Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Zi de Primăvară

Când vine iarăși primăvara
Natura anunță-a sa trezire
Din iarna-n lunga adormire,
Și de cu zori și până seara
Și-arată verdea întinerire.

Pornește seva din pământ,
Codrii cei triști înmuguresc,
În strai nou se primenesc,
Și prin al Domnului Cuvânt
Sub grija-I toate înverzesc.

Și pajiștea cea-ncântătoare
În fel de fel de specii multe,
Ea-ncepe ochii să-ți încânte
Și-ntinde fața-i către soare,
Sclipind de florile mărunte.

Un covor fin de nestemate
Ne-ncântă-a ochilor privire
Și ne trezesc din amorțire,
Și prin miresme parfumate
Ne-nveselesc întreaga fire.

Abia se-așteaptă întâlnirea
Atâtor flori, și lăcrămioare
În zumzet viu de aripioare,
Cu albinițe, vrând hrănirea
Sorbind, din fiecare floare.

Astfel strâng nectarul dulce
Ca să-l transforme în miere
Așa cum munca lor le cere,
În alergarea spre-a aduce,
Polen, izvorul viu de putere.

Așa se trece o zi întreagă
Cu-n du-te vino, neîncetat
Din zori de zi pân-la-nnoptat,
Mereu grăbind, ele aleargă
Și pun în faguri, rod bogat.

poezie de din Dor de veșnicii (1 martie 2007)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Glossă apicolă

Trudă iarăși la stupină,
Casnițele se așează.
Peste toate, o regină,
Zi și noapte este trează,
Fiecare locu-și are,
Rostul... și-n deplină pace,
Adună nectar din floare
Și pastură-n stupi va face.

Trudă iarăși la stupină,
Trec apicultori spre soare,
Prin oceane de lumină
Înspre mierea din ogoare.
Doici, celeste, sanitare,
Paznici, trântori, sacagii,
Toate au un rol sub soare,
Taină-n stupii aurii.

Casnițele se așează
Și culegătoare triste,
Peste câmp de flori dansează,
Vor pleca spre lumi de vise.
Pastoralului spectacol
Și trup și suflet ne unim,
Viața este un miracol!
Noi nu știm să o trăim.

Peste toate o regină,
Jurământul de-a conduce,
Cu nectar și cu lumină,
Familia să-și educe.
Despre rod și căpăceală,
Despre lăptișor de matcă,
Despre vremea de afară,
Despre secetă și apă.

Zi și noapte este trează,
Trudește, propolis pune,
Vrednic ramele fixează,
Rod bogat ca adune.
Zumzet viu butura este,
Trâtori nu-și mai știu menirea,
Stupul, scumpa lor poveste,
Ne aduce fericirea.

Fiecare locu-și are...
O cazarmă de iubire,
Amnar, lacrimă și miere,
Prinse-n nevăzute fire.
Diafragma limitează
Cuibul unui stup. Și iată,
Doar în patruzeci de zile,
Făptura cea înțeleaptă,
Trece-n marea adormire.

Rostul... și-n deplină pace,
Moartea și odihna sa
Este pilda care face
Omul, prisăcar ce vrea,
Dintr-un suflet de ocară,
Drod a fi, oprind dușmanii,
Suflet – clopot de aramă,
Trupu-mpovorat cu anii.

Adună nectar din floare!
Prigoriile oprește!
Lupii de albine, Doamne...
Viața stupului sortește!
Trec furnicile-n armate,
Vor prade stupul dulce.
Când regina e pe moarte,
Încotro s-o mai apuce?!

Și pastură-n stupi vor face,
Pâinea-n țăst brodat cu rame...
Mierea asta mult îmi place!
Aliment îi spunem, oare?!
Soare, floare și lumină,
Evantai de aripi moi...
Și la noi, ca în stupin㠖
Faguri plini și faguri goi.

Și pastură-n stupi va face,
Adună nectar din floare.
Rostul și-n deplină pace,
Fiecare locu-și are.
Zi și noapte este trează
Peste toate o regină.
Casnițele se așează,
Trudă iarăși la stupină.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Hai, vino,-i primăvară!...

Iubite,-i luna mai și-i liliacu-n floare
Mi-ai spus că ai vii după apus de soare
Când stelele răsar, pe boltă se adună,
ne plimbăm pe-alei în nopțile cu lună

M-am îmbrăcat în voaluri lila și te aștept
Să-ți simt căldura vocii și clocotul din piept
Tu -mi presori poteca cu flori de liliac,
Eu îți pun pe buze, pecete,... flori de mac...

Din cupa de lalele bem ca din potir
Nectarul fericirii, iar îngerii cu mir
Pe frunte să ne ungă a binecuvântare
Și să alunge dorul de-atâta așteptare!...

Parfumul de narcise, zambile și lalea
Să-nvăluie-n mister... iubiri de catifea...
Din albe flori de măr -mi pui pe cap cunună
Să-ți fiu regina nopții sau raza ta de lună

ne trezim din vise abia la ziuă-n zori
În cântece de mierlă și de privighetori...
Și greierii prin iarbă ne cânte la vioară
Iubite, dansăm!... Hai, vino,-i primăvară!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sanda Nicucie

Nu-i așa?

Când privești cum floricica dintre iernuri își revine
Și aleargă păsărica țopa~țop peste câmpii,
Nu-i așa că te încearcă fel de fel de bucurii
Și că-ți vine a pupa toate babele din mine?
Când se-aude cucuveaua ce te cheamă dintre vii
Unde strugurii-i visezi în butoaiele prea pline;
Nu-i așa că te apucă, nu-i așa, c-așa îți vine
Să m-alergi măcar o dată, ca apoi nu-ți revii?
Nu-i așa că-i beznă totul, nu-i așa că ai în minte
Gând gândești (deși nu prea), ochii mei scăpărători,
Ce, c-o singură privire aruncată spre veșminte
Fac zburde toate cele, înapoi și înainte
Ca-ntr-un joc pe dezbrăcate care ține până-n zori.
Nu- așa că nu prea poți mă vrei numai cu... minte?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între flori...

Ce frumos e când natura îmi dă viață
șiaduce într-o mare de visare,
cu flori multicolore apoi mă răsfață,
ca -mi lumineze ziua un nou răsărit de soare.

În fiecare zi viața frumos mi-aduce,
natura aproape ce o prețuiește
și florile înclinându-se la răscruce,
unde copacul din umbră mă privește.

Nu întotdeauna am această șansă,
am florile cu culorile în palma mea,
dar înțeleg și scurtez nu fie distanță,
prin grădina deasă cu flori mă plimb așa.

poezie de (2 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Ursei

Teiul

Teiul este o podoabă,
Considerat copacul sfânt,
În grădina publică, ogradă,
O mândrie pe pământ.

Statura lui așa rotundă,
Cu o coroană îmbelșugată,
Frunza verde conturată,
Florile parfum inundă.

Plouă în vremea lui cu flori
Galbene, roșii, pe alei,
Împarfumatele culori,
Florile sfinte de tei.

Din florile galbene și fine
Culeg polen harnice albine,
Îl poartă atent la ele,
Ca să-l transforme în miere.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au inflorit salcâmii

Roiuri de albine
Vin în zbor pe flori
Și un dans devine
Nuntă de cu zori.

Când salcâmul ține
Ramul cu alai,
Zumzet de albine
Cad pe flori de mai.

Nimenea nu știe
Decât Dumnezeu,
Că-i o simfonie
Tot salcâmul meu.

Cum regina cere,
Ele se încarcă
Cu polen și miere.
Fug să se întoarcă.

Când de prin zavoaie
Limbi de nori le udă,
Stropii reci de ploaie
Îmi tot fac în ciudă.

Speriate parcă
Fac câte-un desen,
Fug și nu-și încarcă
Sacii cu polen.

Norii ca de crom
Fac mereu perdele,
M-aș urca în pom
le țin umbrele.

Norii se răsfrâng,
Gâzele vin iară,
Candelabre plang
Picături de ceară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Va veni primăvara

Uite, mamă, iar va veni primăvara,
Și colțul ierbii va răsări pe glie;
Tu ai îmbătrânit și-ntotdeauna seara
Îl mai plângi pe tata, mort de-o veșnicie.

Căldura va țâșni și ea cât de curând,
Eu voi pleca, mai tai, încă, la vie;
Vântul mă va batjocorâ sfidând,
Berzele în cercuri, se vor aduna pe glie.

Câinele nostru mă va petrece în zori,
Oprindu-se mereu pe lângă garduri;
Am să strâng din lizieră, iarăși, viorele
Așa cum o făceam de-atâtea rânduri.

Eu trebuie merg din nou sub zare,
Unde mor ciocârliile, duios cântând;
Cu fața arsă și năucit ușor de soare
Și cu toate zările pe umeri, fluierând.

poezie de (8 martie 2009)
Adăugat de George PenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Azi...

Azi mi-am prins în păr fire de argint
Nu am multe toamne...(Ce frumos mă mint!)...
Am doar primăveri, în lila mă îmbrac,
Sunt în anotimpul florilor de mac

În zoritrezesc cu privighetori
Ciocârlia-mi urcă triluri pân' la nori...
Eu culeg din lan roșii flori de mac,
Spice și cicoare... cunună -mi fac

Cu privirea sus, dincolo de nori,
Iau din cer azurul și îl pun în flori
Și din albăstrele îmi fac un buchet,
Lângă ele pun un surâs discret...

Îmi pun la urechi cireșe- cercei
Și mă ninge vara cu floare de tei
Cu parfum de roze seara mă răsfăț
Să nu vină iarna!... Nu vreau îngheț!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îngerul domnului salvator

Visez la îngerul domnului salvator,
Ce are-un zâmbet pătrunzător,
Iar ochii îi are ca doi aștri,
Culoarea lor e a norilor albaștri.

Sper ca în zori e clipa-n care
Îngerul domnului din nou apare,
Sănătate-n trup și suflet -mi ofere,
Căci pentru el nu este o avere.

Gânduri multe și speranță-n suflet
Când de durere scapi din nou un urlet,
Vreau mai stau pe acest pământ,
Nu vreau flori și liniște ca în mormânt.

Să treacă zile noi și nopți cu vise,
Pe cer din nou vreau stelele aprinse,
Îngerul domnului lângă fereastră se așează
Și viața mea o are din nou în pază.

poezie de (12 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

Datinile noastre

Din doina care-a plâns în vremi la stâni,
Ori cântecul purtat prin graiul viu,
Din zori de zi și pânʼ la ceas târziu,
La hore strânși, la nunți sau la fântâni.

Din datini și-obiceiuri de români,
Mereu am învățat din tată-n fiu,
Așa le-am cunoscut de când mă știu,
Așa se petrecură din bătrâni.

Străbunii mei au scris o scumpă carte,
Cu datini moștenite din părinți,
Ca un izvor ce vine de departe,

Din lacrimi împletite-n suferinți,
S-avem de fericire astăzi parte
Și să-mplinim străvechile dorinți.

sonet de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte țări,
Peste oceane, peste mări.

Își lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Și pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi și noi în gândul lor,
Rămași ascunși, în lumea lor
Purtați prin crânguri neștiute,
În sufletele lor mărunte.

Și vor veni din nou la noi,
Să-și vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ochii se scaldă

Se dă zvon de înverzire ierburilor și frunzelor,
seva învierii vine pe raze calde de soare,
înfloresc toți copacii, îmbobocesc florile,
văd ademenite albinele de nectarul din corole,
ochii se scaldă-n miracolul
ale cărui taine-s greu de pătruns.

Mă simt alături de păsări un virtuos
al frumosului magic.

Asemeni lumii
sufletul meu se înalță
și flutură.

Pun în acord trăirile intense cu natura,
nu trebuie pierd nimic
din mișcare lăuntrică a clipelor grăbite
care sorb din mine câte o bucurie
și mi-o lasă fragedă,
să se înfiripe.

Dacă voi rupe prea multe file din calendar
salvati-mi primăvara în buzunare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Vino mâine

Vino cu-n sărut la mine,
Dimineața către zori,
Gândurile de ți-s pline
Și-mbrăcate în culori.

Lasă-ți bluza desfăcută
De-o privire... către sâni,
Mătăsoasă... și tăcută,
E păcat s-o tot amâni.

Te-nfășor... c-o adiere,
Te aprind cu un sărut,
Un alint și-o mângâiere
Dinspre clipe ce-au trecut.

Vino mâine... să-ți fiu soare
Strop de rouă și destin,
Patimă năucitoare
Și parfum... din flori de crin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zâna Primăvară (baladă primăverii)

ZÂNA PRIMĂVARĂ
(baladă primăverii)

Zâna Primăvară vine
Cu veșminte de petale.
Peste munți, văi și coline,
Așternând covor de floare.

Lăcrămioare de iubire
Așează-n mărgăritare,
Iar a cerului privire
Toarnă în flori de cicoare.

Cu privirea-i de smaralde
Umple câmpul cu verdeață,
Când dorul Soarelui arde
Păpădia-n dimineață.

Presară înmiresmare
Peste câmpul cu narcise,
Iar de-a iubirii chemare
Leagănă dorul în vise.

Fluturii își desfac în zori
Aripioarele de mire
Și se întrec sărutând flori,
Când plutesc de fericire.

Astrul nopții când răsare,
Cu baghetă fermecată
Pe Zeița Primăvară
O sărută de îndată.

În raze dalbe cuprinde
A primăverii iubire
Și din stele îi aprinde
Candelă de fericire.

Apoi o duce cu vise
În Universul Galactic,
Iar prin porți de Rai deschise
Îi strecoară dor romantic.

Din stele în toiul nopții
Îi împletește cunună
Și-i brodează voalul nunții,
Din raze, Crăiasa Lună.

De Soare se-ndrăgostește
Cu trandafiri în obrăjori,
Primăvara, când primește
Iubirea în flori de bujori.

De iubire fermecată
Se scaldă în balsam de flori,
Când prin vise e purtată,
Din amurguri până în zori.

Atunci, vraja se sfârșește
Și bagheta îi dispare
În legendară poveste,
Pe-aripi de odinioară.

Dragostea înmugurește
La sărbătoarea iubirii
Și în inimi înflorește
Cu balsamul fericirii.

Vin la concertul de seară,
Zgomotoase păsărele.
Greierii își iau vioară
se-ntreacă-n cânt cu ele.

Primăvara lasă-n zare
Rochia multicoloră,
Iar rodul iubirii sale
Îl oferă Verii-soră.

Maria Filipoiu
Din "Legendele Primăverii"

poezie de (24 februarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt

Sunt zâmbet de mare
și mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
și învăț tăcând.
Sunt suflare de vânt
și-mprăștii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
și ard când invoc.
Sunt pădure de taină
și ca veșnică haină
a măicuței pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
Sunt pană de vultur
și-ncerc mă scutur
de somnul din mine,
de norul ce vine.
Sunt floare de colț
și visez m-agăț
de stânca din gând
spre care m-avânt.
Sunt cuget adânc
ce-ncerc cuvânt
așa cum e legea,
așa cum e sfânt.
Sunt basm de iubire
născut din trăire.
Sunt cuvânt rostit
din suflet rodit.
Sunt pace pe nor
și zbor de cocor.
Sunt cupă de zori
minune din flori.
Sunt rouă pe nufăr
și-aleg nu sufăr.
Sunt cetate de dac
și lupt fac pact
cu lumea din mine
prin taine divine.
Sunt susur de ape,
comori îngropate
cu zâmbet pe buze
și cântec de muze.
Sunt munte etern,
o doină ce chem
mioare din lume
ce vor să-și cunune
zăpada din ele
cu lumina din stele.
Sunt clinchet de-argint
și pornesc colind
în sufletul meu
sclipiri aprind.
Sunt izvor de speranță
și-mplinire în viață,
căci găsit-am în Mine
Divinul din Tine.

poezie de (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Aș vrea...

Aș vrea fiu un vânt prin nuc,
Aș vrea la tine ajung,
Prin frunzele de trandafiri
pun petala din trecut
În brațele noastre și în nuc.

Aș vrea fiu un vânt prin stele,
te cuprind mereu cu ele
Și să te strâng, să te sărut
Așa cum numai eu știu,
Copila mea și-a păcii pe Pământ.

Sunt vântul ce stă mereu în Soare
Și-alerg așa cum sufletul mi-o cere
Și răscolesc tot universul
Ca să ajung la tine, înger drag,
Dar misiunea mea nu s-a sfârșit
Aici, pe Pământul tău, Lumina mea,
Ești a păcii pe care-ai creat-o pentru viitor,
Așa cum ne-a dictat bunul Dumnezeu.

Aș vrea ca apele să le mișc
Și să le pun în suflete pierdute,
se întoarcă în viața iubirii înot,
Să lase-n urmă ura și dezastrul,
Căci numai cu inima curată
Păstrăm vântul din nuc și Soare
Ce ne veghează permanent,
Trecându-ne prin gaura cheii,
Făcându-ne mai înțelepți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imnul păsării mute

De dorul tău văd mugurii plângând
Câmpiile-nflorind pe frunte-ngândurată
Simt munții palmei drepte de-o vreme înverzind
O ciută însetată aleargă disperată.

De dorul tău mă doare primăvara
Se roagă păsări, mute, către cer mimând
Și ciuta tot aleargă din zori și până seara
Vestale aprind focul din soarele plăpând.

Simt vântul cum oftează pe frunte de pământ
Din ochi de heruvim o ploaie prinde-a curge
Și ciuta îngrozită se-neacă într-un cuvânt
Din ochiul meu cel drept o perlă se prelinge.

Daniela Vîlceanu

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvara

Covorașe înflorate se-aștern pe câmpul odihnit
Păsările călătoare de prin zări au poposit
Iar prin lunci avem concerte, de cu zori și până-n seară
Cum stai acum în casă când e-așa frumos afară!

Pădurea iarăși înverzește, e moment pentru trezire
După iarna friguroasă, ce-a ținut-o în amorțire
Și de-a fost puțin rărită pentru prea multe nevoi
Ea renaște cu putere, se reface pentru noi!

Apar cârduri de mioare, pe pășune, lângă sat
Mielușeii le-nsoțesc cu mult chef pentru zburdat
Și pe câmpul însămânțat, berzele aterizează
Obosite de la drum, loc de cuib investighează!

Sălciile din zăvoi, se împodobesc de zor
Mâțișorii cei pufoși luând fața frunzelor
În livada de pe deal, pomii înfloresc pe rând
Doamne, ce minunății, ne-ai lăsat Tu pe pământ!

poezie de (24 aprilie 2015)
Adăugat de Ionel PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spatiul in opera lui Liviu Rebreanu" de Ionel Popa este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.
Ioana Gărgălie

TABLOU DE PRIMĂVARĂ

Plutește-n aer iz de primăvară
Și firul ierbii dă în verde viu,
Natura întreagă începe tresară
Și ceru' îmbracă voalul azuriu...

Plesnesc pe ramuri mugurii din pomi
Treziți din somn de razele de soare,
Cresc săbii lungi de frunze pe rizomi
De iriși, de crini și lăcrămioare...

La streșini, candelabre de cristal
Plângând își dau tributul primăverii,
Pe râu curg ape repezi în aval,
E zbor de fluturi... vremea învierii!

Eu rup din cer un petec de albastru
Și din seninul lui croiesc veșmânt
Să îmbrac un suflet singur ca sihastru
Și să-l înalț deasupra de cuvânt!...

,, Când liliacul va înflori din nou''
Să-ți amintești,,, iubire'', atunci de mine,
ți-am pictat pe suflet un tablou,
... De n-am pot veni la întâlnire....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Altarul Naturii

În templul Tău zi de zi trăiesc
Și mi se pare atât de firesc,
Să mă trezesc în al tău decor,
Plin de limină și culoare
Să admir fiecare floare,
Să respir aerul proaspăt, curat,
De verdele frunzelor curățat.

În fiecare zi Ai ales -mi oferi
Altceva decât a fost ieri,
Mai ieri firul ierbii încolțea,
Pe pajiște copiii zburdau,
În grădini era mare zor
Pentru pregătirea peluzelor
Cu flori multe și colorate
Care pe care în frumusețe să se întreacă

În pământ sămânța germinează
Și ciclul vieții îl urmează,
Crește, înflorește și rodește
Și al ei secret bine capsulat
Se dezvăluie încetișor
De la început, prin citirea frunzelor.

Multe flori, plante și copaci cresc
Și a noastră nevoie o servesc,
Îți voi aduce mereu mulțam
în fiece zi, pe masă, pâinea o am.

Astăzi, la plimbare am plecat
Și pe-un covor de frunze am călcat,
Vremea lor pentru acest an a trecut
Nu pentru că ele așa au vrut,
Dar resemnate ele se supun
Voii Tale, Stăpână doamnă,
Care ai poruncit fie toamnă
O toamnă veselă, cuminte
Îmbracată-n ale ei veșminte,
De-o măreție aurie, regească,
Ca nouă, privitorilor să ne priască.

Mâine, decorul funest din altarul Tău
Cu steluțe dalbe, mătăsoase Îl împodobești
O emoție austeră sufletul îl cuprinde
Și-ntr-o dulce melancolie, visează
Pe muzica lui Bach sau o simfonie
Gânduri nestăvilite pe solfegiu aleargă
Și –o liniște vindecătoare se lasă
În al meu trup înghețat de o vreme geroasă.

Însă în a Ta adormire, legea divină
Cu ale ei cosmice, binefăcătoare influiențe,
Perpetuă viața prin regenerare
Și la trezire nonculorile se sting
Și culorile curcubeului se reaprind.

poezie de (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook