Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Uitatele nave

Uitați sunt cei care-au servit pe nave anonime,
Ai căror tovarăși zac în albastra tăcere-înfrigurată.

Pentru valoarea, onoarea și gloria lor patria-ar trebui să plângă,
Altminteri sufletele lor nu-și vor afla pacea niciodată.

Iar faptele de vitejie ale multora uitați printre puținii
Amintiți de ziua eroilor nu-s cântate-n nici o poezie.

Când țara-i fericită, navele anonime-și reiau locul în flota tăcută
Și despre ele nimic nu se mai știe.

Ele-au instaurat pacea printre spinii
Multor țărmuri străine și, da, au transportat războinici la luptă.

Astăzi istorii despre vitejie si patriotism
Se mai aud doar în poveștile marinarilor.

Cântați un cântec pentru cei bravi, puternici și frumoși,
Care-au arat toate oceanele și fluviile cu navele lor;

Cântecul să fie-un tribut adus fostei noastre flote,-acum în declin,
Navigatorilor cu care țara-a trecut prin războaie, răstriște și chin.

Din depărtări, prin neguri reci și ceață, suspine vin spre noi
De la echipajele plecate-n lumea de apoi –

Pe catarge drapelul nostru nu se mai înalță-n soare,
Iar fără respect pentru gloria trecută, n-are șansă marina viitoare.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tot acel trecut

Pădurile sunt străvechi;
Iar bobocii care se deschid
Printre spinii tufanilor,
Treziți în martie de-un vânt lichid,
Sunt milenari în frumusețea lor –
Nimeni nu știe din ce noroi,
Din ce întunecate vremuri
Vine trandafirul înspre noi.
Izvoarele sunt din tinerețea lumii,
Iar pârâul susurând în liniștea din jur
Curge din locul unde zăpezi reci dorm
Sub ceruri de azur,
Cântând istorii lungi despre periplul
Anotimpurilor, niciodată monoton;
Fiecare strop limpede și pur
Este înțelept ca Solomon.

Noi, oamenii, suntem vechi fantasme;
Visele noastre toate își au seva
În penumbra Raiului, în basme
Spuse de privighetorile mamei Eva ;
Ne trezim, șoptim o vreme,
Dar, odată ziua trecută, pe lume
Rămân tăcerea și somnul indiferent
Al câmpului de imortele – flori fără nume.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Monumentul Marinei civile din Battery Park

PRIVIȚI!
Un monument interesant.
Despre ce-o fi vorba oare?

Well!
Un om a căzut în apă
Și-alți oameni îl scot din mare.

OH!
Hai, grăbiți-vă, domnișoară,
Mai sunt atâtea de văzut până diseară.

STOP!
Nu-i doar un monument și-i mai mult de o erată.
E un omagiu adus eroilor necunoscuți,
Ale căror bărci de salvare la mal n-au ajuns niciodată.

AȘTEPTAȚI!
Mai priviți o dată și-o să-i puteți vedea
Pe eroii îndrăzneți ai celor șapte mări,
Cei care după ce-au îndeplinit mari fapte, trecând prin grele încercări,
Rămân uitați, pe-aleile celebrității, fără nici o stea.

SALUTAȚI-I pe navigatorii marinei civile,
Marinari adevărați și iscusiți pe marea furtunoasă.
Ei sunt cei care, pe vreme de Pace sau de Război,
Ne-au adus bunurile trebuitoare vieții-acasă.

ONORAȚI-I pe navigatorii marinei civile,
Mereu desconsiderati și umiliți, ținuți dincolo de ușă la banchete.
A sosit timpul ne plătim datoriile
Către cei omiși mereu la ora când se-împart medalii și plachete.

RECUNOAȘTERE, ADUCERE-AMINTE ȘI RESPECT!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cei curajoși fac istoria! Noi doar povestim pe larg despre faptele lor de vitejie.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec pentru toate mările și toate navele

Despre căpitani de cursă lungă, tineri sau bătrâni, despre marinari,
despre ofițeri de marină, despre toți oamenii mării care-arar cuvântă,
despre cei puțini la număr, de stirpe-aleasă, temerari
pe care niciodată soarta nu-i surprinde, nici moartea înspăimântă...

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Geniul gloatei

există îndeajuns de multă înșelăciune, absurdă violență plină de ură în omul
de rând pentru a aproviziona orice armată sau orice zi anume
și cei mai pricepuți în crime sunt cei care predică împotriva crimelor
iar cei mai dedați urii sunt cei care preaslăvesc dragostea
și cei mai meseriași în război sunt cei care laudă pacea

acei care predică despre Dumnezeu, au nevoie de Dumnezeu
acei care predică despre pace nu au pace
acei care predică despre dragoste nu au dragoste

ferește-te de predicatori
ferește-te de așa zișii cunoscători
ferește-te de cei care citesc mereu cărți
ferește-te deopotrivă de cei care detestă sărăcia
și de cei care sunt mândri de ea
ferește-te de cei care sunt gata te laude
căci au nevoie de laude în schimb
ferește-te de cei gata interzică ceva
întrucât le este frică de ceea ce nu știu
ferește-te de cei care au nevoie de gloată căci
ei nu reprezintă nimic de unii singuri
ferește-te de bărbatul obișnuit, de femeia obișnuită
ferește-te de dragostea lor, dragostea lor este obișnuită
caută obișnuință

dar există un geniu în ura lor
există îndeajuns geniu în ura lor pentru a te ucide
pentru a omorî pe cineva
repugnându-și singurătatea
neînțelegând singurătatea
ei vor încerca distrugă orice este diferit de ei
nefiind în stare creeze artă
ei nu vor înțelege arta
vor considera eșecul lor ca și creatori
numai ca un eșec al lumii
fără să fie în stare iubească deplin
vor gândi că dragostea lor este incompletă
și apoi te vor urî
iar ura lor va fi perfectă

precum un diamant sclipitor
precum un cuțit
precum un munte
precum un tigru
precum cucuta

este arta lor cea mai fină.

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Pleasures of the Damned: Poems 1951-1993 Paperback" de Charles Bukowski este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.99- 41.99 lei.

O fetiță cânta în corul bisericii

O fetiță cânta în corul bisericii
Despre toți oamenii trudiți dintr-o țară străină, păgână,
Despre toate navele risipite pe-oceanele lumii,
Despre toți cei care-au uitat de bucuriile aflate la-îndemână.

Vocea ei se înălța tot mai sus, tot mai sus, spre turn,
O rază i-a căzut pe umărul de-o albeață divină.
Din întuneric toți credincioșii priveau și-ascultau
Rochia aceea albă cântând în lumină.

Și toți chiar credeau că,-n sfârșit, sosea bucuria,
toate navele-au ajuns tefere-n port,
Că-n niște țări îndepărtate și străine toți oamenii trudiți
Au găsit un mângâitor, o viață oferind puțin confort.

Glasul era atât de dulce, raza soarelui atât de subțire...
Iar chiar acolo, acolo lângă Sfânta Poartă
Care cunoaște toate misterele, un copil plângea
Pentru cei plecați, care nu se vor mai întoarce niciodată.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orășelul marinarilor*

De-a lungul cheiurilor din orășelul marinarilor vântul plimbă
Șoaptele melodice furate de pe navele din radă și schimbă
Culoarea obrajilor apei, iar vara se retrage undeva moară
Ca o balenă rănită, abia răsuflând în mareea de seară.

O navă de linie Anglia-Orient lucește ca un pescăruș,
Cu luminile la bord clipind intermitent; osos ca un arcuș,
Cargoul companiei Blue-Funnel** cu bigile negre-n plan vertical
Stă nemișcat; un brac înalt încarcă cherestea-n aval.

În magazinele din orășelul marinarilor se găsesc de toate
Și marinarii cumpără sau vând ce-au adus din țări îndepărtate:
Încuietori pentru cuferele lor de pe navă, papagali roz cu moț,
Ceasuri de-alarmă de cinci cenți și pantofii celor morți.***

Se-aud țipetele păsărilor mării și-acorduri voioase
De-armonică, și vocea cântăreților de la baruri și terase –
Cântecul vântului și cântecul mareei; fredonate-n ceas târziu,
Revin vechi melodii pe care doar marinarii le mai știu.

Am avut un vis în orășelul marinarilor – zadarnic, naiv și desuet –
Despre nave, oameni și zile de demult care se întorc încet-încet...
Despre-un cântec pe care-l cântă-ntr-o tavernă doi tovarăși,
Doi foști colegi de echipaj care se-ntâlnesc într-o seară iarăși.

---------------------------------------------------------------------

* Porturile mari din toată lumea aveau în vecinătatea lor imediată un "orășel al marinarilor". O mică parte, de fapt, a orașului respectiv unde navigatorii își faceau cumpărăturile, se amuzau seara-n baruri și-i întâlneau pe cei din breasla lor, uneori foști coechipieri. Era un loc unde se simțeau "acasă" după un lung și dificil voiaj.


** "Blue Funnel" a fost o companie de shipping britanică fondată în anul 1866. Companiile de navigație vopseau și încă mai vopsesc coșurile navelor aflateîn proprietatea sau managementul lor cu anumite culori distinctive. Tot pe coșuri puneau și logo-ul casei. Pe lângă partea de reclamă, navele erau mai ușor de reperat într-un port aglomerat.


*** "Pantofii mortului": când un marinar își pierdea viața pe mare, o parte din bunurile lui erau distribuite coechipierilor, în semn de amintire, iar o altă parte era vândută de căpitan și banii obținuți se înmânau la întoarcere familiei celui dispărut.

poezie de din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flota tăcută

Nu vom afla din ziare și nici din cele șoptite prin împrejurimi
Unde sunt cei din Serviciul Tăcut, cei întotdeauna anonimi.
Noi azi nu putem fi siguri unde vor fi mâine, toți și fiecare,
Cei care ieri erau ‘undeva', iar mai alaltăieri erau pe mare.

Vei găsi Flota Tăcută sub fiecare stea strălucitoare;
Poate vânând submarine sau poate deminând o strâmtoare;
De la Insulele Cocos* la Dogger Bank* vei găsi Flota Tăcută
Sau de la Bight* la Falkland – și-oriunde trebuie să se dea o luptă.

O vei găsi iarna tangând și rulând pe mările-nghețate,
Când vântul și valurile se joacă de-a ciocârliile-mbufnate;
O vei găsi navigând în sus și-n jos sau în port la buncherare
Apoi iarăși, pe ploaie și pe ceață,-n misiuni de patrulare.

Vei găsi Flota Tăcută acolo unde vin navele de peste oceane
Cu zahăr pentru ceaiul nostru, cu carne, cu soldați sau cu cereale,
O vei găsi pe mare sau pe canale, zeberind mărfuri de contrabandă,
O vei găsi aproape sau departe, prinsă-n a valurilor sarabandă.

Ea poate fi acum pe Dunăre sau printre flamandele dune;
Anexând insule în Oceania sau blocând fierbinți lagune;
Escortând armate dincolo de mări sau cu suflet entuziast și bun
Tocmai înmânând celor de la căilor ferate turcești puțintel tutun.

Este-aici și-acolo și pretutindeni, un oaspete surpriză la frontiere,
Poate nu întotdeauna binevenit, în ciuda bunelor ei maniere;
O veți întâlni în Marea Baltică și când face-n Golful Riga escală,
Sau debarcând cu arme și bagaje-n Africa Ecuatorială.

