Cascada de fluturi albi
Mă-nconjur de gândul
care a născut rădăcinile
pe care se sprijină lumea.
Au înmugurit demult frunze
în prelungirea mea,
cerul curge într-o cascada
de fluturi albi
a căror respirație
se îmbrățișează rotund
de fiecare dată când deschid ochii
simțind intersecții
crescându-mi din palme
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre muguri
- poezii despre gânduri
- citate de Iuliana Șerban despre gânduri
- poezii despre frunze
- poezii despre fluturi
- poezii despre alb
Citate similare
Între lumi
Înăuntrul copacului
născut în mine
de semințele
gândurilor lumii,
s-a strecurat un dor
aprins de zbor.
Îmi îmbrățișez frunzele
în căderea lor
spre rădăcinile
care susțin cerul,
protejându-le
de frigul uitării.
Închid ochii
și încerc să fiu.
Durerea lor
nu mă lasă să visez.
Arunc cioburi de pod
în toate direcțiile
în căutarea mâinii stângi
uitată cândva
în prelungirea lumii
răsturnate
a unui alt trunchi de copac.
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre uitare, poezii despre copaci, poezii despre visare, poezii despre poduri sau poezii despre mâini
Rădăcini
Mi-am împletit visele în palme
- înăuntru era prea multă îndoială,
râuri de cuvinte au început
să-mi curgă printre degete
adânc, în pământul
pe care mi-am construit lumea.
Nu știu când și unde
am învățat
să oblig tăcerea să cânte.
M-ating sunetele ei,
vibrații de distanțe
care apun în urme de pași.
Ma joc cu niște cioburi
de aripi
pe care le-am spart
din greșeală,
când am încercat să-ntind brațele
către rădăcinile prinse adânc
în drumul dintre noi.
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Gabriela Dornean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre tăcere
- poezii despre sunet
- poezii despre râuri
- poezii despre muzică
- poezii despre jocuri
- poezii despre greșeli
Știu să cred...
Am decupat din mine
o pagină de alb
prin care respir
începuturi de univers.
Mă topesc
în zboruri albastre
și renasc
orizont.
Simfonii de gânduri
curg între noi
simulând întregul,
care învață să crească
în sine însuși...
Deschid ochii.
Trăiesc în vibrațiile
oricărui centru de lume
și pentru prima dată
știu să cred...
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre creștere sau poezii despre albastru
"Iubește și fă ce vrei." Atât. Fără limite. Fără ură. Singura regulă să-ți fie neancălcarea fericirii celuilalt. Și atunci, iubind rădăcinile lumii și neștiind să dai palme celui care lovește, vei trăi împăcat, simțind că fericirea e o formă în care sufletul curge natural. Fără retușuri, fără pauze, fără neputință. Pentru că iubirea are urme de libertate și de veșnicie. În forma ochiului care trăiește fără să aștepte imposibilul din fericire. Doar umanitatea.
citat din Gabriela Chișcari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fericire, citate despre viață, citate despre suflet, citate despre ochi, citate despre limite sau citate despre libertate
Frumuseți care deschid tâmpla mea
Tăceri de crememene și nori, tăceri de curcubeie
sunt munții frumuseți care desfac zăpezile,
negăsirile purpurii, și-n chiot de iarbă
mângâie mătasea spumegândă a izvoarelor.
Măsor distanța oarbă. Parcă întinderea piscului
tresare într-un gând de lacrimă o
lumină sunt, ca un scai de umbră; poteca
se adună sub picioarele mele din hău
mișcător de prăpăstii, jivina îmi aține răsuflarea
după fiecare viu de stâncă și se încordează, -
iar pădurile, desprinse ca din începuturi,
ard în abisul încântător din mine...
Doar mâna mea mai rămâne în aer, se sprijină apoi
de cerul de sticlă.
Tăceri de cremene și nori, tăceri de curcubeie
sunt munții frumuseți care deschid
tâmpla mea în ceasul de veghe, și-mi opresc
o nouă prăvălire.
poezie de Dumitru Pietraru din Eu însumi (1975)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre încordare, poezii despre zăpadă, poezii despre stânci, poezii despre păduri, poezii despre picioare sau poezii despre nori
Cântecul măturătoarei de fluturi
ea mătura fluturii de peste zi,
frumoșii, mătăsoșii, foșnitorii fluturi.
ea îi mătura morți,
îi mătura roșii, albi, violeți, albaștri,
galbeni, turcoaz și portocalii -
acopereau aleile transparente de sticlă,
care vibrau în vântul de înserare.
eu, pe banca din oase ceruite,
îi urmăresc unduirea corpului sub rochia,
voalul de fantezie cu motive de fluturi vii.
la fiecare mișcare a frumoasei, mătăsoasei
măturătoare de fluturi,
simt cum mă topesc până ce din
mine nu rămâne decât un fluture negru,
care se-așază pe umărul femeii ce murmură
un cântec uitat de toate amintirile mele.
închid ochii în timp ce înmiresmate flori de câmp
se îndreaptă spre mine,
un fluture negru
printre fluturi albi, violeți, albaștri,
galbeni, turcoaz, portocalii,
morți.
poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre seară, poezii despre roșu sau poezii despre rochii
Omul din mine crește prin cuvinte
În fiecare zi de joi
îmi întâlnesc lumea imaginară,
stă cu mine la o cafea fierbinte
cu aburul ademenitor care sparge aerul,
tu ai gândul departe și surâzi
ca dintr-un tablou pe care-l apreciez demult
și-l privesc în fiecare zi de respirație adâncă
cu ochii plini de o lacrimă tainică.
Omul din mine crește prin cuvinte,
se-mbracă-n hlamida limbii române
și luptă cu sine pentru alții
pe baricadele clădite în aura înaintașilor.
În laboratoarele minții
se analizează și creează cu credință
ideea ce înflorește pe ram
și cu dragoste înflăcărată rodește
fructul ce nu se lasă niciodată mâncat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre limba română, poezii despre iubire, poezii despre imaginație, poezii despre fructe, poezii despre flori, poezii despre cuvinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sunt...
prelungirea degetelor tale
Sunt ochii
care veghează infinitul din tine
Sunt cuvântul nespus
și gestul abia
îndrăznind să se ridice
spre albastru...
Sunt prelungirea
sângelui tău
care curge
doar
prin
mine...
Sunt pleoapa
care îți închide
universul...
Sunt mâna cu care
mângâi stelele
Sunt gândul tău de seară
gemând de patimi
neștiute...
Sunt talpa care
îți sărută umbra...
Sunt...
atât
de
TU
încât
sufletele noastre
se îneacă
în același
abis
de lumină...
Sunt cântecul de cocori
rămași
în toamna asta
uitată
de lume...
Sunt sâmburele tău
de adevăr
sau...
de otravă...
Sunt gustul
buzelor tale...
dulci-amărui...
Sunt minunea
născută
în palma ta
întinsă
pentru ultima oară
la margine de drum...
vietii,
iubirii,
mie...
poezie de Lelia Mossora (11 noiembrie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre sânge, poezii despre suflet sau poezii despre stele
Lumea se micșorează cu fiecare zi
iar eu nu mai știu să aștept întâmplările fericite
nu mai pricep guduratul zorilor
latru acru la o lună din ce în ce mai albă
astup urechile să nu mai aud iarba cum se naște
ochii mi se închid cu părere de rău
înainte ca lumea să-mi încapă într-o ultimă suflare
mă tem că o să plec printr-un orificiu strâmt și rece
înapoi în negura de dinaintea primului scâncet
lumea asta se micșorează cu fiecare încercare de a o lărgi
și îmi era așa bine să o știu infinită
îmi era așa bine să fiu nemuritor
încât vă cer iertare tuturor
că m-am născut într-o zi de 13
poate că e din vina mea
nu ar fi trebuit să caut măsuri pentru nemăsurat
lumea se micșorează cu fiecare zi
niciodată nu va ma fi la fel de largă
precum atunci când am deschis ochii
atunci când totul era într-adevăr perfect
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre urechi, poezii despre perfecțiune, poezii despre iertare, poezii despre frică sau poezii despre fericire
Respirația din zori
O noapte ciudată sufocând
Ultimul strigăt cu o stea.
Acum, când luna s-a oprit
Cu privirea peste respirația mea
Împachetându-mi sufletul
Într-o singură noapte,
Fără tulburări,
Mi-am amintit gândurile
Ce se prăbușeau fără vânt
De pe treptele unui trotuar sinuos,
Care continuu, sub picioarele mele
Îmi simțea tremurul teribil
A unei respirații infinite
Luminând nostalgia
Unor ritualuri uitate.
Respirație, cântecul gândurilor
Într-o noapte,
Respirație, gândul diafan
Al zorilor...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre Lună
Geneza
Suntem lumea născută
dintr-un gând
pictat pe țărmul copacilor
care au învățat să respire
unul prin altul.
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Gabriela Dornean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură sau poezii despre arte plastice
Sunt un joc pentru păpuși de o vreme-n a ta minte,
Fără lacrimi disperate care să inunde lumea,
Preschimbată în poveste de dorința ta cuminte,
Și de gândul neclintit ce-a murit pe tâmpla mea.
catren de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păpuși sau poezii despre dorințe
M-am născut dintr-un tată sifilitic. Din cauza bolii a orbit (când m-a conceput era deja orb), iar când aveam 2-3 ani a paralizat. Dar paralizia și cecitatea aveau printre alte urmări pe aceea că nu putea, ca toată lumea, să urineze la toaletă... Urina în fața mea, sub o pătură cu care, orb fiind, nu se acoperea prea bine. Ochii îi deveneau aproape albi; aveau atunci o expresie rătăcită, fără alt obiect decât o lume pe care doar el o vedea. Or, pentru mine, imaginea acelor ochi albi se leagă de imaginea ouălor; iar dacă, în cursul povestirii, vorbesc de ochi sau de ouă, de obicei apare și urina.
Georges Bataille în Istoria ochiului (1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre timp, citate despre tată, citate despre naștere, citate despre medicină, citate despre imagine, citate despre boală sau citate despre alb
De fiecare dată, îmi doresc ca ziua mea să se nimerească într-o zi lucrătoare, în care să fiu foarte ocupat. Și de fiecare dată (de la an la an) locul să fie altul.
citat din Virgil Popescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ziua de naștere sau citate despre dorințe
Genealogie
La început a fost țipătul
Care a născut Sângele
Care a născut Ochiul
Care a născut Teama
Care a născut Aripa
Care a născut Osul
Care a născut Granitul
Care a născut Violetul
Care a născut Ghitara
Care a născut Sudoarea
Care a născut pe Adam
Care a născut pe Maria
Care a născut pe Dumnezeu
Care a născut Nimicul
Care a născut pe Niciodată
Niciodată Niciodată Niciodată
Care a născut Cioara
Țipând după Sânge
Coji resturi
După orice
Agitându-și nervoasă picioarele negre în cuibul ei mizer.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre negru sau poezii despre genealogie
Sapun pentru suflet
Esti
ca roua diminetii,
Tu cel ce scalzi
in ochii tai
lumea mea.
De ma atingi
tresar
ca steaua care cade,
iar tu ma prinzi in palme...
Grijile dispar
in drumul catre tine,
tristetea mea cresndândă,
descrește într-un minut.
Un veșnic zbor
este iubirea noastră
o veșnica trăire
sare din val in val.
Tu scalzi în ochii tăi
lumea mea
Și esti
Săpun pentru sufletul meu!
poezie de Anna Panovici din Clipe (1 iunie 2009)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre minute sau poezii despre descreștere
Ești respirația mea
De fiecare dată când zările-ți vor zâmbi
Să nu uiți că eu te veghez zi și noapte
Îți alint cu privirea inima
Îngheț gândul sărutului tău
Nu încerc să te caut
Tu ești plecat în valuri
Și te vei ancora la maluri
Pe care eu nu le mai caut
Și te iubesc cum tu o faci
Ești respirația mea.
Nu mai vreau să te luminez
Vocea ta îmi vorbește când tu nu ești aici
Voi străbate timpul pentru a te oglindi
Noi suntem adesea priviți din depărtare
Tu ești comoara mea de preț
Nu pot să nu te iubesc
Pentru că aș contesta iubirea
Și aș refuza o parte din mine
Tu ești atingerea mea cu fiecare vers
Tu îmi zâmbești din lumea ta
Eu mă las cuprinsă de brațele tale puternice.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre voce, poezii despre versuri sau poezii despre poezie
Sunt un copac ciudat
fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebați de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolțire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre superlative, poezii despre somn, poezii despre păsări, poezii despre primăvară, poezii despre moarte sau poezii despre iarnă
Țară, mama nimănui
Fiecare om are țara lui
Și, cu toate că sunt mai multe țări
Decât oameni, una e a nimănui,
Ca o mamă dată unei lungi uitări.
Patria în care m-am născut să scriu,
Să iubesc, să sufăr, să muncesc visând
La ziua în care nu o să mai fiu
Rob decât la nume, nicidecum la gând,
La gândul că țara mea e și a mea,
Nu doar pe hârtie, dacă s-ar putea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie, poezii despre mamă, poezii despre sclavie, poezii despre muncă sau poezii despre hârtie
Ce tristă e lumea în care trăiești!
Ce tristă e lumea în care trăiești
Când cerul nu plouă, deși tu iubești,
Când soarele arde și ultima frunză
Iar ție-ți îngheață cuvântul pe buză!
Ce triste sunt toate și gri și stinghere!
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Și-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!
Ce triști sunt și ochii și inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone și de surogate,
Ce tristă e viața, ce triste sunt toate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre lumină, poezii despre ploaie sau poezii despre miere