Dorul MAMEI
Doamne ce durere ne-ai dat
Fara de mama tu ne-ai lasat,
Trei copii indurerati
De mici ei lasati.
Singuri cu dorul lor
Noi pe atunci mici mai eram,
Nimic nu intelegam
A fost o tragedie mare
Fara de asemanare.
Intr-o zi de toamna
Tu draga mama,
Ai plecat de linga noi
Nespunind ca te vei mai intoarce inapoi.
Acuma Domnului slujesti
Iar pe noi de sus tu ne privesti,
Si de rele ne feresti.
Tu mama ne-ai lasat de mici
Fara ca sa ne mai zici,
Ca-napoi nu te mai intorci.
Noi am crescut mari
Dar nefericiti,
Caci am fost noi despartiti,
Sora pe atunci opt ani avea
Ea bucuroasa ca-nalta casa v-a pleca,
Eu cu fratele mai mic
Ramasi tristi de cinci si sase ani.
Pe atunci nimic nu intelegeam
Insa, dupa un timp mai indelungat,
Intelegeasem ca nu v-a mai fi
Asa cum imi doream.
Sa am mama mea iubita
Cea mai scumpa si fericita,
Ca sa ajung la ziua ei
Cu flori cu cu multe urari.
Insa acuma, mama draga
In loc de floare.
La a ta sarbatoare
Eu aprind o luminare,
In loc de urari de bine
La biserica Domnului ii cer
Ca linga el sa te tie
Si de multe ori ma intreb;
De ce? Doamne pe ea
De ce familia mea?
Cu ce am gresit in fata ta
De cu asa mare durere ne-ai lasat.
Imi vine sa url in gura mare
Chiar si la a mea sarbatoare,
Caci as vrea sa vii si tu
Macar pe un minut
De mina sa ne tii,
Pe toti trei, ai tai copii
La ureche sa ne soptesti,
Cit de mult, tu ne iubesti
Si cit dor ti-a fost de noi
Si la urma sa ne mai zici
Ca de linga noi nu te mai duci
Sa ne zici ca iti este bine
Alaturi de a ta familie,
Si s-o luam de la-nceput
Tu sa ne-nveti ceia ce ai vurut...
poezie de Natalia Rangu (24 octombrie 2017)
Adăugat de Natalia Rangu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Citate similare
Isuse, Dumnezeul meu
Ai lasat, Doamne, miliarde de suflete.
Ai lasat, Doamne, miliarde de iubiri.
Ne-ai lasat puterea de a face bine,
Dar cati dintre noi Iti implinesc vrerea?
Ne-ai lasat libertatea de a alege.
Dar cati dintre noi aleg binele?
Ne-ai daruit zborul spre inaltimi.
Dar noi coboram in adancuri.
Ne-ai dat lumina.
Dar n-o zarim de intunericul din noi.
Ne aperi mereu.
Dar noi cautam, parca inadins
Capcanele si raul.
Ne iubesti, Doamne,
Dar cati dintre noi Iti multumim?
Te-ai lasat batjocorit,
Te-ai lasat torturat,
Ti-au curs lacrimi de sange,
Dar noi, Te-am tradat!
poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul mamei de copil
Pretuieste-ti mama in viata
Stergei golul sufletesc
Te-a crescut cu greutate
Si cu dorul parintesc
A muncit o viata intreaga
Si-a uitat de gura sa
Iar acum la batranete
Ea te roaga n-o uita
Vino macar si o priveste
Gura sa cum gangureste
Se gandeste la baiat
Cum de mic la invatat
Sa nu faca umbra in lume
Ci sa isi faca doar un nume
O femeie sa iubeasca
Si cu ea sa isi faca casa
Iar apoi la batranete
Sa o duci la nepotei
Sa se bucure de ei
Dar isi plange dorul mare
Ca baiatul nu-l mai are
A murit de tinerel
Si-a lasat un nepotel
A lasat si o nepotica
Insa ea e tare mica
Nu va sti ea de parinti
Ei sau dus intr-o clipita
Au lasat bujor in casa
Garofita la fereastra
Iar pe mama suspinand
Si de dorul lor plangand.