Nu vom afla din ziare, pentru că Cenzorul trebuie s-o protejeze bine;
Dar, uneori auzim niște zvonuri și presupunem ce, unde, cum, cine;
Căutați acolo unde există-un risc de înfruntat sau de sfidat o moarte
Flota Tăcută... și fiți siguri că nu-i de-acel loc departe.

N. B.
* Insulele Cocos – grup de insule din Oceanul Indian aparținând Australiei.

* Dogger Bank –un mare banc de nisip aflat în zona Mării Nordului.

* Bight (Marele Golf Australian) – uriș golf deschis situat pe coasta sudică a Australiei.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Haiducii

Zburau dinspre dealuri, cu pletele-n vânt,
spre satul din vale, spre locul lor sfânt,
din care-au plecat, toți cei șapte flăcăi,
spre codri, prin munți și sălbatice văi.

Puternici și tineri, se-aud chiuind,
priviți de fecioare la ei jinduind,
se pierd într-un tropot și-n norul de praf
rămas ca pe-o cruce un vechi epitaf.

Doar câinii îi latră din greu, ca la lupi,
în rest e tăcere ce-i greu să o rupi,
căci oamenii-așteaptă la locul știut
un dar prețios, obicei cunoscut,

O parte din munca ce li s-a furat,
întoarsă, prin luptă-‘napoi, pentru sat,
de tineri ce zboară, cu pletele-n vânt,
spre satul din vale, spre locul lor sfânt.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Astăzi a murit un marinar

E bătrân de-acum, de pe capul alb
Părul a-nceput să-i cadă;
Stă-n preajma Clubului Naval
Depănând povești din zilele de altădată.

Despre un război în care a luptat
Și despre faptele de demult de arme;
Camarazii lui, în isprăvile istorisite,
Stau sub semnul unei glorioase karme.

Deși pentru vecini poveștile
Au devenit un bun motiv de glume,
Toți foștii coechipieri îl ascultau –
Ei știau despre ce vorbește-anume.

Nu-i vom mai auzi poveștile de-acum,
Prietenul nostru a trecut ultimul hotar,
Iar lumea parcă-i oleacă mai sărac㠖
Pentru că astăzi a murit un marinar.

El a fost doar un simplu marinar,
Din rândul celor deja tot mai puțini. Un gând
Ar trebui să ne petreacă: s-ar putea s-avem
Nevoie iarăși de-astfel de oameni în curând.

Pentru c-atunci când țara e-n necaz aflăm
La ce-s folositori marinarii atât de mult,
Treaba lor e -nlăture mizeriile pe care
Nu ei, ci alții le-au făcut.

Dacă nu-l putem onora, viu printre noi,
Cât ne poate-auzi vorbele bune,
Măcar să-i aducem un pios omagiu
După ce-a părăsit această lume.

Poate câteva rânduri scrise
Cu litere micuțe-ntr-un ziar,
Amintind că cineva-n lume plânge –
Pentru că astăzi a murit un marinar.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dedicație celor din RAF

Niciodată, de când navele englezești
Au dat foc bărbii granzilor iberici,
De când corsarii englezi semănau moartea
De lungul coastei celor trei Americi,
De pe vremea când Drake și Raleigh s-au întors
Acasă de pe șapte mări, învingători,
Fii Britaniei nu au luptat mai cu folos,
Mai îndrăzneț decât acești aviatori.

În miez de noapte sau la amiezi,
Mai rar pe cer senin, pe ceață-adeseori,
Șoimi ai libertății, inimile noastre toate
Sunt cu voi în slavă, acolo printre nori,
Iar sufletele eroilor britanici, privind în jos
Din ținuturi de dincolo de Soare și planeți
Șoptesc – deși jertfa lor, încet, se uit㠖
Cu sufletul la gură, împăcați: Bravo, Băieți!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian nu se grăbea, dar se îndrepta spre colegii săi, spre locul în care cele două nave încă staținau. Nuria merse alături de el; de cum zări navele, se observa că o cuprinsese teama. Lucian o privi încurajator, încercând să-i trasmită, fără cuvinte, că nu avea de ce să-i fie teamă. Se opriseră puțin. Nuria își dădu jos ochelarii primiți de la comandant, privind uimită, când spre "Pacifis", când spre "Vulturul". Pentru ea navele spațiale reprezentau ceva inedit, surprinzător. Pentru membrii echipajului, ea, prezența ei era ceva inedit, surprinzător, apropiindu-se, împreună cu comandantul lor. Lucian stătu pe loc, atâta timp cât consideră că i-ar trebui Nuriei pentru a se "acomoda" cu prezența celor două nave spațiale, apoi porni din nou, spre colegii săi, în dreptul cărora se opri. Îi dădu drumul mâinii Nuriei, zâmbind, spre ea, blând, amabil, încurajator.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Încă o zi

Te-ai săturat demult și nu mai poți
atâta răutate înduri,
în mlaștina morală înoți
servind și-n viitor, lepădături.

Stăpânii tăi, vulgari, nerușinați,
sunt dintre proști-aceia plini de bani,
cu ifose, pretenții de bogați
ce nu-și dau seama cât sunt de sărmani.

Averea lor e marele nimic
cu care nu pot cumpăra un strop
din dragostea ce ultimul calic
se poate bucura, căci nu-i de shop.

Cei care au, mai vor, mai mult, mai mult,
sunt nesătui, iar viața lor e-un chin,
căci pofta lor de bani e un tumult,
iar pentru boala lor, nu-i un vaccin.

Tu îi suporți demult, te-ai săturat,
deși ei vor, tu nu-i mai poți servi:
ai devenit de neînduplecat.
În toamna ce-a venit, mai ai o zi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rudyard Kipling

Nava de linie e-o doamnă

Nava de linie* e-o doamnă,-ntotdeauna mândră și semeață,
Crucișătorul, soțul ei, îi oferă protecție și o răsfață;
Dar vai de navele comerciale, pistrui pe apele marine,
Umblând de colo până colo, ca tine și ca mine!

Umblând, Jenny, din port în port, de la ponton la ponton,
De la docurile din Portsmouth la tramvaiele din Fratton;**
Tot așteptând, Jenny, îmbătrânim între-un dig și-alt dig,
Rătăcind de colo colo, Jenny, așteptând în frig!

Nava de linie e-o doamnă sulemenită și plină de strălucire,
Când dă peste-un necaz, pentru toată lumea e-o nenorocire.
Crucișătorul, soțul ei, stă mereu lângă ea, gata-n ajutor să-i sară,
Dar vai de navele comerciale, care trebuie -ncarce sau moară!***

Nava de linie e-o doamnă, iar rutele ei sunt sigure pe orice ape;
Crucișătorul, soțul ei, întodeauna-i este-aproape;
Dar vai de navele comerciale pe care nimeni nu le protejează,
Trebuie să-și facă treaba cum pot, fără niciun fel de pază!

Nava de linie e-o doamnă, dacă izbucnește un război,
Crucișătorul, soțul ei, o ține-acasă, departe de lupte și de tărăboi,
Dar vai de navele comerciale care-nsoțesc apele mareei!
Ele trebuie lupte pentru niște doamne care-s mândria Angliei.

Nava de linie e-o doamnă, dar dacă n-ar exista acest obiect de preț
Micuțele nave comerciale ar face oricum pretutindeni comerț.
Crucișătorul este soțul ei, dar fără noi – aceste umbre vagi –
El n-ar fi putut duce lupta pentru patrie și pentru toți cei dragi.

Pentru cei dragi și pentru patrie, Jenny, de la ponton la ponton,
De la docurile din Portsmouth la tramvaiele din Fratton;
Rătăcind de colo colo, Jenny, îmbătrânim între-un dig și-alt dig,
Așteptându-i pe ce dragi, Jenny, afară-n frig!

* Inițial, nava de line era o navă de pasageri care făcea curse regulate între anumite porturi, urmând un orar fix. În zilele noastre și alte tipuri de nave, cum ar fi navele port-container sau navele ro-ro, au fost introduse în serviciul de linie.
Navele de linie se deosebesc de navele comerciale obișnuite, în jargonul marinăresc numite nave vagabond (tramp ships), nave ale căror porturi de destinație pe termen mediu și lung nu este dinainte cunoscut, într-un sezon fiind nevoie de ele, spre exemplu, în porturile din Africa sau din America de Sud, iar următorul sezon în Marea Barents sau în Extremul Orient. În poemul de mai sus ele-s comparate de Kipling cu nefericitele femei care, în speranța sosirii probabile a unei nave, rătăcesc între Portsmouth Hard și Royal Dockyard în așteptarea marinarilor care se debarcă pentru concedii sau care au permisiunea de a ieși câteva ore în oraș – soți, fii, frați sau clienți.

** Când a fost scris poemul tramvaiele erau încă trase de cai.

*** "Să-ncarce sau moară" – dacă navele comerciale nu găseau marfă de transportat erau sortite unui destin nefericit – similar cumva cu cel al femeilor singure, în așteptare lângă gardurile și porțile porturilor.

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Jungle Book: Mowgli's Story Hardcover" de Rudyard Kipling este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -74.99- 45.99 lei.

Posedat

Când dorm citesc pe cozi de comete
Gândurile celor ce stau ascunși pe planete
Îi văd zâmbind, dansând printre munți,
Cărunți.

Iar unii din ei vorbesc despre Pământ
Iar vorbele lor, ca timpul, dispar în vânt
Ori sunt aruncate de către mândrul Soare,
Pe altare.

Și simt acum că mă privesc cum dorm
Cu a lor corp de umbră, cu chipul lor diform,
Aud cântecul lor, cântat de-un stol de corbi,
Toti orbi.

Iar șerpi ispititori, îmi spun mă trezesc
Cu glasul lor sâsâitor, mult prea grotesc
Dar voi rămâne în lumea mea din vis,
Precis.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marina Civilă

În ciuda a tot ce-au făcut pentru noi,
Rareori le cunoaștem numele. N-au statui.
Presa-i menționează doar ca pe niște
"Membri-ai echipajului".
Și, totuși, curajul lor înarmează, îmbracă,
Echipează și hrănește-n vremuri de lipsuri și nevoi.
Ei sunt băieții noștri care săvârșesc fapte glorioase
În orele-amare de restriște sau de război –
Sunt oamenii Marinei Civile,-atât se știe despre ei;
De-îndată ce simt în plămâni pulberea mărilor saline,
Indiferent de cursul navei,
Lacomă, moartea-n preajma lor se-aține.

Moartea-i urmărește de la un port la altul
Din clipa-n care ridică ancora,-n bleu-marin îmbrăcați,
De sus, din cabina căpitanului, până jos, la cel mai tânăr mus.
Sunt marinarii care de pe navele lor, neînfricați,
Văd cum, de nicăieri și nefiresc, se ivesc vârtejuri albe
Și știu că-n jur pândesc hulpave submarine.

Deși n-au arme și nu pot riposta,
Sfidează soarta potrivnică și șansele puține;
Loviți în toiul nopții de catran,
Se-aruncă-n apă,-înoată spre plutele de salvare –
Plutesc în derivă pe vastitatea mării, rugându-se de Domnul
Să-i ocrotească,-n El fiind singura lor nădejde de scăpare.

Ne gândim la ei ca la oamenii Marinei Civile.
În ziua victoriei, când se-împart medalii, jerbe și cununi,
nu-i uităm, să nu uităm meritele lor
În îndeplinirea unei nobile și-anevoioase misiuni.
Când în lume-i din nou belșug, liniște și pace,
Iar tinerii se-întorc acasă de pe mare,
Când din negre găuri, de vulpi, ies la lumină
Prietenii care ne-au rămas – mai puțini ca la plecare,
Când de pe cer flăcăii coboară pe pământ,
Să ne-amintim de ei. În asemenea zile
Să-i pomenim cu recunoștință pe tinerii
Îndrăzneți care-au navigat sub drapelul Marinei Civile.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Navele nu se scufundă

Navele nu se scufundă datorită
apelor din jurul lor, oricât de-agitate și rebele.

Navele se scufundă datorită
apei care prin carenă se infiltrează-n ele.

Nu lăsa ca ceea ce se petrece în jurul tău
Să pătrundă-n tine și să-ți facă rău.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Navele pe care-a navigat odinioară

Navele pe care-a navigat odinioară,
Când sângele-i era tânăr și fierbinte,
Sunt abandonate azi, epave de ocară,
Numele lor fiind șters demult din minte;

Ele-aduceau lână și grâu din Australia,
Ceai și iută, străbătând mii de mile,
Titania-nălțându-și înaltă și zveltă talia
Și mândra Thermophylae;

Alpii-nfrigurați, cu zăpezi permanente,
Îi sunt cunoscuți de ani și ani;
La fel, navele rapide și navele lente,
Navele cele mici și navele mari.

A văzut statuile regilor din fir în păr
Și bustul fiecărei regine – bătrânul corăbier,
Toți dragonii verzi și,-ntr-adevăr,
Pe fiecare șeic arab sau cavaler...

Ultimul trandafir părăsește, iată, cerul,
Briza fluviului se-abate-nfiorând plămânii;
Iar el cu ochii slăbiți de gerul
Vârstei visează, cum fac de altfel toți bătrânii;

Cu pipa între buze, în tăcerea mare,
Visează călătorind prin al timpului tunel
Pe niște nave frumoase și pierdute pe care
Astăzi nu le mai vede decât el.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valer Popean

Gândurile nopții

nu aștepți durerea te frângă
Când clipele se duc în drumul lor,
Doar amintirile ar trebui să plângă
Pe-aleile-mbrăcate-n tainic dor,

Și printre felinare-ascunse-n noapte
Pășind prin frunzele ce pietruiesc
Aleile crescute dintre șoapte
Rămase-n nopțile care sosesc,

Dar uneori uitate printre clipe
Durerile își plâng trecutul lor
Și peste timpuri lumii vor să țipe
Doar, doar vor trece-n viață mai ușor,

Când așteptările vor să te frângă
Rămas prin clipele născute-n dor
Să lași doar amintirile să plângă
Și frunzele te-nsoțească-n zbor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi suntem autorii acestor muzici

Noi suntem autorii acestor muzici sublime,
Noi suntem visătorii acestor vise înalte:
Hoinărind pe lângă însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de râuri secate.

Noi suntem orfanii sorții, cei fără nume,
Luminați de raza unei luni palide, amare;
Noi mișcăm și reinventăm această lume,
Dându-i în neguri de vremuri sens și culoare.

Cu magia cântecelor noastre fără de moarte
Construim orașe de o grandoare-aparte,
Dintr-o fabuloasă, aeriană irealitate
Croim gloria unui imperiu și-i dăm identitate:

Un singur om, atins de-al visului descântec,
Poate cuceri o coroana regală, înnobilat de cuvânt;
Iar trei, cu măsura și ritmul unui proaspăt cântec,
Pot nărui un imperiu omnipotent la pământ.

Noi, în erele de demult – azi niște notițe-n arhive,
Urme-ale unui trecut îngropat – cătinel-cătinel
Am înălțat cu supinele noastre orașul Ninive,
Iar cu optimismul veseliei noastre turnul Babel;

Apoi tot noi le-am surpat, astfel generațiile viitoare
Vor ști cât valorează lucrarea lor și-al lor renume.
Pentru că fiecare epocă e un vis care moare
Sau un vis care abia se naște-n lume.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook