Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Gâște sălbatice

Voi nu trebuie să fiți înțelegătoare.
Voi nu trebuie să mergeți în genunchi
o sută de mile prin deșert, pocăindu-vă.
Voi trebuie doar să permiteți animalului împăcat din trupul vostru
să iubească ceea ce-i place să iubească.
Vorbiți-mi despre disperările voastre și vă voi povesti despre ale mele.
Între timp, lumea merge înainte.
Între timp, peste șesuri verzi și peste sălciile prundului,
peste munți și peste râuri,
razele soarelui și stropii limpezi ai ploii traversează peisajul.
Între timp sus, în aerul rece, proaspăt și-albastru, gâștele sălbatice
se reîntorc în zbor la cuiburile lor.
Oricine ai fi, nu contează deloc cât de singur ești,
lumea se dezvăluie, în întregime, imaginației tale,
te strigă asemeni gâștelor sălbatice, pătrunzător și incitant –
mereu și fără contenire, semnalizându-ți locul
în marea familie a lucrurilor.

poezie de din Lucrarea visurilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Red Bird Paperback" de Mary Oliver este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 41.39 lei.

Citate similare

Viorel Birtu Pîrăianu

Adâncuri

tăcerea s-a culcat între șoapte
timpul coboară agale în vale
nimeni în cale
se scutură în zare petale de floare
stele-n fântâni
umbre se scurg în oglindă
pășesc peste ape
cu măști de oțel între pleoape
în palme adun lut milenar
focul arde în vatră
se coace și timpul rămas
mă așez între râuri
din care sorb cu sete
cerul uitat între ape
voi trezi în zori
când clipa se-ntoarce stele
și voi vâsli
spre țărmul umbrei mele
voi pleca în neființă
în dansul ploilor în noapte
și din adâncuri
reîntorc în ape

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-un timp anume

Într-un timp anume
voi pleca din viață.
Tu mă plângi lume
când inima-mi îngheață.

Când sufletu-mi aleargă
către nu știu unde,
O amintire vagă
pe pământ rămâne.

Ființă nedefinită,
urcată la cer,
Prin lumea împietrită,
voi rătăci stingher.

Găsindu-mi cândva locul
și eu voi împietri.
De sus, veghindu-mi corpul,
mereu voi străluci.

poezie de (9 noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Gândul tău

Voi pătrunde
În marea neagră
Din a ta privire
Un tărm tăcut,
Fără de fund.
Voi rătăci prin vise,
Gându-ți voi fura
Și ić voi purta
Prin lumea mea
Împodobit cu șoapte
De dragoste,
Și luciri de stele.
Îl voi ascunde
Ca pe o comoară
In a inimii cămară,
Să crească
Să dospească
În a iubirii flacără.
Îl voi lăsa apoi
Să curgă șuvoi,
În lacrimi sărate,
Adevărate perle,
Sidefate mărgăritare
Adunate toate,
Cu dorurile mele
Peste gene,
Pe visele mele,
Pe care-ți scriu poeme.
Cu lacrimi de iubire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Perfecte

voi lăsa de scris despre muieri,
Că-s acuzat că-i tema predilectă
A unei opere ce-ar fi perfectă,
De-ar fi și despre pomii fructiferi,

Despre albine, despre cai de rasă,
Despre pământ și despre univers;
Voi scrie despre stat și despre mers,
Iar despre țară, cât e de frumoasă...