poezie de Iliuță Cozma (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Iliuță Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum bun catre eternitate
fara idei,
fara glume,
fara nimic in buzunare
si fara nimic deasupra ta
fara ca inima sa iti bata si
fara ca nimeni sa te ajute,
fara mama,
fara tata,
fara nimic asteptandu-te in drumul tau spre nebunie
si fara cuvinte
premiat pentru cel mai bun cantec
fara dragoste,
fara remuscari,
fara sa iti mai pese, ai plecat intr-o lume straina
si m-ai lasat multimii care ma uraste
si toate astea s-au
intamplat doar pentru ca nu am pretuit nimicul
pe care mi l-ai oferit
drum bun spre eternitate.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei lacrimi reci și trei mai calde
Trei lacrimi reci și trei mai calde
Curgeau la fiecare pas
Și zi de zi noapte de noapte
Eu tot acelasi am ramas
Acuma sufar in tacere
Ca-mi stiu povara ce o duc
Și nu am leac de mangaiere
Nu stiu ce cale sa apuc
Si zi de zi ma lupt cu viata
Dar poate Bunul Dumnezeu
Sa-mi ia cu mana toata greata
Ce-o simt in piept acuma eu
Ma simt strain pe-aceasta lume
Ma simt de parca nu as fi
De parca sunt si fara vrere
Ma simt de parca n-as trai
Acuma scriu in suferinta
Si gandurile-ncet dispar
Caci nu mai am acea vointa
Sa fac din randuri un tipar
Acuma scriu cu-ngrijorare
Si-acuma spun tot ce gandesc
Ce am in sufletul meu mare
De care nu pot sa vorbesc
E-un mare dor ce ma apasa
Un dor pustiu si fara glas
Dar nimanui deloc nu-i pasa
Caci eu in urma am ramas
Parcurg si anii tineretii
E-un mare drum obositor
Acuma simt amploarea vietii
Si bucuria tuturor
E-o bucurie infinita
La care nu sunt invitat
Ca toata lumea e menita
Sa-mpartaseasca-acelasi sfat
Ma simt slabit fara putere
Ma simt de parca nu as fi
De parca sunt si fara vrere
Ma simt de parca n-as trai
Imi simt si corpul cum se zbate
Cum tremura la orice pas
Dar eu ma rog totusi in soapte
Sa nu pateasca alt urmas
Eu ma gandesc la lumea toate
La binele ce l-am facut
Chiar daca mai greseam vreodata
Am inchis ochii si-am tacut
Caci nu e om in lumea-ntreaga
Sa nu greseasca far'a sti
Si nu e dragoste curata
Sa nu te poti indragosti
Trei lacrimi reci si trei mai calde
Curgeau in fiecare zi
Soptind in somn cateva soapte
Ca mai e mult pan'voi muri
De e sa mor nici rau nu-mi pare
Ca am avut o viata grea
Si am familia mea care
Va plange in urma mea
Mi-e mila de ai mei de-acasa
Dar mai ales de mama mea
Caci numai ei ce mult ii pasa
De mine, de comoara sa
O vad plangand si totusi tace
C-ar vrea ca sa ma vada des
Dar roata greu se mai intoarce
Doar dac-o-ntorci in sens invers
Mi-e greu s-o vad in suferinta
Ca m-a crescut la sanul sau
Ma aparat de-orice fiinta
Ce ma vorbea numai de rau
As vrea acuma mama draga
Sa iti ofer inima mea
Dar din pacate nu e buna
Si tot mai mult te va durea
Si zi de zi pe timpul verii
Cand stelele vorbeau in soapte
Si-ti picurau din ochii serii
Trei lacrimi reci si trei mai calde
poezie de Georgian-Ionuț Zamfira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puiul fara mama
Cocosul si gaina lui
S-au hotarat sa fac-un pui,
Si l-au facut minune mare,
Frumos de parca rupt din soare.
Gaina nu se multumea,
De-o vreme cu ograda sa,
Si-a vizitat curtea cealalta,
Sa vada si alta poiata.
A inceput sa faca oua,
Intr-o zi sapte, alta noua,
Sa-l multumeasca pe taran,
S-o mute poate-n paravan.
N-a fost mutata si gaina
S-a pus la vorba cu vecina,
Si a aflat ca-s multe turte
Si paravan in alta curte.
Asa gaina si-a luat zborul,
Dar ce-a facut cu puisorul?
Iata! cocosu-ndurerat,
Drept closca el a fost lasat.
Acum puicuta se numea,
Si la cocos mai trimitea,
Graunte sa-i mai treaca dorul,
Si pentru-ai creste puisorul.
De la o vreme gainusa
Uita... sa mai deschida usa,
La curtea care-a parasit-o,
Si de cocosul ce-a iubit-o.
Cocosul na-ncetat vreodata
Sa fie si mama si tata,
Si-a cautat o alinare,
In puiul lui, acum mai mare.
Intr-un final si-a amintit,
Gaina oul ce-a clocit,
Si c-a lasat acol-un pui,
Doar cu iubirea tatalui.
Si-a pus la spionat o curca,
Sa vada cum se mai descurca,
Uimita a fost foarte tare,
S-auda ca puiutu-i mare,
Si e cocos la casa lui,
Si are chiar si el un pui.
Are si o gaina buna,
Mereu ii vezi doar impreuna.
Cocosul cel batran era
Cu puiul sau alaturea,
Sa nu bage vreodata-n seama
Ca a crescut fara de mama.
Si l-a -nvatat sa fie tare,
Sa treaca orice incercare,
Sa lase-n urma orice-i rau,
Sa lupte pentru puiul sau.
Gaina auzind acestea,
A deranjat-o putin vestea,
Ca puiul ei frumos, de seama,
Nu stie ca ea-i este mama.
Curaj in pene, cioc in fata,
Pornit-a intr-odimineata,
Spre curtea care a lasat-o,
Si casa care a uitat-o.
De-acolo i s-a dat de veste,
Ca cel batran cocos nu este,
Si c-a murit de-o saptamana,
Si puiul n-a vrut sa ramana..
S-a dus la el in departare,
Caci mort era de supare,
Si cum avea si dans-un pui,
Mereu statea cu grija lui.
Si cu gaina-n dreapta sa,
Si puiul sau alaturea,
C-un Cucurigu! e mereu
Multumitor lui Dumnezeu...
Gaina noastra mai batrana
Na! l-a gasit dar ce sa-i spuna?
-Buna copile, stai asa!
Sa ma prezint, sunt mama ta!
-Posibil sa imi fii, nu spun,
Insa momentul nu-i chiar bun,
Nu rascolim acum poiata,
Ca l-am pierdut recent pe tata.
-Daca oi fi din oul tau,
Sincer iti spun ca-mi pare rau,
Mama puteai sa-mi fii odata,
Dar eu ma stiu numai cu tata.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La multi ani, iubita mama!
La multi ani iubita mama!
La multi ani eu iti doresc!
Sa fii mereu sanatoasa
Ca sa ma privesti cum cresc.
Azi ti-am scris o poezie,
Eu sunt mic si ganguresc,
Ti-e gandita numai tie,
Si prin tata ti-o citesc.
Poate pare cateodata,
Ca sunt mic si nu imi pasa,
Dar iti jur mamica draga,
Ca tu esti cea mai frumoasa!
Stiu, te doare ca imi esti,
Si alaturi, si departe,
Insa stiu ca ma iubesti,
Mi-esti deschisa ca o carte.
Ma ma ma, te strig si simt,
Cum un inger imi raspunde:
"-Mama e mereu cu tine,
Oriunde ai fi, oriunde..."
Astazi iti doresc sa fii
Fericita, sa n-ai teama,
Noi mereu te vom iubi,
La multi ani, iubita mama!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea unui copil catre parintii plecati
O, draga mea mama te rog sa te-ntorci
Fara tine sunt pustiu ca un lan,
La scoala sunt batjocorit ca nu am parinti,
Si invatatoarea ma face orfan.
