Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poezii, pâine, și lacrimi la masă

Poezii, pâine, și lacrimi la masă
Cuvinte, otravă, pucioasă
Nerăbdare depărtări durere
Mă doare surâsul, întuneric, tăcere.

Poezii aș mai scrie cu rouă
Pe o frunză putrezită de pace
Dă-mi inima-ncoace
S-o scriu cu cuvinte ce plouă.

De pâine mi-i foame și tine
Pe un gând ce veneai de acasă
Cu zâmbet ascuns în ciorchine
Dobândită, pierdută mireasă.

Lacrimi la masă, lacrimi la masă
Și dureri ce-au atins remușcarea
Pe noi ne-a despărțit întâmplarea
Așează florile-n vază.

poezie de (2017)
Adăugat de Dănuț CepoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Glossă gustului de pâine

S-au scurs pe pământ,
Din cerul Prea Sfânt,
Din lacrimi de ceară,
Un zâmbet de mamă,
O boabă de miere,
Un vis, o plăcere,
Seninul și clipa,
De îngeri, aripa.

S-a scurs pe pământ,
Din ceruri zburând,
Dulceața din miere,
Lucirea din stele...
Menită-i a fii
Și pâine și zi,
Lumină, altar,
Iubire și val.

Din cerul Prea Sfânt
Văd lacrimi curgând.
Sunt râuri de grâne
Pentru tine, române.
Sunt dulci adieri,
Surâs și plăceri...
Veniți, treierați,
Ai grânelor frați!

Din lacrimi de ceară,
Din gust dulce-amară,
Se naște deodată
Pâine dulce și coaptă.
Veniți, îngenunchiați,
Ai grânelor frați,
Gustați dulcea pâine,
Soră, frate române!

Un zâmbet de mamă,
Un bob de aramă
La al pâinii hotar
Și miere-n grânar...
Apusul ne doare?!
Vin clipe amare?!
O lacrimă-i pâinea din vatră
Învelită-n ștergare de piatră.

O boabă de miere,
Din pâine, spre stele,
Se-nalță în rugă...
Ce drumuri apucă?!
Ce semne se-arată?!
Chihlimbărie și coaptă
E pâinea din țăst...
Dintotdeauna a fost...

Un vis, o plăcere
Unindu-se lesne
În horă de grâne
Dau gustul de pâne.
E aurul care
Străluce-n hambare
Și care grăiește
În veci, românește.

Seninul și clipa,
Tăicuțul, mămica,
Bătrâna postavă,
A stelelor salbă,
A tale sunt toate,
Cu pâinile coapte.
A tale-s române
Și-aici vor rămâne.

De îngeri, aripa
Se-nalță... Și clipa
Se scurge-n clepsidră.
Bunica, din tindă
Își cheamă acasă,
Copiii la masă.
Rotundele pâini
Sub muncitele mâini.

De îngeri, aripa,
Seninul și clipa,
Un vis, o plăcere,
O boabă de miere,
Un zâmbet de mamă
Din lacrimi de ceară,
Din cerul prea-sfânt
S-a scurs pe pământ.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul bobului de grâu

Bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă,
Stă generoasă și sfântă pe masă,
Din vecie hrănește pe om și pe câine.

Todeauna când foamea ne-apasă,
Mâncăm din ea astăzi și mâine,
Că bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă...

De suntem pe meleaguri străine
Și n-avem o pâine rotundă pe masă,
Avem nostalgia celei de- acasă
Și visăm la noapte... tu și cu mine,
Că bobul de grâu se preface în pâine...

rondel de
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nevasta așează masă

Când bărbatul nu-i acasă
Nevasta așează masă.
Ați ghicit. Nu pentru el.
Pentru vecinul Costel.

epigramă de (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu sunt poetă, dar scriu poezii...

Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Prin ele simt libertatea noțiunii de a fi.
Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Eu sunt o stea căzută din al cerului sălaș
O frunză rătăcită în acest oraș.
O ființă ce-așterne versuri pe o foaie goală
Și-așteaptă în tăcere o voce anormală.
O voce dumnezeiască care-i îndrumă scrisul,
O dulce voce care-i alină visul.
Nu sunt o poetă, dar eu tot scriu poezii...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Cântă o vioară

cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
ploaia nu vine
aștept în neștire un gând pe pământ
e frig afară și ninge
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
e frig iar în mine și ninge acum
cad troiene de gânduri pe câmpuri ucise
zăpada se adună în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga e înghețată de dor
mă despart iarăși de lume
merg la întâmplare pe cărări ce dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe colțuri de durere
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă opresc într-o plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate și bate
picură pe rană fulgii rămași
mă ardeau cuvintele sub pana arsă de gânduri
azi muream în țara ultimului veac
căutam o lume între degete frânte
este frig afară, gerul mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas în palmă
eu scriu la o masă cu trupul ultimului meu gând
afară, o vioară mai cântă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cincinat Pavelescu

Unui poet care publicase un volum de poezii: Visuri și lacrimi

Da, bardule, creează-ți visuri;
Tu ești poet ajuns acum,
Căci cititorii varsă lacrimi
Pentru cinci lei dați pe volum.

epigramă de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă plouă

Mă plouă dincolo de visul vieții,
plouă cu tine,
culoare din ploi,
ridică-mi de poți cortinele ceții,
și lasă-miplouă o ploaie
de joi!

Îmi lasă să plouă pădurea
pe mine
și gândul, iubito, îmbibat doar de noi,
să simt gustul holdei sub coaja
de pâine,
să fim doar iubire, iubind
amândoi!

Ne plouă trecutul cu clipe
uitate,
ne plouă tăceri în săli de așteptare,
apusuri cu tine, atingeri
furate,
pe cât azi me place, ne plouă...
ne doare.

Ne plouă pe dealuri, iubirea lumină,
ne plouă un gând, rătăcind
depărtări,
ne plouă pământul mereu cu o vină,
la țărmuri de ape, pe tulpina
de mări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Să fie pace în lume!

Să fie pâine pe masă
Și toți ai casei acasă
Și grâu-n brazdă să iasă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.

Și ale lumii guverne
Să știe bine-a discerne
Nevoia vieții eterne,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.

Să fie-o blândă lumină,
Și nu rachete-n grădină,
Doar vești frumoase să vină,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.

Ca focul rău să nu ardă,
Cât viața-n noi nu e moartă,
Să stăm cu toții de gardă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.

Sub zbuciumatele astre,
Destul cu-atâtea dezastre,
O cer durerile noastre,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.

Destul cu traiul de câine,
Spre dezvoltare și pâine
Și pentru ziua de mâine,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.

De-o pace dreaptă mi-e sete,
Plenară-ntregii planete,
A hotărât ce se vede,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ

Miniștrii lumii să n-asculte
De interese oculte,
Ci de voințele multe,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Din când în când e marți

Din când în când e marți în cuvinte
Și-n tăceri, și-n ispite, căderi,
Și-n sori și-n morminte
Și-n primăveri.

Din când în când e marți pe coline
Noi împăcăm răul cu rău, bine cu bine
Mereu ne visăm, dar mergem ‘nainte
Și-n gânduri și-n tine și-n mine se minte.

Din când în când e marți și acasă
Flori s-au uscat așteptând tot pe masă.
Nimicul e mare, marele-i mic
Tăcerea-n pridvor se mai oprește un pic.

Din când în când e marți de Crăciun
Anul a fost și mai rău și mai bun
Doar dorul mai trece pe la noi, să mai fim
Dar nu-i nimeni acasă, nici de noi nu mai știm.

poezie de
Adăugat de Dănuț CepoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mă doare, Doamne...

Ce mă doare, Doamne, stau și mă frământ
Ce mă doare, Doamne, dacă plâng de moarte
Nu sunt frunză, Doamne, să mă culc pe vânt
Să mă culc pe vântul care-o să mă poarte...
Ce mă doare, Doamne, ce durere rea
S-a ascuns în suflet și nu vrea să iasă,
Uită-Te la mine, poate vei vedea
Care deznădejde m-a făcut mireasă...

Pune-ți mână, Doamne, nu mă părăsi
Pune-Ți mână, Doamne, totu-i cu putință
Fă-mă să răscumpăr fiecare zi
Ce m-a ars cu lacrimi și cu suferință...

Ce mă doare, Doamne, Domnul meu cel sfânt,
Ce dureri de taină s-au ascuns în mine...
Nu sunt frunză, Doamne, să plutesc pe vânt,
Mână Ta-i aceea care azi mă ține

Vindeca-mă, Doamne, gândul, plânsul meu
Nu lăsă pământul plânsul să mi-l poarte
Pune-Ți mâna, Doamne, Tu ești Dumnezeu
Tu ești Dumnezeul ce m-a scos din moarte!...

poezie de (7 septembrie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin Olariu

Masă rotundă la TV

Un gând lăuntric mă apasă
Privind discuțiile plate:
Mai poate fi rotundă-o masă
Cu-atâtea capete pătrate?

epigramă de din Epigrame - mică antologie
Adăugat de Sorin OlariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!

În amurg

plâng și plâng
mai am cu mine
doar un fluier și o pană
să plâng într-un cânt
scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere și multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg și curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar și trist
și lacrimi curg acum
iar și iarăși curg
mereu mă întreb
și câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimi de dor

Lacrimi de dor, vis de atins.
O lămâie din aur mi-a fost stoarsă,
Pe o masă, o cană de vin fiert
Vorbește cu mine și nu mă lasă
Atinge lumina și plânge!...
Am să ating un fluture
Și-am să visez cu fiecare adiere
M-am cioplit din liniște
Și am să mă ridic din visul nemuririi
Lumina este vie
Prin ochii din care s-a născut
Și va muri odată cu dragostea ce ne leagă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La noi, fiecare cap de servitor avea o jumătate de kilogram de carne pe zi, o pâine de un kilogram pe zi, condimente și tot ce rămânea de la masă de la stăpâni. Fiindcă totdeauna rămânea, și era totdeauna așa, că dacă-ți veneau 2-3 persoane la ora mesei, puteai să le ții la masă foarte ușor, că era mâncare.

în interviu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemul durerii

se poate muri într-un singur fel
de prea multe cuvinte
agățate în cui
și stând liniștit să le aduni
să le admiri
cum cad lacrimi
una câte una două câte două
sau multe câte multe...

da desigur se poate muri și de
prea puține cuvinte
pe care le rostești
atunci când lumina îți pătrunde
până la oase
și te doare cumplit
durere singulară durere multiplă
sau durere durere...

e nedrept să nu îți accepți soarta
cuvintelor tale
rostite sau nerostite
într-un univers ascuns și tăcut
departe de tine
gândul care te copleșește
îți dă aripi te poartă pe sus
cât mai sus mai sus...

se poate muri doar într-un singur fel!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cuvinte din fum

Dau pagini de gânduri și-aleg o moșie
la care, pierdut în al vieții tumult,
n-am fost de un timp ce îmi strigă: "Prea mult!
Așează-ți hârtia pe masă și scrie!"

Ascult... și imagini încep să apară,
se-aștern în cuvinte-mbibate cu fum
din vatra-ngropată-n mormanul de scrum
iar lacrimi, în suflet, încep să mă doară.

Se-aprinde o flacără, arde în mine,
și jurul devine mai viu, mai real,
se-adună-amintiri dintr-un vechi ritual:
"Ce mulți sunt acolo! E vară! E bine!"

O pâine-aburindă se-aduce la masă,
rămâne-n prosoape căneala de țest,
o rugă se-ndreaptă, umilă, spre est,
în timp ce aroma-i se-mprăștie-n casă.

Apar și ceșcuțe, iar țuica, grăbită,
dispare din ele, căci cana cu vin
se-așează, cuminte,-așteptând un festin
așa cum era doar în casa iubită.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La mine pasiunea pentru teatru a venit de la cititul poeziilor de seară. Toată copilăria tata mi-a citit poezii în fiecare seară. Am crescut cu ele și am continuat să trăiesc cu ele. Eu și azi am cărți de poezii pe masă și citesc aproape zilnic, nu pot să trăiesc fără asta.

în ziarul Adevărul (2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La masă cu interlopii

"Minciuna stă cu regele la masă".
Astăzi "mincinosul" stă la masă, dar
Nu cu regele, ci c-o țigancă mai frumoasă
Și din când în când cu un... Măgar.

epigramă de (2009)
Adăugat de Vasile IușanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimi rătăcite

îmi era sufletul o rană rătăcită
în vâltoarea lumii
hoinăream prin colbul vieții în căutări inutile
prea stingher într-o lume prea mare
ceream un pahar de apă
cu speranța ridicolă
că azi va fi ceva pe masă
uneori desenam cai verzi pe pereți
în cetate nu era nimeni
toți plecaseră pe celălalt drum, spre țintirim
semne, gânduri
ale unor sentimente dizolvate în lacrimi
mă înduioșa adevărul sugrumat
dimineața am căutat
în cenușă. surâsul timpului
am găsit doar o lacrimă, plângea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Sărbătoarea patimilor eminesciene

Doamne dă-mi melancolia oricând
lacrimi amare să-mi curgă-n cuvinte
acest Iisus Hristos se-nalță-n cuvânt
această pagină-i doldora de morminte

Lacrimi amare îmi curg din cuvinte
o iartă-ne pre toți care murim cântând
stele tot mai reci răsar pe bolta fierbinte
și-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând

O iartă-ne pre toți care murim cântând
mereu ne ispitește destinul opus
acest Iisus Hristos s-a-nălțat în cuvânt
acest poem s-a-nroșit spre apus

Și Doamne-abia-l mai suport
când țipă că-i mort

poezie de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce poezii de Paște există cu autor anonim? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!