Era fericit ca îndrăgostitul care îşi ascultă sau cercetează iubita din depărtare, ştiind că peste un an şi-o va aduce acasă. Într-adevăr Grenouille, căpuşa solitară, monstrul, neomul Grenouille, cel care nu simţise nicicând iubirea şi nici n-o putea inspira cuiva, sta în acea zi de martie lângă zidul cetăţii Grasse, iubind şi lăsându-se bucurat profund de iubirea sa. Nu o făptură omenească iubea, desigur nu copila din casa de dincolo de zid. Ci mireasma.

Patrick Suskind în Parfumul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de zidul rece

Dincolo de norii negri să ne-adăpostim iubirea,
Suliţe ţâşnind din soare să ne-aducă izbăvirea,
Azurul să izvorască din privirea ta senină,
Să ne ocrotească cerul cu puterea lui divină.

Dincolo de valul mării, pe albastrele cărări
Să scurtăm nemărginirea, să ne dăm dulci sărutări,
Să plutim în zări departe înspre orizonturi large,
Să ne fluture iubirea sus în vârfuri de catarge.

Dincolo de zidul rece să n-o alungăm vreodată,
Vremurile de vor trece s-o păstrăm mereu curată,
Pe altarul nemuririi să o aşezăm icoană,
Să nu fie sugrumată de a iederei liană.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul deprimării, un gând i se ivi în minte. El n-o iubea şi n-o iubise niciodată cu adevărat - şi gândul acesta n-o durea. Ar fi trebui s-o doară, ar fi trebuit să fie deznădăjduită, cu inima zdrobită. Dar acesta era adevărul. El n-o iubea şi lui nu-i păsa. Nu-i păsa, fiindcă nici ea nu-l iubea. Nu-l iubea, aşa că nimic din ce putea face ori spune el nu izbutea s-o doară.

citat celebru din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiră aerul rece al nopţii şi îşi dădu seama de ce tremura. Era ca un om care urcase treptele eşafodului, simţise frânghia trecându-i peste cap şi atingându-i umerii, auzise cuvintele preotului care se ruga pentru sufletul lui, simţise gluga ce-i fusese pusă pe cap... şi, în ultimul minut, în cel din urmă minut, primise graţierea.

Loretta Chase în Seducţie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori iubirea

uneori iubirea ia chip de aşteptare,
de mână albă
copilărind în mâna cuiva ce te ştie iubit,
uneori iubirea se aşează pe rogojina vieţii
strângăndu-şi genunchii la piept,
uneori iubirea înveşmântată în picuri de soare
urcă dealurile
cautând izvorul în care
privindu-se să se înţeleagă pe sine,
uneori iubirea atingându-ţi tâmpla
te face să te simţi cineva
din ce în ce mai des
respirând profund.

poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este, până la urmă iubirea doar o boală – şi nu boala cea mai frumoasă, dar cea mai înspăimântătoare din câte există? Sau este ea o otravă, în care caz doar doza decide dacă efectul e unul binecuvântat sau devastator?

Patrick Suskind în Despre iubire şi moarte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva mă ascultă!

În veac cu putere ocultă
din zid cineva mă ascultă.
cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi.
mă simt răstignit pe şuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.

Ai zice că apără, poate,
poporul de rău şi păcate,
de cei ce ţin arme în liră
de cei care mint şi conspiră.

Dar nu el ascultă orbeşte,
pe om când acasă trăieste,
ne intră-n cearceaf şi sub piele,
în creier de gânduri săi-l spele.

Prin mări, electronice unde
în ochi şi în tălpi ne pătrunde,
putere zeiască şi oarbă
el scris e şi-n firul de iarbă.

Ascultă fereastra deschisă
şi viermii urcând în caisă,
cum gâfâie-n dragoste mirii,
concertul mărunt al pieirii.

În veac cu poliţie multă,
din zid, cineva mă ascultă.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt radical (1981)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea lor

Iubirea ei... se-ascunde în falduri de mister,
fugind cu amintirea din vremea ce-a apus;
Iubirea lui... aşteaptă, de dincolo de cer,
ca norii să dispară, cu tot ce i-a adus.

Iubirea lor, aceeaşi, se-ascunde în tăceri
şi pare liniştită, dar suferă-n pustiu,
şi simte cum îşi pierde o parte din puteri,
şi plânge ca o mamă la moartea unui fiu.

Iubirea ei... se-ascunde, când ştie c-ar putea
să se arate iarăşi, să spună un cuvânt;
Iubirea lui... aşteaptă, nu ştiu ce speră ea,
căci norii o separă de tot ce-i pe Pământ.

Povestea ei ciudată, nu pare-a se sfârşi,
căci nu "a fost odată". O fi, sau n-o mai fi?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea se plăteşte cu pierderea raţiunii.

Patrick Suskind în Despre iubire şi moarte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trăieşti într-un loc nu doar te hrăneşti din el, ci şi contribui cu ceva. În America nu aş putea să fiu nicicând o persoană care îşi aduce contribuţia. Nu m-a interesat acea societate, ci aceasta.

citat din Bryan Brown
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubirea este viaţă. Cine nu iubeşte nu trăieşte.
Trăieşte iubind iubirea!
Iubesc să trăiesc, ca iubind să trăiesc fericit!
În fiecare zi când mi-e permis un răsărit de soare
Devin tot mai copilăros... ce iubeşte să trăiască,
Iubind iubirea şi astfel trăind!
O zi şi o seară pline de iubire, de viaţă!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata dragoste renunţă

Rănind fierbinte
Pe buze de dor cules,
Doar săruturile tale-am ales,
Prin tăceri de cuvinte...
Perle de regăsiri în colet
Zvâcnind în muzica unui cvartet
Ce iarăşi se simte.

Aşteptând lângă tine,
Petale din mii de fiori
Din nopţi s-au scurs până-n zori,
Uitându-mă însăşi pe mine...
Lăsând vreme fără clipă
Să treacă morbid ca o gripă,
În ploi de suspine.

Iubind nemotivat,
Priveşti iubirea în faţă...
Tot ce-i sfârşit dăruieşte speranţă,
Iubind resemnat
Iubita, iubitul ce şi-a dorit
Nu lângă tine a fi fericit,
Iar tu, renunţând ai plecat...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superior era cel ce ghicea intenţiile concurenţei.

Patrick Suskind în Parfumul (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O forţă cu mult mai mare decât cea a aurului, a torţei şi chiar a morţii: irezistibila capacitate de a inspira oamenilor iubire.

Patrick Suskind în Parfumul (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lillian Stewart

Am fost fata lui Lambert Hutchins,
Născută într-o cabană de lemn lângă moară,
În spatele conacului cu turnuri, cu balcoane rotunde şi acoperiş din piatră tăiată.
Cât de mândră era mama de acea clădire,
Cât de mândră de ascensiunea tatei în lume!
Iar tata ne iubea şi ne veghea,
Păzindu-ne fericirea.
Dar cred că era blestemată casa,
Pentru că averea tatei, lăsând conacul deoparte, era neînsemnată.
Când soţul meu a înţeles că s-a căsătorit
Cu o fată care era în realitate săracă,
A început să ia în râs turnurile casei
Şi să spună că era de fapt una din fraudele lumii,
O capcană perfidă ridicată pentru a înşela tinerii, clădind în ei speranţa
Unei oferte care nu va deveni niciodată realitate –
Şi că un om care îşi vinde votul
Trebuie să fi primit în schimbul trădarii electoratului destui bani
Pentru a îşi întreţine bine familia.
M-a exasperat până acolo că m-am întors acasă
Şi am trăit necăsătorită până am murit,
Având grijă de conac pentru tata.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mireasmă nu era chip de ferire. Căci ea era geamăna respirării. Pătrundeau împreună în lăuntrul omului şi nimeni nu avea cum să se apere dacă voia să trăiască. Mireasma pătrundea direct în inimă, desluşind acolo definitiv înclinaţia de dispreţ, plăcerea de silă, dragostea de ură.

Patrick Suskind în Parfumul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă iubirea e intemeiată pe reciprocitate, dacă avem de-a face cu doi oameni care se iubesc, urmările pentru mediul în care se mişcă aceştia sunt mai puţin periculoase, întrucât, în mare măsură, cuplul se autoneutralizează.

Patrick Suskind în Despre iubire şi moarte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea ca un zbor lung
Plutind pe cerul senin,
În spaţii ce nu-i ajung
În sufletul parcă prea plin.

Iubirea aduce adieri
Peste gingaşele narcise,
Ieşite din primăveri
Cu petalele deschise.

Iubirea, zâmbete noi,
A sufletului încins,
Mătasea buzelor moi
Sensibile de nedescris.

Iubirea, o rază lină,
Cu puteri nemăsurate,
Care pune în lumină
Aureola inimilor curate.

Lăsaţi iubirea să curgă
În inimă de orice vârstă!
Căci tristeţea o alungă
Atunci când iubirea există.

poezie de Mihai Leonte (august 1964)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu te respecţi pe tine ca persoană, oricât de bună este la suflet persoana cu care ai sau vrei să ai o relaţie, nici acea persoană nu te va putea respecta. Vei vedea că cealaltă persoană începe să întârzie la întâlniri, nu îşi ţine promisiunile faţă de tine, nu ascultă părerile tale, te ridiculizează, te înşeală şi te trădează. Ceilalţi sunt răi, trădători şi lipsiţi de suflet, nu? NU! Tu ai permis unor astfel de persoane să intre în viaţa ta pentru că nerespectându-te pe tine te-ai bucurat la primul semn de atenţie ce l-ai primit. Pentru că nu te respecţi ştii că lumea din jur nu îţi oferă iubire, validare şi atenţie şi te mulţumeşti cu orice primeşti la fel ca un câine flămând ce se bucură pentru orice os aruncat din milă. Pentru că nu te respecţi, atragi oameni care simt asta şi care vor să profite de pe urma ta şi să te folosească până când nu mai au nevoie de tine. Până când nu te respecţi pe tine, oamenii care se respectă vor sta departe de tine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice situaţie, iubirea se plăteşte cu pierderea raţiunii, cu pierderea de sine, ce are drept consecinţă imaturitatea. În cazuri inofensive, urmarea este ridicolul, în cel mai sumbru caz o catastrofă politică mondială.

Patrick Suskind în Despre iubire şi moarte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce pleacă

Nu sta în calea
celui care pleacă
şi nu te-ascunde
în durere!
Nu uita- nicicând -
că până şi apa
fântânilor mai seacă.
Aşa-i şi cu iubirea
- care piere...
Tu lasă ploaia
ca să stingă
amarul roşu,
destrămarea...
Şi nu lăsa ani mulţi
sufletul să-ţi plângă!
Mai bine dorul
să ţi-l spele marea!
Nu sta în calea
celui care pleacă,
cu multe rugi şi implorări!
Tu lasă suferinţa
ca să treacă,
nu te-afunda
în renunţări!
Nu zăbovi prea mult
în visul
că iubirea e eternă.
Îmbracă armură
de răbdare
şi pune fard
peste ziua ta cea ternă,
aşteptând ca noul răsărit
sa se- oglindească-n mare.
Nu te-osteni
în nebună deprimare!
Tu pune punct!
Începe un nou capitol fericit
şi scaldă-ţi sufletul
în razele de soare!
O altă dragoste
te va aprinde...
Fi-va mereu un început!
Nu sta privind în golul
străinului trecut!
De amintire nu te prinde!
Cel ce pleacă n-a înţeles
ce vrei şi cine eşti,
dar tu vei regăsi
liniştea
în miezul
unei noi poveşti.

poezie de Mirela Şoimaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!