Dumnezeu și marinari
Pe Dumnezeu și pe soldați, pe marinari, toți îi adoră
În vremuri de răstriște, dar apoi sau înainte nici o oră;
Când nenorocirea a trecut și-s toate iar la locul lor,
Uitat e Domnul, iar soldații și marinarii se evaporă ca apa unui nor.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre marină
- poezii despre armată
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre ore
- poezii despre apă
- poezii despre Dumnezeu
Citate similare
Peste trecut se va lăsa o cortină imensă
nici urmă de strigăt pe mâinile mele
pentru că
nu-i așa
soldații nu se ascund să plângă pe la colțuri
ei scrijelesc cu unghiile rugina
și caută pământul fertil
unde poveștile au gust metalic
iar rânjetul nopții îi ademenește
eu nu mai simt
ca pe vremuri
căderea
nici tălpile nu se împotmolesc zile în șir
în carnea ce se voia cuvânt
acum sunt piatra peste care a trecut râul negrului vis
și mă ridic după primul ceas al căinței
ca o flacără albastră
în desișul vremii
eu nu mai sunt unghie învinețită de dor
sau rădăcină putredă în pădurea de gânduri
acum sunt oglinda vie
în care se pot privi soldații
ce mi-au cunoscut plânsul
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre râuri, poezii despre păduri, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Toate armatele-s aidoma
Toate armatele-s aidoma, de-o mamă;
Publicitatea-nseamnă larmă,-nseamnă faimă;
Tunurile scot un zgomot de toți știut;
Iar puștanii onoarei îi plătesc tribut.
Soldații bătrâni au ochii roșii, doi cărbuni;
Toți soldații aud aceleași străvechi minciuni;
Cadavrele-atrag muște prin gropi și văgăuni.
poezie clasică de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre roșu
- poezii despre plată
- poezii despre onoare
- poezii despre ochi
- poezii despre muște
- poezii despre minciună
- poezii despre mamă
- poezii despre cărbune
- poezii despre celebritate
Regina Maria mergea printre tranșee, alături de soldații răniți. În timpul Războiului balcanic, fusese epidemie de tifos și de holeră, iar regina îi mângâia pe soldați pe frunte. I se spune că e periculos, că se poate contamina și să-și pună mănuși, iar ea nici nu concepe așa ceva. Avea stofă de eroină.
citat din Lucian Boia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre armată, citate despre timp, citate despre război, citate despre pericole, citate despre monarhie, citate despre medicina militară sau citate despre Maria
Mama Carey (După cum mi-a povestit Nostromul)
Mama Carey? E mama relelor și-a fiecărei vrăjitoare,
Iar toate vrăjitoarele-s niște dezmățate;
Ca gacică, arată bine, dar problema care doare
Este că-i plac prea mult navele și marinarii, frate;
Locuiește pe-un aisberg din nord, într-adevăr,
Iar de soț l-a ales dintr-o mulțime de bărbați
Pe Davy Jones* și-și piaptănă bâliile din păr
Cu oasele sărmanilor marinari înecați.
E mama tuturor naufragiilor și-o mamă gata
Să dezlănțuie uraganele cele mai îngrozitoare,
Gata-ntotdeauna de-o răutate sau de alta
Când e furtună, lapoviță sau când ninge pe mare;
Șuier de vânt sunt țipătetele ei răzbătând prin plaur,
"Eu sunt un tânăr și falnic marinar, sănătos tun,
Cu nasturi aurii la haină, cu tors de taur,
Și ca mine-i și coechipierul meu cel mai bun."
Mama Carey-i o hoașcă dezmățată și foarte crudă
Cu toți marinarii răspândiți în cele patru zări,
Le-ndeasă pe gât terciul ei rece-această iudă
Și-i învelește-n somn lung sub cele șapte mări;"
Are pe mâini sângele multor navigatori
Și-s oasele atâtor naufragii în juru-i, ciorchini,
Și de piele i-atârnă băloase lipitori,
Și pe gât poartă-nsemnele dinților de rechini.
Eu nu sunt un om cu multă școală
Și nici nu am citit noian de cărți, vezi bine,
Dar știu, zău, că nu-i nicio scofală
Să te-ncaieri cu unii la fel de scorțoși ca tine;
Ești tânăr, exuberant și plin de viață, dar, iată, dacă
Vrei să-ți ajungă oasele bătrâne, un sfat clar, deloc abscons:
Ține-ți cât poți de departe de Mama Carey a ta barcă
Și de bărba'su, acel Davy Jones.
poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre vestimentație, poezii despre uragane, poezii despre tinerețe, poezii despre tauri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Locul cu tine
Ma intorceam.
Spre locul cel uitat,
parca tu reveneai...
dintre umbre,
firav,
gandul meu se-afundase-n trecut...
l-am lasat
sa mi te umble iar
printre tample...
pare-se... ca erai...
ori te-am stiut...
si ne pierdusem
iar in nopti de veghe,
auzul mi-l plecasem...
spre trecut...
simteam cum ma chemai
sa-ti fiu din nou pereche...
si iar purtat-a-m-am atunci
spre locul re-stiut numai de mine,
te-am rechemat aici,
mereu uitat
si-n sufletu-mi s-a-nchis
preaplin mormant
si iar mi te-am pierdut
ca-n si-alte dati
prin lume...
dara de-acum
oi sti und' te gasesc
si nu te-oi duce,
poate niciodata...
in locu'n care-mi pururi tu traiesti
o'ncolti'n vremi
o lacrima-mpacata...
poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți și toate
Toți își dau părerea despre toate, dar
Niciunul nu te întreabă ce mai faci,
Toți îți sunt prieteni pe față,
Iar când nu ești de față, dușmani.
Toată lumea își dă cu presupusul,
În loc să afle de la tine răspunsul.
Toți sau toate găsesc motiv de bârfă,
Îi răsfoiesc pe unii și pe alții,
Mai ceva, ca pe o revistă.
Toți și toate au etichetă pentru fiecare,
Dar ei gândesc ca un oarecare.
Toți se alătură mulțimii toate,
Toate răstălmăcesc vorbe aruncate.
Dacă toți ar face reuniune cu toate,
Ar echivala cu totalitate,
Drepturi în egalitate,
Frăție și unitate.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre dușmănie sau poezii despre bârfă
Cercul soldatului
Au plâns soldații iar acum sunt bălți
Copiii sar în ele și stropesc
Soldații tac și reci se înveselesc
sub cărți.
În cerc dansăm cu pâinea vrem-nu-vrem
Mai bine nu mai zic
și tac!
deci hai să o desfacem
s-o mâncăm
și alți soldați să facem
și să fac...
Ca să-i tăiem!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre mâncare, poezii despre dans, poezii despre cărți sau poezii despre copilărie
Consolarea marinarului
Într-o noapte se-apropia un urgan,
Valurile nu erau valuri, erau munți,
Iar Barney Buntline, dându-și cu părerea,
I-a spus lui Billy Bowline, "Hei, Bill, m-asculți!?
Se-abate-un vânt tare din nord-vest,
Ciulește urechea! Auzi cum își croiește drum?
Domnul să-i apere! Cât ghinion pe capul
Nefericiților de pe uscat acum.
Pentru fraierii care locuiesc în oraș
Viața e un continuu handicap,
Tremură-n paturile lor de teamă
C-o să le cadă acoperișu-n cap.
Cât ne invidiază! Ajunși la aman,
Ar vrea să fie-n locul nostru, marinari,
Pentru c-atunci când e furtună
Noi stăm deasupra apei, pe ocean.
Nu mai vorbesc de cei care pleacă
La muncă-n zori, slujbașii,
Și se întorc seara trudiți acasă
Să-și distreze nevestele și copilașii;
În vremea asta, Bill, eu stau pe punte
Și lenevesc fumând nepăsător,
O, Doamne! Câte țigle, câte hornuri
Zboară-acum în jurul lor!
Auzi apoi adesori de fel de indivizi
Doborâți și schilodiți pe la răspântii
De trăsuri căzute-n șanțuri
Sau, la Londra, uciși de tâlhari și de incendii.
Știm prea bine la câte riscuri se expun
Oamenii de pe uscat, de la nobili la zidari;
Așadar, Bill, să mulțumim lui Dumnezeu
Că suntem marinari."
poezie de Charles Dibdin, 1768 1833, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre soție, poezii despre seară sau poezii despre oraș
Uitatele nave
Uitați sunt cei care-au servit pe nave anonime,
Ai căror tovarăși zac în albastra tăcere-înfrigurată.
Pentru valoarea, onoarea și gloria lor patria-ar trebui să plângă,
Altminteri sufletele lor nu-și vor afla pacea niciodată.
Iar faptele de vitejie ale multora uitați printre puținii
Amintiți de ziua eroilor nu-s cântate-n nici o poezie.
Când țara-i fericită, navele anonime-și reiau locul în flota tăcută
Și despre ele nimic nu se mai știe.
Ele-au instaurat pacea printre spinii
Multor țărmuri străine și, da, au transportat războinici la luptă.
Astăzi istorii despre vitejie si patriotism
Se mai aud doar în poveștile marinarilor.
Cântați un cântec pentru cei bravi, puternici și frumoși,
Care-au arat toate oceanele și fluviile cu navele lor;
Cântecul să fie-un tribut adus fostei noastre flote,-acum în declin,
Navigatorilor cu care țara-a trecut prin războaie, răstriște și chin.
Din depărtări, prin neguri reci și ceață, suspine vin spre noi
De la echipajele plecate-n lumea de apoi
Pe catarge drapelul nostru nu se mai înalță-n soare,
Iar fără respect pentru gloria trecută, n-are șansă marina viitoare.
poezie de Daniel Kozak, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre valoare, poezii despre tăcere, poezii despre transporturi, poezii despre suflet, poezii despre război, poezii despre respect, poezii despre prezent sau poezii despre poezie
În portul Amsterdam
În portul Amsterdam marinarii cântau
Despre visele lor, într-un vast Amsterdam.
În portul Amsterdam mureau beți și sterili,
Duhnind a bere, a sudoare, a rachiu.
Mureau până în zori, plini de dramele lor,
Pe faleza uscată spre-un ocean mișcător.
Iar când zorii de ziuă aproape mijeau,
Cadavrele lor descompuse rânjeau.
În portul Amsterdam marinarii mâncau
Cu dinții lor mari pește fript și tăceau.
Pe șervetele albe puneau tot ce aveau,
Iar seara la lună beau din nou și dansau.
Te invitau la masă uneori liniștit,
Înfulecând cu mâini murdare pomes frites.
Nu vorbeau cu nimeni despre dramele lor,
Se-ncheiau la nădragi și urcau pe vapor.
În portul Amsterdam marinarii dansau
Frământând corpuri moi de femei și râdeau,
Ele tropăiau cu raze în păr,
Lunecând în dansul prafului de nor.
Un acordeon vechi pe niște umeri groși,
Un peisaj dezolant în bătăi de saboți,
Vulgar râdeau și scuipau istoviți,
Morți de beți urinau și-njurau printre dinți.
În portul Amsterdam toți matrozii beau,
Beau până la delir, se trezeau și iar beau,
Închinau pentru port, pentru-ai lui cetățeni,
Pentru curve din Hamburg și-a' lor târfe femei,
Suflau nasu-n batiste, beau, apoi urinau
Înjurându-și neveste ce acasă-i înșelau,
Închinau pentru morți, închinau pentru vii,
Pentru curve, burlaci, concubine, soții.
În portul Amsterdam, în portul Amsterdam...
cântec, versuri de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre dinți, poezii despre soț sau poezii despre păr
S-a cronicizat circulația banilor: în unele locuri băltește, iar în altele se evaporă ca apa de ploaie.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre ploaie, aforisme despre bani sau aforisme despre apă
E indicat să ai o atitudine pozitivă
Am hotărât ca de-acum înainte să am o atitudine pozitivă.
Nu există cutremure, erupții vulcanice, uragane sau tornade,
cel puțin pe o rază de o mie de kilometri
de locul unde mă aflu.
Nu există specii pe cale de dispariție.
Încălzirea globală a luat sfârșit;
la fel ca războiul din Irak și, spre marea mea surpriză,
nu mai există amenințări teroriste. N-am fost, de altfel, martor
niciunor accidente sau decese, programate sau inventate,
și îmi place să cred că toți cei care-au mierlit-o
sunt iertați de Dumnezeu și au intrat în Împărăția Cerurilor.
Of, iar am uitat unde mi-am pus medicamentele alea...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tornade, poezii despre terorism, poezii despre surprize, poezii despre sfârșit sau poezii despre moarte
Reuniune de... pierderi
Mi-am plătit pentru toți, ce-am avut cunoscut, colegii
De școală, de joacă, de lucru, de vechile solfegii
Dansate de pe sunetul ebonitei rotunde, la chefuri sau baluri,
Să pot să fiu apa, ce mă scaldă de când sunt, s-o strâng iar în brațele-maluri.
Sunt roșu-n obraji iară și ochii-mi lucesc... cât mă bucur
Că înot iar apa-timp, ce-i probabil din lacrimi, sudoare... fes cu ciucur,
Înmuiat în șampania de an nou, sau beții de uitare de tot...
Când puțin e-a uita, sau mai mult, mai târziu adunat... cât să pot.
Stau pe mal, vânzoleala s-a dus, n-ajung banii să cumpăr atâta trecut,
Nici să țin nemișcat ochiul minții și suflet, ce-i plin de atâta avut
Și întind mâna, cât încă mai pot s-o întind, să simt apa curgând
Bucurându-mă iar, puțin palid, cu ochii mai goi... de la golul din gând...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre șampanie, poezii despre sunet sau poezii despre mâini
Edith Conant
Pe locul acesta adăstăm noi, aducerile aminte,
Cu privirile plecate pentru că nu ne place să citim:
"Iunie, 17 - 1884, vârsta 21 de ani și 3 zile".
Acum toate s-au schimbat,
Iar noi noi, memoriile stăm aici singure, nouă înșine suficiente,
Nici un ochi nu ne zărește, nu este conștient de prezența noastră.
Soțul tău este mort, sora ta își trăiește viața departe,
Tatăl tău este înconvoiat de ani;
El nu-și nu mai părăsește ograda și, oricum, te-a uitat demult.
Nimeni nu-și amintește fața ta deosebită,
Vocea ta melodioasă!
Și cum cântai în dimineața aceea în care te-a lovit nenorocirea,
Cu un farmec sfâșietor, cu o tristețe cutremurătoare!
Chiar înainte de moartea ta și a copilului.
Toate au fost uitate, dar nu de noi, amintirile,
Pierdute de lume.
Toate s-au schimbat în altceva, mai puțin râul și dealul
Care totuși s-au schimbat și ele.
Numai soarele fierbinte și stelele tăcute sunt la fel.
Iar noi noi, memoriile, stăm aici de veghe,
Cu ochii închiși de spuza lacrimilor
Într-o incomensurabilă, nesfârșită extenuare.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre vârstă, poezii despre voce sau poezii despre tristețe
Furtuna
Când cerul pare-a răsturna din el neantul e un semn
pe care am uitat să 'l înțeleg și numai Dumnezeu
mi 'l poate arăta.
În fața Lui și 'n fața ta nu sunt nimic, nici hierofantul,
nici preotul, nici mag sau semizeu.
Sunt doar iubirea ta.
Când în lumină umbrele din tobe răbufnesc și mug
mai multă strălucire 'mi dai când mă iubești
și simt în mine fulgerul.
Când se frământă crengile să rupă din pământ
precum tu mă alinți și clopote 'ngerești aud
sunt însetat și nesătul.
Când noaptea plânge dup' un iluzoriu trup
văd norii ce-au trecut fără picături de ploaie
iar eu de dor sunt ud.
Aș fi dorit să înțeleg țărâna în nevoia ei de sânge,
să 'ți dărui, dor al meu, pe piele apa în șiroaie
și-abisul dezbrăcat și vântul nud.
Când pentru tine însă adevărul se strânge 'n sufletul avid
așa cum e mișcarea din nori să năpustească locul
în care ne răsare luna,
mi-e pieptul jale că nu dărui pe cât pot magia dintre flori
așa cum vreau și știu spre tine 'n zbucium să deschid
năvalnică furtuna.
poezie de Liviu Pendefunda din Ros ucis (2009)
Adăugat de Liviu Pendefunda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre nuditate, poezii despre nori, poezii despre iubire sau poezii despre trup și suflet
Lumină e-n toate
Doar murmur, în taină, prin gânduri se-ascunde,
Valsează pe cioburi de spartă oglindă,
Reintră în vise amorfe, fecunde,
Se-alintă cu stele apoi, ne colindă.
Nici noaptea nu-i hâdă, nici negru nu-i smoală,
Iar ruga se zbate să iasă din clește,
Când suflet de piatră prin hău se răscoală,
Lumină e-n toate, iar El ne privește.
De teamă, toți norii se-alungă-n tăcere
Cu-n zâmbet de soare, c-o pală de înger,
Nu-i pură-ntâmplare, e simplă plăcere,
Puternic e rodul, iar eu nu mai sânger.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre vals, poezii despre stele, poezii despre prăpăstii sau poezii despre plăcere
Înainte de pandemie
Ce vremuri mai erau atunci,
Demult, de care n-am uitat,
Când hoinăream prin văi și lunci,
Prin codrul cel înveșmântat,
Ca omul singur, ne-nsurat.
Pământul tot era lucrat
Și nu vedeai parcele goale,
Purta în spate rod bogat,
Lipsit era de chimicale,
Nici hoții nu-i dădeau târcoale.
Ca-n Rai era mereu în sat,
Prin șesuri line sau ponoare,
Cu oameni harnici, buni la sfat,
Dar și la joc în sărbătoare,
Când mai furam o sărutare.
Spre seară, istoviți de munci,
Veneau din câmp cu care pline,
Mergeau la nunți, scăldau și prunci,
De toate-aveau ei în cămine,
Iar eu curtam vreo trei vecine.
Aveau lăicere pe divan
Țesute la război în casă,
Aveau căciuli de astrahan,
I-aveau și pe copii la masă,
Azi lipsa lor cumplit i-apasă.
Aveau și cai, ovine, junci,
Dar și neveste fără fard,
Cu drag privirea să-ți arunci
La ei în curte peste gard...
Iar eu de dorul mândrei ard.
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vecini, poezii despre sărut, poezii despre sărbători, poezii despre sfaturi sau poezii despre sat
Mărturisire
Pe vremuri, când pământul era nou,
iar paradisul doar o șoaptă,
pe vremuri, când numele
nu se lipise încă de lucruri;
pe vremuri, când la cele mai mici adieri
vara aluneca-înspre toamnă,
când toți plopii fremătau înfiorați,
fiecare după soiul și gradul lui...
lumea m-a chemat, iar eu am răspuns.
Fiecare scânteie-aprindea o ochire.
Am respirat și-am numit asta viață,
leșin între linguri pline cu șerbet de lămâie.
Eram piruetă-înflorită,
eram filigran și flacără.
Cum aș fi putut să-mi număr binecuvântările
când nu le știam numele?
Pe vremuri, când toate-așteptau să vină,
norocul se prelingea pretudindeni.
I-am făcut lumii o promisiune,
iar lumea m-a urmat până aici.
poezie de Rita Dove ( 1952- ),laureată a premiului Pulitzer , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă, poezii despre superlative, poezii despre rai, poezii despre promisiuni, poezii despre numere, poezii despre noroc sau poezii despre foc
Moarte în basm
Pe-o scoarță doarme coiful uitat de Făt-Frumos,
Pe trepte stau de veghe săgețile și arcul,
Un ornic socotește când a murit monarcul
Și-un cuc închis în vreme din oră se dă jos.
Un cal care nechează a putrezit de somn -
O ia prin seară cerul câmpiei înainte,
Iar paznicul în mână cu chei sau oseminte
Închide în morminte și umbra mea de domn.
poezie de Alexandru Robot din Somnul singurătății (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre cai sau poezii despre Făt-Frumos
Marșul îngerilor
nu toți îngerii au aripile crescute
sunt îngeri care nu mai zboară
și-s îngeri ce-au uitat că-s îngeri
din zborul îngerilor nasc aducerile-aminte
și aripile lor în freamăt bat s-alunge-întunecimea
dar nu toți zboară în tărie și-s îngeri care-și pierd copilăria
tristeți umane săpa-n carnea de lumină
și trupul li se umple de cenușă
privești prin ei și vezi în depărtare, o altă lume dincolo de ușă
pământul s-ar sfârși în chinuri
de n-ar fi pașii lor să îi aline carnea
noi umplem zărea de cenușă, ei înverzesc cu un surâs cărarea
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre naștere, poezii despre lumină sau poezii despre creștere