Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dorul meu

Singurătatea o cânt sub clar de lună
și alung norul ce dă lunii umbre reci,
un sărut ziua de mâine vrea s-o pună
pe dorul potecii pe unde poți să treci.

Și mi-am învelit ale mele doruri
cu taina lacrimii din rugăciune,
cu scânteia picăturilor de rouă,
care dă îngerilor înțelepciune.

Cu versuri am șters rujul surâsului,
iar nopțile uitate le-am ținut la ușă,
în doruri amețite de furtună
și finaluri împrăștiate în cenușă.

Eu dorul l-am cules din bucuria
romanței, horei și doinei românești
și nu pot s-ascund cuvinte-n inimă,
sau să le pun în posomorâtele povești.

Am plâns, am râs și am murit pe scenă,
n-am dorit nicicând să fiu o premieră,
am împodobit iubirea cea eternă
punând dorul meu pe o etajeră.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.38- 11.99 lei.

Citate similare

dor

Dorul

Olimpiei–Octavia

Dorul
e fereastra cenușie,
în zori,
spectralizând
maligna, saturata-mi
de dor
insomnie;
dorul
sunt orele zilei,
tânjind, ofilite,
lunecând,
așternându-se,
ca niște thanatice
flori,
lângă urna ta cu cenușă,
în inima mea,
în inima
ce-a devenit,
și ea,
între timp,
cenușie;
dorul
sunt nenumărații mei pași
fără drum,
dorul
e tăcerea moartă din
cuvintele mele;
dorul
e gustul de
cenușă și scrum
din pâine, din
lacrimi, din paharul
cu apă, din
ale dimineții
sinistre cafele;
dorul
e chipul morții,
e al morții sibilinic
discurs,
ce se insinuează în
rugăciune, ce-mi
susură,
necontenit,
în auz,
ce stăruie
pe ale amintirii
retine;
dorul
e strigătul meu peste abis,
hohotit și confuz...

Doru-i distanța
de neconceput,
de nestrăbătut
dintre mine și tine.

poezie de din ziarul "Națiunea" din București, 17 februarie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de Eugen DorcescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul meu și veșnicia

Dorul meu e călător
Și s-adapă la izvor,
dorul meu!

Dorul meu-neastâmpărat
De iubire s-a-mbătat,
dorul meu!

Dacă-l vezi pe la ferești
Spune-i, spune-i că-l primești,
dorul meu!

Visător, rătăcitor
Îl poți toarce în fuior,
dorul meu!

Și din firul meu de dor
Să țeși dragă un covor,
odorul meu!

Și covorul meu de dor
Să-ți poarte pașii ușor,
odorul meu!

Sus pe alburiul nor
Face casă dor cu dor,
odorul meu!

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre dor

Au fost, sunt și vor mai fi
doruri ce nu vor pieri.
A fost, este și va fi
mereu dorul inimii.
Dorul de mamă, de tată,
nu va pieri niciodată.
Dorul de frate, de soră
e prezent în orice oră.
Dorul de fata iubită
niciodată nu se uită.
Cu tot răul ce e-n lume în lume,
dorul de viață rămâne.
Au fost, sunt și vor mai fi
doruri ce nu vor pieri.

poezie de (10 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sub munții care nasc multe izvoare

Sub munții care nasc multe izvoare
Dorul meuvrea să îl îngrop,
Sub pașii mărunți de căprioare,
Sub iarba verde, la umbra unui plop.

Sub razele de soare atât de blânde,
Sub priviri de păsări migratoare,
Dorul meuvrea să-l pot ascunde,
Sub cerul nopții cu stele căzătoare.

Și dacă dorul meu ar prinde rădăcini
Acolo unde eu l-aș îngropa?!
Poate mai amar și mai plin de spini
S-ar întoarce și iubirea mi-ar stopa.

Ce fac cu el, unde să-l trimit?
Să mă lase-n pace dorul greu,
S-o iau de la-nceput, să pot fi fericit,
Să-i pot face pe plac sufletului meu.

Poate am noroc și nu se mai întoarce,
Și voi reuși scap de el,
Poate-ntr-un final mă va lăsa în pace,
Și-mi voi trăi iubirea la un alt nivel.

