Altfel a mea iubire
"de la stanga spre dreapta, caruselul,
roți albe și negre, roți mici,
tăcut s-a așezat pe cruce Mielul,
aproape de călăi, de mucenici,
de Cerul cu îngeri și harpe...,
Doamne, de ce e vremea pe-nserat,
de ce prin suflet mi-a trecut un șarpe
gonind spre un eden îndepărtat?"
iubito, nu poți tu acum pricepe
ce s-a-ntâmplat, așa... deodat', cu mine,
mai bine așează-te aici și începe
să îmi citești scrisorile eline,
un fel de amintiri trimise mie
din fapte doar de Dumnezeu știute,
citește-ncet și glasul tău să-nvie
sfârșitul trist al fiecărei ciute
și fiecare icnet al fiecărui brad,
nu te mira iubito că Hristosul
mă strigă și din frunzele ce cad
și că în piept se frânge-n două osul
când prinși de nedormire ochii roată
mi-ndrept din carusel prin iarmaroc,
și râd crezând că e-o nimica toată,
sau plâng văzând că nu e doar un joc.
poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre șerpi
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre scrisori
- poezii despre râs
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare
Suflet hoinar
Străbat pădurea ca pe o uliță a sorții,
Prin stânga trecerii mele infinitul murmură ușor
Aleg un semn între hotarul vieții și al morții,
Sărut cu palma frunzele calde, mi-e dor,
Dor de adâncire în limpezimea viselor,
(Copiii încă îmi strigă porecla prin sate)
Sau poate dor de frângerea aripii în zbor
Și de alunecarea cuminte pe spate
Coaja copacilor îmi învelește umerii goi,
Le strig păsărilor întruna, fără să obosesc,
Nu coborâți, nu, o să vin eu la voi!
Și râd, râd păsărilor mirarea, clipesc,
Dar nu pierd nimic din ceea ce se întâmplă,
Gleznele mi le afund sălbatic prin rădăciniș,
Dă-mi păpădia ta iubito, așează-mi-o pe tâmplă,
Cât de dragi îmi sunt greieri ascunși prin măcriș!
Da, așa sunt zilele fără de care nu sunt eu.
Ceasul a adormit demult, acuma tace,
Doamne, hai mai aproape de sufletul meu,
Hoinărește-l Tu și apoi, adoarme-l în pace
poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre sărut sau poezii despre somn
Timpul tot plânge după noi
lumina s-a șerpuit să iasă
prin gura peșterii, iubito
spre o nouă agonie
trimite câteva furci curcubeului
cântă prin vertebrele arborilor
scutură de candori și vise
trupul meu de smirnă și tâmâie
se trezește dimineața lângă mine
pe cartea ta de versuri, iubito
scrise de mine cu praf din stele
se prăvălesc tăcute pe podea
îmbrățișate, sonetele mele
dimineața- languroasă femeie-
aruncă spre mine catifelații nuri
cad secerat în prejma senzualei ei guri
este tragic de frumoasă
ca tine iubito și la fel dumnezeie
păstrează ascuns soarele
în rochia-i pictată de curcubee
se dezbracă de ea printre ploi
prin țipetele sângelui îți ia locul
doar timpul spânzurat, iubito
tot plânge după noi.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre lumină, poezii despre gură, poezii despre curcubeu, poezii despre versuri sau poezii despre tragedie
Ferestre spre marginea lumii
fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre trup și suflet, poezii despre singurătate, poezii despre religie sau poezii despre noapte
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iași, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pelerinaj
Privește și ascultă, iubito!
Privește, iubito, se apropie iarna,
Din ploaia de toamnă se scutură fulgii,
Un alb de poveste se așterne-n fundal,
Un moș rebegit pândește prin geam.
Se ninge în mine cu fulgi de zăpadă,
E iarnă în trup și-n suflet mi-e rece,
Se-așterne omătul pe inima-mi caldă,
Nici pași de nepoți nu pot să-l străbată.
Privește, iubito, cum ninge în mine
Cu fulgi de zăpadă veniți de departe!
O lume de gheață se-așterne în mine,
E timpul în care ne spunem adio.
