii despre moarte, poezii despre meteoriți sau poezii despre femei
* * *
Mama dimineață a zis că pleacă la vot!
Eu am întrebat-o de ce?
Ea a zis că la primărie se uită dacă ai votat
Eu am zis de ce?
Ea mi-a zis...
Fiindcâ toți de la primărie când mor
tot la preot ajung...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre religie sau poezii despre dimineață
Darurile vieții
De unde era sa stiu
Ca viața n-are meniu
Și ca nu poti comanda
Altceva decât vrea ea?
Ca n-as sta la masa milei
Să aștept meniul zilei,
Ci aș fi ales din toate
Numai lucruri rafinate.
N-as fi stat ca la pomană
Sa-mi dea un colac si-o zeama...,
De-mi dădea ce mi-am dorit,
Toate mi le-as fi plătit.
Știu că i-as fi comandat
Mai multe decât mi-a dat!
Nu mi-aș fi dorit belele,
Nicicând n-am poftit la ele.
Imi doream, de pofta bună
Soare ziua, noaptea-lună,
Si plimbari pe-un car de stele,
Eu și visurile mele.
Așadar, ca de-nceput
Niște minte de-am cerut,
Ea mi-o dete la antreu...,
(Multumesc lui Dumnezeu!)
Dupa ce i-am cerut minte
Am vrut niste simțăminte,
Dar sa nu îmi fac păcat,
Că și dintr-alea mi-a dat.
Iar după ce m-a servit
Zic: atâta am primit?
M-a-ntrebat: "nu ți-e de-ajuns?
Uite ce mult ți-am adus!"
M-a-ntrebat cum de cutez,
Ca nu-i bufet suedez?!
Mă uitam tristă la alții,
Că-i vedeam p-ăia bogații
Cum luau fără rușine
Chiar de nu li se cuvine.
Luau tot ce apucau
Și în traistă-și indesau,
Numai eu stăteam timidă,
La un colț, într-o firida.
Așteptam ospătărița
Ca să vină cu tăvița
Și pe ea cu toate cele
Care erau ale mele.
În restaurantul vieții
Ii priveam pe indrăzneții
Ce luau fără rușine
Și nu așteptau ca mine.
Dac-aș fi avut tupeu
M-aș fi dus să-mi iau și eu,
Dar am zis că nu-i frumos
Să fiu omul pofticios,
Fiindcă-i rău și e păcat...,
Și-am tot stat și-am așteptat.
Din bun simț și cu rușine
Așteptat-am mult și bine,
C-alții-n față s-au băgat
Și-au luat pe apucat.
Viață, nu m-am lăcomit,
As fi vrut să fi primit
Dragoste și sănătate
Lângă niște bunătate.
Aș fi vrut să am norocul
Sa imi pot alege locul
Unde sa traiesc in pace
Dar nu m-ai lasat..., nu-mi place!
Vrut-am omul meu sortit
Care să mă fi iubit,
Cu care să-mi fac eu casă,
Dar mi-ai zis: nu fi scârboasă.
Că daca nu ești cuminte
O să-ți iau nițel din minte
Și-atunci o să vad ce faci,
Că-n prostie o sa zaci!
Eu m-am ridicat plângând
C-aveam sufletul flămând
Și mi-aș fi dorit mai multe,
Dar n-a vrut să mai asculte.
Mi-a zis ca așa e-n viață,
Nu ne targuim, nu-i piață!
Și mi-a zis că ce mi-a dat
Este pentr-un om bogat
Dacă știu să-mi folosesc
Harul meu dumnezeiesc.
Când mi-a zis că o insult
De-ndrăznesc să cer mai mult,
Tare fost-am rușinată
Căci mi-a zis că sunt ingrată
Că nu-s recunoscătoare
C-o jignesc și că o doare.
După ce m-a gâlcevit
Ah, cum m-am mai înroșit,
Fiindcă știu c-avea dreptate:
De am minte, am de toate!
Mi-a dat ce-i mai important
Fără sa-i dau vreun talant
Si-apoi după ce m-am mai gandit,
Am plecat si-am mulțumit!
poezie de Florentina Mitrică (29 iunie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre iubire, poezii despre dorințe, poezii despre bogăție, poezii despre vinovăție sau poezii despre tristețe
Când singur
Când singur iar mă revăd
Și trece curând al meu nume,
Și-atâtea sperări...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!
Când inspirată de evocări
Mai crezi în câteva glume
Sau al beției mister...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!
Și când, aproape, nimic nu mai ești,
Când cauți că orice renume,
De-acum e târziu...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!
poezie celebră de George Bacovia din Comedii în fond (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre gânduri, citate de George Bacovia despre gânduri sau poezii despre celebritate
Superstiții
Mi-a zis un prieten că nu crede
în ele
în superstiții
băiat deștept mi-am spus
ăsta știe ce vrea de la viață,
l-am întrebat dacă e bogat
un om atât de pragmatic
ca el
așa ar trebui să fie
bogat,
iar el mi-a spus că a fost sărac toată viața.
La dracu
mi-am zis
nici nu o să fii bogat
doar nu o să începi de acum să crezi
în superstiții.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre sărăcie, poezii despre superstiții, poezii despre prietenie sau poezii despre inteligență
Cine este Albulescu ăsta? Este evreu, nu? Nu, domne, ta-su este Vasile Albulescu, dirijor la fanfara militară, mă-sa este catolică. Păi lucrurile stau așa: pe mine tata a zis să mă boteze ca pe tac-su. Și a spus Albulescu Iorgu și așa s-au făcut toate actele. În cristelniță când m-a băgat am avut fericit un naș, a fost generalul Constantin Vasile și în cristelniță m-a băgat: "se botează robul lui Dumnezeu Vasile!" Maică-mea a tăcut din gură și nu a zis nimic, dar când am început să ne înțelegem, mi-a zis Mircea. Cine a fost Mircea, firește că nu știu, dar ea a vrut ca în casă să poată să strige Mircea cu o autorizație. Asta a fost povestea cu numele meu.
citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tată, citate despre început, citate despre tăcere, citate despre religie, citate despre gură, citate despre fericire, citate despre catolicism, citate despre botez sau citate despre armată
E luni
plec în oraș
iubito
mi-ai zis
plec să cumpăr fleacuri
așa cum pleacă toți bărbații
ce-mi aduci
ce-mi aduci
te-am întrebat
iar tu mi-ai zis c-o să-mi cumperi un măr
unul atât de mare
încât o să putem mușca amândoi din el
eu
de aici
de la marginea lumii
tu
de acolo
din orașul fără poeți
un măr
ai zis
dacă tot am fost izgoniți din Rai
și trăim ca două linii paralele
poate că mărul acela
e punctul nostru aruncat la infinit
nu
nu
te-am rugat
nu vreau un măr
nu vreau să mai gust nici o pierdere
eu vreau
să te aduci
pe tine
înapoi
întreg
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre mere sau poezii despre infinit
Frunza verde de albastru
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora,
am zis os de un schelet,
am zis hot de om întreg,
si privire-am zis de ochi
si ca-i boala ce-i deochi.
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
ca am zis doar un cuvânt
despre întregul pamânt,
si de bine-am zis de morti
si de sase-am zis la sorti,
si am zis unu de doi
si zapada de noroi,
si am vrut sa fac cu gura
focul ce-l facea arsura
ca n-am fost trezit, ca dorm
pe un cal cu sa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân' la sapte -
de la sapte pân' la zece
mi-a cazut o viata rece,
de la frunza pân' la umbra
mi-a cazut o viata dubla
ca pamântul si cu luna,
noaptea când stau împreuna.
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
pe care ma tin calare
cu capul la cingatoare,
cu calcâiul la spinare
si cu ochiul în potcoave,
si cu inima-n silabe
de ma duc mari, ma duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza alba
de la floarea de zapada...
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
potcovit pe luna plina
cu miros de la sulcina,
înhamat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
si tinut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
ca mi-a fost crescut pe umar
de din doi în doi un numar,
tot din trei în trei o iarba
si din patru-n patru-o salba,
si din cinci în cinci un pom,
si din sase-n sase-un om.
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
vad în fata mov si verde,
coloarea care ma perde,
corcov vad cu veselie,
coloarea ce nu se stie,
mai aud si-un sunet sus
care nu a fost adus
în timpan de oameni vii,
în a fi si a nu fi,
când îmi cade umbra lunga
pe sub ochii grei cu punga.
Si-am zis aripa de pene
ca sa zbor cu ea prin vreme,
si-am zis mar ca sa zic sâmburi,
si-am zis pom ca sa zic scânduri,
si-am zis nord ca sa zic suduri
si dulceata ca sa sudui,
si-am zis inima la piatra
si cântec la tot ce latra,
si potcoava
la octava,
si uscata la jilava,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieras de os,
din osul de la picior
care-mi cânta cu fior,
si din osul de la mâna
fluierând o saptamâna,
din osul de la arcada
recea lumii acolada
peste doua oase mari
unde stau ochii polari.
Si-am cântat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncalecare pe-o sa,
pe o sa de cal maiastru,
foaie verde de albastru.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sunet, poezii despre somn sau poezii despre picioare
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre trecut, poezii despre supărare, poezii despre prostie sau poezii despre plâns
M-a vizitat Iisus
Astă noapte, m-a vizitat Iisus,
m-a mângâiat părintește
apoi m-a certat ușor,
până când sentimentul
de dulce vinovăție
s-a scurs printr-o lacrimă.
Te-am vizitat noaptea, mi-a zis,
când esti singur,
fără femeie,
carte
și sticla cu vin,
asemeni poetului.
Doamne, i-am zis,
cartea și sticla cu vin,
sunt pentru mâine,
dar femeia e lângă mine,
uite cum îmi țese
vis după vis!
poezie de Ion Țoanță din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre viitor, poezii despre creștinism sau poezii despre ceartă
La oglindă
Azi am să-ncrestez în grindă -
Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puișorul,
Și-am închis ușa la tindă
Cu zăvorul.
Iată-mă! Tot eu cea veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Și ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Și la ureche
Uite-o floare.
Asta-s eu! Și sunt voinică!
Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite, zău, acum iau seama
Că-mi stă bine-n cap năframa
Și ce fată frumușică
Are mama!
Mă gândeam eu că-s frumoasă!
Dar cum nu! Și mama-mi coasă
Șorț cu flori, minune mare -
Nu-s eu fată ca oricare:
Mama poate fi făloasă
Că mă are.
Știi ce-a zis și ieri la vie?
A zis: "Ce-mi tot spun ei mie!
Am și eu numai o fată,
Și n-o dau să fie dată;
Cui o dau voiesc să-mi fie
Om odată".
Mai știu eu! Și-așa se poate!
Multe știu, dar nu știu toate.
Mama-mi dă învățătură
Cum se țese-o pânzătură,
Nu cum stau cei dragi de vorbă
Gură-n gură.
N-am să țes doar viața-ntreagă!
Lasí să văd și cum să leagă
Dragostea dar știu eu bine!
Din frumos ce-l placi ea vine -
Hai, mă prind feciorii dragă
Și pe mine!
Că-s subțire! Să mă frângă
Cine-i om, cu mâna stângă!
Dar așa te place dorul:
Subțirea, cu binișorul
Când te strânge el, să-ți strângă
Tot trupșorul.
Brațul drept dacă-l întinde
Roată peste brâu te prinde
Și te-ntreabă: "Dragă, strângu-l?
Și tu-l cerți, dar el, nătângul,
Ca răspuns te mai cuprinde
Și cu stângul.
Iar de-ți cere și-o guriță -
Doamne! Cine-i la portiță?
Om să fie? Nu e cine!
Hai, e vântul! Uite-mi vine
Să văd oare cu cosiță
Sta-mi-ar bine?
O, că-mi stă mie-n tot felul!
Să mă port cu-ncetinelul:
Uite salbă, brâu, și toate!
Și cosițe cumpărate,
Stai, să-nchei și testemelul
Pe la spate.
Uite ce bujor de fată -
Stai să te sărut o dată!
Tu mă poți, oglindă, spune!
Ei, tu doară nu te-i pune
Să mă spui! Tu ai, surată,
Gânduri bune.
De-ar ști mama! Vai, să știe
Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!
D-apoi! N-am să fiu tot fată,
Voi fi și nevast-odată:
Lasí să văd cât e de bine
Măritată.
Că mi-a spus bunica mie
Că nevasta una știe
Mai mult decât fata, juna,
Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna -
Și mă mir eu ce-o să fie
Asta una!
Brâu-i pus! Acum, din ladă
Mai ieu șorțu! O să-mi șadă
Fată cum îmi stă nevastă...
Aolio! Mama-n ogradă!
Era gata să mă vadă
Pe fereastă.
Ce să fac? Unde-mi stă capul?
Grabnic, hai să-nchid dulapul
Să mă port să nu mă prindă.
Salbă jos! Și-n cui oglindă!
Ce-am uitat? Închisă ușa
De la tindă.
Intră-n casă? O, ba bine,
Și-a găsit niște vecine,
Stă la sfat... toată-s văpaie!
Junghiul peste piept mă taie;
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce bătaie!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre păr, poezii despre gură, poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre căsătorie, poezii despre învățătură, poezii despre vânt sau poezii despre vecini
Progresia Sfintei Treimi
Când nu mai am inspirație să scriu,
Ce-ar mai fi de zis?
Mă gândesc la ce nu s-a mai gândit nimeni.
De pildă, când a zis Dumnezeu să fie lumină,
Lumina s-a făcut singură.
Ce, te gândeai c-a scăpărat El?!
I-a lăsat omului să descopere scânteia
În sine.
De fapt, cred că la început
Lumina era dintr-o bucată,
Clară ca bună ziua,
Fără foc întrânsa. Numai pentru ochi;
Reglată bine, tot, treabă, rost...
Curată.
Până a intrat în cârdășie cu focul
Și-a-nceput să ardă, știu fetele cum e...
Mă mai gândesc la faptul că, la început,
Și omul a fost făcut dintr-o bucată,
Căci l-a făcut Dumnezeu bărbat și femeie,
Nu doar una sau doar altul, ce mai una, alta!?
L-a-mpărțit pe om în două, să nu fie singur
La Părinte.
Când a văzut ce prostie a făcut, a zis:
Bă, ăștia sunt ca oile: după una sar toate în baltă!
A deschis poarta staulului și ne-a dat drumul
Pe drumuri, la înmulțire.
Parcă-L văd ținându-se greu după noi,
Ca un păstor bătrân
După miliarde...
Iar Ei,
Doar Trei.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre foc, poezii despre început, poezii despre oi, poezii despre fete sau poezii despre femei și bărbați
Adevărul despre scosul la tablă
când m-am trezit cu o grămadă de furnici scobindu-mi palmele
nu am presupus că am murit
mi-am zis că am fost uitat undeva prin univers
și ajuns din urmă
mi-am scuturat puternic tot corpul
ajutat de un păpușar
și furnicile au dispărut
puf! puf!
hai
ridică-te și ieși
este extraordinar de frumos afară! mi-am zis ascuns printre amintirile
așezate în cutiile pentru mutat
m-am trezit la tablă
cu învățătoarea din clasele I-IV că-mi spune
cum o să faci sex cu iubita ta?
am început să îi spun definiția substantivului
derutat fiind de situație
dar ea mi-a repetat întrebarea
dar ea mi-a repetat întrebarea
dar ea mi-a repetat întrebarea
de frică sau de rușine
am început să cresc și să mă micșorez
până am rămas la o statură imensă
eram deasupra lumii și îmi era frig
cu cele două bucăți de cremene păstrate în buzunar
încă din tabăra aceea
am început să aprind o grămadă de vreascuri
dar am făcut doar să îi umplu pe cei de jos cu praf
și să îi sperii cu fulgerele mele idioate
m-am oprit când prima furnică a ieșit de sub mânecă
a înaintat pe perfuzie
repede
cu viteza unui spermatozoid
și s-a oprit uitându-se înmărmurită
la doamna învățătoare
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățători, poezii despre furnici, poezii despre educație, poezii despre viteză, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre substantiv, poezii despre sperieturi sau poezii despre sex