Vogue prezicea că o anume rochie de o descumpănitoare simplitate va deveni un soi de uniformă unanim adoptată. Fără guler, fără manşete, confecţionată din crepe de Chine negru, cu mâneci lungi şi foarte ajustate, bufantă peste şoldurile pe care fusta le cuprindea şi le mula foarte strâs, era o creaţie Chanel, o simplă rochie-teacă.

Edmonde Charles-Roux în Coco Chanel (1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem în 1850. Cei din familia Chanel erau mereu tributari în munca lor ofertei sau refuzului. Cu excepţia fiului mai mare, care îi va urma tatălui la tejgheaua cârciumii, ceilalţi, fără niciun ban, muncitori cu ziua, nu erau sub ordinele nimănui. Erau la ordinele pământului.

Edmonde Charles-Roux în Coco Chanel (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între 1830 şi 1860, au văzut lumina zilei la Ponteils nu mai puţin de vreo douăzeci de copii cu numele de Chanel, şi deja se desluşeşte la ei un gust care se va perpetua, gustul pentru prenume masculine cu consonanţe istorice. Vreme în care, în faţa acestor băieţi, mai degrabă înzestraţi pentru aventură decât pentru muncă, şi al căror adevărat, unic domeniu, era dragostea; în faţa acestor Chanel Marius, Chanel Auguste, Chanel Alexandre, Urbain sau Jules-Cesar, logodnicele din Ponteils, fetele brunete cu piele chihlimbarie, toate cu numele de Marie, Virginie, Apollonie, care le cădeau în mână, vor fi, de-a lungul a două generaţii, ceea ce au fost fără excepţie toate soţiile Chanel: nişte victime, nişte albine harnice, care şi-au asumat toate rolurile stupului: regine şi albine lucrătoare totodată, până la moarte.

Edmonde Charles-Roux în Coco Chanel (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterioasă pentru apropiaţi, înverşunată să şteargă orice urmă a trecutului, a originilor ei, a familiei înseşi, Gabrielle Chanel a fost de-a lungul existenţei o "femeie în afara tiparelor", o persoană în afara normelor într-o societate conformistă, o personalitate independentă, ambiţioasă şi deja sigură de destinul ei ieşit din comun.

Edmonde Charles-Roux în Coco Chanel (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai curajos lucru este să gândeşti pentru tine. Cu voce tare.

Edmonde Charles-Roux în Coco Chanel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am un look foarte accesibil. Orice femeie poate arăta ca Audrey Hepburn dacă îşi prinde părul într-un coc, poartă ochelari de soare cu rame mari şi o rochie delicată, fără mâneci.

citat din Audrey Hepburn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea lui Gabrielle constă în a fi diferită. Nu avea familie, soţ, copii, nu avea morţi de jelit, nimic nu o silea să părăsească Parisul.

Edmonde Charles-Roux în Coco Chanel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este oare cel mai mult de trăit şi cel mai scurt de povestit? Să fii singură...

Edmonde Charles-Roux în Coco Chanel (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu erau prea mulţi copii în familia Chanel, mereu mai multi băieţi decât fete, mai mulţi copii decât parale şi case joase, pline de smiorcăieli. În anul 1830 venea pe lume, la cârciuma din Ponteils, un prim-născut pe nume Joseph, la fel ca tatăl lui, cârciumarul. În primăvara lui 1832, la început de aprilie, o nouă naştere şi un al doilea fiu. La fel ca primul, a fost dus la biserică - legea lui Dumnezeu mai întâi - după care a fost supus legii oamenilor. Declaraţia a avut loc în prezenţa primarului şi a doi martori, cultivatori şi buni clienţi ai cârciumii. Părinţii au declarat că doresc să-i dea acestui fiu prenumele de Paulin Henri Adrien. Foarte bine. Nicio opoziţie. S-a notat, s-a parafat. Gata. Tocmai se născuse bunicul lui Gabrielle.

Edmonde Charles-Roux în Coco Chanel (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitorii de câini

Cam asta-i: te-au cumpărat
Şi te-au dus
Într-o casă foarte, foarte bună,
Cu-încălzire centrală,
TV
Şi congelator.
O casă foarte, foarte bună –
Dar nimeni nu te scotea
La una din acele plăcute, lungi plimbări –
Deşi, de-altfel, era
"O casă foarte, foarte bună".
Te hrăneau cu Pal şi cu Chun,
Dar lipseau acele plăcute, lungi plimbări.
Până când, plin de energie şi disperat de plictiseală,
Ai fugit de-acasă – şi-ai alergat şi-ai alergat şi-ai alergat –
Şi-ai nimerit sub o maşină.
Astăzi ei plâng după tine –
Mâine-şi vor cumpăra alt câine.

poezie de Spike Milligan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îndoială, teoria fără practică, fără puterea de a se pune în lucrare idei fără realizare, e foarte slabă, foarte puţin atrăgătoare, foarte puţin căutată. Dar să ne ferească Dumnezeu să credem că este cu totul de prisos şi că putem să ducem ţara numai cu practica dintr-o zi într-alta, cu mici combinări ale momentului, schimbându-ne în orice moment părerile după voia întâmplării.

citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bineînţeles, doar unul dintre acei reporteri câştigă dreptul de a-l intervieva pe tânărul comandant. Dintr-o simplă coincidenţă sau poate nu, reporterul respectiv era o domnişoară foarte frumoasă. Cu microfonul în mână, ea se prezentă degrabă, fără a uita să menţioneze şi postul de televiziune pe care-l reprezenta. Lucian o salută pe acea domnişoară cu gesturi elegante, zâmbind fermecător; nici nu era nevoie de mai mult, sau poate nici măcar de atât, pentru ca domnişoara să cadă în mrejele lui; o cucerise şi pe ea de partea lui, fără ca el să vrea măcar acest lucru. Foarte emoţionată, începu interviul...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria: Suntem foarte diferiţi. El e de la oraş, are o afacere foarte importantă, iar eu vin dintr-un sătuc, foarte sărac, dar foarte foarte frumos. Este numărul unu din întreaga Columbie pentru... care era cuvântul?
Jay: Crime.
Gloria: Da, pentru crime.

replici din filmul serial O familie modernă
Adăugat de Augusta Florescu, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca

Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îţi strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realităţii mele
E dosul întors al măştii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.

Uitate-te la feţele măştii
Sunt intangibile.
Eu
Şi
Tu

Suntem la fel.

Eu mă regăsesc în sine
Prin tine
Tu te regăseşti în sine
Prin mine

În acel loc unde
Totul poate deveni
Câteodată
Negru fără alb şi alb fără negru
Sau iubire fără durere şi durere fără iubire

În agonie şi extaz.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

cultură

Cultura: a reţine foarte puţin din foarte mult, precum la acele rafinate festinuri chinezeşti la care era îngăduit a gusta doar câte un pic din peste o sută de feluri de mâncare.

definiţie aforistică de Gheorghe Grigurcu din Din Jurnalul lui Alceste (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tricoul cu girafă

şi-a tras girafa întreagă întreagă întreagă
peste cap dădea bine: în-tâmplător era vară
era
de un întuneric bumbacul ca albatrosul vopsit
negru intens din mările de nisip ale sudului
era
culcat băştinaşul în umbrele baobabului în
sânge cu amatorii de safari iubindu-l (?!) o
dată
aşa cu tricoul rulat peste cap – un turban
ce înăbuşă gemete: ecoul întâmpinării cu plată
a unor
străini cu manşete puţin acrişoare şi degete
umede la reverul din pergament permanent –
are
acum o întreagă girafă textilă de jucărie, o mas
cotă bine înfiptă-n rozeta dorsală, nesigilată:
era
absolut repetabil să nu
se în-tâmple aşa...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bluzei din crêpe de Chine

Când am venit la întâlnire,
În bluza mea din crêpe de Chine,
Mă-nfiorai, mai să leşin,
Când am văzut a ta privire.

Şi mi-ai rămas în amintire
Cum te uitai cu ochi străin,
Când am venit la întâlnire,
În bluza mea din crêpe de Chine.

Aş vrea, de poţi, să-mi dai de ştire,
Erai doar cast, sau misogin?!
Şi era vreo deosebire,
De purtam frunză de smochin,
Când am venit la întâlnire?!

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar furia o cuprindea din nou şi foarte curând şi-a dat seama că dorinţa de a-l uita era cel mai bun stimul pentru a şi-l aminti.

citat clasic din romanul Dragostea în vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acceptase fără a protesta şi fără a-şi mai da cu părerea, maşina aleasă de fiul său şi nu regreta deloc. O privi şi îi plăcu; fiul lui era foarte priceput, avea gusturi alese. Cât despre performanţele vehiculului, era foarte mulţumit şi de acestea. Era într-adevăr o maşină nouă, de culoare gri metalizat, modernă, elegentă, performantă, nepoluantă; putea concura cu a directorului, chiar şi în privinţa aspectului exterior; ce să mai, într-un cuvânt, era pe placul blondului. Normal; cum putea oare fiul său să-l dezamăgească? Era un băiat inteligent, se pricepea la asemenea lucruri...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există foarte puţini oameni cu care pot sta într-o încăpere mai mult de 5 minute fără să mă simt sleit.

Charles Bukowski în Cea mai frumoasă femeie din oraş şi alte poveşti
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi transmit

Fără să vreau, fără să vrei, fără să vrea
trăim, eari, era.
Va fi doamne, va fi
alb, roşu, gri.

Convenţie, convenţiune!
Pe cele cinci degete te pup minune,
pe cele două lungi picioare
pe cele două mâini cu subţioare

Oh şi deasupra capul verde
şi mai deasupra norul negru...
Vine un duh care mă pierde
tot demn şi tot integru...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!