*
Ascultă, iubito, cum strigă în noapte
Din inima-mi ruptă un dor de departe,
Un gând de-a pleca spre zări minunate,
În raiul promis strămoșii m-așteaptă.
Mă strigă în noapte frații din moarte,
Bătrânul părinte mă cheamă aproape,
O mână de oase dă la o parte
Negrul pământ să-mi facă mormânt.
Ascultă, iubito, glasuri din moarte!
Sunt glasuri de frate ce strigă în noapte,
Mă cheamă la ceruri din sfântul mormânt,
Sunt suflet de om ce zboară în vânt.
poezie de Vasile Șerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre iarnă, poezii despre vânt, poezii despre toamnă sau poezii despre sfinți
Și zbor
nici nu mai pot dezlipi
privirea de la tine
așa cum ești înfășurată
în zăpezi repezi umile
și cum respiri fericire
pe nerăsuflate la umbra lunii
lipită calină fierbinte de mine
nu știu cum dar din mine
s-a desprins un monstru
îl auzi?
îi auzi furia ce ne sparge de zid
și mugetul și roțile vechi
cum cad din cer în cer?
stai cu mine te rog îmi șoptești speriată
dar mă desprind furios
și zbor pe sub fruntea ta lată
perfid cu privirea tăioasă
și văd cum curcubeul îți soarbe
sângele și lumina
din priviri din vise
apoi apar și eu, stingher și fără cruce
de-ai știi că am atâta tăcere în oase
și aer obosit în piept
m-ai chema să-ți spun
la ureche povești despre povești
sau despre roți de rezervă cochete
și despre un sergent major
pe bicicletă
și multe multe majorete
Dumnezeu m-a aruncat din cer în genunchi
și odată cu mine o mie de roți
cu franjuri de nori și breton
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre furie, poezii despre urechi sau poezii despre sânge
Tangou stelar
Îmi ești, iubito, minunată liră
Cu gâtul fin și umeri lucitori,
Privirea ta poeme îmi inspiră
Iar când te-ating în suflet simt fiori.
Îmi ești, iubito, fascinantă harfă,
Cum te ating cum scoți un sunet nou,
Doi sâni semeți zâmbesc de sub eșarfă
Stârnind în mine un adânc ecou:
E trupul tău o caldă adiere
Purtând parfumul unui anotimp,
Te-ating, iubito și îmi dai putere
Să tranzităm prin spațiu și prin timp.
Porni-vom spre Eden în astă seară
Pe-o scară spiralată în urcuș,
E trupul tău ușor ca o vioară,
Al meu e încordat ca un arcuș.
Ne dăruiește viața-n zvon de harfă
În fiece moment un sunet nou,
Acum, c-ai renunțat și la eșarfă,
În doi dansa-vom un stelar tangou.
poezie de Marius Coge din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre zâmbet, poezii despre vioară, poezii despre sâni, poezii despre sunet sau poezii despre stele
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, a venit iarăși toamna...
iubito, a venit iarăși toamna,
încă o toamnă ne condamnă,
închidem triști ochii sub geane,
ne dor uscați de multă vreme
e tot mai mare depărtarea
nu ne găsim prin toată zărea,
cuprindem negrul trist al nopții
prin ceața ei, nu ne văd ochii
iubito, a venit iarăși toamna,
nu poate să închidă rana,
ne umple cănile cu ploaie,
îi bem amarul din șiroaie
încet încep iarăși să cadă,
din pomii triști, frunzele pradă,
ne numără ce-a mai rămas,
ne depărtează pas cu pas
iubito, a venit iarăși toamna,
în urma ei pășește iarna,
o să ne ningă fulgii ei,
pe anii noștri tot mai grei
ne vom căuta prin amintire,
acoperiți de-un alb subțire,
ne vor durea păreri de rău
și-argintul meu, și-argintul tău
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre negru
Glasul amintirilor
Amintirile mele sunt vii
și au prins rădăcini într-un loc
unde,-atunci când apune o zi,
ce a fost mai frumos îmi îngrop.
Fericite, acolo răsar
ca lăstari ce se-nalță spre cer,
și-mi aduc bucurie în dar,
într-un fel ce îmi e un mister.
Uneori, într-o stare de vis,
trec de poartă și merg pe un drum
care-mi este doar mie permis,
ca turist în al vieții album.
S-a-ntâmplat, să m-opresc sub un brad
ce-mi părea mai puțin cunoscut,
nu știam ce a fost ca răsad,
și demult acea zi a trecut.
El mi-a spus -mai degrab-a șoptit-
că mi-a fost doar privirea ce Ea
mi-a trimis-o - și tare-am iubit
amintirea în care-a zis "Da!".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre turism, poezii despre trecut, poezii despre frumusețe, poezii despre fericire sau poezii despre bucurie
Suflet blând
Ai urcat din amintiri spre soare,
să-mi spui iubito să fiu tare și să lupt.
Acum sunt eu aici și mă gândesc la tine,
tu luptă draga mea ca să învingi.
Eu te aștept cu sufletul la gură astăzi,
să-mi spui că mă iubești și mă dorești în preajma ta.
E stilul tău, al meu, prietenia-i caldă
și vreau să-ți spun că te iubesc și eu mereu,
Sunt doar un suflet cea pătruns în casă
ca să-ți aline sufletul bolnav de amintiri.
Păstreaza-mă așa și câteodată, tu lasă-mă
în brațe sâ te strâng când o să plângi.
poezie de Magdalena Rosca
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre dorințe, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre boală
Tristețea gărilor ce plâng
Tristețea gărilor ce plâng
un tren cu șuierul prelung,
e doar pustiu și rece gol,
viața dată rostogol,
și disperărilor obol
de dor nătâng.
Tu știi, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui și-a fluturat
și îmi zâmbea.
Erai și tu,
nici nu mai știu,
acum mi-i sufletul morțiu
de tren
în gară șuierând,
scrâșnind din roți,
încet murind
și cer în mine prăvălind
către pustiu...
Tristețea gărilor ce plâng
cu ochiul drept,
cu ochiul stâng,
sădită-n mine e mereu:
că gara, trenul,
sunt chiar eu
în dor nătâng.
poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre trenuri, poezii despre nevinovăție sau poezii despre mâini
Zvâcnirile, iubito
Zvâcnirile, iubito, îmi vin, le am și pleacă
așa, la fel ca tine când fugi, revii, nu stai,
și-atunci îmi pare lumea netrebnică, o cloacă.
În pieptul meu, cu totul, pătrunzi ca un vătrai.
Ferestrele-n trecutul clement se cer deschise
(din viitorul aspru s-alunec în trecut)
să las în urmă ochii-mi ce, inundați de vise,
orbecăie în smoala căzută-n așternut.
În gol privesc... deodată, spre mine, o statuie,
c-o aură umbrită, se-nalță din Infern
să mi se-arunce-n suflet, și-apoi să se încuie
în vid, precum uitarea și gândul cel mai tern.
Zărind pecetea-n frunte, citesc însemnul urii:
"o albă ca zăpada și neagră-n cerul gurii."
sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre superlative sau poezii despre sculptură
Tu iartă-mă, iubito
un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus
o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi
-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai
e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi că nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege
de dincolo de moarte îți spun că te iubesc
și te privesc adesea din-naltul cel ceresc
tu iartă-mă iubito... știu ai crezut în noi
dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sperieturi, poezii despre rai sau poezii despre păianjeni
Tu iartă-mă, iubito
un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus
o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi
-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai
e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi că nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege
de dincolo de moarte îți spun că te iubesc
și te privesc adesea din-naltul cel ceresc
tu iartă-mă, iubito... știu ai crezut în noi
dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ODE...
Ode, imne, elegii
Eu le scriu doar pentru tine
Când sunt orele târzii,
Dar mă simt așa de bine.
Gândul liber îmi aleargă,
Peste-ntinsele câmpii
Peste toată lumea largă,
Se cufundă-n reverii.
Adun în suflet amintiri
Prinse din viața-mi toată,
Pozele cu trandafiri,
Prin gândire îmi dau roată.
Tu te-ai instalat în mine,
Și n-aș vrea să te mai scot,
Cu privirile-ți divine,
Tu ești universu-mi tot.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre trandafiri, poezii despre reverie, poezii despre ore, poezii despre libertate sau poezii despre fotografie
Dă-mi mâna, iubito!...
Dă-mi mâna, iubito, să fim doar noi doi
Când tremură cerul și scutură ploi!
Și-aleargă cu mine, pe drumuri ce gem
Sub pași de-Ariadne, urmând magic ghem.
Privirea-ți de-o-ntorci către mine din mers,
Voi fi singur sclav în al tău univers,
Iar colbul, noroiul și steiuri de munți,
Le-om trece-mpreună pân' fi-vom cărunți.
Dă-mi mâna, iubito și hai să fugim,
Iubirea nebună la doi să-mpărțim!
Cum tremură cerul, eu tremur la fel,
Cu inima-n piept, speriat porumbel.
Prin vânt de speranță, uitând de tipare,
La braț vom umbla pe a vieții cărare.
Nu-ntoarce privirea o clipă 'napoi
Și-un veac înmulți-vom iubirea cu doi!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre păr cărunt sau poezii despre porumbei
Caustic...
... Doar chipul tău prelung, iubito,
Lasă-l așa cum este, răzimat
Între bătăile din pieptul meu
Sau între coapse și ficat...
Și lasăți mâinile firave
Să-mi împresoare trupul devotat
Doar ție... și doar ție-ți dau iubito,
Sau poți să crești în brațe-un aluat...
Așterneți trupul fin pe spate
Sau chiar în față peste-al meu destin,
Branșați la voluptăți iubito
Să bem din sfântul graal un vin,
Că-n marea mea grosolănie nu stiu,
Ce altceva-ar putea fi mai divin!
poezie de Vasile Zamolxeanu (20 iunie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre senzualitate sau poezii despre creștere
Ochii tăi
În ochii tăi văd doar neîmplinire,
Ce îmi dezleagă destinul meu amar,
Iar glasul tău, foșnind din amintire,
Răsună-n suflet din ce în ce mai rar.
Mai văd acum și-un vis apus în tine,
Pe care-ncet, încet tu îl vei uita,
Iar eu, același vis desprins din mine,
Am să-l aștern covor în fața ta.
În ochii tăi, un lac de întuneric,
Încă mai văd extazul sfânt pulsând,
Dulci fiori prin piept curgând câte un pic,
Îngeri și demoni pe culmi de chin dansând.
Purtat pe drum de umbra acestui vis,
Ca un străin pe cale colilie,
Bătând la poartă, respins de paradis,
Se stinge-n piept a inimii făclie!
Marin Voicu
poezie de Marin Voicu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie sau poezii despre inimă
Sunt și eu ca voi...
sunt și eu ca voi, un om cu noapte și de toate,
nu sunt poet și nici n-am fost, înșir doar gânduri aranjate,
prea cult nu sunt, dar nici incult, am mai citit, chiar și sonete,
le am pe-aici, pe foi de gând, sub ochii mei revin în trepte
când scriu în versuri, doar ce văd, ce gândul nopții îmi dictează,
nu fac decât, ceva în plus, un strop de lacrimă cedează,
atunci din amintiri, de vânt, vă suflu vouă cu neștiință,
cuvintele, pe-un rând și-un rând, poate vă e de trebuință
nu sunt mai breaz, sunt doar un om cu veselia îndurată,
ascunsă sub atâtea dăți, de clpe, ce-am trecut prin viață
și vreau să râd, și vreau să plâng, așa trăiesc și eu mai bine,
urcând în cer, din alb pământ, pătat cu iernile din mine
de m-ați vedea, o clipă doar, ați înțelege de îndată,
că sunt normal, că n-am habar, de clipele ce mă așteaptă
și râd de voi și râd cu voi, apoi iar râd, chiar și de mine
și fug în ploi, alerg în ploi, mă spăl încet de-a mea rușine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ignoranță sau poezii despre rușine