Perdea de timp
Mi-am pierdut sinele
... unde sa-l regasesc?, inciudat
te privesc, cautand o spuza de cuvinte
as fi vrut sa te patimesc, despletita si goala
cand nasteai din tine aluatul timpului...
ai fost descatusata prin mine,
pana la primul sarut, leganat intre gene
pana la prima aroma de noapte
strepezita intre migrene...
iar valurile cantau plictisul ordinar
din care ni s-au innegrit unghiile
din care ni s-au imburghezit clipele
din ce in ce mai chele...
as fi vrut sa te alint
dupa o perdea soioasa de timp
sa-ti recit ere intregi
sa nu mai cunoastem pietre
nici conceptul de seara
dar mi-am pierdut sinele
inlauntrul sinelui tau
contopire vulgară
un inger cu aripi de ceara...
poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre cuvinte, poezii despre ceară sau poezii despre aripi
Citate similare
Ultima noapte
Primul sarut l-am descoperit alaturi de tine
Primul zambet tu mi l-ai oferit
Prima strangere calda de mana de la tine o am
Prima bucurie tot tu ai adus-o in viata mea
Primul Craciun cu tine.. de neuitat
Primul dans impreuna haios dar romantic
Prima fata din casa mea esi tu si esti singura
Prima noapte de amor langa tine
Prima speranta-n viitor mi-ai dat
Primul semn de-ncredere cu tine l-am aflat
Prima indoiala rece m-a lasat
Prima-nselaciune cu un gust sarat
Prima iertare cu un gand curat
Prima renastere a iubirii de neuitat
Prima noapte cand m-am imbatat
Prima noapte cand nu m-ai ascultat
Prima noapte dupa renastere cad iarasi am aflat
Prima noapte.. din nou m-ai inselat
Prima zi dupa noapte.. doamne cu ce baiat
Prima zi dupa noapte.. prietenul meu mi te-a furat
Prima zi dupa noapte.. iarasi ne-am certat
Prima zi de tristete ca noi ne-am despartit
Prima zi de tristete tu lui te-ai daruit.. inchipuit
Prima zi de tristete tu rece ma lasi iar
Prima zi de tristete cu lacrimi si amar
Prima mea iubire ma-ndreapta la pahar
Prima mea lupta.. pe care-o duc cu greu
Prima victorie... si in sufletul meu
Prima amintire cu care as muri
Ultima noapte cand eu voi mai iubi.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viitor
- poezii despre victorie
- poezii despre suflet
- poezii despre romantism
- poezii despre prietenie
- poezii despre noapte de dragoste
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Șalom Sabat
Eu sunt un vultur plin de măreție,
Trăiesc din amețeala cerului;
Tu ești o pană dintr-o aripă
De altă culoare:
Nepotrivită, zbârlă, purtată de vânt,
Ce-și caută locul prin aripi străine,
Iar eu nimic n-aș da pe tine.
De la o vreme, însă,
Eu zbor cu șoimii și areții,
Căci mi-am pierdut o pană care
M-ar fi purtat unde mi-e locul,
Cât mai apropiat de soare.
De la înălțimea la care m-am coborât,
Văd mai bine
Că pana ta e tot ce îmi lipsește,
Că sunt condamnat la picaj,
Că ai o misiune mai înaltă
și, oricum ai fi, nu sunt fără de tine
Decât o eclipsă, pana mea lipsă.
Când nu pot să zbor, de tine mi-e dor;
Facem parte dintr-un tot,
Fără el să zbor nu pot,
Nici tu nu zbori,
Și mor, și mori.
Fie-ne țărâna ușoară
Ca pana ce zboară,
Ci nu atât de grea
Ca tine, pana mea,
Și nici la fel ca mine
Când zbor lipsit de tine.
Sabat Șalom!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre vulturi, poezii despre viață, poezii despre eclipsă, poezii despre dor sau poezii despre Soare
Gabarit depășit
te-am iubit
și mi-am ieșit din mine.
nu mai sunt cai
feroviare, stii bine,
cai ocolitoare,
nici atât.
s-a vitrificat
dimineata ca o lacrima,
pe cand stam eu asa
si ma depaseam
in masura.
ochiul tau imperfect
ma cumpara,
ma desconsidera,
atat cat ti-a permis
uitatul de rezerva.
eu ma închpui
asa de mare
încât te acopar
cu o geana de mila.
am greșit,
te-am iubit
pana mi-am iesit din mine.
fără vreun sens
femeia care am fost
se lipește darnica
de femeia fara nici o fata
și te îngâna.
mi-a fost atat de dor de tine
încât mâna care mă sugruma
poartă numele tău.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre imperfecțiune, poezii despre greșeli, poezii despre femei, poezii despre depășire sau poezii despre căile ferate
Lacrima muntilor de sare...
de-as fi fost farâma de cer
mi-as fi ondulat ploile pana la tine
dar nu sunt asa ceva, nici macar vânt
sa pot crăpa cu glasu-mi mireasma
reavana a muntilor de sare
în schimb exist, monumentală uimire
în trup de om si în cămară de gând
vitreg cerului si amar muntelui
exist si ascult existenta prin mine
pulsând, cu clocot de lavă
cu plânset de iarbă
besmetic plin de cuvinte
pe care le indes, călușe in gura tristeții
... existând, doar pe tine te am
frumoasă mirosind a fuiori de zaibăr
intre noi o uimire
fă-ma să cred in iubire
contingentă scăpare
infinită blamare
... iar se scurg lacrimi amare
din muntii cu sare
dar eu nu stiu sa plang
cand am sa invat
o sa ma nasc ciclic
acum doar exist
un proscris...
agată-mi sufletul de iluzia ta
si poartă-mă in palate de ceață
sa nu mai am habar
sa te pot iubi
si sa te pot zidi
in perete de tacere macar...
ca sa te pot plange apoi
cu lacrimi amare
cu lacrimi din muntii cu sare...
poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe, poezii despre schimbare, poezii despre plâns, poezii despre ploaie sau poezii despre palate
Intre mine si ea
Intre mine si ea
S-au ivit dintr-o data
Un parau, o sosea
Si o cale ferata.
N-aveam loc de intors,
Am lasat-o in noapte
Cu-o hainuta pe tors
Pregatita sa rabde.
Din parau nici un val
N-avea gust de-nviere,
Ea statea sus pe deal
Si-ncepuse sa spere.
Numai ca pe pamant
E o cruda rasplata,
Mai exista oricand
Si o cale ferata.
Semafor-semafor
Dar mai mult tragedie,
Cand traversele dor
Despartirea tarzie.
Si in rest nu-i nimic
Decat fluierul straniu
Despre care toti zic
Ca le trece prin craniu.
Intre mine si ea,
Nu-i nimic niciodata:
Un parau, o sosea
Si un tren ce va sta
Intre mine si ea
Pe o cale ferata.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- citate de Adrian Păunescu despre trenuri
- poezii despre tragedie
- citate de Adrian Păunescu despre tragedie
- citate de Adrian Păunescu despre noapte
- poezii despre existență
- citate de Adrian Păunescu despre existență
- citate de Adrian Păunescu despre dor
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre nebunie, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Regasire
Te regasesc iubire, in adancuri,
Unde erau doar lacrimi si durere,
Inmuguresti asemeni unui pom,
Dupa o iarna plina de tacere.
Ramai aici, nu vreau sa pleci departe,
Ramai cu mine pana in amurg,
Sa vindeci iadul ranilor din mine,
Cu nori ce trec si ape care curg.
Nimic pe lume nu e imposibil
Deci, imposibila nu esti nici tu,
Alcatuieste-mi un itinerariu,
Sa stiu cand este "da" si cand e "nu".
Eu nici o lege nu am incalcat-o,
Nici legea karmei n-o voi incalca,
Si de va fi sa fie fericire,
Eu voi alege totdeauna "da".
poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre religie, poezii despre nori, poezii despre imposibilitate, poezii despre iarnă, poezii despre iad, poezii despre fericire sau poezii despre durere
Bradul...
Pentru prima si prima oara,
Cand am simtit gustul rece de fier
intre radacini, era tare ger.
Tin minte ca se facuse seara.
Noi eram inca mici si boldei,
Abia ajungeam la genunchii bunului,
Si ne-au smuls din matca pamantului,
Cand ne-au luat de langa ai mei.
Apoi am crezut ca am murit,
Ne-am trezit mai dinspre amurg,
Mirosea a strugure-n parg,
Eram asezati tustrei lang-un dud vestejit.
Am crescut ceva vreme la geamul bunicii,
Pana ce, pe frate-miu l-au luat batui-ar aleanul,
L-au impodobit frumos, sarmanul,
La Nunta sa-l bata voinicii.
Dupa ceva timp apoi, pe soru-mea,
Au luat-o in casa, de Sarbatori,
Nu stiau copiii deh, ca la flori,
Frunza le pica de n-au apa din nori.
Iar Eu, pentru ultima si ultima oara,
Cand am simtit gustul rece de fier,
A fost cand un tamplar numit Soarta,
M-a luat si m-a facut Poarta.
Acum dau umbra drumetilor insetati,
Si-i apar de ploaie cand ploua,
Si-n noptile calde cu luna noua,
Ascund saruturi june de-amorezati.
Pe sub mine trec si cei
Ce se duc sa se-astearna,
Si tot mie, Colinde imi canta din drum,
Colindatorii in iarna.
Pe sub mine trec petrecand nuntasii,
Plecati cu-n sarman nepot de-al meu, dupa mireasa,
Si tot pe sub mine aduc pruncul in Casa,
Nepotii, bunicii, finii si Nasii.
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre copilărie, poezii despre tinerețe sau poezii despre ger
Eu/tu
de-o parte eu
tu de cealalta
si intre noi un zid transparent
de care ne lipim mainile
buzele
mimand o imbratisare
un sarut
doar privirile ni se intalnesc
ca si cum zidul nu ar fi
uitandu-ne asa ore intregi
poate chiar ani
pana ce ochii ni se golesc
am putea crede atunci
ca niciunul dintre noi nu a fost adevarat
dar avem fiecare lacrima celuilalt
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore
Ratacind mereu...
Ratacesc pe cararile vietii,
Ma caut fara odihna, pentru a ma regasi.
Intreb florile si arborii,
Intreb iarba si cerul,
Intreb luna si soarele,
Intreb stelele.
Il intreb pe Dumnezeu:"Unde sunt, Doamne?"
In tacerea mea launtrica
Ma intreb pe mine:"Pe unde ratacesti?"
M-am pierdut in copilarie
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e viata?"
Si m-am regasit.
In trandafirii galbeni din gradina casei,
In mirosul salcamilor in floare,
In parfumul teilor din padure,
In florile de visin, de piersic si cires
In poienile pline de ghiocei
Apoi, in albul pur al lacramioarelor
Si in cupele presarate cu aur ale crinilor in floare.
M-am pierdut in tinerete
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e iubirea?"
Si m-am regasit.
In inimile oamenilor,
In sufletele prietenilor,
In caldura dragostei parintesti,
In adierea vantului iubirii,
In limpezimea de fiord a ochilor lui,
Ai celui de care m-am indragostit.
Si atunci mi-am faurit un ideal.
M-am pierdut incercand sa ating stelele.
Acolo era idealul la care visam
Il simteam pe culmea sufletului meu.
Dar viata ma tragea in jos
Si din nou ma inaltam pana la cer
Pentru a cobori, apoi, in abis.
Si rand pe rand,
Si an dupa an,
Viata mea s-a transformat intr-o miscare,
Un dute-vino, intre cer si pamant.
Cum sa nu ma pierd?
Acum ma caut din nou
Ca in copilarie si tinerete.
In tacerea fiintei mele, strig.
Chem numele Lui Dumnezeu,
Il rog sa-mi arate calea
Ce trebuie sa o urmez
Pentru a ma regasi.
poezie de Iulia Comaniciu (decembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri, poezii despre flori, poezii despre trandafiri, poezii despre tei sau poezii despre stele
Tot un om...
Atata timp te-am ridicat,
Pana acolo unde nu-ti era locul..
Atata timp am asteptat
Sa pot sa-ti zic ce simt cu adevarat..
Dar parca totul a fost un joc..
Acum cand jocul s-a terminat
Am reusit sa te cunosc cu-adevarat...
Ti-am vazut fata fara masca,
Am vazut adevaratul "TU"
Caci tu cel ce erai in mine, erai altfel decat "TU"
Acum am senzatia ca totul s-a schimbat,
Ca tu esti altfel,
Insa tu ai fost mereu asa,
Eu sunt cea care a vazut in sfarsit realitatea...
Dupa toate astea, a mai ramas ceva?
E prea tarziu sau poate prea devreme ca sa pot accepta,
Adevarul si pe tine...
Insa asa cum esti tu... esti o parte din mine...
Asa ca... mai bine un gol in mine decat un suflet plin de iluzii desarte
Sunt toate doar povesti... ce s-au lasat prea mult asteptate....
Esti tot un om ca si mine..
Altceva nu esti si nici nu vei mai fi
In ochii mei esti tot un om, un copil, un adult...
Se aud ganduri pe care tot incerc sa le ascult...
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre sfârșit, poezii despre realitate, poezii despre măști sau poezii despre cunoaștere
Poveste de iubire
De iubit, iubeam la întâmplare si pe apucate.
Ba chipul tau frumos, suav si dulce,
Ba corpul tau cu forme pline si tari.
Astea toate din aduceri aminte si indoielnic,
pentru ca n-am gasit nimic serios in mintea mea,
pana cand nu ti am intalnit sufletul.
Sufletul tau bun, cald si maret.
Iar atunci, ce am facut?!
Am dat mintea pe suflet si l-am intalnit pe al meu.
Era zgribulit intr-un colt, coplesit de atata lumina.
Nedumerit, intrebator si infricosat sa nu piarda caldura ce il mangaia senin si dulce,
frumusetea zambetului tau cu care se trezea in fiecare dimineata.
Vazand toate astea,
mintea a dat frau liber focului pasiunii,
impingand sufletul si mai tare in bratele infinite ale dragostei pt tine... pana astazi!
Sau pana maine!
Pana te voi intalni din nou...
poezie de Silviu Petrache (15 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre povești de dragoste, poezii despre libertate, poezii despre frumusețe, poezii despre foc sau poezii despre corp
Primul poem
Azi nu mai pot privi cerul în ochi.
Fața lui tristă
e oglindirea feței mele.
Cuvintele au vrut să-l străpungă,
dar s-au întors la mine,
fulgere.
Și-un strigăt al ființei s-a pierdut
prin desișul de stele.
Era prima lacrimă a mamei,
primul meu poem.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Intermundii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre poezie sau poezii despre mamă
Mi-am regăsit
Mi-am regăsit liniștea în cuvinte,
Când haosul punea stăpânire între virgulă și spațiul dinainte.
Mi-am regăsit culoarea în imagini,
Când non-culorile scrijeleau zgârieturi în cretacic.
Mi-am regăsit timpul sau doar o parte
Pierdut printre rânduri sau devieri din aproape-n aproape.
Mi-am regăsit zâmbetul în fotografii,
Acum rămas pierdut printre amintiri.
Mi-am regăsit dorul de mine,
Pe treptele abandonării de sine.
Mi-am regăsit pasiunea pentru cunoaștere,
Abilitate dezvoltată din naștere.
Mi-am regăsit chemările,
Am lăsat în urmă uitările.
Mi-am regăsit ceea ce declarăm pierdut,
Însă, tot a rămas ceva în necunoscut.
Mi-am regăsit adăpost
Când sufletul se zbătea între tăcere și zgomot.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere, poezii despre spațiu și timp, poezii despre naștere, poezii despre imagine sau poezii despre fotografie
Lacrima din toamna
De cand n-am stat in ploi de vara
Nu stiu nici eu, nici ploaia de afara
Acum e toamna si pe strazi cad grei
Picuri marunti eterni pe friguroasele alei.
Cu lacrima una se fac cand zboara
Si se aseaza pe aleea ce odata-n vara
A sustinut alti picuri ce cadeau pe buze
Si mai apoi se revarsau ca niste muze.
Doar eu si ea cunoastem ce a fost odata
Intre baiatul ce iubea la nebunie-o fata
Si eu cunosc ce-a fost si ce nu este
Intre baiat, alee si fata din poveste.
Aleea vrea sa-mi mangaie obrajii reci
Eu o opresc si-i spun cuvinte seci
Caci ploaia de afara ma indeamna
Sa nu o las sa-mi fure lacrima din toamna.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă
Suflet Pierdut
Suflet pierdut prin infinit
Numai la tine s-a gandit
Si zici ca nu mai are rost
Ca tot ce-a fost s-a terminat
De parca nici nu te-am iubit
De parca eu te-as fi mintit...
E vina mea
Si nu stiu ce sa fac
Ma intreb de m-as putea schimba
Sa pot sa-ti fac pe plac...
Plang si suspin
Asa din senin
Incerc sa cred
Ca nu te pierd
Dar realitatea e prea dura
Ca dragostea mea pura...
E prima oara
Cand mi-e frica
Ca te pot pierde
Si nu mai am putere...
Incerc din rasputeri
Sa iti explic
Ca nu te-am dat uitarii
Dar nu ma lasi sa-ti zic
Si totusi spui ca ma iubesti.
poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre infinit sau poezii despre frică
Și uneori mi-e dor de mine... Mi-e dor de tot ce-a fost și nu mai este, de copilărie, de vremuri apuse! Uneori îmi aduc aminte de trecut, și mi-e dor de un miros, de un gust, de o voce... Mi-e dor de prieteni pe care nu i-am întâlnit niciodată, de oameni cu care nu am mai vorbit sau mi-e dor de cei care s-au dus și de cei de la care nu mi-am luat rămas bun. Mi-e dor de lucrurile pe care le-am trăit și de lucrurile la care am renunțat, și nu m-am bucurat total. Uneori vreau să găsesc nu știu ce... Nu știu unde... Să regasesc ceva ce nici măcar nu știu ce este sau unde l-am pierdut.
Și uneori mi-e dor de mine... de cea care am fost.
Ioana Crețu în Șoapte (29 martie 2022)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre voce, citate despre viață, citate despre trecut, citate despre prietenie, citate despre dor sau citate despre copilărie
Vino in lumea noastra
Vino in lumea noastra, dulce minune,
In ficare noapte... cand soarele apune,
Sa traim povestea noastra de iubire
A doua suflete pe un ocean tulbure.
Vino in lumea noastra, inca o noapte
Sa ne privim din nou in ochi, ca prima data,
Sa-mi adormi din nou in brate
Sub acoperisul de stele colorate.
Vino in lumea noastra, cea fara probleme,
Unde privim rasaritul... iar eu iti recit poeme,
Unde privindu-te pe tine
Eu plang... plang de fericire.
Vino in lumea noastra, iubirea mea,
Buzele mele inca simt atingerea ta
Din ziua in care ne-am sarutat...
Cand stropii de ploaie, s-au transformat in mii de petale.
Vino in lumea noastra, ingerul meu,
Sa fim uniti de bunul Dumnezeu,
Sa fim doua stele ce zi si noapte stralucesc,
Sa-mi spui ca ma iubesti... sa-ti spun ca te iubesc.
poezie de Manuel Gabriel Danca (11 septembrie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre ocean
Fenomen
Am vrut pentru o clipă să-mi ies din trup,
Dar m-am prăbușit mai rău în mine.
Senzație de gol...
Pășind încet, șovăielnic, m-am izbit de timp
Provocându-mi răni din care curgea netimp.
Suflet miop!...
Mi-am urnit neființa, în ciuda neputinței
Și-am obligat-o să înainteze.
Învins învingător!...
Plimbându-mă prin mine, mi-am zărit sufletul:
Călătorea prin tunelul obscurului.
Găteala aparențelor!...
Mi-am făcut curaj și am pornit înspre el;
L am înșfăcat și mi l-am remontat în trup...
Am redevenit eu!...
poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oftalmologie sau poezii despre curaj
Iarba
In miezul noptii inca te sarut
si-ti incondeiez dintii cu vorbe,
cuvinte albastre scapate din lanturile memoriei...
Ai parul negru-tã mâia timpului,
nascut dintre cearceafurile arse de lacrimi
iar in inima ochilor ti se zbate un pescarus
Te cuprind si-ti caut sanii, dezgoliti sub luna
amestecati cu aburii copacilor flamanzi,
repezi ca sipotul izvoarelor.
Ma framant sa iti caut rostul,
aplecat peste trupul tau
cu genele prinse in ace...
Ma privesti la randul tau
si din cuvintele mele iti faci salba
ti-au crescut aripi si zbori catre stele
(aprinzi fitilul viselor mele...)
poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre creștere sau poezii despre copaci