Sonet 133

a rătăcit pe coridor nebunul
bătrân cu ochi fierbinţi, în pijamale,
prin avalanşa paturilor goale
şi reci, târându-şi hotărât furtunul;
în ciuda junghiului acut din şale
şi-a amintit că astăzi e Ajunul
Crăcinului şi unul câte unul,
a împărţit nimicurile sale:
medalii ruginite şi o poză
cu regele, vecinilor de sală,
un disc ciobit de patefon cu Tosca,
lui Popa, veteranul cu artroză
iar la sfârşit, acelui ce se scoală
de-atâtea ori să urineze, plosca.

sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De câte ori m-alungi
Printre idei şi vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.

De câte ori mă vrei
În inimă şi-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.

De câte ori mă strigi
În noapte să îţi vin
De-atâtea ori înfigi
Cuţitul în destin.

De câte ori îmi vii
Pe buze şi în tâmple
De-atâtea ori tu ştii
Că tot o să se-ntâmple.

De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.

Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veşnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu lui Păstorel

Mormântul lui de sub terasă
E totdeauna plin de flori,
Că vine unul cu o "grasă"
De-atâtea ori, de-atâtea ori!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poem despre miracole

De ce oare înregistrările nu se şterg
în clipa-n care cântăreţul moare?
Oh, ştiu că există nişte explicaţii,
însă ele nu mă conving.
Continui să mă mir
când aud mortul cântând.
Privitor la orchestră,
mă aştept ca instrumentele
să tacă, unul câte unul,
pe măsură ce muzicienii sucombă
datorită cancerului sau bolilor de inimă.
Aşa că mai către sfârşit
pun un disc
pe care scrie Amurgul Zeilor
şi tot ce se aude
este sunetul făcut de un bătrân bolnav
care hârşăie cu un arcuş strâmb
de-a curmezişul unei viori dezacordate.

poezie de Alden Nowlan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul în doi

O fi şi mâine-o zi, dar rămânem în Azi!
Astăzi suntem iubiţi, ieri eram camarazi.
Nicicând nu am visat la clipa asta sfântă,
când ochii îşi vorbesc şi inimile cântă.

Pe rând, ne-am rătăcit de viaţă, la răscruci...
Sleiţi şi însetaţi, căutam ape dulci,
mergeam înfometaţi pe-o singură cărare
şi ne-am recunoscut în răsărit de Soare.

Ne-am amintit de toţi, ne-am amintit de noi.
Când ne-am dezmeticit, eram UNUL ÎN DOI.
Şi, brusc am înţeles că, părăsind mulţimea,
am devenit IUBIREA care a schimbat lumea.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah la presedinte

Mută calul, ia pionul,
Ma învăluie cu turnul,
Regele e numai unul...
Disperat mai e nebunul.

Are şi o damă-n spate,
Îşi permite derbedeul,
Altfel cum ar cuteza
Regelui sa-i ia trofeul?

L-am văzut cum opera,
Grobian ori fin actor,
Nebunul deghizat era
Preşedinte jucător!

poezie de Alex Dospian (mai 2013)
Adăugat de Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucuri

De câte ori ai să te faci simţită
În carnea mea şi-n Cerul meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să stau
Cu- ai-mei ochi deschişi spre tine.

... Albă am să fiu mereu! Curată!... am de grijă
să fiu o floare mândră-n adăpostul Dumnezeului
ce-mi ştie gândul şi puterea, să-ţi zâmbesc!

De câte ori ai să te faci simţită
În oxigenul meu şi-n ungerea Lui Dumnezeu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să cresc
Cu -ai -mei ochi smeriţi spre tine.

... Albă am să cresc! Curată!... am de grijă
să nu mă strâng de frică-n dinţii tăi de fiară
din care o să-mi fac o scară, spre Hristos!

De câte ori ai să te faci simţită
În orice clipă şi-n orice gând de-al meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să nu te simt
Să nu te văd ce formă prinzi muşcând.

... Albă am să fiu mereu! Curată!... în gura ta
ce se despică să mă-nece în negrul hău,
din care am să fiu smulsă, pentru înviere.

De câte ori ai să te simţi victorioasă
În osul meu, şi-n coasta ruptă din Adam,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să te întorc
Cu slava Lui Isus ce trece peste tine.

.. Albă am să fiu botezată! Curată!.... în tine
o să am frumoasă nuntă de înviere în Hristos
cu care am să mă bucur de viaţa veşnică!

Vino, mă bucuri Moarte! Doar prin Tine ajung
la Mirele meu.

poezie de Adelina Cojocaru (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis la vânătoare

Şi-am adormit
sub braţul drept înbrăţişând un iepure
Iar
sub braţul stăng înbrăţişându-mă
alt iepure.
Unul murea.
Unul trăia.

Unul îmi spunea o poveste.
Unul îmi mânca zilele.

Unul îmi arăta dinţii.
Unul între dinţi mă ascundea.

Unul făcea cât doi.
Unul în altul se prefăcea!

Unul mă adormea.
Unul mă săruta.

Unul tăcea.
Unul la ureche-mi cânta.

Unul era.
Unul ne împuşca!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Sunt bătrân.
Sunt un bătrân
înconjurat de bătrâni
care dispar
unul câte unul.
Sufleteşte
nu mai aparţin
cercului vieţii.
Privesc viaţa
ca un spectator
cum aş privi
o stea
îndepărtată.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuri, de asemenea, cu orizontul. Valurile vin dinspre răsăritul nevăzut unul câte unul, cu răbdare; ajung la noi şi, cu răbdare, pornesc mai departe spre apusul necunoscut, unul câte unul. Înaintare îndelungată, fără început, fără sfârşit... Râul şi fluviul trec, marea trece şi rămâne. Aşa ar trebui să fie şi iubirea, credincioasă şi fugară. Eu mă cunun cu marea.

Albert Camus în Eseuri
Adăugat de EVA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda, egreta şi sfântul

vocile, păpădiile şi zmeii
se înalţă dimineaţa
când roua mişună
pe coapsa ei

spre seară
se-nclină vreascurile pădurii
unul câte unul
în părul ei

numai ea
caută melci
pe care să-i zdrobească în tihnă
unul câte unul

în timp ce tu
fără voie
vorbeşti ca prostul
cu peştele lui Noe

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instrumente organice

Eu îmi devoram degetele
unul câte unul
ea îşi înghiţea sânii
într-un pahar
cu lapte.
Morţii îşi trăgeau draperiile peste morminte.
Ne scoteam limba
o singură doză nocturnă
pe discul lunii
cântam împreună
la patefon.
Pisica exploda pentru ultima oară
sărutul nostru
din acordeon...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramă prin oglindă

Cerul acesta
e neserios
de câte ori
are ocazia
se întinde
pe jos

Şi poetul
acesta
e
destul
de mare

De câte ori
are
ocazia
apare

Astfel
unul coboară
iar
celălalt
dimpotrivă

Ce
iluzie
sugestivă

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf lui Ilorian (dedicat lui Ilorian Păunoiu)

Ne stingem unul câte unul,
Ca felinarele prin parcuri,
Ofrandă-n Panteon şi cumul
De vulturi ce-au urcat spre ţancuri.

epitaf epigramatic de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vezi, îi răspunse omul, m-am gândit să nu-mi mai pierd timpul smulgând copacii unul câte unul, că nu sunt buruieni ori d-alde cânepă: îi leg unii de alţii şi iau pădurea întreagă şi-o duc acasă. Zmeul se sperie acum şi mai rău, şi iar unul una, altul alta, până ce se învoiră ca să mai dea zmeul o găleată de galbeni, iar în schimb să poată duce el copacii în spinare şi pădurea să rămâie la locul ei, cum o lăsaseră tatul şi bunicul lui.

Ioan Slavici în Spaima zmeilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunătatea din ochii lui Dumnezeu o vedem de câte ori ne ridicăm privirea spre un cer senin, iar imensa bunătate a întregii sale fiinţe o simţim de fiecare dată când tragem în piept aerul curat al unei zile însorite de mai.

Cristian Teleucă
Adăugat de Cristian Teleucă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt unul dintre marii alpinişti ai lumii: în tinereţe, am urcat pe Muntele lui Venus şi de câte 10 ori pe zi. Astăzi mă ruşinez de acele excese, care nu mi-au folosit la nimic.

citat celebru din Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecerea prin timp

Se decojesc orele
ca şi castanele coapte
într-o toamnă fără iluzii,
îşi scuipă spre tine
unul câte unul ţepii întâmplărilor
şi uită, te uită
înnecat într-o stradă
cu nume de floare bolnavă.

poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi isteţi: unul şi unul. Doi proşti: unul şi încă unul.

aforism de Cornel Stelian Popa (2 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Sunt bucuria
din locu-n care m-am născut
când colindam odinioară
de la Bădeni pân' la Maxut.

Şi sunt pământul ce-l călcară
părinţii mei până-n Jiori
de la Scobinţi la Pietroşica
de-atâtea ori, de-atâtea ori...

Eu vin din anotimpuri multe
şi amintiri îmi port în spate
de la Hârlău pe Zagavia
de la Feteşti prin alte sate.

Cine sunt eu? Unul ca tine
ce se întreabă zi de zi
de ce oare inima-mi mai bate,
de ce trăiesc?
Dar pentru ce-aş muri?!

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva uită sau, în ciuda eforturilor sale, nu reţine decât cu mare greutate un nume care îi este totuşi familiar, suntem în drept să presupunem că respectivul încearcă vreun resentiment cu privire la purtătorul acelui nume, ceea ce îl determină să nu se gândească bucuros la el. Uitările numelor sunt reflectări la destăinuirile legate de contextul psihic în care s-a podus unul din aceste acte ratate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!