Voi scrie despre ape, despre munți
Și despre holde strânse în grânare,
Voi face peste ape curgătoare,
Din versuri, sumedenie de punți,

Pe care voi dori trecut fiu,
Ca recompensă pentru fiecare
Poem compus pe teme novatoare,
La cele despre care nu mai scriu

Și care învechitu-s-au ca vinul,
Tot așteptând un gol să-și facă plinul.

poezie de din Luceafărul de dimineață (27 mai 2015)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Mareea

Trupul meu se culcă peste maree
Mîinile îmi adorm în mișcarea ei
sonoră, de mătase cosmică,
dirijată de aștri
și-mi pare că mareea va descrește spre tine
fruntea mea va odihni
pe stîncile fosforescente
ale coastelor tale
voi trezi
cu soarele crescut în părul meu,
privindu-mi trupul argintat,
de sirenă
cum încet se transformă,
gîndindu-mă că în lumea asta
voi fi gata merg pe cuțite
ca să te urmez
voi umbla sîngerînd peste cioburile solzilor
și peste scoicile
vărsate de val ca niște azime
topite în nisipul solar presărat
pe țărm din umărul tău.

poezie de
Adăugat de Anca Diana VasluianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutându-te

Când trist voi privi către tine
dintr-o nefirească, albită cumințenie
alege între a fi
oglinda mișcătoare
sau pragul peste care
sfios voi păși.

Peste puntea amiezii
învață-mă pășesc
asemeni victorioșilor,
numai tu,
îmi vii în toate ascuns,
nebănuind singurătatea ce m-a cuprins,
ades căutându-te.

poezie de din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta PasatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lebede sălbatice

Mi-am privit inima,-n timp ce lebede treceau spre sud,
Și ce-am văzut din ce nu mai văzusem – un străin?
Doar o întrebare în plus și una mai puțin:
Nimic pe măsura acelui zbor spre-o altă zare.
Inimă-obosită, pâlpâind ca o lumânare,
Casă fără aer, ușa-ți închid și plec spre alt destin.
Iar voi, lebede, treceți din nou peste oraș spre sud,
O, zburați din nou peste oraș, în lungi stoluri călătoare!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfântă ești natură...

Sfântă ești natură, în cartea vieții mele,
Ca o icoană veche, ca luna între stele.
Ca doina cusută pe ia țărănească,
Ca dragostea sfințită în casa părintească.
Ca bucuria vieții în suflet omenesc,
Ca razele de soare pe trupul pământesc.
Ca ploaia cea măruntă ce cade peste toate,
Ca holdele bogate și coapte peste noapte.
Ca armonia vieții pe strune de vioară.
Ca valsul primăverii pe coarde de chitară.
Ca dansul feciorelnic între ferestre mute,
Ca gândul înțelept cu fapte mult mai multe.
Ca părul cel mângâie cu dragoste zefirul.
Ca tinerețea în sân cu trandafirul.
Ca hărnicia zilei de toate aducătoare,
Ca înserarea nopții ce îmbie la visare.
Ca gerul iernii ce râde pe țurturii de gheață,
Ca soarele zâmbind în prag de dimineață.
Ca sfânta rugă în pragul adormirii,
Ca o recunoștință pe marea mulțumirii.
Sfântă ești natură, când fruntea mi-o mângâi,
Ai fost prima iubire, de mână mă ții,
Atât cât voi trăi, atât cât voi trăi.

poezie de (24 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfântă ești natură

Sfântă ești natură, în cartea vieții mele,
Ca o icoană veche, ca luna între stele.
Ca doina, cusută pe ia țărănească,
Ca dragostea sfințită, în casa părintească.
Ca bucuria vieții, în suflet omenesc,
Ca razele de soare, pe trupul pământesc.
Ca ploaia cea măruntă, ce cade peste toate,
Ca holdele bogate și coapte peste noapte.
Ca armonia vieții pe strune de vioară.
Ca valsul primăverii, pe coarde de chitară.
Ca dansul feciorelnic, între ferestre mute,
Ca gândul înțelept, cu fapte mult mai multe.
Ca părul cel mângâie cu dragoste zefirul,
Ca tinerețea, în sân cu trandafirul.
Ca hărnicia zilei, de toate aducătoare,
Ca înserarea nopții, ce îmbie la visare.
Ca gerul iernii, ce râde pe țurțurii de gheață,
Ca soarele zâmbind, în prag de dimineață.
Ca sfânta rugă în pragul adormirii,
Ca o recunoștință, pe marea mulțumirii.
Sfântă ești natură, când fruntea mi-o mângâi,
Ai fost prima iubire, de mână mă ții,
Atât cât voi trăi, atât cât voi trăi.

poezie de (24 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Elegie de sfârșit...

Bogdaproste șade că vină
Întuneric peste zi lumină
Lună peste soare arzător
Ce mai pleacă lumea în decor...

Stele peste razele rebele
Ultimă suflare peste cele
Ce adânc se-întunecă și zbor
Infinit lipsit de viitor...

Norii peste cer cer înseninat
Licărire cu.... ultimul plecat
Plâng și se revarsă-n voia lor
Lacrimi în amonte de izvor...

Ceață peste limpezirea-n zare
Fumul de tămâie lumânare
Ce frumos aduse-s din topor
Între verbul a trăi și mor!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Voi iubi în tăcere...

Voi iubi în tăcere, voi striga nestrigând
Voi zbura în cădere și zâmbi-voi plângând
Și urla-voi la stele și sufla-mă-vor ape
Și spăla-mă-vor vânturi de iluzii deșarte
Și voi arde în ghețuri înghețând lângă ruguri
Voi bea vinuri din pietre ciugulite din struguri
Voi plana peste codri, voi pluti prin câmpie
Și voi râde de moarte, fir-ar naibii fie
Voi iubi bătrânețea-mi, tinerețea-mi urând-o
Pe la mijlocul verii voi porni cu colindul
Auzind doar cu ochiul și văzând cu urechea
Cioara albă pe ramuri - legănându-mi tristețea
Voi ajunge la tine străbătând Universuri
Zgribulit ca un câine și cu mine doar versul
Și cu mine luceferi și galactici astrale
Ce le-arunc cu tandrețe
La picioarele tale
Voi iubi în tăcere, voi striga doar șoptind
Voi cădea în zburare și voi plânge zâmbind
Și sufla-mă-vor vânturi și-neca-mă-vor ape
În spumoase adâncuri de iluzii deșarte
Între mine și tine - doar speranțe și vise
Între tine și mine - doar zăvoare închise
Între mine și tine - doar troiene de vreme
Adorare în taină și nescrise poeme
Între mine și tine - obiceiuri și datini
Între mine și tine - generații de patimi
Între mine și tine - doar chemările mele
Ș-ale tale surâse - arogante și grele
Voi pleca de la tine suferind în tăcere
Resemnându-mă iarăși cu destinele mele
Împletite din clipe ce vor toarce decenii
Rămânea-vei icoană dispărutului geniu...
Rămânea-vei, iubito, pur și simplu femeie
Doar cu ochiul furând nebuloase lactee
Și doar glasul vibrându-ți recitând din poeme
Pentru tine culese prin livezile vremii
Și în nopți fără lună căuta-vei privirea-mi
Prin adânc de galactici să-ți alini nostalgia
Încercând a-nțelege că o simplă femeie
Cum din stea printre stele ai rămas doar scânteie...

poezie de (26 februarie 2011)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Eu voi muri definitiv, odată

Eu voi muri definitiv, odată
nu-mi fac iluzii, știu că voi muri,
făptură mea va fi decapitată
de ghilotina clipei într-o zi

Iar trupul meu ca o statuie greacă
turnat în bronz și stele din înalt
prin pietre mari de moară o să treacă
strivit între un veac și celălalt

Și peste locul meu de-ngropăciune
vor răsări civilizații noi
zvon de ospețe dulci o să răsune

Și când le-o fi orgia mai în toi
le voi striga de dincolo de lume:
veți fi ca mine, eu am fost ca voi!

poezie celebră de
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Când

Când toate drumurile se vor sfârși,
Eu însumi voi deveni drum
Pe care trec caii somnului
De la răsărit la apus.

Când toate podurile se vor dărâma,
Eu însumi voi deveni pod
Peste care trec stelele
Apele somnului.

Când viața și moartea vor fi totuna,
Eu voi rămâne singur,
Să zidesc în cuvinte
Muntele sfânt.

Când ziua și noaptea vor disparea
Cu perechi de luceferi din univers,
voi chema pe toți cu daruri
Să prelungim timpul.

Când nimic nu va mai fi de făcut
Și va veni potopul
Eu voi construi arca,
O voi umple cu ce-i viu și se îneacă.

Voi o să râdeți și mă veți batjocori,
N-am timp muntele sfânt așteaptă.
Când apele se vor retrage
Nu veți mai fi,
Lumea se va înmulți ca mai înainte.

poezie de (28 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Din vise

De azi, am hotărât că voi rămâne
Să-nving și toamna asta dintre noi,
Să-nlătur vântul rece care suflă
Între cuvinte, dragoste și ploi.

Și mi te-nchipui, când venind spre mine
Fără să-ți pese de va fi noroi,
Va trece toamna dintro clipă rece
Iar cartea vieții mele-ți va fi foi.

De azi am hotărât, mai bine toamnă,
Culori ce înverzesc peste un timp,
Dintr-un șuvoi de picuri de ploaie
Îți scriu miresme despre anotimp.

Dintre cuvinte, dragoste și viață,
De azi am hotărât, nu voi pleca,
Mi-e toamna anotimpul revenirii,
Din vise, eu nu pot ipoteca...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Vae soli

Te voi astepta, intr-o zi, sau intr-o noapte oarecare
Pentru ca sa vad daca mai pot sa am o preocupare,
Voi trece iar pe langa ape, si-n unda lor voi aparea,
Voi sta pe langa vreo ruina, va plange iar o cucuvea;
Pe urma, nu va mai fi timp voi fi uitatul muncitor;
Va fi si pentru mine lumea un fenomen intamplator
Despre iubire, cateodata, poate intr-o carte voi gasi,
Poate-n oglinda vreo albina compatimind se va lovi-
Plangand in zori cu fata in soare ma voi simti fara de rost,
Ma voi gandi la toata jalea poetilor care au fost
Un corb va trece peste casa si iarba ma va ingheta,
Orasul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va canta,
Sau toamna goala va dansa cu plete de grau si de vin
Astfel ca nu vor mai putea sa ne-ntreaca acei care vin...

poezie celebră de din volumul: Revista critică, București, iunie 1916
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

În plină pandemie de COVID-19, mai-marii BOR, între care mitropolitul Teofan*, au cerut anularea de către autorități a restricțiilor privind pelerinajul la Iași, la moaștele Sfintei Parascheva, pretinzând că "sfintele moaște sunt izvor de vindecare" (pamflet)

Vă spun că nu sunt un ateu
Și cred în bunul Dumnezeu,
Dar nu cred, cât timp pot discerne,
În ale voastre baliverne:

Povești cu moaște sfinte care
Sunt un izvor de vindecare,
Când noi la ele ne-nchinăm
Și-apoi, smeriți, le sărutăm.

De sunt izvor de vindecare,
Precum pretindeți cu-ngâmfare,
De ce nu mergeți prin spitale,
Să vindecați de grele boale?

Doar sărutând acele moaște,
Bolnavii toți, toți vor renaște
Și nu ne va mai trebui
Vrun medic când ne-om bolnăvi.

Precum a spus X teologul
Voi încălcați chiar Decalogul,
Cel adresat către evrei:
Să n-ai cumva alți dumnezei

Și să nu-ți faci vrun chip cioplit,
Nici chiar din aur făurit,
Și nici vreo înfățișare
A ce-i în cer și ce-i sub soare;

La idoli tu să nu te-nchini,
În fața lor să nu te-nclini,
Și nici lor să nu le slujești
Cât timp pe lume tu trăiești.

O, voi, păstori, cu-a voastră-orbire,
Voi duceți turma la pieire:
Cu aur, purpură, palavre,
Voi faceți idoli din cadavre.

Cum toată lumea azi cunoaște,
Hristos n-a vindecat cu moaște;
El ne-a-nvățat ‒ nu ne mirăm ‒
Doar Tatălui ne-nchinăm.

pamflet de din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 octombrie 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Un ultim text salvat din mâna adormită

Cum trece apa prin pământ fără să schimbe nimic
din fizionomia zonei geografice,
trec și eu printre voi, copiii mei neascultători,
dar nu vedeți că-n spatele oglinzii s-a născut
un deșert ce așteaptă o șoaptă de apă.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc dar cât o să mai pot
deschide fereastra exilului meu voluntar spre voi?

Cum umbra trece cu spaimă printre stejarii rotați
și nu tresare nici o frunză de emoția clipei
așa trec și eu printre voi, copii neascultători
și curați, dar nu vedeți că doar cenușa mea plutește
în aerul împovărat de cuvintele voastre.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc dar cât o să mai pot
încropi din șoaptele morților un paradis ce vă place?

Sunt simple lucrurile în această bibliotecă de carne
ce cu o sacră spaimă le percepem încet. Ne e teamă
doar să le numim. Când, înduioșați, vom trece peste
oarba uitare, tresărind din somnul nostru nesfânt,
zădărnicia ne va înghiți cu barbara ei superbie.
Voi vorbi, voi vorbi, voi vorbi dar cât pot fi mai înalt
decât universul vostru solitar, nepătruns și stufos?

poezie de din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "In aripi de gala" de Nicolae Sava este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.

Flori fara soarta

am pășit printre voi ca o umbră,
albe suflete între ziduri topindu-se încet.
știu pe toți, nebuni și cuminți,
știu durerea adusă în lume prin voi,
Îl știu pe Hristos răstignit
ca un capăt al tuturor, știute sau nu...
da, printre gratii ruginite privind
nu înțelegeți mai nimic,
vise încețoșate ce n-au știut tacă,
voi, cei dintâi între mințiți!

și cum îmi mai vorbiți de "dincolo",
privesc întotdeauna mirat și asta vă place,
cânt, cânt despre libertate,
adesea nu mă ascultați,
dar nu-i nimic, spuneți voi, nu-i nimic,
să nu te oprești din cântat...
și cum aș mai vrea să vă pot săruta lacrimile,
singurele grelele voastre cătușe
din lumea în care trăind
purtați în suflet cea mai neagră frică!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octavian Paler

Cândva, mi-am zis că la bătrânețe mă voi feri de patru gafe: 1.) Nu mă voi plânge că nu mai sunt tânăr. 2.) Nu voi da sfaturi nimănui. 3.) Nu voi invoca mereu experiența mea. 4.) Și nu voi povesti de o sută de ori același lucru.

în Autoportret într-o oglindă spartă (2004)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Față-n față cu marea când explodează primăvara

De mâine, voi fi un om fericit;
Spălând, spărgând lemne și călătorind în toată lumea.
De mâine, voi avea grijă de hrană și, mai ales, de legume,
Locuind într-o casă cu vedere la mare, cu flori de primăvară.
De mâine, voi scrie tuturor celor dragi,
Povestindu-le despre fericirea mea,
Despre ceea ce mi-a spus fulgerul fericirii,
O voi înmâna fiecăruia dintre ei.

Dați un nume cald fiecărui râu și fiecărui munte,
Străinilor, fiindcă vreau să fiți și voi, de asemenea, fericiți.
Fie -aveți un viitor minunat!
Fie ca iubirile voastre să vă devină soți și soții!
Fie s-aveți parte de fericire-n această lume trecătoare!

Eu vreau doar să stau față-n față cu marea când explodează primăvara.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook