Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rondel la Poiana Sibiului

Urcat-au satul pe coline
Și mai aproape, lângă cer,
Să viețuiască mult și bine
În obiceiuri ce nu pier.

Dar când s-apropie prier
Și-i semn că primăvara vine
Răsună-n satul din coline
Și mai aproape, lângă cer,

Chemări și valuri de suspine
Ce-nvăluite-s în mister,
Că pleacă turme de ovine
Și plânge vântul prin coșer

În sat urcat peste coline.

rondel de (2017)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Timpul este numai în aparență un fluviu. Mai curând este un vast peisaj, ochiul privitorului fiind acela care se mișcă. Privește împrejur și în toate direcțiile, înalță-te mai sus, tot mai sus, și vei vedea coline după coline, șesuri, râuri...

în Ziua a 8-a
Adăugat de iuliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragobetele păsărilor

Atunci când Primăvara vine
Și păsările se-mpereche,
Atinse par sunt de streche-
Printre vâlcele și coline!

Izvoarele curg cristaline,
Încânt melodic în ureche,
Atunci când Primăvara vine-
Și păsările se-mpereche!

Coboară Soarele-n rovine
Ca un flăcău fără pereche,
stea iubirilor de veghe
Și raze să le dea senine-
Atunci când Primăvara vine!

poezie de (24 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-ScanteianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul călătoarei

Iar a pornit pe "drum de fier",
Deși a spus că nu mai pleacă,
Dar poate îngerii din cer
I-au șoptit în vis, s-o facă.

Poate a găsit vreun "cavaler"
De care a-nceput să-i placă...
Iar a pornit pe "drum de fier",
Deși a spus că nu mai pleacă.

Când tinerețea o să-i treacă
Dorurile-ncet cu totu-i pier,
Ș-apoi se-nvăluie-n mister,
Ce-n marea uitării se îneacă.

Iar a pornit pe "drum de fier".

rondel de
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Eminescu

Peste dealuri și coline
Vreme trece, vreme vine,
Numai tu rămâi, prin veacuri,
Dor de codri și de lacuri.

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Satul meu

Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Ești un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.

Viața e grea, e și ușoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare m-am născut din nou pe pământ.

Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt și eu deja.
Dar tu, satul meu, veșnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr și eu voi rămânea.

poezie de (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cer pe Pământ

Ai fost vreodată-n Cer,
acolo ai fost
să numeri ani
și clipe fără rost?
Ai fost vreodată-n Cer
pe lângă serafimi,
chiar lângă curcubeul
ce-aprinde-n cer lumini?

N-am fost și nici nu vreau
să merg curând!
Am cerul meu aproape
aici chiar pe Pământ.
Adorm cu el în brațe
în fiecare seară
și mă trezesc în zori
cu el în călimară.

poezie de (26 septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. StroiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Costel Zăgan

Satul din cer

Trăiesc
în
satul
cu
cele
mai
frumoase
fete
din
lume

Dovada

Primarul
umblă
cu
pistolul
la
brâu

Popa
cu
pușca
pe
umăr

Iar
copiii
în
loc
de
porumbei

Cresc
îngeri

poezie de din Interludiu (1 august 2008)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dar vine o vreme

În tăcere, pomul
către cer se-înalță.
trăiască, omul,
de la pom învață.

Învață cum să crească,
învață să muncească.
În lumină se răsfață
și către cer se înalță.
Dar
Vine o vreme când pomul
nu mai înfrunzește.
Vine o vreme când omul,
mult îmbătrânește.
Atunci,
Nici unul, nici altul
nu mai scrutează înaltul.
Nu mai adoră văzduhul,
către cer le pleacă duhul.

poezie de (24 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Rondelul păstorilor

Urcat-au păstorii la stână
caute iarba cea grasă,
Se- odihnesc culcați pe o rână,
Pe-așternutul de pajiște deasă.

În sat lăsat-au masă și casă,
Pe tatăl și mama bătrână...
Urcat-au păstorii la stână
caute iarba cea grasă.

Au povară pe spate și-n mână,
pună merinde pe masă.
Dacă vara nu e ploioasă,
Sapă- n stâncă fântână.

Urcat-au păstorii la stână.

Sibiu, 27.07.20

rondel de din Inedită (27 iulie 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Pe Tâmpa

Un nor ivit de cătr-apus
Se urcă-n sus
Plutind încet spre miazănoapte
Iar umbra lui prin văi căzând
Acum întunecă pe rând
Livezi și vii și grâne coapte.

Văd drumuri albe-n zări senine,
La margini munți, mai jos coline
Și, ca pe-o pânză zugrăvit,
Orașu-n vale-adânc sub mine.
E pace-n cer și pe pământ;
Abia nestătătorul vânt
Venit de peste munți, de-aiurea,
Tot spune ce din veci a spus—
Și până-n văi, de-aici de sus,
Se zbate-ncet doinind pădurea.

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online la numai 10.00 lei.
Sfântul Ioan Gură de Aur

Este mult mai bine a fi cineva sărac șiviețuiască în virtute, decât a fi împărat șiviețuiască în păcate.

citat din
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cuvinte de Aur vol.11. Fecioria si monahismul" de Sfântul Ioan Gură de Aur este disponibilă pentru comandă online la numai 12.00 lei.

Când iubești

Când iubești o femeie cu sânii mici și sfioși,
De inima-i curată, tu te simți mai aproape,
Mai aproape de ochii ei verzui și umbroși,
Mai aproape de gura ei, cât mai aproape...

Când iubești o femeie cu trup de vioară,
Te preschimbi în arcuș fermecat, sângeriu,
O acorzi și-i vibrezi, siderat, subsuoară,
Și-i strivești pe genunchi un boboc vioriu.

Când iubești o femeie cu păru-i de foc,
Te prelingi pe sub ea, ca un șarpe de lavă,
Printre coapsele-i dulci, cu mireasmă de soc,
Murmurând către Cer și Priință, și Slavă...

Când iubești o femeie pe câmpul muriu,
Luminat serafic și cald de raze cerești,
Fii tandru, fii nobil și Om, arcuș sângeriu,
Ai grijă de delicatele ei corzi sufletești...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Virgil Petcu

Licoarea de Pietroasa

Tezaurul de pe coline,
Ales subiect de epigramă,
M-a inspirat atât de bine,
Că nu mai știu să ies din cramă!

epigramă de din Festivalul Național de Epigramă "Cât e Buzăul de mare" (mai 2009)
Adăugat de Virgil PetcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alfred de Musset

Stea palidă a serii

Stea palidă a serii, tu sol trimis din zare,
Ce din amurguri fruntea sclipindă îți desprinzi,
Cu ochii-ți, din palatul de-azur au ce cuprinzi?
Ce vrei să vezi în depărtare?

S-a potolit furtuna și vântul a-ncetat;
Cu freamăt blând pădurea își lăcrimează dorul;
Un fluture de aur, lin, prin livadă, zborul
Printre miresme și-a luat.

Ce cauți peste lumea ce doarme în stihie?
Parcă spre munți acuma cobori în pas ușor;
Pleci surâzând, prieten plin de melancolie,
Iar ochiul tău clipește în zări tremurător.

Stea ce cobori în noapte spre verzile coline,
Tu, ce din mantia nopții ca lacrimă-ai descins,
Și vezi în depărtare păstorul care vine
Cu turma lui, pe drumul de-ntunecimi cuprins,

Spre ce tărâm mergi, astru, în nesfârșita noapte?
Vrei un culcuș, prin trestii, pe tărmul solitar?
Sau, chip frumos în ceasul tăcerii, fără șoapte,
Cobori adânc în mare, ca scump mărgăritar?

De e să mori, luceafăr, și dacă-n marea-adâncă
Vrei pletele bălaie să le scufunzi, îți cer:
Întârzie-ți plecarea! Mai stai o clipă încă!
Stea dulce a iubirii, nu coborî din cer!

poezie clasică de (1835)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Am iubit cândva o fată

Am iubit cândva o fată,
Nu de pe la noi din sat,
Împărțeam mărul în două
Și, cândva, același pat.

Dar acum, mănânc migdale
Și primesc din satul meu
Coșuleț plin de petale,
Semne bune de rod nou.

Primăvara, iată, vine,
Soarele străluce iar
Prin înnoitele vitrine,
Răsfoind un calendar.

poezie de (2 februarie 2013)
Adăugat de Dorică LascaracheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Himera

Se aprinde ceața pe coline
Trupul tău arde ca o tortă de vară
Peste ochii mei adâncul se înseară
Își varsă neodihna ciuturile pline.

Se întorc cerbii din marele extaz
Apăsați pe bot de ierburile calde
Ai ars tăcută ca un lan cu greieri
Unde vin elegiile să se scalde.

Pădurile cer jertfe sub lună
Amurgul bate în clopote de frig
Vom învia pe ruguri împreună
Eu, condamnatul la viață, te strig!

poezie de din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Pribegie

De-ar ști fântâna mea din vale
Pe unde apele mă curg,
Ar prinde Luna între zale
Peste colină, în amurg,

Și-n roata ei ar învârti
Și Carul mic și Carul mare
La poarta unde iasomii
Cândva mă alintau în floare ;

Le-ar umple-apoi cu amintiri
De ani bătrâna ei căldare,
Sub minunatele sclipiri
Aprinse-n cer, mărgăritare:

Mi-ar pune dulce, din cuptor,
Mireasma pâinii lângă sare
Și laptele din sân, izvor,
Al mamei într-o-mbrățișare,

Mi-ar pune lan de fân cosit
Cu primii pași făcând cărare,
Și-un zarzăr vesel, pârguit,
Sub triluri de privighetoare,

Un pumn de colb de vară-ncins
Din ulițele-acuma goale,
Și lângă Crivățul aprins
O pârtie-n omătul moale,

Mi-ar umple aurul curat
Din lutul prispei ars de soare,
Iar din șindrilă, picurat,
Argint de rouă lucitoare,

Din verdele-aguridei crud,
Rugini de toamne în ulcioare,
Iar din ogorul încă ud
O brazdă numai de sudoare,

M-ar așeza printre feciori
Din satul meu în sărbătoare,
La hore și la șezători
Lângă Mării și Mărioare,

Iar la-nceput de Cireșar,
Când Taurul pe boltă-apare,
Mi-ar înălța car după car
Spre ale viselor izvoare,

Ca-n seri tâtzii, cand sunt luat
De doruri printre gene-agale,
fiu aproape de-al meu sat….
De-ar ști fântâna mea din vale….

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Primăvara

A sosit lăstunul,
Înflorește prunul,
Zările-s senine -,
Fluturi pe coline.
În zăvoaie mieii,
Papă brebeneii.
Într-un nuc,
Un cuc,
Strigă ca năuc.
Noi încingem jocul
Veseli în tot locul.

poezie pentru copii de
Adăugat de EcaterinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Girel Barbu

Ai trecut ca o boare

mai tristă e tristețea-acum
și plânge mărul de la drum
bătut cu pietre - cu putere
a-ndrăznit să înroșească mere.

mai triști coboară îngerii la apă
cofițele din mâini le scapă...
în zori se umple satul cu mireasmă
din cer nu rouă cade, ci aghiasmă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 28 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Biserică de drag

Un copil șade singur la poartă,
Lângă el, un ulcior înflorat;
Vă salut, jucărie cu toartă
Și copil ce te crezi împărat!

Și mă-nchin, cum o fac prin altare
Episcopii, căzând la Sfânta Masă,
Cu toate că satul bisercă n-are,
În satul acesta Iisus n-are casă!

Dar are ce n-a mai avut vreodată:
Un ulcior căpătat de pomană,
Împărțit de-o femeie sărmană
Copilului... care l-a scos la poartă!

poezie de din Drumul robilor (22 iulie 2003)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Există acvarii moderne, foarte mici, care să nu necesite întreținere aproape deloc? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook