Cum în grădina mea cresc trandafiri de foarte mulţi ani, sunt fascinată de frumuseţea lor şi de varietatea infinită a aromelor. Şi este o adevărată iniţiere să mă plimb printre ei, lăsându-le parfumul să se amestece în mine. Şi astfel se naşte trandafirul ameţitor din min­tea mea, creat din buchetul şi culorile grădinii – roşu, rubiniu, carmin, roz fanat, mov, alb pur, galben-canar sau portocaliu-optimist.

Mandy Aftel în Istoria parfumului, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am neapărat o filozofie a ingredientelor naturale, pentru că sunt interesată mai curând de talentul parfu­mie­rului decât de paleta aleasă. Sunt profund impresionată de esenţele natu­­rale, în timp ce materiile sintetice nu au nici un farmec pentru mine. Există o textură şi o formă a aromelor naturale fascinante, care îmi dau senzaţia că sunt capabilă să pătrund până în adâncul lor, ca să le văd din interior. Mărturi­sesc că istoria lor împletită cu istoria omenirii, jur-împrejurul plane­tei, mă emoţionează.

Mandy Aftel în Istoria parfumului, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

frumuseţe (vezi şi frumos)

Frumuseţea este o bucurie pe care o împărtăşim.

definiţie de Mandy Aftel în Istoria parfumului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de tristeţe veche

Privirile cui mă ating?
sunt încă primăvara ta, trandafirul,
şi nu m-ai cunoscut;
nu sunt, mărturisesc, decât primăvara ta,
şi nu m-ai cunoscut;
şi aşa vor trece ani şi ani, grădina va începe, încet, să înflorească,
ceasurile şi limbile timpului meu bat, acum, ora neagră
crengile ruginesc, desprinse din pământul cu dor de apă sărată
căci pentru noi nu mai sunt mări de cules
şi nici poame dulci.

Ochii lor se închid. copacii nu ne mai privesc în grădină, ochii lor de lemn se închid;
probabil, pentru noi, trandafirii
nu se vor mai înroşi prea mult, în luna august;
ochiul pomilor
se va închide peste flori
şi peste trupul meu
care te-a aşteptat prea mult.
Pentru că este, mereu, trandafirul cu petala cea dulce, ca zmeura!
trandafiri dansează peste grădini
şi în lacrimile mele
ultimele.
Ţineam minte trandafirul acela,
ştiam omul,
împlea viaţa mea cu tot raiul, dar şi cel mai concret pământ se închide,
zâmbetele nu mai sunt pentru mine,
nici caii
şi nici dimineţile.
Nici zâna aşezată pe pervazul domniei tale, iubitule, care semăna cu o turturică prostuţă,
mălinul plin de flori mov, înflorita lui molcomă,
ascunde-mă!
ascunde-mă, lângă ea!
parfum peste oasele tale, şi-n trup,
piteşte-mă, aşa cum ascunzi norii prea roz!
îmbătarea zilei pe care am uitat-o! şi concreta ceaşcă cu vrajă de ziuă!
sunt toate iluziile inimii, floarea;
Înmiresmarea
îmi fi-va, însă, regatul, regretul,
căci pentru noi, nu mai sunt mări şi nu mai avem ce iubi.

Cu regretul meu, mă voi îmbrăca şi mă voi întrista, poate prea mult
până când, peste leagănul meu,
întins ca un hamac, ca un regat molcom,
(hamacul trandafirilor
şi al apelor acum sălcii)
până
fi-va aşa:
lunile de pe cer vor învăţa cum să râdă fericirile colinelor foarte verzi
sărutările rozelor ţi se vor aşeza uşor
ca nişte aripi de fluture
peste umeri
şi peste urmele pe care le-ai lăsat, neiubind
Peste cămaşa ta se va depune atunci, încet, vraja dragostei şi parfumul,
mă vei răni din nou foarte dulce,
şi te voi răni,
la rândul meu, cu ciudă pe timp şi pe rugină
luna noastră trandafirie se va aşeza, din nou, către răsărit

până atunci,
e negru la mine pe palmă,
ca şi cum m-aş fi pătat cu un rug întreg de frăguţe.

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmuri de primăvară

de plăcerea perfuziilor
culorile respiră roz când serul e roz
şi aerul devine roz
între parfumuri
ce te leşină
pulverizate din sticluţe cu forme botanice

ce nebunie plăcută când nimicul e parfumat
ca într-un ospiciu al rozelor
sub stropi de ploaie
petale catifelate
cad spre abis
centrifugate din roşu şi alb
roz

bine că totul ţine puţin
în lume se întâmplă multe

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna mea de roşu

Doamna mea de roşu, doamna mea de verde
Renaşte pamântul, eu mă simt un rege,
Am găsit norocul, Dumnezeu mai pierde
Condamnat la viaţă şi iubirea lege.

Doamna mea de roşu, doamna mea de floare
Mângâie-ţi urechea cu glas de primăvară,
Verdele tău pur mă îmbie la visare
Şi vântul cară note pe acorduri de vioară.

Doamna mea de roşu, doamna mea de bine
La braţ ai dimineaţa şi soarele cunună,
Sânul tău e pâine, mi-e şi pasiune
Au muţit poeţii când au venit la cină.

Doamna mea de roşu, doamna mea de foc
Am creeat poveste extrasă din poveşti,
Te iubesc o viaţă cât două la un loc
Tu verşi peste mine plăceri dumnezeieşti.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădina mea există un mare spaţiu rezervat sentimentelor. Grădina mea cu flori este în acelaşi timp grădina mea cu gânduri şi vise. Gândurile cresc la fel de libere precum florile, iar visele la fel de frumoase.

citat din Abram L. Urban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoi

Mi-e frig de mine şi m-alung
Dintr-un mormânt creat din lut
Cu margini galben colorat,
Şi cu pământul drept capac.

Sunt blestemat să mă accept...
Strigoi cu ochi şi oase moi,
Mă plimb slăbit printre morminte
În timp ce plâng nişte cuvinte.

Mă ţine cimitirul-n braţe
Cum ţine câmpul o paiaţă,
S-alung din sfintele morminte
De pe la cruci babe smintite.

Mă ceartă popa de necaz
Că umblu noaptea prin oraş
Doar cu cămaşa mea de in
Şi-o lumânare ca un fir.

Sunt vinovat de noaptea-mi tristă
Ce-apasă peste nefiinţă...
Sunt un strigoi creat din ploi
Ce mi-au spălat mormântu-n zori.

poezie de Vasile Şerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge alb, iubita mea...

Ninge alb, iubita mea, din cer,
cu lacrimi îngheţate, uneori pufoase,
şi norii plâng, iubita mea, dar sper,
c-o să le treacă starea lacrimilor stoarse

e-atât de alb pe jos şi împrejur,
nu văd nimic de strălucirea albă a iernii,
până şi pomii fură albul, mult, prea pur,
se-ascund sub mantia de pufuri a zăpezii

privesc tăcut spre cerul plini de nori,
şi mă gândesc cu dragoste la tine,
de-ai fi aici ţi-aş prinde multe zări,
te-aş îmbrăca în braţe, te-aş reţine

ninge şi fulgii în căderea lor dansează,
un dans nebun de vrajă, ameţitor,
ţi-aş face flori din ei, iubita mea cea dragă,
să ţi le-aştern în faţa ta ca un covor

e-atât de alb şi albul fură noaptea,
pe jos albeaţa caută, surdă paşii tăi,
din negura de noapte fuge tristă moartea,
de-atâta alb de stele o dor ochii săi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până si florile radiază prin culoarea, frumuseţea şi parfumul lor, infinitul. Bucuriile sunt finite, fericirea infinită. Toate drumurile duc la infinit. Albastru cerului este infinit. Muzica universului este infinită. Lumina soarelui poate fi finită, dar infinitatea numărului de stele din univers, lumina rămâne infinită. Chiar dacă unele stele dispar, altele se nasc. Lumina nu cunoaşte sfârşit. Infinit este sinonim cu indefinibil.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome IX
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul, o zi scânteietoare

Vântul, o zi scânteietoare... mi-au intrat
în suflet cu mireasmă de iasomie.

"În schimbul acestui parfum de iasomie,
aş vrea parfumul trandafirilor tăi."

"Nu am trandafiri; toate florile
din grădina mea sunt moarte."

"Bine, atunci voi lua petalele scuturate,
frunzele galbene şi apa din fântână."

Vântul a plecat. Şi-am plâns. Şi mi-am spus:
"Ce-ai făcut cu grădina pe care ţi-am încredinţat-o?"

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măicuţă, a mea grădină

Măicuţă, a mea grădină
în care florile cresc.
Într-o zi mi-ai dat lumină.
Pentru asta-ţi mulţumesc!

Măicuţă, tu eşti o carte
din care-învăţ cum să trăiesc,
Cum să mă feresc de moarte,
şi pentru asta, te iubesc.

În grădina ta, măicuţă.
o floare, azi, sunt şi eu,
Înflorită pe-o crenguţă.
Sunt trandafiraşul tău.

Măicuţă, sunt rază-parte
din lumina ce mi-ai dat,
Desprinsă din a ta carte
cu care m-ai luminat.

Parfumul vieţii tu mi-ai dat
în lume să-l răspândesc.
Când am căzut, m-ai ridicat.
Eu pentru toate-ţi mulţumesc!

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

muzici-femeile-

zăpada îmi albeşte
mirirările, dorul
şi-s clipiri de stele
ninse-n ciuturi, iubito
cum mai sunt femeile
- culori şi muzici-
şi gândurile mele-fluturi
ce-şi iau neîncetat zborul
mi-este iubirea femeii
-leoaice alfa-
vifor dezlănţuit
şi roşu carmin
muşcând coapsa
luminii dantelată
femeia mea mai frumoasă
decât o sonată
e pianul rotat
sau vioara abisală
este ţara mea minunată
culoarea mirării azurului
albul din visul îngerului.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt o autodidactă. Am o colecţie de două sute de cărţi despre parfumuri, de la începutul secolului XX, pe care le-am studiat în amănunt ani de zile, dar cei mai buni profesori îmi sunt esenţele însele. Manualul meu preferat precizează vocabularul speci­fic, elementele de bază ale intensităţii relative, aspectele importante ale întregii formule şi o înţelegere profundă despre cum se realizează notele olfactive de vârf, cele medii şi cele de bază. Şi apoi texturile, mirosurile şi intensi­tă­ţile care creează diferenţele dintre aceste note. Fiecare parfum creat de mine se dezvoltă în jurul rezolvării relaţiei dintre design şi captarea me­moriei emoţio­nale. De obicei pornesc de la o pereche de esenţe care îmi atrag atenţia şi de la ea construiesc parfumul.

Mandy Aftel în Istoria parfumului, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trista grădină

Grădina mea e tristă, căci venit-au
Jivine să o calce în picioare
Fără să-ntrebe nimeni de dorit-a
A vieţui, sau dacă vrea schimbare

Grădina mea-i uimită, i se pare
Că agresorii-i sunt prieteni buni,
Că primul... şi apoi ce mai apare
Sunt drept stăpânii ei, de la străbuni

Grădina mea, mirată, moare-ncet
Cu o tristeţe-n suflet infinită,
Gândindu-se că s-a păstrat concret
De-a ne hrăni şi pentru-a fi iubită

Grădina mea mă strigă cu glas stins,
Simţindu-mi empatia implicită,
Să-mi fie mie patrie şi vis
Ce se-mplineşte-n inima-mi rănită

Grădina mea mă-mbrăţişează tare,
Eu i-am rămas şi ea mi-a rămas mie,
Uniţi pe veci aici, în locu-n care
Pildă vom fi-n respectul pentru glie...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul alb

Voi culege pentru tine
ultimul trandafir din grădină,
trandafirul alb care înfloreşte
odată cu lăsarea ceţii.
Albinele avide l-au vizitat
până ieri,
dar este încă atât de dulce
că se înfioară.
Este un portret cu tine la treizeci de ani,
un pic amnezică, cum tu vei fi apoi.

poezie celebră de Attilio Bertolucci, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mandy Aftel este regina parfumurilor naturale, cea mai creativă personalitate din industria fragrance.

în The New York Times
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norma Desmond (crede că Joe e antreprenor de pompe funebre): Sicriul vreau să fie alb iar în interior să aibă atlaz alb sau... roz. Sau poate roşu! Roşu aprins! Să-l facem cât mai vesel!

replică din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din suflet

Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roşcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă îşi ascund culoarea sub alte culori

Să scriu despre ochii lor
Albaştri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaştri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu ştiu...
Mă înnebuneşte culoarea ochilor de flori

Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate îşi servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai ameţitor

Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra şi nici grădina lor

Şi ce aş putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranţe încolăcite pe structura lor

Şi iată că am scris
Din suflet şi din inima mea bolnavă de dragostea lor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea mea

Frumuseţea mea
cu ochii căprui,
vieţuieşti cu mine
în fiecare seară;
sufletul meu
te păstrează ca ziua dintâi,
frumuseţea mea
cu părul gălbui.

Ne răsfăţăm
în statornicie fudui,
în clipa dulce
de viaţă necesară;
frumuseţea mea
cu părul gălbui,
tu întotdeauna,
de mine dispui.

poezie de George Pena din Teleormanul literar (13 mai 2010)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrada răsfoia în continuare manuscrisul gros. Pe măsuţa din lemn de lângă canapea erau mai multe teancuri de cărţi vechi; le studiase până la întâlnirea cu tatăl ei. Alături de culorile şi parfumul hortensiilor din jurul lor, se adăugau tufele de trandafiri. Ele completau paleta cromatică cu flori roşii, galben-portocalii, albe, roz. Trandafirii agăţători era fixaţi pe spaliere înguste de metal, sub formă de acade, în jurul foişorului.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!