Se mai moare...uneori
N-ai inteles ca
frunzele mai mor uneori
fara remuscarea uratului
ce-l lasa in urma lor?
Nici teama de dincolo de verde
n-a existat.
Si-atunci,
cum de nu ai inteles
ca totusi,
se mai moare... uneori?
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre verde, poezii despre frunze, poezii despre frică sau poezii despre existență
Citate similare
Amintire
O noapte de nesomn, ochi obositi si stres,
Pana mai ieri credeam ca m-ai salvat,
Se pare ca nimic din ce iti scriu n-ai inteles,
Ori tu nu m-ai iubit cu-adevarat.
Daca stiam ce va urma, umbre si dor,
Stateam in cutiuta mea asa cum am mai stat,
Asa un gol in suflet imi lasi, si simt ca mor,
E ca si cand tot ce-am trait nicicand
n-a existat.
Si vad cum totul zace pe spini de transafiri,
Si cum usor, usor, totu-i dezamagire,
Cea ce ti-a dat in viata o mie de-amintiri,
Devine in final si ea o amintire.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre stres
- poezii despre sfârșit
- poezii despre salvare
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gandesc, gandesc, iubesc
Ai crescut si am sperat
C-o sa uiti de realitate,
Si sa gusti putin din vise,
Insa vad ca nu se poate.
Ai ramas la fel, frumoasa,
Dar acelasi zambet fals,
Peste visul meu apasa,
Si ma lasa fara glas.
Ai visat ce-au vrut parintii,
Asa n-ai visat deloc,
Si-am plecat de langa tine,
Acum vrei sa ma intorc?
Iar zambesti, si-mi faci cu ochiul,
Insa eu nu pot zambi,
Recunosc, imi este teama
Ca aceeasi tu poti fi.
Sentimentele ma-ndeamna
Sa incerc sa mai astept,
Insa anii nu ma iarta
Ce sa fac, mereu sa iert?
Cand ti-am spus ca tin la tine
Ca la ochii mei din cap,
Ai mintit de dragul lor,
Ai spus clar: "eu nu te plac..."
Si stiam ca minti, durerea
Ce-o aveai in glas soptea,
Puteai sa nu spui mai multe,
Sufletu -mi deja stia.
Bani, avere, bogatie,
Ce prostie ai ales,
Ca iubirea-i cea mai sfanta
Prea tarziu ai inteles.
Daca tatal tau gandise,
Ce-i mai bine pentru voi,
Cum spuneai tu in trecut,
Azi cum de visezi la "noi"?
Nu cred ca mai pot ierta,
Dar iti jur ca te iubesc,
Eu am suferit enorm,
Asteapta-ma, sa ma gandesc...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre ochi
- poezii despre iertare
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre realitate
- poezii despre prostie
- poezii despre promisiuni
Destin-când vine toamna
Nu-mi ajungi și n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Așteptăm nopți mai lungi
Să ne putem și noi iubi.
Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ
Ia-ți pe umăr haină groasă,
Ia-ți flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Desfrunziri eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri și-nviem uneori.
Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Unde e căldura verii,
Pașii noștri unde sunt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Desfrunziri eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri și-nviem uneori.
cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vestimentație, poezii despre toamnă, poezii despre mâini sau poezii despre gură
Ultima scrisoare
Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun: « Esti ca oricare...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vinovăție, poezii despre versuri, poezii despre trandafiri, poezii despre sfinți, poezii despre seară sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Uneoriuneoriuneoriuneori
... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid
uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata
dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor
uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre stele, poezii despre negru, poezii despre minciună, poezii despre genialitate, poezii despre flori, poezii despre dor sau poezii despre celebritate
Tu
Sa o faci pe inteleptul
E tot ce iti doresti
Sa poti sa invingi trecutul
E vesnica-ti dilema
Sa privesti in suflet
Si sa cauti o urma de iubire
Uitand de tine
Simtind cum timpul se ascunde
Ar fi un vis frumos dar fara de inteles
E prea tarziu s-o faci pe neintelesul
E prea tarziu ca sa mai speri
Ca vei gasi in lumea asta seaca
O umbra de iubire
Asa cum vesnic vrei.
Gaseste alta viata
In care sa mai crezi
Ca lumea asta toata
E al tau intins desert.
Nu poti avea iubire
Asa cum nu poti avea trecutul
Nu poti fi iarasi mare
Doar pentru a uri
Esti singur pe pamant
Si sufletul ti-e gol
Nu simti nici fericirea dar nici ura
Si-n nimeni nu te-ncrezi
Si incerci sa fii erou
poezie de Alexandra Vlasceanu
Adăugat de Magda Mihut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre fericire, poezii despre eroism sau poezii despre cadouri
Lasa timpul sa treaca
Am dat poate prea mult, dar am primit prea putin,
Am incercat mereu sa-ti fiu aproape,
Desi nu ma iubeai, mereu-mi cereai sa vin,
Sufletul meu nici nu stia de era liber, sau trebuia sa scape.
Acum am incercat din nou sa ma indepartez, ma doare,
Visele mor, presimt ca nu te voi saruta vreodata,
Si totusi de ce ma-ntrebi daca sunt suparat pe tine?
Nu ma iubesti, dar esti ingrijorata...
Nu vrei sa fiu atent cu tine, asta incerci sa-mi spui,
Cadourile mele, cadouri prietenesti,
Si totusi simti nevoia sa vorbim, dar curajul nu-i,
Cadourile mele le privesti, si te inveselesti...
M-ai invitat afara, mi-ai spus sa stau cu tine,
Apoi n-am inteles nimic din ce-a urmat,
M-ai luat de langa prieteni, stiind ca nu faci bine,
Credeam ca in sfarsit vei accepta, dar nu ai acceptat...
N-am inteles nimic atunci, nu inteleg acum,
Si daca-ti sunt doar prieten tot nu voi intelege,
Mereu vei fi iubirea uitata peste drum,
Mereu voi fi nebunul sortit sa te alerge...
Nu pot ramane-o viata un prieten de nadejde,
Si trebuie sa rup aceasta stransa legatura,
Prea mult visez sa fii iubirea mea eterna,
Si n-as vrea din refuzuri sa ma indrept spre ura...
Cu timpul ai sa cresti, cu el vei intelege,
De ce nu-ti pot fi prieten, desi as vrea sa-ti fiu,
Iubirea nu-i o joaca, iubirea e o lege,
Si-odata incalcata, sa schimbi ceva e prea tarziu...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Balan Vlad Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre vorbire, poezii despre schimbare sau poezii despre nebunie
Soldații duc lupte, mor și șterg răni
sunt un soldat
care se încăpățânează să înainteze prin el, deși, uneori, drumurile se înfundă,
ajung la răscruci de mine cu mine, de mine cu tine,
iar uneori, când drumurile se închid cu totul, mă găsesc zidită ca Ana lui Manole
și mă mai eliberez o dată. mai eliberez o teamă, o slăbiciune, un lanț.
sunt un soldat care se încăpățânează să înainteze fără hărți, fără arme,
chiar dacă viața mă mai aruncă în mijlocul unor bătălii, iar eu nu am nimic,
decât o inimă pe care o bag la înaintare. și mor.
mai moare o iubire, mai moare o încredere, mai moare o bucată adâncă din mine,
mai mor niște vise, dar eu sunt un sodat și nu contează.
ce dacă mai mor o dată?
soldații se ridică din morminte, mai șterg o rană, mai șterg o moarte
și merg mai departe. eu sunt așa cum spunea tata:
un soldat neinstruit care are mai multe inimi de rezervă, din prea multă dragoste.
care crede în drumuri nestrăbătute. uneori, ajung la luminișuri de mine cu tine,
de mine cu mine și înțeleg de ce soldații stau mereu de veghe,
nu dorm și nu bat pasul pe loc
soldații duc lupte, mor și șterg răni!
poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre armată, poezii despre încăpățânare, poezii despre încredere, poezii despre viață sau poezii despre tată
Comertul Sufletului
Iubirea e o "treaba" intre afaceristi.
E snoaba si perversa la cei ce-s arivisti.
E taina pentru omul fara anume tel,
Iubirea se-ntineaza in sufletul misel.
Iubirea-i necesara in lumea-aceasta trista
Devine fara voie o sclava, mai mereu artista...
Ne vindem intre noi sufletele-si implicit amorul,
Nevoia impetuoasa de a schimba decorul.
Vrem mereu ceva mai bun pentru noi
Insa cadem in mlastina, cum cade un pietroi.
Am inteles pe dos esenta-nu-i egoism iubirea
Cand trebuie sa fie a noastra fericirea.
poezie de Andreea Giosanu (1996)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre devenire sau poezii despre artă
Si totusi vine toamna
E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.
In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.
Si totusi vine toamna,si totusi vine toamna
Si tu o stii si o ingani
Si totusi vine toamna, si totusi vine toamna
Si vai: suntem batrani.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zile, poezii despre viscol sau poezii despre poduri
Bătrânii noștri
Bătrânii noștri mor săraci,
În catedralele de suflet,
Uitați și triști, puțin buimaci,
Împleticindu-și pași de umblet.
Așteaptă-n fiecare zi,
O veste că ai lor sunt bine,
Că soarta nu i-o repezi,
Cu glonț mortal de carabine.
Pe la răspântii de destin,
E urma lor și urma noastră,
Din ce a fost, tot mai puțin,
Doar praf în ochiuri de fereastră.
Bătrânii noștri mor în zori,
Visând ceva ce nu se-ntâmplă
Și lăcrimează uneori,
Singurătăți prelinse-n tâmplă.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sărăcie, poezii despre singurătate, poezii despre religie sau poezii despre bătrânețe
Iubirea
Pare simplu a iubi,
Oh! Misterul, asa este?
Oare ce se-asterne-n cale,
Un cosmar sau o poveste?
N-ar fi loc pentru iubire,
Daca nu am face loc,
Nu s-ar mai juca cu noi,
Daca n-am intra in joc.
"Blestemata fii iubire!"
Se aude peste tot,
Sentimentele din suflet,
Ei le baga, ei le scot.
Amarati, cazuti pe ganduri,
Multi se-ntreaba unde e,
Cel sau cea, ce-o sa aduca
Inteles in dragoste.
E o mica nebunie,
Sentimente sau capricii,
Dragostea prin dependenta
Face parte dintre vicii.
Si eu ma alatur voua,
M-as lasa, nu m-as lasa,
Nici nu stiu ce e iubirea...
Sa-mi explice cineva.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vlad Bălan despre iubire, poezii despre jocuri, citate de Vlad Bălan despre jocuri, citate de Vlad Bălan despre suflet, citate de Vlad Bălan despre nebunie sau poezii despre capricii
Tu n-ai nimic
Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!
Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.
Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
și cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre umor, poezii despre sfințenie, poezii despre răsfăț sau poezii despre râs
Uneori cuvintele nu trebuie să existe, căci, dacă există, strică. Uneori vorbești fără cuvinte. Uneori cuvintele rănesc, pentru că se revoltă. Uneori cuvintele trebuie să tacă, să facă liniște și să asculte cum vorbește tăcerea. Uneori cuvintele se rostogolesc în săruturi și nu se mai numesc vorbe, ci taină.
citat din Chris Simion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre tăcere, citate despre existență, citate despre cuvinte, citate despre sărut sau citate despre revoltă
De ce scriu?
uneori "viața" acoperă
Ceea
ce este mai mare decât viața
Uneori munții acoperă
ceea ce există dincolo de munți
trebuie așadar să mutăm munții
dar eu nu am mijloacele
tehnice necesare
nici forța
nici credința
care mută munții din loc
ca atare nu o să văd
niciodată ce e dincolo
știu asta
și tocmai de aceea
scriu
poezie de Tadeusz Rozewicz
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți sau poezii despre forță
Uneori ochii mei
Uneori ochii mei sar!
Se întâmplă la mijlocul lui august
fiindcă atunci coasele sunt cosite de iarbă.
În locul lor
pun două ciuperci otrăvitoare.
Uneori ochii mei sar ca o apă
aruncată razant într-o piatră
curgătoare.
Uneori ochii mei pășesc desculț în iarbă
și nu se mai cunosc
și nu mai privesc
și au culoarea unei priviri arzătoare
scuturată de brațele
unor ruguri.
Uneori ochii mei
sunt doi grauri
din care rup cu coaja lor acră
stiluri de struguri.
Uneori ochii mei
sunt pantofii unei femei
fără picioare.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre struguri, poezii despre picioare, poezii despre femei, poezii despre cunoaștere, poezii despre culori sau poezii despre apă
Eu sunt de părerea că în literatură a apărut mai întâi Găina-Scriitorul, apoi Oul-Criticul. Dacă n-ar fi existat Homer, n-ar fi existat nici Zoil, detractorul său, dovadă că, uneori, din oul literar, fie el și de privighetoare literară, poate să iasă și câte un troglodit cu ghioagă.
Efim Tarlapan în Pro-scris, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre literatură sau citate despre privighetori
Azi
Azi ninge pentru prima oara.
Din fulgi m-am impletit,
Si ma strapunge, radiind lumina,
Racoarea trupului cernit.
Mi-aplec sarut topit.
Conturul buzelor, e urma drumului parcurs.
Azi n-am sa platesc portia de vama,
Nu mai exista frica, teama.
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre prezent sau poezii despre ninsoare
Trăiesc acolo oameni, flori palide sub zgură
Trăiesc acolo oameni, flori palide sub zgură,
și mor uimiți de-o lume-mpovărată.
Și că se schimbă-n hâdă strâmbătură
surâsul lor de gingașă făptură,
nu vede nime-n noaptea-nfricoșată.
Ei merg pe uliți, înjosiți, bătrâni,
de-absurde lucruri cărora slujesc,
și hainele pe ei se veștejesc
și-mbătrânesc frumoasele lor mâini.
Mulțimea nu îi cruță, îi apasă,
deși sunt slabi, cumva șovăitori,
doar câini străini ce nicăieri n-au casă
merg uneori, tăcut, în urma lor.
La sute de călăi ei sunt ostateci,
și orice oră-i strigă și-i arată;
lângă spitale-așteaptă singurateci
ziua intrării, ziua-nfricoșată.
Moartea-i aici. Nu cea de odinioară
ce-l atinsese pe copil în mers
nu mica moarte-n magic înțeles;
ci-a lor atârnă verde și amară,
ca rodu-n ei ce crud va fi cules.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie și moarte, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre câini
Iertare
Iartă, de ai suflet mare, ne-am certat duhovnicește,
nu mai e timp de-mpăcare, viața ni se rătăcește!
Lasă ura și mânia că-n noi totul se răcește,
la ce e bună mândria dacă inima-ți golește?
E bine să-ți ceri iertare, uneori se mai greșește,
mâine de rușine moare cel ce astăzi se mândrește.
Răbdător, cum se cuvine, judecă și socotește,
dacă nu e lucrat bine, nici ogorul nu rodește.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre viitor sau poezii despre rușine