Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mai bine tac

Te caut prin ecouri de cuvinte
Si nu știu de sunt umbră sau lumină,
Nu știu dacă-s aducere aminte,
Dacă au fost sau dacă or să vină.

S-au ferecat cuvintele în luna plină
Si-acuma, iat㠖 sunt perfect rotunde,
Ca astă gură neagră de fântână,
Ca ale lacului speriate unde.

Degeaba-i oglindită, pală, luna
In apele fântânii ferecate,
Pierdutu-te-am, probabil, pentru totdeauna
Intr-un cuvânt ce-acuma-i prea departe.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Iuliana Dinte

Străina

Într-un vers eu îmi scriu viața,
fericirea și distanta dintre mine și pedeapsă.
Nu mai știu dacă-s frumoasă,
dacă sunt la mine acasă sau sunt toată-n poezie, nici nu știu dacă-ți sunt ție...
sau dacă ți-am fost vreodată.
Știu decât că-i sunt amantă
celui mai nebun bărbat din această galaxie.
Și mai știu că m-a iubit,
cum n-am fost nicicând iubită,
m-a atins fără -atingă,
trupul meu firav de zână,
și m-a dus în lumea lui,
unde totu-i terminat, dar nimic nu se termină.

Am privirea de felină
și iubirea ascunsă-n pleoape.
Sunt străină de lumină
dar aduc lumină-n tine.
Sunt mister nepământean, și-s atrasă de păcat, sunt un vis de mult uitat,
iar sub piele îmi curg rime,
amare și otrăvite,
și se face lanț din ele.
Sunt legată la picioare
și stăpână pe cuvinte,
dar sunt sclavă între ele.
Eu sunt moartea din femeie
și sunt viață-nfloritoare.

Insetată de amor m-am născut și am să mor, Străina străinelor,
fără casă,
fără lume,
fără loc în viitor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Aș vrea fiu numai rază și zi, mă înalț în ritmuri sonore spre culmi de splendoare și adâncimile de întuneric să nu mă poarte pe aripile unei muzici sumbre. Nu știu dacă lumina se ridică în mine sau eu mă avânt în lumină; nu știu dacă sunt lumină sau devin lumină.

în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.
Doina Bonescu

Îți scriu

știu că mă citești în fiecare zi
suntem legați prin fire nevăzute
ale sufletului
nu știu cum te numești
nu știu unde locuiești
dacă ai un iubit
sau o iubită
dar eu îți scriu
în fiecare seară și dimineață
dacă îți aduc un zâmbet
sunt împăcată
dacă îți aduc o lacrimă
înseamnă că în viața ta
ceva mai doare
poate ne vom cunoaște
într-o zi....
nu vreau fii dezamăgit
sau dezamăgită
nu sunt o floare
nici privighetoare
sunt o poetă
care și-a găsit târziu vocația
am iubit,,, am plâns... am râs..
și încă trăiesc
cu intensitate maximă
fiecare clipă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-a fost odată...

Nu pot -ncep cu-a fost odată
Căci nu știu dac-a fost
Prințesa e o simplă fată
Într-un castel anost.

Crezut-a că al ei destin
E diferit și special
Că viața ei va curge lin
Într-un decor mai anormal..

Dar prințul care i-a promis
Și luna dintre stele
Nici în stele n-a mai scris
A dispărut în ele..

Probabil că s-a rătăcit
Sau în lumina netă
A vrut fie mulțumit
Cu o simplă cometă.

Astăzi castelul e-ncuiat.
Ca inima din mine..
Adesea prinți-n poartă bat.
Dar eu te-aștept pe tine.

Nu știu de-ai mai poți veni
Și de-o sa-ți fiu regină..
Nu știu dacă mă poți iubi
Și numai eu-s de vină..

am crezut în ce n-a fost
Că poate așa-i iubirea.
Tot ce-i urât pare frumos.
Iubind te pierzi cu firea.

poezie de
Adăugat de Cazadoi Ioana CristinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Lumina de ieri

Caut, nu știu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus.
Cât de-aplecată e fruntea menită-nălțărilor altădată!

Caut, nu știu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, țâșnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate și-nvinse.

Caut, nu știu ce caut. Caut
O oră mare rămasă în mine fără făptură
Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.

poezie celebră de din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Satul meu în seară

Când soarele apune
Și luna e pe boltă
Soarta mi se opune,
Și mă tot revoltă.

Din gară, în zare
Satul meu se vede,
Norocul îmi pare,
Din nou că se pierde.

De pe deal aleargă
O lumină pală,
Sufletu'-mi dezleagă
O problemă clară.

Dar tu ești departe
Cu gândul la mine,
Viața ne desparte
Și nu ne este bine.

Din gură amarul
Mi-l strig totdeauna
Satul meu e mărul,
Din cuget, cu luna.

poezie de (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihai PitiliiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

* * *

nu știu cum spun
noaptea asta e diferită
stelele par a fi vii
așa cum stau agățate
pe cerul de hârtie

luna acceptă durerea
și naște o inimă mare
cât suflul exploziei de început

chiar nu știu ce să spun
despre câte se-ntâmplă
și sunt atât de departe

locuiesc într-o geană de stea
care se-nchide sau nu
în nopți cu lumină sălcie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt cuvânt și libertate

Eu sunt cuvânt și libertate,
Aș dori să știu ce univers tainic află albinele în fiecare floare,
Aud glasul fiecărei frunze, din mugur până ce e modelată în cuptor,
Văd roua ce botează în zori firele de iarbă,
Vreau urc muntele pentru a atinge stelele,
Eu sunt cuvânt și libertate.

Mă prefac în apă și foc,
Simt ce mă mistui bucată cu bucată,
Ating florile de colț ascunse pe stânci,
Mă îngrijorează plânsul vântului dinaintea furtunii,
Plâng, căci văd atâta durere în jur nerezolvată,
Eu sunt cuvânt și libertate.

Știu că eternitatea există,
Spun că poți gusta Absolutul,
Visez gust taina apei vieții,
Mă străduiesc fac cununi de cuvinte,
Sper că toate vor gusta dulceața nemuririi,
Eu sunt cuvânt și libertate.

M-am decoperit pe mine prin cuvânt,
Am luat cuvintele și le-am legat într-un joc ce a devenit carte,
Am simțit că doar cuvintele fac iarba crească,
Am aflat taina stropilor de rouă de pe aripile cuvintelor,
M-am împărtășit cu verdeța lor tainică zburând spre infinit,
Eu sunt cuvânt și libertate.

poezie de din Din tiparnițele presei / 2019 / Editura InfoRapArt (2019)
Adăugat de Ana-Cristina PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Supergirl

nu știu să intru în anonimat
am vise răsucite cu tine
o capă, o spadă
și ceva cu roșu care îți tulbură frica
anemic și prelung zilele
trec cu porii deschiși
ca niște nări ce îți absorb
printre lămâi gustul de umbră
în urmă
aceeași traiectorie
de glonte orb
tras spre luna plină
nu știu
decât fiu
nu știu
decât lupt
nu știu
decât zbor
însă
nu sunt un zbor de o noapte
sunt o pată roșie
pe tot ce ai tu mai alb

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De tine, cuvânt, mă agăț...

știu să imbrățișez dar fără mâini
știu să cânt dar fără glas
dacă pe mine din mine m-aș smulge
și tot mai pot scrie despre ce a rămas...

am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere într-atâta răsfăț -
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea și de cuvânt mă agăț...

între cuvânt și mine-I iubirea
între mine și tot un tumult!
e o formă de exorcizare poezia...
un travaliu pe care ți-l dorești tot mai mult!
sau poate e un chin in aducere?!
sau un canon intre tot și "a scrie"
e la mine-n cuvânt o infrângere
sau doar un exercițiu de supraviețuire...

poate un exod sau poate o spadă -
n-am știut niciodată mai mult m-ascult
n-am fost copil și n-am fost mamă
cuvintelor care m-au durut...

există aceleași hățișuri
închise-n aceleași dimineți
vreau mă transform din spectator
în actorul propriei vieți...
închisă într-o temniță fără zăbrele
te strig cuvânt! neîntemnițată
vreau alerg spre caruselul copilăriei mele
în care nu m-am dat niciodată...

am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere intr-atâta răsfăț
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea și de tine, cuvânt... mă agăț...

poezie de (21 martie 2008)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Aștept să-mi scrii

Să-mi scrii, -mi spui că in grădină
La noi acasă caisele s-au copt
Că seara la fereastră e lumină
Si toate sunt așa cum știu c-au fost

Aștept -mi spui dacă la crucea veche
In iarbă-s maci sau fire de mohor
Dacă e gardul rupt si prin el vede
Ochiul tăcut al unui trecător

Aștept -mi scrii dacă a fost aseară
O ploaie in torent nestăvilit
Si dacă tigla a rămas pe casă
Aș vrea -mi spui că incă n-am murit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răcoare deja

nu mai știu când ai apărut
poate dintr-o rouă adusă de departe
dar țin minte bine destinul
unor aripi
de fluturi de noapte

nu știu, nu țin minte
dacă zorii sau pașii tăi
erau trecători
am învățat doar
că iubirea lovește ca glonțul
că drumul se oprește în
ochii unei femei
uneori

nu mai cred în amoruri
nici vreme nu mai am
e răcoare deja
sunt nebun
totuși aș vrea să știu
cu ardoare dacă m-ai iubit
sau am fost doar șoapta
lacrima
ori poate umbra ta

ești prea departe de-acum
undeva mi-am atârnat armura
de un copac răscolit
de aramă
acum sunt ca vântul
ușor
ca acvila
pot privi liniștea ierbii
dintr-o parte
sau zborul adânc al păsărilor
de noapte

nu mai știu când ai apărut
doar o siluetă de ceară
mă întreabă palid
de foarte departe
- când începe viața totuși
odată cu nașterea
cu iubirea
cu glonțul ce-aduce moartea?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Unde...?

Unde se sting iubirile?
Când se șterg cuvintele?
Unde se termină timpul?
În care anotimp le vine rândul?

Unde te voi regăsi, în care zi?
Din calendar, din Galaxii?
Ș-atunci ce voi mai fi?
Ce-mi vei... mai fi?

În care toamnă am să știu?
Că-s mort sausunt viu?
Că pământul ce m-acoperă,
Nu-i cerul luminat de stele!

Unde să te mai caut?
Prin ce cuvinte?
Ce unghere?
În ce lume fără Soare?

Cum de te-am pierdut?
Încă de la-nceput?
Când îmi erai doar răsărit,
Și-o viață de-mplinit!

Cum ... te uit?
Sau poate nici nu ai vrut!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

Ruga unei copile

Pentru pâinea de pe masă,
Doamne-Doamne, mulțumesc,
Fiindcă știu că-n astă lume,
Mulți copilași flămânzesc.

Pentru hainele-mi puține,
Rochițe, pantalonași,
Fiindcă știu că-n astă lume,
Mulți copii umblă golași.

Pentru patul vechi și tare,
Zgomotos și prea înalt,
Fiindcă știu că-n astă lume,
Mulți copii dorm pe asfalt.

Pentru ghetuțele-mi roase,
Rău mă strâng și Tu m-asculți,
Fiindcă știu că-n astă lume,
Mulți copilași sunt desculți.

Pentru mami, pentru tati,
Ține-i sănătoși, fă-i sfinți,
Fiindcă știu că-n astă lume,
Mulți copii nu au părinți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apele pământului sunt dirijate direct de lună. De pildă, mareele. Ziua, apele unei mări sunt nemișcate, pentru ca noaptea, de lună plină, ele înceapă se ducă și să vină, cuprinse de o neliniște extraordinară. Norii, la fel, sunt influențați de lună. Trec pe deasupra noastră nori încărcați de apă și nu se descarcă, în schimb, se descarcă în altă parte sau invers. Depinde dacă au nimerit într-o rază magnetică plecată din lună spre noi.

în romanul Balanța
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pădurile Înțelepciunii

Pentru ori de câte ori am pierdut,
Pentru ori de câte ori am dat-o-n bară,
Pentru ori de câte ori am spus "Îmi pare rău",
Pentru ori de câte ori n-am spus –

Pentru fiecare inimă care a suferit din pricina mea,
Pentru ori de câte ori n-am întors și celălalt obraz,
Pentru fiecare om căruia i-am provocat pagube
Datorită faptelor sau vorbelor mele:

Nu, nu sunt un ratat.
Știu că nu sunt o cauză pierdută.
Unele lecții se învață mai greu.
Acum am toate lucrurile puse-n ordine.

Regrete? Am multe.
Dacă mi-a fost uneori silă de mine? Mi s-a-întâmplat.
Am plecat de multe ori departe,
Încercând mă apropii de ceva inedit.

Știu încotro mă-îndrept, știu și calea.
Poate călătoria durează un pic prea mult,
Dar nu toate regresele sunt eșecuri,
Ci doar ocolișuri prin Pădurile Înțelepciunii.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu știu

Nu știu, Doamne, mă rog mai bine,
Nu știu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu știu, Doamne, dacă ești cu mine,
Nici nu știu de știu să Te ascult.
Știu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Te-aștept când licărește luna
Și strig când bântuie cel rău.

Nu știu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu știu să plâng dacă mai pot
Ți-am cerut doar milă și iertare
Și-am venit cu sufletul cu tot...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cecilia Birca

Limba din vis

Cuvintele mi s-au născut în palmă
Crescând din sunetul primordial de "A" -
Rămas la mine-n suflet - dintr-o vară
În care-un înger - strai de humă - îmi croia...

Cuvintele îmi sunt cireșe coapte;
Rotunde, rostogol pe cordul cel roșcat;
Miros a stele ce-au căzut din noapte
Cănd universul fost-a iarăși scuturat.

Cuvinte "alchimist" - mă inventează
Dacă lipsesc, fiind plecată prin tristeți.
Și îi schițează - în crochiu - o rază
Portretului prea gri ce plânge-n dimineți...

Cuvintele-mi sunt păsări cântătoare
Numai din sunet - lumea-ntreagă - întrupând;
Sunt sulițe de îngeri către-un soare
De chihlimbar - în care stă captiv - un gând.

Cuvintele îmi sunt păduri de cedri
Foșnind a verde și-a cărare peste nor.
Acolo vechi druizi trasează cercuri
Iar albii cerbi, în șir, coboară la izvor.

Cuvintele-mi nu s-au născut degeaba,
Au portul princiar, condur nepământesc;
Profund, curat, ele vorbesc în limba
Ce-o știu și eu din vis, dar rar mi-o amintesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stropi de târziu

Se scutură lumina din crengi! Cu înc-o toamnă
Sunt mai bătrân! Nimic nu-i cum a fost!
Se lasă-n suflet bruma și timpul mă însamnă,
Să-ncep a înțelege că totu-i fără rost?

Degeaba-i încărcată a inimii livadă,
Că mâna ce-o așteaptă nu vine la cules.
Și fructele, rotunde, pe jos încep cadă,
Și totu-i fără noimă și fără înțeles.

E toamnă iar. Sunt singur și gândul mi-e la tine!
Și numele-ți – fruct dulce – pe buze-l simt și-l știu,
Dar ești așa departe și-atât de frig e-n mine,
Că mă-nvelesc pe suflet cu stropii de târziu.

Se-apropie sfârșitul? Să plâng nu are rost,
Nimic în astă viață nu este cum a fost.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Departe, tot mai departe

Știu
sau cred că știu,
tu
însă
o știi.

Departe,
tot mai departe
pe câmpul nemărginit,
tu singur,
prea singur.

Toate te-așteaptă,
toate înfloresc doar pentru tine,
cât timp exiști,
cât timp ești tu,
cel ce respiri viața.

Departe,
tot mai departe,
privești
macii răsăriți
în rădăcina inimii.

În fața oglinzii o altă oglindă,
în ea o alta
și
tot așa,
din singurătate
în singurătate,
spre eternitate...

Dincolo de noi
e șoapta din adâncuri
auzită în trecere.

La o margine a vieții,
treci prin încercarea
de a nu pleca
prin umbră
- celălalt chip al luminii -,
asculți ploaia
și descântecul ei.

Grea sarcină e temperarea
în nemărginitele întinderi
ale gândului!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook