Ancora tăcerii
Aruncă-mi
Ancora tăcerii
În rupte mări,
Scaldă-mi
Umbrele plăcerii
Cu ploi din zări,
Oferă-mi
Din neant
Culoarea tristei mări,
Poartă-mi
Pe talazul vocilor
Cântări,
Răpește-mă
Pe vânt
Dintre suflări.
Oprește-mi
Visele
La ultimul cuvânt,
Și-aruncă-mi
Ancora tăcerii
În triste mări.
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
VII
Răpește-mă pe-adânci, mirate mări,
În care dorm păduri de madrepore,
Când luna-ncinge tristele lor flore
În fosforul adâncilor cămări!
Adie-mi selenarele chemări,
Și poartă-mă în culmea albei prore,
În unduirea cosmicelor hore,
Pe mări adânci, pe vesperale mări!
Încet te duci pe brațele Palorii,
Spre cerul unde ard Nemuritorii...
Glorificată, pânzele-ți întinzi,
În vântul larg, pe-al undelor tezaur:
Corabie ce vine de la Inzi,
Cu smirnă, cu tămâie și cu aur.
poezie de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar vânt
Între răsărit și apus
A mai rămas o filă.
Între cer și pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze și cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori și asfințit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer și pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tango retoric
Cine-ți mai oferă flori?
Cine te mai scaldă-n ploi de stele,
Cine-ți șterge uneori
Lacrima tăcerii din cuvânt.
Cine-ți mai clădește-n zori,
Din nisipul somnului castele?
Dacă-i vânt, pe pământ
și lacrimi nu mai sunt.
Mai știi, vara cu miros de alge
și pierdutele catarge
De la țărmul unei mări?
Mai știi, și acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.
Cine-ți mai aduce vești,
Cine mai rămâne lângă tine?
Cine află unde ești
După noaptea visului stingher?
Cine-ți cheamă din povești
Vara unui loc uitat de lume?
Dacă-n cer, e doar ger
și totuși eu mai sper
Mai știi, vara cu miros de alge
și pierdutele catarge
De la țărmul unei mări?
Mai știi, și acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis
Îți scriu cu aripile-n raze, dintre sori,
Atingătoare și-albe-n traiectorii
În umbra lor de-argint să îți omori
Ochii tăi recii, visătorii...
Aveau acele mări irizator contur
Mări de materii și astrale doruri
Nostalgica-ți privire de azur
Pleca spre anticele coruri...
poezie de Paul Polidor din Emigrant în reverii (1983)
Adăugat de Paul Polidor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosire
Lasă ancora să-și afle pat moale de-acuș
În ape-adânci, difuze, lângă țărmul roz ca un obraz de fată
Ai ajuns, înfășoară-le, pregătește-le culcuș
Velelor impregnate de sare, ele nu vor mai zburda niciodată
Pe mări învolburate și perfide:
Pentru c-am ajuns în Insulele Hebride.
poezie de Hamish Maclaren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mări de adâncuri
Din mări de adâncuri Te chem, Domnul meu
Când noaptea-și apasă povara de vise
Pa mâinile mele-ntinse spre Tine și eu
Aștept la răspântii cu pleoapele-nchise.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu
Când stau cu făptura bătută de stele
Când stelele-mi cântă și-mi cântă mereu
Și nu mă mai lasă ascunsă în ele.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu,
Cu fruntea lovită de-un fulger spre seară
Și ard în lumină când sufletul meu
Se-ndreaptă spre Tine, lumină să ceară.
Din mări de adâncuri Îți strig, Domnul meu,
Ia-mi toată durerea și pune-i un nume,
În brațele Tale să fie mereu
Uitată de toată durerea din lume...
poezie de Adriana Cristea (2 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Epilog
Lângă țărmul tristei mări
M-am oprit pe-o stâncă.
Apa tremură spre zări,
Verde și adâncă.
Sufletu-mi, împovărat
De-o iubire moartă,
Se ridică ne-mpăcat
Și cu el o poartă,
Cum își duce greu în zbor
Vulturul de mare,
Peste valuri călător,
Prada moartă-n gheare...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!


Armăsarul vestului sălbatic
E asfințit de madrigal
Și raze se-mpletesc pletoase
În fibra viului altar,
Scăldându-se în zări spumoase.
E asfințit... la orizont pământul
Pare că arde în cerul ca de foc,
Amurgul se strecoară-n vântul
De umbre ce-s topite-n joc.
Și în vâltoarea dintre drumuri,
Răscrucea de pământ izbind,
Vii forme se ivesc din fumuri:
Un armăsar gonind.
Vine și zboară în galop,
Iar coama-i o lumină vastă,
Culege fiecare strop
Din noaptea umedă, fantastă.
Rămân scântei în urma lui
Ce se aprind în focul
Zenitului și-al câmpului
Și-și căută-n înalturi locul
De zbor și regăsire
Într-un ocean cu șoapte,
În zări și nemurire
A spiritelor toate.
Picioarele-i sunt prinse-n vals
Și pasu-i curge ca un val
Dintr-un fragment de mări rămas
Pe un cantabil colț de mal.
Se pierde-n stele și-n nisip
Precum o limpede fantasmă,
Într-un galop spre infinit,
Făptură pură, castă.
Și în vâltoarea dintre drumuri
Răscrucea de pământ izbind
Vii forme se ivesc din fumuri:
Un armăsar gonind....
poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste mări
Trebuie s plec departe spre vest, spre mări mai reci decât Hebridele,
Unde-i ancorată flota stelară, unde strălucesc tineri căpitani cu trese de aur
Pe marea-întunecat-fosforescentă, bântuită de șerpi uriași, verde ca un balaur.
poezie de James Elroy Flecker din Porțile Damascului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul voiaj
Într-o bună zi,-n amurg, la mareea joasă
Voi mola parâmele și voi pleca departe.
Nu voi răspunde la salutul prietenilor mei,
Plutind pe apa care de-aceste cheiuri mă desparte;
Cu stelele prinse-n catifeaua serii la catarg, cercei,
Mă voi evapora-n noaptea care peste zi se-abate
Când glasuri cheamă, iar valurilor li-i dor de-acasă.
Într-o bună zi,-n amurg, la mareea joasă
Voi mola parâmele și voi pleca departe.
Prin cețuri violete urmând umbrosul drum în toate cele
Pe valul la reflux al unei Mări Necunoscute, dar străvechi,
Voi avea tovarăși, pânza larg desfășurată-a unei vele
Și resaca-n bătaie sacadată depănând istorii vechi
Despre-un singuratic călător, navigând în depărtări
Spre Insulele Fermecate unde-ancorate se văd în patru zări
Navele-acelor care-au pornit, în trecutul astăzi mut,
Pe Mări Necunoscute spre țărmul nevăzut.
Celor puțini care m-au zărit plecând departe
Le va lipsi nava mea din rada-aceea foarte:
Unii c-au ancorat lângă mine vor fi spus,
Alții, inimi calde, care m-au iubit nespus,
În tăcere tristă-or lăcrima că lângă ei azi nu-s.
Dar eu, care la adăpost velele-mi voi fi strâns
La loc uscat, ferit de vânt și ploi, de lacrimi și de plâns,
Voi fi-întâmpinat de cei care-au navigat, în trecutul astăzi mut,
Pe Mări Necunoscute spre țărmul nevăzut.
poezie de Lizzie Clark Hardy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Îngerul de pe mări
Plutește-n nemișcare un înger pe mări
Salvează orizontul din ploi
Se naște ziua!
Mă împart scări de apus și toamne în miazăzi
Un început cu brațele tale întinse până la cer
Aseară am zburat cu ochii tăi în suflet,
Visând la o enigmă din spațiul sideral
A nins și s-au oprit secundele,
În macul ferestrelor deschise,
Lipindu-ți de cămașă un trandafir regal
Și eu poetul vremii te-am mângâiat un pic
Zăpada s-a topit în albul străveziu
Lumina de azur s-a contopit în timp
Culorile se așează tot mai adânc în apă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noaptea tăcerii
Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topește prin întunericul
străpuns de stele aprinse.
Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.
Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în brațele apelor mari.
Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineții.
Noaptea tăcerii fără iubire
e un întuneric absurd
prin care trec visele
pe malul celălalt al dragostei.
Noaptea tăcerii de foc
e un fulger prin inimă
ce-i luminează adâncul
fântânii din sufletul durerii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Oceane și mări vandalizate îs triste minuni ale naturii. La fel și oamenii, aflați în dificultate.
aforism de Gheorghe Mihail (2017)
Adăugat de Elena-Mona MIHAIL
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ce-i fi mâncat, pământ?...
Ce-i fi mâncat, pământ, bătrâne, spune, ce-i,
Că mări de sânge sorbi și mări de lacrimi bei?!...
distih de Sandor Petofi din Râsul lumii la români (2010), traducere de Igor Crețu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aforisme
Cugetări din patru zări
Vin pe mai multe cărări
Se duc peste mări și țări.
tristih de David Boia (13 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
au mai rămas câțiva ani
i-am spus vieții
du-mă, du-mă la apus
și m-a dus
pe mări rătăcite în oceane
unde se spărgeau de câte un țărm
doruri, vise
eram un cuvânt în derivă
lovit de stânci
pe țărmul abrupt al unui gând
un pescăruș cu aripi rupte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Scoica
C-un zâmbet îndrăzneț privesc în mine
Și inima
mi-o prind în mână. Tremurând
îmi strîng comoara la ureche și ascult.
îmi pare
Că țin în mâini o scoică
in care
prelung și neînțeles
răsună zvonul unei mări necunoscute.
O, voi ajunge, voi ajunge
Vreodat, pe malul
acelei mări, pe care azi
o simt,
dar nu o văd?
poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!



Rugă
Apă lină, apă albastră,
Poartă tu iubirea noastră.
Du-o în cele patru zări
Sau ascunde-o printre flori.
Vânt de vară, vânt ușor
Poartă-mi dorul călător
Printre sălcii, printre tei,
Sau ascunde-l dacă vrei.
Foc ce arzi, foc nestins
Poartă-mi gândul neatins.
Du-l către iubitul meu,
Sau arde-l în jarul greu.
Pământ negru, pământ tare
Poartă-mi viața trecătoare
Ține-mă deasupra ei,
Sau îngroapă-mă de vrei.
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pandantiv
Mări au fost cântări
Zilelor. Cutreieram pustiul tău,
Fost-au fragede chemări
Iar tu, le-ai fost călău.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ancora din abis
Corabia viselor mele
Plutește pe ape rebele
În marea cu valuri de nor
Și brațele-ntinse a dor.
Când marea mai cere un vis,
Trimite-n al nopții abis
O ancoră grea ca un gând
Ce-n ape așteaptă, oftând.
E gândul din ape rebele,
Corabie-a viselor mele!
E gândul cu brațele-ntinse
În lumea cu mări necuprinse
Și cere, mai cere un vis
Pe-un lanț ce coboară-n abis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
