Eu mă consider socialist. Dar eu nu văd socialismul ca o denumire a unui sistem social aparte, ci ca o instalaţie. Instalaţia este un cuţit cu tăişul îndreptat către viitor. Nu cunosc nici o ţară reală care să se poată numi socialistă, şi sunt convins că aşa ceva nu poate exista. Dar instalaţia asta a mea îmi permite să extrag criteriile necesare pentru formularea unui program politic adecvat. Primul criteriu ar fi necesitatea asigurării publice a cetăţenilor împotriva nenorocirilor individuale. Trăim într-o societate extrem de individualizată, în care fiecare persoană poate fi trasă la răspundere pentru toate câte i se întâmplă în viaţă. În realitatea însă lucrurile nu stau chiar aşa.

Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta meditaţiei este o modalitate de a intra în contact cu realitatea, şi motivul pentru existenţa ei este faptul că majoritatea oamenilor civilizaţi sunt rupţi de realitate pentru că ei confundă lumea reală cu lumea aşa cum o consideră ei, cum vorbesc despre ea, şi cum o descriu. Pentru că într-o parte este lumea reală şi în cealaltă parte este un sistem întreg de simboluri despre acea lume pe care o avem în mintea noastră. Aceste simboluri sunt foarte utile, întreaga civilizaţie depinde de ele, dar ca şi toate lucrurile bune acestea au dezavantajele lor, şi principalul dezavantaj al simbolurilor este că le confundăm cu realitatea, exact aşa cum confundăm banii cu bogăţia reală.

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Poate că nu te-ai străduit destul. Doar atât dacă i-ai spune, că o iubeşti şi totul s-ar rezolva, s-ar schimba brusc, în bine, pentru amândoi.
Lucian: Chiar crezi asta? Eu nu sunt atât de sigur. Nu cu ea. Cu ea nu va fi aşa de uşor. Dacă ar fi fost alta, poate da, dar ea... Nu! Nu merge. Poate ar fi ţinut figura dacă ea ar fi fost altfel, însă... Nu ştiu. Nu ştiu ce să mai cred.
Maria: Cum să nu ştii? Cum poţi spune aşa ceva? Tocmai tu? Acest termen nu există, sau poate fi depăşit, mai ales pentru tine.
Lucian: Bine ar fi să fie aşa, însă, din nefericire pentru mine, nu e deloc astfel... Sunt nehotărât, Maria; e pentru prima oară în viaţă că mi se întâmplă aşa ceva, dar culmea, într-adevăr nu ştiu ce să fac. Ezit mereu, amân mereu, deşi nu asta mi-aş dori. Din cauza asta trebuie să mă mai gândesc, să devin odată hotărât.
Maria: Bine, Luci, atunci mai gândeşte-te, poate că ceea ce ţi-am spus îţi va fi de folos într-un fel; cel puţin eu aşa sper.
Lucian: Sigur. Chiar îmi este de folos. Îţi sunt recunoscător.
Maria: Lasă asta. N-am nevoie de recunoştinţa ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ideologiile îndeplinesc o funcţie psihologică extrem de importantă! Se ştie foarte bine că ateiştii îi invidiază adesea pe cei credincioşi, ei au impresia că acestora din urmă le e mai uşor să trăiască, din moment ce pentru ei toate lucrurile sunt clare. Cea mai cunoscută formă de ideologie contemporană sunt fundamentalismele de toate felurile. Şi trebuie să recunoaştem sincer că, până nu vom ajunge de partea cealaltă a crestei muntelui şi nu vom construi o societate nouă, bazată pe principii noi, vom fi nevoiţi să vieţuim în compania lor. Cred că ideologia este un comportament opus avertismentului dat de Kozma Prutkov: nu se poate înţelege ceea ce e de neînţeles. Ideologia afirmă că dă naştere unui tablou complet al tuturor comprehensiunilor, pentru a izgoni hazardul din câmpul istoriei.

Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la 20 de ani credeam că lumea e spaţiul în care orice este posibil. După 20 de ani am început să înţeleg că fiecare dintre noi avem o lume a noastră, în care ne trăim bucuriile, iubirile, dezamăgirile, împlinirile, completând traiectoriile noastre, astfel încât să fim fericiţi.
Creativitatea lui Claudiu Dumitrache şi modul în care îşi prezintă sufletul de artist, reflectă o astfel de lume în care inocenţa deschide uşa unei maturităţi şi a unui caracter bogat în trăiri, în extreme... aşa cum le poţi simţi la 20 ani. În cuvinte, în muzicalitate, în expresie, descopăr nevoia lui de sinceritate, o virtute destul de rară şi care nu face altceva decât să îi deschidă ochii către lucrurile şi valorile care contează pentru un om şi pentru artist. Am încredere în Claudiu, pentru că are încredere în el. E primul pas important către a fi integru, bun, echilibrat şi ancorat în realitatea vieţii. Claudiu scrie şi cântă aşa cum este el şi pentru asta are parte de toată susţinerea mea.

Raoul în 20, Introducere (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiai că, în aproape toată istoria speciei umane, speranţa de viaţă era de sub treizeci de ani? Adică, te puteai baza pe vreo zece ani de viaţa de adult, nu-i aşa? Nu existau planuri. Nu exista timp de plănuit lucruri. Nu exista timp pentru un viitor. Dar speranţa de viaţă a devenit din ce în ce mai mare, iar oamenii au început să aibă din ce în ce mai mult viitor, aşa că au început să se gândească din ce în ce mai des la el, la viitor. Iar acum viaţa a devenit viitorul. Ne petrecem fiecare moment al vieţii pentru viitor – mergem la şcoală ca să putem merge la facultate ca putem prinde un loc bun de muncă bun ca să ne putem cumpăra o casă drăguţă ca să ne putem permite să ne trimitem copiii la facultate ca să poată prinde un loc de muncă bun ca să-şi poată cumpăra o casă ca să-şi poată permite să-şi trimită copiii la facultate.

John Green în Oraşe de hârtie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul înseamnă destin

Nu mi-aş fi putut dori o altfel de viaţă. Aceasta este chemarea mea,
să muncesc ogorul şi să cultiv duzi

cu cele două braţe ale mele. Întotdeauna am fost priceput la asta;
şi totuşi, împotriva foamei şi a frigului, rămân

cu pleava şi cu zdrenţele. Nu vreau mai mult decât
un stomac plin. Tot ce doresc este destul

orez, haine călduroase pentru iarnă şi
cămăşi uşoare pentru arşiţa verii –

atât. Dar nu reuşesc nici asta. O,
lucrul ăsta te poate umple de amărăciune!

Iar caracterul înseamnă destin. Dacă
eşti naiv în viaţă, drumurile ei te vor înşela.

Aşa stau lucrurile. Nimic nu le poate schimba. De aceea,
mă voi bucura de fiecare pahar cu vin.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti praf

ţi-au dat nişte prafuri roz
iubeşte au zis
pentru că aşa este bine
ţi-au băgat pe gât biletul spre rai
pentru că aşa este bine
dar în tine trăieşte doar un vierme bătrân visând pământul tot mai adânc
şi un ultim cuvânt care-i va fi scăparea
poate pasăre

strigi pasăre şi pasărea spintecă cerul
aluneci prin timpul ghemuit de durere
tu la 23 de ani tu la 17 ani tu la 5 ani
un film care trece prin tine iar şi iar
dar în câte numere poţi descompune o viaţă
câte măşti încap într-un om
cât de lung este trupul ăsta care se roteşte se roteşte se roteşte
şi se rosteşte
până cuvintele toate se amestecă într-o limbă nouă
lucrurile toate îşi pierd conturul
un desen în nisipul spulberat de vânt
unde mă sfârşesc eu
unde începi tu
cine sunt
poate singura suflare a unui om rătăcit într-un deşert roz

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunosc oameni care "citesc" la nesfârşit, carte după carte, slovă cu slovă, şi pe care totuşi nu i-aş numi "citiţi". E adevărat, au un bagaj mare de "cunoştinţe", dar mintea lor nu e capabilă să organizeze şi să înregistreze materialul pe care l-au acumulat. Le lipseşte arta de a deosebi într-o carte lucrurile necesare de cele fără de valoare, de a le reţine pe primele pentru totdeauna şi, dacă se poate, de a nici nu le vedea pe celelalte.

Adolf Hitler în Mein Kampf
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

No happy-end stories

Oamenii nu pierd nimic
Niciodată
Nici măcar atunci când se gândesc
La toate lucrurile pe care nu le-au spus
Şi nu le-au făcut.
No happy-end stories ar trebui să fie scris
Pe cartea aceea pe care o ţii sub pe pernă
Şi pe care o deschizi într-o noapte ploioasă de primăvară.

Tu eşti realitatea care îmi frânge fiecare os al minţii.

Realitatea tangibilă, plină de sens.

Nu cred în minuni.

Poate pentru că într-o viaţă
Nu înfloreşti destul cât să îţi permiţi să-ţi amâni fericirea
Până la acel mâine improbabil.

Tot ceea ce trăim se plăteşte în rate
Până în ziua în care nu-ţi mai permiţi
Şi-ncepi să scrii fiecare vers despre învierea de fiecare zi.

poezie de Nataşa Roman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile bune se întâmplă atunci când ai încetat să le aştepţi. Când ai acceptat realitatea, aşa cum este ea, când ai renunţat să te lupţi cu disperare pentru ceva mai bun, sau să te simţi frustrat că viaţa nu e aşa cum o vrei. De-abia atunci realitatea se poate transfirma într-o nouă versiune, mult mai bună.

Roxana Valea în Prin praf si vise
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie presupus că răspunderea morală – a fi pentru Celălalt înainte de a putea fi cu Celălalt – este prima realitate a eului, un punct de plecare mai degrabă decât un produs al societăţii. Ea precede orice colaborare cu Celălalt prin cunoaştere, apreciere, suferinţă sau acţiune. De aceea nu are nici o "bază", nici o cauză, nici un factor determinant. Din acelaşi motiv pentru care nu poate fi dorită sau dirijată în afara existenţei sale specifice, nu poate oferi nici dovezi convingătoare pentru necesitatea prezenţei sale.

Zygmunt Bauman în Etica postmodernă (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uiţi niciodată că eşti unic. Să nu uiţi niciodată că, dacă nu ar exista nici o nevoie de tine de a fi pe acest pământ cu toată unicitatea ta, nu ai fi aici, în primul rând. Şi să nu uiţi niciodată că nu contează cât de copleşitoare par a fi provocările şi problemele vieţii, o singură persoană poate modifica lucrurile în lume. De fapt, întotdeauna din cauza unei singure persoane toate schimbările care au importanţă în lume se întâmplă. Aşa că fii tu acea persoană.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste câte mii de ani

Peste câte mii de ani natura
Va scoate iarăşi din neant
Alcătuirea de celule
În care sufletu-mi visează
Asemeni unui împărat captiv?

O, frate, tu mai mult decât un frate,
Replica mea-n eternitate!
Nu te cunosc şi nu mă vei cunoaşte.
Vorbele mele scrise-acuma
Vor fi de multă vreme spulberate
În ziua când tu te vei naşte,
Şi limba chiar în care sunt rostite
Va fi pierit atunci şi doar un singur
Crâmpei de manuscript într-un muzeu
Va chinui pe erudiţii vremii,
Şi îngropat în el pe veşnicie
Dormi-va fără nume gândul meu.

Mă-ndeamnă totuşi către tine
O neclintită năzuinţă
Şi scriu acest poem zadarnic
Mânat de strania credinţă
Că gândurile noastre înrudite
Se vor pricepe peste vremi şi oameni,
În limba fără ţară a visului rostite.

Să ştiu că-ntr-adevăr vei exista,
O, n-aş mai fi atunci atât de singur
- Singur chiar lângă vechi prieteni,
Singur chiar lângă dragostea mea
- Dragostea mea cu care stau alături
Aşa cum amândoi ne-am reflecta
În aceeaşi oglindă,
Fără să ne privim unul pe altul în ea...
Dar pentru ce să te mai caut oare,
Vis fără chip al învierii mele,
Prin neştiute vremuri viitoare?

Tu poate de pe-acum alergi prin lume,
Duh care n-ai nici patrie, nici nume,
Şi poate nevăzuta ta aripă
Mi-atinge sufletu-n această clipă...

Amăgitoare nălucire
A unui dor amar de nemurire
Ademeneşte biata omenire.

Dorinţa noastră de neîntrupare
Ne chinuieşte în zadar.
Să ne mândrim că fiecare
Din noi e-un unic exemplar,
Fără putinţă de reeditare!

poezie clasică de Alexandru Philippide din Visuri în vuietul vremii (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea va fi definitivă ca rezultând pentru orice societate, din necesitatea de a lupta împotriva entropiei care o ameninţă cu dezordinea - aşa cum aceasta ameninţă orice sistem.

Georges Balandier în Antropologia politică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii sunt o metodă de a măsura bogăţia, dar nu sunt bogăţia însăşi. Un cufăr cu monede din aur sau un portofel plin cu bancnote nu sunt de nici un folos pentru un marinar naufragiat singur pe o plută. El are nevoie de bogăţie reală, sub forma unei undiţe, a unei busole, şi a unui motor exterior cu gaz, şi de un însoţitor de sex feminin. Dar această confuzie înrădăcinată şi arhaică a banilor cu bogăţia este acum motivul principal pentru care noi nu mergem cu toată viteza înainte spre dezvoltarea geniului nostru tehnologic pentru a produce mai mult decât adecvat mâncare, haine, locuinţe şi utilităţi pentru fiecare persoană de pe Pământ.

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă voiţi într-adevăr să faceţi ceva nou, cei buni n-o să vă ajute. Ei sunt mulţumiţi de ei înşişi, sunt leneşi, îl au pe bunul Dumnezeu şi capul lor tare – aşa că nu se poate face nimic cu ei. Lăsaţi oamenii graşi să vină la mine: un rege care este unsul lui Dumnezeu poate să spună aceasta, dar nu şi un fuhrer care s-a creat el însuşi. Lăsaţi ticăloşii să vină la mine... Cei răi, care au ceva pe conştiinţă, sunt indivizi serviabili, atenţi la primele ameninţări, pentru că ştiu cum se întâmplă lucrurile, dar şi la câştig... Li se poate oferi ceva pentru că iau. Pentru că nu au scrupule. Pot să fie spânzuraţi când nu sunt docili. Lăsaţi ticăloşii înrăiţi să vină la mine – cu condiţia să deţin puterea, putere de viaţă şi de moarte. Singur şi unic depozitar, căruia nimeni să nu-i poată strica meseria... Ce ştiţi voi despre posibilităţile existente în domeniul răului? De ce scrieţi şi filosofaţi, voi care nu cunoaşteţi decât virtutea şi modul de a o cuceri, când, de fapt, lumea este pusă în mişcare de cu totul alte forţe.

citat clasic din Hermann Goring
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te după ea! La naiba, nu mai sta acolo aşteptând ca ea să te sune. Du-te după ea pentru că asta ar trebui să faci când iubeşti pe cineva, nu să aştepţi să-ţi dea ea un semn care ar putea să nu vină niciodată. Nu lăsa oamenii să fie o simplă întâmplare pentru tine. Ea nu este o nenorocită de emisiune TV sau o tornadă care ţi se întâmplă. Sunt oameni pe care poate i-aş fi iubit dacă s-ar fi urcat într-un avion sau ar fi alergat pe stradă după mine sau m-ar fi sunat beţi la 4 noaptea pentru că trebuia să-mi vorbească chiar atunci şi pentru că nu vroiau să regrete asta. Chiar dacă sunt poate singura persoană care face lucruri nebuneşti pentru alţii ce nu ar da doi bani pe asta sau nu s-ar comporta ca nişte idioţi sau să fie complet vulnerabili şi oneşti. Să faci pe cineva să se îndrăgostească de tine este uşor şi nu poţi să stai acolo speriat, respirând în telefon. Nu este idea tuturor despre ce este dragostea, dar este ceea ce cred eu că ar trebui să fie, pentru că eu aşa fac. Aşa că du-te strigă-i dragostea ta, şi fii cu ea în moduri în care contează pentru că asta este frumos şi este generos şi asta înseamnă să iubeşti pe cineva. Este nepoliticos şi nesigur, dar nu contează.

citat din Harvey Milk
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socialismul, din punctul meu de vedere, e o stare de veghe continuă. Iar o societate bună este societatea care consideră că nu este niciodată suficient de bună.

Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linguini: Uite, vroiam să ştii ce onoare este pentru mine să lucrez cu aşa o...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu un cuţit): Nu, tu să asculţi! Vreau doar să ştii cu cine ai de-a face! Câte femei vezi în bucătăria asta?
Linguini: Păi, eu...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu alt cuţit): Numai pe mine. De ce crezi că e aşa? Pentru că bucătăria de înaltă clasă este o ierarhie învechită, bazată pe reguli create de bărbaţi bătrâni şi proşti. Reguli făcute special pentru ca femeile să nu poată pătrunde în această lume, dar eu totuşi sunt aici. Cum s-a întâmplat asta?
Linguini: Păi, pentru că tu, pentru că tu...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu un al treilea cuţit): Pentru că sunt cel mai dur bucătar de pe aici! Am muncit prea mult ca să ajung aici şi n-am să risc totul pentru un coate-goale care a avut noroc! Ai priceput?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer însă filmele care îmi dau adevăruri de care fusesem frustrat. Şi filmul de ficţiune care-mi dă asemenea elemente îmi poate deveni preferat! Dar asta se întâmplă mai rar. Filmul e artă de delectare prin vedere, şi eu îl prefer pe cel care-mi dă aspecte noi de viaţă, care mă face să cunosc ceva din lumea asta în care am trăit câteva decenii şi nu am văzut aproape nimic.

Demostene Botez în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!