Fără dor pustiu, doar eu și fericirea
Vom păși în simpli pași de vals,
Și voi încerca să-mi recâstig iubirea,
Și voi da deoparte tot amorul fals.

poezie de (2 martie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ale tinereții valuri...

Ale tinereții valuri trec nostalgic peste noi,
rătăcesc și, între maluri, ne lasă de doruri goi.
Dacă dorurile mele vor trece neobservate,
eu te rog fă-le bezele se-ntoarcă neschimbate.
Că tu nu știi ce e dorul, nici n-aș vrea să-l înțelegi,
se adapă la izvorul unde nu există legi.
El respectă legea firii: a iubi și-a fi iubit,
este datul omenirii iubești ce-i hărăzit.
Cum trecu iubirea noastră, se scurg ochii după ea,
tot privind spre zarea-albastră, Cel de Sus ne-o va veghea.
Tânjim unul după altul, gurile ni se usucă,
Îl rugăm pe Prea Înaltul înapoi ne-o aducă.
Tu să nu te joci cu dorul că-i foarte periculos,
te destramă precum norul dizolvat de-un vânt nervos.
Iar de-oi încerca vreodată revii, nu se mai poate,
dorul trece doar o data, ia cu el mințile toate.
O alergi pe câmpie când la deal și când la vale,
ai vrea să plătești simbrie -ți revii pe vechea-ți cale.
Să fi fost mai precaută, mai mult pierzi decât câștigi,
numai pe calea știută totdeauna poți să-nvingi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ale tinereții valuri...

Ale tinereții valuri
trec nostalgic peste noi,
rătăcesc și, între maluri,
ne lasă de doruri goi.

Dacă dorurile mele
vor trece neobservate,
eu te rog fă-le bezele
se-ntoarcă neschimbate.

Că tu nu știi ce e dorul,
nici n-aș vrea să-l înțelegi,
se adapă la izvorul
unde nu există legi.

El respectă legea firii:
a iubi și-a fi iubit,
este datul omenirii
iubești ce-i hărăzit.

Cum trecu iubirea noastră,
se scurg ochii după ea,
tot privind spre zarea-albastră
Cel de Sus ne-o va veghea.

Tânjim unul după altul,
gurile ni se usucă,
Îl rugăm pe Prea Înaltul
înapoi ne-o aducă.

Tu să nu te joci cu dorul
că-i foarte periculos,
te destramă precum norul
dizolvat de-un vânt nervos.

Iar de-oi încerca vreodată
revii, nu se mai poate,
dorul trece doar o data,
ia cu el mințile toate.

O alergi pe câmpie
când spre deal și când spre vale,
ai vrea să plătești simbrie
-ți revii pe vechea-ți cale.

Să fi fost mai precaută,
mai mult pierzi decât câștigi,
numai pe calea știută
totdeauna poți să-nvingi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Metafizică

Sunt lacrima celor ce n-am putut fi
râsul celor ce am ales sa fiu
sunt dorul lucrurilor
pe care nu le-am uitat
și uitarea celor
ce n-au vrut să mi se-ntâmple
nostalgia a ceea ce am fost
speranța celor ce vreau sa devin
iubirea pentru tot ce pot simți

Sunt clovnul - mai liber decât regele
stropul lui DUMNEZEU
picurat peste un petec de viață
crucea pe care o mângâi în fiecare zi
mâna întinsă cerșind mai multă lumină
sunt versul rostit în mijloc de iarmaroc
sfârșitul fericit al propriei mele povești

Sunt tot ce mi-a fost dat să fiu
dincolo de ceea ce
am dorit sa fiu
și n-am putut fi

poezie de (21 iunie 2006)
Adăugat de Alina Beatrice ChescaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvânt

Te-am căutat în zbuciumul de mare
În țipătul furtunii,-n tremur de pământ,
În susurul ce plânge în izvoare
În taina ce-i purtată de-un cuvânt.

Te-am căutat în razele de soare,
Sub umbra munților încărunțiți,
Pe după nori, în zarzării în floare,
În codrii de cuvânt-n versuri despletiți.

Te-am căutat în stele, după Lună,
În ochii ce pe drum i-am întâlnit,
În liniștea ce tace în furtună,
În versul ce durerea și-a doinit...

Te-am căutat... dar unde n-am făcut-o?
Că universu-ntreg l-am răscolit,
La îngerii din cer ce-au zis:
-Nebuno!
La tine-n suflet încă n-ai privit!

Mi-am amintit că te-am ascuns în mine,
Ca te am chiar dacă nu-mi mai ești,
Când doruri plâng inima să-mi aline...
Cuvântul care-mi deapănă povești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul Danseaza

Văd dorul cum dansează
În umbre argintii
Îndrăgostiți visează
Flori albe și câmpii.
Plutesc și delirează
Pe dealuri, peste vii
Fluturi ce-n zbor flirtează
Secunde cât sunt vii.
Secunda lor durează
Eterne veșnicii
Și clipa ce dansează
E numai bucurii.
vrea și eu, cu dorul
În zbor să pot pluti
Cu mâna, vântul
De-aș putea opri, secundele
Le-aș transforma in veșnicii
Pe tine iarăși
Atunci eu te-aș iubi
Și viața-ntreagă doar ție
Dorul meu ți-aș dărui.

poezie de
Adăugat de Monica TrifSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul meu sunt eu

Mi-e dor de tine, mi-e dor de un cuvânt
E dorul care vine, se scurge în pământ.
Și dorul meu e foc, e foc nestăvilit
Și mă opresc în loc, am lacrimi în privit.

M-am săturat de dor, de el nu scap nicicum
M-am săturat mor, lăcrimez pe drum.
Voi coborî la vale, mergând îngândurat
Voi coborî agale, de dor să fiu scăpat.

Văd peisaj frumos, ajuns-am la izvor
Sunt foarte secetos, de apă mi-este dor.
Izvorul s-a oprit, probabil nici n-a fost
Dar, dorul n-a pierit – mă simt un mare prost!

Mi-e dor de tine, apă, de ce ai dispărut?
Setea în mine crapă, mai vreau al tău sărut.
Mi-e dor, și ți-am greșit, mă iartă, nu am vrut
Am lacrimă-n privit, spune-mi, ce ți-am făcut?

Mi-e dor... mi-e dor-mi-e dor, și simt un pic de vânt
Vreau apă de izvor, țâșnească din pământ.
Și iată ce minune, izvorul izvorește
Apa se adune, un semn... că mă iubește.

Beau apă de izvor, e limpede și rece
Și mi-a trecut de dor, acum... poate sece!
Mi-e dor acum de ducă, aș vrea să mă opresc
Și dorul mă usucă, chiar simt... că-nebunesc.

Of, dorule... doruțule, de tine n-am scăpare
Of... dorule, drăguțule, doresc o alinare.
Mi-e dor acum de... mine, aș vrea să mai trăiesc
Să mă-ntâlnesc cu tine, și mult te iubesc.

Mi-e dor de-al tău cuvânt, sunt foarte întristat
Trăiesc pe-acest pământ, de doruri sărutat.
M-ai vreau al tău sărut, mai vreau înc-o dorință
Spune-mi, ce ți-am făcut, de nu mai ai putință?

Și dorul îmi arată, mi-arată un izvor
Ființă însetată, și lângă ea un dor.
Și dorul, sunt chiar eu, cel care dă să plece
Ființa,-i Dumnezeu, izvorul să nu sece.

Ființa, se preface, în chipul tău frumos
Iar dorul, plânge, zace, cu sufletul milos.
De ce i-am spus sece... o, Domne, am greșit!
Simt o durere rece, și dorul a pierit.

M-avânt către izvor, nimic nu mai contează
De mine mi-este dor, și dorul meu visează.
Viseaz'-a ta ființă, ființă însetată
Având a mea dorință, fie sărutată.

Și te sărut cu dor, căci mă sărut pe mine:
Ființă la izvor, când mă gândesc la tine.
Cu dor mi te sărut, te mai doresc precis
Și dorul, mi-a trecut, a fost, numai, un vis.

poezie de (16 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dorul

O inimă pierdută
De lacrimi si de dor
De mamă si tată
De mângâierea lor.

Dorul ce se varsă
De sora si de casă
E mereu amar,
De lacrimi in zadar.

Dorul ce te apasă
În inimă mereu
Venin ce mă omoară
De dorul lor mereu.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-aș preface, de-aș putea

De-aș putea ca dorul aprig -ți alin, în prag de seară,
M-aș preface, deodată, într-un sunet de chitară,
Ca, prin strunele-i vrăjite mă simți în somn vibrând
Când, cu brațele-adormite mă strângi tare-n al tău gând.

De-aș putea -ți vindec dorul, m-aș preface într-un nor
Ce ți-ar mângâia obrazul cu un strop răcoritor...
M-aș preface, poate-n floare răsărită-al tău drum,
Ca, prin gingașe petale, percepi al meu parfum.

De-aș putea -ți alung dorul, m-aș preface-n curcubeu,
Și te-aș invita frenetic plecăm spre Elizeu.
Apoi, lepădați de patimi, de păcate izbăviți,
Să ne cerem cu fervoare dreptul de-a fi fericiți.

De-aș putea -ți alin dorul, m-aș preface-n poezie
Scrisă-n stihuri infinite, cu superbă frenezie...
Sau, cu magica-mi putere, m-aș preface într-un cânt,
Prin sublime incantații, de-al meu dor te descânt.

Dar, din tot ce-aș vrea să fiu, sunt un pic, sunt o idee.
Căutându-ți alinarea, cu-al meu suflet de femeie,
Recunosc: n-am găsit leacul dorul să-ți tămăduiesc
Ba, mai tare-l voi aprinde dacă-ți spun că... Te iubesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și totuși. . . . . Destinul

Te văd și-acum frumoasă, ești chiar încântătoare,
Deși trecut-au anii, ești mândră ca o floare.
De când te știu fetiță, ți-am urmărit cărarea,
Mersul ca o cadână, tristețea sau durerea,
Viața-ți tumultoasă de multe doruri plină,
Mândria-ți mai aparte și izul de regină.

Din frunza ta roșcată emani tumult de lavă
Iar cu petala-ți albă ești tot mereu suavă.
Cu zelul de femeie tu ți-ai clădit o faimă,
Trezind dorul din mine te iubesc în taină,
Fără -ți cer vreodată măcar o sărutare,
Lăsând treacă anii și timpul la-ntâmplare.

Dar iată că destinul revine din neanturi
Și adunând iubirea în diferite salturi
O face mai solidă și trainică o face
Și-mi dă floarea în brațe, el știe că îmi place.
Eu nu mai stau pe gânduri, o-mbrățișez agale
Și o sărut cu patos petale cu petale.

Îi simt dulceața-n suflet și dorul plin de lavă,
Aud apoi în șoapte: -Mă dau toată pe tavă.
-Demult aștept o clipă și un semnal din scenă
Să-mi spui direct în față și fără nici o genă
Că mă iubești și sincer, vrei dragoste curată,
Să-ți fiu mereu aproape, mai mult ca niciodată.

Acesta-i un miracol, ca după atâta vreme
Să ne unim iubirea iar dorul să ne cheme,
In ceruri printre aștrii sau poate în Bermude,
Dar. . . Suntem prea departe și. . .Nimeni nu ne-aude.
Corneliu 15.01.2007

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Dor

De-aș fi eu cumpănă-n răscruce,
I-aș iscodi pe trecători,
De unde vin și-unde s-or duce,
De au văzut dorul în zori;

De-aș fi troiță în cărare,
Pe babe, pân’ s-or închina,
Le-aș pune-aceeași întrebare:
Văzut-ați dorul pe-undeva?

De-aș fi eu pod, pe râu, în vale,
I-aș strânge apele ce-i curg,
Să-mi spună albiile-i goale,
Unde e dorul, în amurg,

Iar pe-noptat, ca și o fată,
Aș întreba Luna mereu,
Sub care boltă înstelată
Visează-acuma dorul meu (?);

De-aș fi clopotnița bătrână,
Aș întreba întregul sat,
Din deal, de sus, până la stână,
Cu dorul, ce s-a întâmplat?

Căci…parcă s-a înstrăinat,
În uliță, când rar apare,
E-atât de trist, și-nlăcrimat,
Pe-o filă numai de scrisoare.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spațiul uitat

Visul meu a murit intr-o inimă neagră,
Înmormântat e în ascunsa-i desagă,
Au plâns ochii tăciunele stins
La capăt de tristețe și de paradis.

Raiul este negru și-i din negre lalele,
Îngerii brodează vopsitele stele,
În luna mai mintea e sumbră,
Lupta cu iubirea rămâne o umbră.

Trupul meu a murit sub o inimă neagră,
Propria-nmormântare crucea aleargă,
Ochii nu plâng, sufletul știe –
Gestu-i o pasăre închisă-n colivie.

Am colindat cu tine peisaje, verdeață,
Ziua era rouă, noaptea era viață,
Pata timpului vrea să ne vadă
Din spațiul uitat, iubirea colorată!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Mare Crisium

Mare Crisium, din depărtare
Ovală oglindă și neagră pare.
Ochi de huhurez în noapte scrutând
Albastre întinderi, departe, pe Pământ.

Pe Mare Crisium aș vrea să plutesc,
Corabia Lunii ușor s-o cârmesc.
Dar praful acolo te-nghite și nu-s
Nici valuri, nici briză ori corăbii de dus.

Mai bine pe-o planetă cu arșiță și ger,
Cu stele deasupra și Lună pe cer.
În mijlocul Mării Crizelor
Aș duce dorul valurilor, aș duce dorul brizelor.

poezie de (31 martie 2009)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Voi fi fericirea ta

Te-am îmbrăcat cu flori și te-am ascuns în viața mea
Pustie
Am luat un vis și l-am păstrat în noaptea noastră
Târzie
M-a mângâiat un răsărit pe buzele-mi prea triste
Cu rouă
Și mi-am dorit atunci, de sus, cu-al tău sărut divin
Să plouă...

Doar gheața se-odihnea în pieptul tău născând
Furtună
În frigul tău dorm lacrimi ce au cuprins iubirea mea
Nebună
Cu flori te-am îmbrăcat crezând că frigul va pleca
Din șoapte
Căldura mea te-a înghețat mai rău și te-am pierdut din nou
În noapte...

Secunde trec și doar atunci m-apucă dorul iar
De tine
Prefer tac. Nici nu-mi mai pasă ce va fi acum
Cu mine
Trecut-au ani prea mulți peste ce am crezut c-a fost
Iubire
Am să mă nasc din nou și-am să te-mbrac în munți
De fericire...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă de strămoși și de istorii

Se sting în istorii făclii strămoșești,
Se sting în istorii lumini și iubire,
Ni-i țara un munte de foc de privești,
Ne plânge esența-ntru veci pomenire.
Ne pleacă copiii, pământul e sterp!
Rodesc mărăcinii și corbii se-arat㠖
Un doliu zburând pe sub care mai trec,
Cu pașii înceți, doar bătrâni câteodată.

Se sting în istorii făclii strămoșești...
Nici lacrimă nu-i rodească-n cenușă
Și îngerii trec, ca un vis, din povești,
Îngenunche și plâng și așteaptă la ușă.
La porți se aud, prin furtuni trecători,
Doar câinii uitați, prinși în lanțuri sinistre.
Mai vin din trecut, ca un vis uneori,
De lut dezgoliți, paznici ușii deschise.

Se sting în istorii lumini și iubire,
Iubire se semeni, de datini și port,
Se sting ca un clopot, negăsind mântuire,
Se sting și bătrânii și pruncii, socot.
Un vuiet de doruri... Și dorul vuiește!
Făclii, în furtună, bătrânii clădesc...
Sub cerul de foc, azi, o altă poveste.
Și sună a jale un fluier de soc.

Ni-i țara un munte de foc de privești
Și arde sub pleoape de plumb lăcrimare,
Strămoșii,-n osoare, frământă povești
Și dorul, de doruri, adesea ne doare.
Pământul acesta a fost blestemat!
Ce gust cianotic de lacrimi amare!
Și frații și pruncii departe-au plecat...
Doar lacrimi și moarte-ntâlnești prin spitale...

Ne plânge esența-ntru veci pomenire,
Ni-i lacrima mir și ni-i plânsul ocean,
Tămâie și stele mai ard în privire...
Ni-i traiul anost... și mizer... și banal...
Zadarnic în zări creștinească chemare,
Zadarnic strămoșii ne cheamă-napoi.
În suflet o rană deschisă-i... Și doare!
Se pierd în apusuri uitații eroi.

Ne pleacă copiii! Pământul e sterp!
Ni-i frântă din munți rădăcina iubirii,
Strămoșii – grăbiți călători încă trec...
De plâns, sângerează în ochi, trandafirii.
E dorul de țară o floare de colț!
Iubește, române, a nației urmă!
Iubește-ți strămoșii, iubește frumos!
Tu, rod de iubire pentru țară adună!

Rodesc mărăcinii și corbii se-arată...
Pliviți – trec bătrânii sângerâne poteci
Și larima sapă... și dorul, în piatră.
Mormintele-s albe, întunecate și reci.
Cenușa se-nvârte în cercuri-tornadă
Și scurmă săgețile-fulger în răni,
Voi prunci și părinți, ați murit viața toată,
La tâmple aveți, din istorii, nămeți de cuvinte-ninsori.

Un doliu zburând pe sub care mai trec
Plângând, umbre stranii - uitații strămoși,
Ca mâine, ca ei, chiar și eu am să plec,
Un înger strivit de-ai durerii coloși.
Mi-e aripa frântă și gândul beteag
Mă macină plânsul și dorul de țară,
Săracă și tristă, ca un val mă retrag...
Vă las, dragii mei în furtuna de-afară!

Cu pașii înceți, doar bătrâni, câteodată,
Sfârșiți de povara ce de vremuri o duc,
Mai trec prin genune, prin gânduri, prin sloată,
Îi sfarmă durerea și lama de plug.
În noaptea uitării, un vis – poposesc.
E noapte în ei și în viață e noapte
Și n-a mai rămas nici un semn românesc.

Cu pașii înceți, doar bătrâni câteodat㠖
Un doliu zburând, în tăcere, mai trec,
Rodesc mărăcinii și corbii se-arată,
Ne pleacă copiii, pământul e sterp!
Ne plânge esența-ntru veci pomenire,
Ni-i țara un munte de foc, de privești,
Se sting în istorii lumini și iubire,
Se sting în istorii, făclii strămoșești...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Durere nemărturisită

Ne-mpotmolim în nisipoase umbre,
Cerul se-nlăcrimează a furtună,
De plumb, priviți cum pleoapa ni se umple!
Durerile priviți cum se adună!

Murim tăcut cu fiecare clipă,
Ne-nmormântăm în proria cenușă,
De-acuma pleoapa nu se mai ridică
Și nimeni nu mai vrea să bată-n ușă.

La tâmple cad și fulgere și cețuri...
Uitate umbre pier în depărtare,
Este târziu și ne rănim cu versuri
De sentimente cutremurătoare.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lacrimă ce încă doare...

Eu am plecat de lângă tine iar,
Dar sufletul meu n-a plecat.
E doar al tău și este în zadar,
Sa mint mereu că te-am uitat.
În nopțile târzii când dorul doare
Și când prin ciob de gând te caut,
Lacrima arde-n ochi cu disperare,
Iar dorul plânge-n cânt de flaut!

Îți scriu pe cer că încă te iubesc,
Cum floarea iubește grădinarul.
Și c-aș dori sa te reîntâlnesc,
Cu tine doar, eu aș uita amarul.

Pe unde ești? Și pe ce valuri?...
Te poartă viața asta blestemată,
vrea să știu de-ai găsit maluri,
Eu nu sper să le pot găsi vreodată!

Iubirea ni s-a stins anost,
În acea tristă zi a despărțirii
Și nu-i mai găsesc adăpost,
Inimii arse-n patima iubirii!

poezie de (6 aprilie 2016)
Adăugat de Dorina OmotaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce să scriu într-un eseu despre dorul meu de școală? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!