Dragul meu tata te rog sa revii
Ca banii nu sunt importanti,
Ai plecat cu mama printre straini
Si pentru averi tu te zbati.
Eu nu vreau jucarii nici haine mai scumpe
Nici telefoane de fite, nici casa,
Doresc sa am o copilarie frumoasa
Si parintii sa imi fie acasa.
Cand ma pun in pat seara sa dorm
Eu cer intelepciune si minte,
Parintii mei dragi da nu aveti griji
Ca eu sunt destept si cuminte.
Mama, la televizor cand vad accidente
Mi-e frica si ma trec fiori,
Ca pot sa raman de mic fara tine
Si mi-e teama ca poate tu mori.
De ce ati plecat dragii nostri parinti?
Ne-ati lasat acasa de mici,
Sa va ducem lipsa, dragul si dorul
Sa ne creasca matusi si bunici.
Mama, sunt voinic si nu m-ai vazut
Tu nu stii ca deja imi cad dintii?
La serbari nu ai fost si imi este rusine
Ca ai lipsit de la sedinte cu parintii.
Tata, sa stii ca am note bune
Si la fotbal sa stii ca sunt bun,
Abia astept sa te vad pe "facebook"
Si dupa program sa ma suni.
Tata, eu tie iti duc foarte mult lipsa
In suflet te port tot mereu,
Nu are cine sa ma apere tata
Si cu cine sa inalt eu un zmeu.
Parintii mei dragi veniti iar acasa
Ca nimeni nu ma mai baga in seama,
Degeaba imi trimiteti bani si pachete
Cand deja bunica-i bolnava.
Copilarie eu n-am dar nici sarbatori
De zile, de luni, si de ani,
Din cauza saraciei si a unor corupti
Am crescut ca un semi-orfan.
poezie de Boros Otto (22 mai 2019)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parinte
Cand simti ca toate-s fara rost,
Si-ncerci s-alungi din tine teama,
Si ajutoru-i contra cost,
Prietenii nu mai sunt ce-au fost,
Alaturi este mereu mama.
Cand simti ca nu esti important,
Ce se petrece... nu-ti dai seama,
Ce calitati ai adunat,
Esti educat, esti calculat, si amuzant,
Pe toate ti le stie mama.
Cand strigi la cer ca n-ai pe nimeni,
Acolo sus ti-aduci aminte,
Ca poate nu ai avut doi,
Dar bucurii, tristeti, nevoi,
Le-ai impartit cu un parinte.
Cand ti se spune-n fel si chip,
Sa te gandesti ca nu-si dau seama,
Ca nu esti un om de nimic,
Si al tau rol oricat de mic
De nu-l stiu ei, ti-l stie mama.
Ca nu esti mereu fericit,
O stie ea, o stiu si altii,
Dar nu prea multi te-au sprijinit,
Si multi te-au mai dezamagit,
Noroc de mama, ti-a dat fratii.
Orice nevoie ai avea,
Si orice grija duci in spate,
Acolo este cineva,
Mereu a fost, va fi asa,
Un ajutor in tot si toate.
Cand pasul tau va duce stramb,
Spre ghinon si spre rusine,
Mama mereu cu-acelasi gand,
Ca esti copilul ei ce-l bland,
Te va-ngriji, te va sustine.
Pasesti pe drum cu indoiala,
Nu stii ce bine duci cu tine,
Creste si tu, s-ajungi parinte,
Si-atunci vei sti fara greseala
Ce-ai de facut. Retine:
Mama candva nu va mai fi,
Poti fi femeie sau barbat...
Invata tu cum sa devii,
Dupa ce-nveti, mereu sa fii
Parinte -n scopul lui curat.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
Bunica draga unde esti?
Mi-e dor sa vad a ta privire,
Lasi toate cele pamantesti,
Ramanem doar c-o amintire.
Mereu acolo pentru noi
Ai fost, esti azi, vei fi si maine,
Cand voi fi singur, vom fi doi,
Si-om imparti apa si paine.
Ai crescut sase copilasi,
Apoi nepoti, chiar stranepoti,
Din paza ta n-ai vrut sa-i lasi,
Si i-ai hranit cumva pe toti.
Ne-ai invatat sa ne rugam,
Apoi ne-ai invatat de munca,
Orice da Domnul s-adunam,
Sa-i ascultam orice porunca.
Pe rand ne luai la magazin,
Desi nu erai nici bogata,
Din ce aveai, cat de putin,
La toti ne luai o inghetata.
Ne luai cu tine peste tot,
Ne-ai invatat ca-n viata-i bine,
S-ai un copil, si un nepot,
La batranete sa te-aline.
Din lada plina cu hainute,
Ne-ai imbracat cu bucurie,
Ai educat doua manute
Sa poata scrie-o poezie.
Ne amintim cu drag de tine,
Bunica noastra, te iubim!
Ne-ai invatat numai de bine,
Si pentru asta te cinstim.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun fără voi...
cum ar putea fi un Craciun
fara miros de brad... si cozonac
sau fara vinul dulce... bun...
si far' sa m-asteptati in prag?
Craciunul nu mai e la fel,
si nici nu va mai fi vreodat'
caci astazi casa e altfel,
si voi... amandoi ati plecat...
si era bine langa voi,
si eram fericiti cu toti,
iar astazi suntem numai noi,
si v-am rugat sa nu plecati.
dar Dumnezeu v-a luat la El
si inca nu ne vine-a crede
si stim ca stati acum cu El
dar nu degeaba, ci de veghe.
dar viata merge inainte,
asa cum voi mereu ne-ati spus,
mi-e dor de tine, drag parinte,
ce astazi ma veghezi de sus.
si imi lipsesti, iubita mama,
dar stiu ca de sus ma veghezi,
stiu... bine stiu... dar imi e teama
si ma-ngrozesc ca nu ma vezi.
azi am ramas doua surori
care isi plang parintii,
dar care stiu ca-n urma lor
vor veni oameni... altii...
poezie de Ana Maria Tifigiu (16 ianuarie 2009)
Adăugat de Ana Maria Tifigiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caracterizare
Din tot ce fac, nimic nu imi convine.
Prea multe vorbe. Si fapte prea putine.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!
Aveam credinta-n viata, puneam pret pe iubire
Dar totu-i doar minciuna, e doar o amagire,
As darama toti muntii daca-ar avea vreun rost
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!
In jur vad mai mult lacrimi. Putina fericire.
E tot mai neagra viata. Sarmana omenire.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!
As vrea sa am puterea sa schimb tot rau-n bine.
Prea multe vorbe. Si fapte prea putine.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!
Traiesc doar cu speranta, visez la cei frumos,
Mai cred ca poate maiine voi fi mai bucuros,
Ca soarele-mi va bate cu raza lui in geam
La fel ca mai-nainte. Pe cand eram pustan.
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost!
Prea multe vorbe! Si fapte prea putine!
Din tot ce fac,-nimic nu imi convine!
poezie de Florin Dudău (7 iulie 2001)
Adăugat de Florin Dudău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupul si mielul
Orice ar face cei mai tari sau orice spun,
Motivul lor intotdeauna, vreau sa stiti, e cel mai "bun".
Un miel plapand isi stampara setea lui mare,
Dintr-un parau ce-n apropierea lui curgea,
Cand iata ca un lup, hoinar, flamand, apare
Si urla; cata indrazneala, ce tupeu, sa tulburi apa mea.
Cu glas duios sopti atunci mielutul bland, agale
-Stapane, Maiestate, nu te supara te rog, prea tare,
Cum as putea s-o tulbur caci sunt douazeci de pasi mai jos, la vale
Deci afirmatia ta e cam pripita si logica deloc nu are.
-Ei! Lasa teoria, stiu ca m-ai barfit la toti acum un an
Si cate vorbe grele si cat rau atunci tu mi-ai facut!
-Dar nu se poate, e gresit stapane, tot ce spui e-n van
Acum un an sa stii eu nici macar n-am fost nascut.
-Ei daca nu esti tu atunci precis e unul dintre fratii tai
-Dar nu se poate caci eu sunt singur, nici un frate n-am,
-Atunci e unul dintre voi, ce conteaza, toti sunteti la fel de rai
De mine nimanui nu-i pasa, nici voua, nici la caini nici la cioban!
Apoi cuprins de ura, fara mila pe bietul miel l-a insfacat,
Si l-a tarat intr-o padure-adanca, intunecata
Fara sa stea pe ganduri, singur, pe-nserate l-a mancat,
Fara proces, fara jurati, fara nici o alta judecata!
fabulă de Marius Alexandru, după Jean de la Fontaine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot un om...
Atata timp te-am ridicat,
Pana acolo unde nu-ti era locul..
Atata timp am asteptat
Sa pot sa-ti zic ce simt cu adevarat..
Dar parca totul a fost un joc..
Acum cand jocul s-a terminat
Am reusit sa te cunosc cu-adevarat...
Ti-am vazut fata fara masca,
Am vazut adevaratul "TU"
Caci tu cel ce erai in mine, erai altfel decat "TU"
Acum am senzatia ca totul s-a schimbat,
Ca tu esti altfel,
Insa tu ai fost mereu asa,
Eu sunt cea care a vazut in sfarsit realitatea...
Dupa toate astea, a mai ramas ceva?
E prea tarziu sau poate prea devreme ca sa pot accepta,
Adevarul si pe tine...
Insa asa cum esti tu... esti o parte din mine...
Asa ca... mai bine un gol in mine decat un suflet plin de iluzii desarte
Sunt toate doar povesti... ce s-au lasat prea mult asteptate....
Esti tot un om ca si mine..
Altceva nu esti si nici nu vei mai fi
In ochii mei esti tot un om, un copil, un adult...
Se aud ganduri pe care tot incerc sa le ascult...
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mama e cuvântul ce-nseamnă viață
E izvorul de alinare,
E cărarea de îndrumare,
E a sufletului vindecare,
Mama e cuvântul ce-nsemană viață.
Mama e un glas în tăcere ascuns,
E o șoaptă și-un veșnic răspuns,
La-ntrebări nedezlegate -
Mama le cuprinde pe toate!
Mama e un murmur și-o gingașă floare,
Mama e albina ce zboară în soare,
Mama e furnica ce veșnic adună
Cu toții pe noi îmnpreună.
Mama e al cerului nour pribeag,
Mama e un mare de lacrimi șirag,
Vărsat pentru noi în necazuri -
Pe a vieții înalte talazuri.
Mama e un cîntec străvechi,
Este numele fără perechi,
Mama este dorul din sufletul tău
Chemând-o mereu și mereu!
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
De ceva vreme tu te joci cu focul,
Visezi mereu la cainii cu colaci in coada,
Ma-ntreb atunci cand va pleca norocul,
Vei mai gasi motiv sa vii pe-aceasta strada?
Plecarea ta o fost, stii bine, cu un scop,
Dar el paleste in fata dorintelor actuale,
Doresti sa fiu zarzar dar tu sa fii un plop,
Sa fiu o vesnicie un sclav al umbrei tale.
Nu vreau sa fiu asa, mereu eu vinovatul,
Nici tu nefericita asa cum te prezinti,
Dar cum e-obisnuinta, dam totul pe barbatul
Pe care presupui ca poti oricand sa-l minti.
Iubirea nu ne schimba ci noi schimbam iubirea,
Pretindem ca o stim desi n-o intelegem,
Cand te intreb ce simti mereu intorci privirea,
Si drumuri diferite doresti sa ne alegem.
Ce-i diferit acum de cum era 'nainte?
Distanta inteleapta te face peste noapte?
Desi-n trecut scindarea nu ti-a trecut prin minte,
Azi spui fara regrete c-asa ceva se poate...
"-Tu nu ma intelegi!" Asa imi spui acum,
Desi cand ai plecat in lacrimi tu ai zis,
Caci dragostea ce-o porti nu se va face scrum,
Prezentul contrazice tot ce tu ne-ai promis.
Si daca nu-s motive sa ne indepartam,
Dar tu in continuare iti tot ascunzi privirea,
Revin la ce am spus, e-o vina ce-o purtam,
Caci...
Iubirea nu ne schimba, ci noi schimbam iubirea.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ușor și fără urmă voi pleca și eu
Viața nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost și eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu și Copilăria mi-au mai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost
Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înțepenită pe umerii ei ca o durere!
Doamne, cum să-mi uit copilăria prin care alergam desculț de la un capăt la altul și soarele umbla pe vârfuri, ca pe propria-i rană, să nu-mi trezească amiaza!
Cât despre tine, Doamne, nu prea-mi aduc aminte, mama te purta în gând ca pe tata plecat într-o zi să stea de vorbă cu tine și de atunci focul din sobă s-a stins...
Ziua aceea o țin în loc de inimă și aștept
Oare, îl voi întâlni pe tata?
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ușor și fără urmă voi pleca și eu
Viața nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost și eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu și Copilăria mi-au m-ai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost
Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înțepenită pe umerii ei ca o durere!
Doamne, cum să-mi uit copilăria prin care alergam desculț de la un capăt la altul și soarele umbla pe vârfuri, ca pe propria-i rană, să nu-mi trezească amiaza!
Cât despre tine, Doamne, nu prea-mi aduc aminte, mama te purta în gând ca pe tata plecat într-o zi să stea de vorbă cu tine și de atunci focul din sobă s-a stins...
Ziua aceea o țin în loc de inimă și aștept
Oare, îl voi întâlni pe tata?
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cantec pentru mama
Tare necajita ai fost, mama
Iarna, vara, orice timp trecand
Cat era de frig sau de caldura,
Tot desculta te-am vazut umbland.
N-ai purtat o haina mai ca lumea,
O scurteica veche doar aveai.
Dar si pe aceea totdeauna,
Doar de sarbatori o imbracai!
Tu asa si fost de cand tin minte
Pe picioare-ai mers la drum, mereu.
Nici in car nu te suiai de teama
Boilor sa nu le fie greu.
Ce pacat ca n-ai trait maicuta
C-ai plecat fara de timp in lut.
Ce pantofi ti-as fi adus acuma,
Si ce haina ai mai fi avut!
poezie celebră de Virgil Carianopol
Adăugat de Marcel T
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ele au venit
Astăzi mama și surorile mele
au venit să mă vadă.
Am fost singură mult timp,
cu poeziile mele, cu mândria mea... aproape nimic.
Sora mea cea mai mare a crescut,
Este blondă. Un vis elementar
trece prin ochii ei; i-am spus surorii mai mici:
"Viața este dulce. Orice lucru rău într-o zi ia sfârșit."
Mama a surâs așa cum pot surâde doar cei care
înțeleg sufletele.
Cinăm împreună în cea mai călduroasă
camera din casă.
Cer de primăvară... pentru a-l vedea,
toate ferestrele sunt deschise.
În vreme ce ne plimbăm în tăcere
din pricina tuturor celor de demult și uitate,
sora mea cea mică intervine:
" Iată, trec rândunele pe lângă noi."
poezie de Alfonsina Storni, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, Eva draga
Tu ai plecat pentru vecie
Noi am ramas, dar pana cand?
Caci firul vieti-i mai subtire
Cu fiecare zi trecand!
Erai o vesela faptura
Atunci cand noi ne-am cunoscut
Dar drumul sinuos al vietii
Ne-a indepartat, poate prea mult.
Acum tu ai plecat pe un drum
Pe care toti il vom urma
Dar nimeni nu va sti nici cand
Nici unde trupul ii va cadea.
E trista aceasta despartire
Fara speranta revederii
Dar toti suntem sortiti pieirii
Caci asta-i mersul reinoirii
poezie de Lia Dumitrescu (27 noiembrie 2011)
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!