Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tudor Gheorghe Calotescu

Lumea se micșorează cu fiecare zi

iar eu nu mai știu să aștept întâmplările fericite
nu mai pricep guduratul zorilor
latru acru la o lună din ce în ce mai albă
astup urechile să nu mai aud iarba cum se naște
ochii mi se închid cu părere de rău
înainte ca lumea să-mi încapă într-o ultimă suflare
mă tem că o să plec printr-un orificiu strâmt și rece
înapoi în negura de dinaintea primului scâncet

lumea asta se micșorează cu fiecare încercare de a o lărgi
și îmi era așa bine să o știu infinită
îmi era așa bine să fiu nemuritor
încât vă cer iertare tuturor
că m-am născut într-o zi de 13
poate că e din vina mea
nu ar fi trebuit să caut măsuri pentru nemăsurat

lumea se micșorează cu fiecare zi
niciodată nu va ma fi la fel de largă
precum atunci când am deschis ochii
atunci când totul era într-adevăr perfect

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tudor Gheorghe Calotescu

Nu semnez niciodată condicile de absență

plec pur și simplu precum un soldat necunoscut
nu-mi las nici umbra facă contra-apelul
doar îmi sărut iarba aceasta verde care se înclină
la trecerea mea prin viață
de parcă mi-ar ști pasul
de parcă mi-ar ierta coasa
de parcă mi-ar fi ascultat visele din vis
și atunci când îmbrățișam cerul
dar și atunci când mă înveleam cu pământul
și când te țineam în brațe
dar și când îl căutam pe dumnezeu
alergând după fluturi alergând după licurici
între două suflări de păpădie și o floarea soarelui
chiar dacă ar putea părea o copilărie în lumea asta
parcă într-o veșnică așteptare a unei și mai veșnice luminițe de la un și mai veșnic capăt de tunel
nimic nu mă poate convinge dumnezeu are nevoie de intermediari ca să-mi lumineze inima
nici de taxe și construcții megalictice ca să-mi ierte păcatele
așa că nu voi da ortul niciunui popă
nu voi semna nicio condică de plecare din lume
doar așa ca să-mi pot vedea de moarte simplu
și să nu rămân dator pământului cu o groapă
îmi doresc doar un rug
așa cum mi-a fost și viața
așa cum poate îmi va fi și veșnicia

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Niciodată nu mă mai simțisem așa de bine. Era mai bine decât atunci când mă masturbam. Am trecut de la un butoi la altul. Era ceva magic. De ce nu-mi spusese nimeni? Cu asta, viața era minunată, un bărbat care bea era perfect, nu-l mai putea atinge nimic.

în Șuncă pe pâine
Adăugat de IvanovCeciliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Pleasures of the Damned: Poems 1951-1993 Paperback" de Charles Bukowski este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.99- 41.99 lei.
Tudor Gheorghe Calotescu

Despre moarte și libertatea de a nu mai fi

aș putea construi un dialog cu masa tăcerii
mai degrabă un monolog rotund
precum pâinea bunicii mele
sau poate doar un strigăt anonim
precum o delațiune
cât să-mi mai înec din corăbiile acestea
știi tu bine doamne ce mai flotă port în inimă
dar taci
că de când s-a inventat rostirea
parcă lumile se nasc așa de aiurea
și așa de nepregătite pentru armonie
încât sfârșesc mai tot timpul nefericite
oricum doar noe are patent pentru navigație
iar dacă înainte de a mă trezi din luciditate
între mine și firul de iarbă nu era decât un vis
(poate că totuși nu era nimic de negociat)
ca întotdeauna de la rădăcină spre undeva departe
cât despre viață și interdicțiile existenței
nu știu de ce
dar nu am nicio obiecție

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Pot dansa cu norii fără să fiu Fred Astaire

mi se întâmplă atunci când nu știu unde e cerul
aripile îmi cresc dinspre lanul de grâu
înspre brazda nepregătită de mângâierea omătului
așa cum fiecare pasăre vrea fie phoenix
tot astfel visez și eu purtător de foc cu trup de cenușă
când nemuritor când neînceput leagăn de univers
poate doar eterna căutare a nimicului între două găuri negre

mi se întâmplă uneori să nu știu unde este cerul
pentru că îl caut prea departe
când ar putea fi în ochii tăi
adică acolo unde pierd de parcă n-aș fi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arthur: Guinevere!
Gwen: Îmi pare rău. Știu că nu ar trebui să mai intru așa. Toată lumea vorbește despre căsătoria ta cu Elena. Știu ai spus că nu îți dorești asta, dar mai știu și că nu poți avea mereu ce îți dorești. Știu asta foarte bine.
Arthur: Dorințele mele sunt chiar așa de nesăbuite?
Gwen: Da, Arthur. Din perspeciva tuturor, mai puțin a mea și a ta, sunt total nesăbuite.
Arthur: Atunci sunt fericit sunt nesăbuit. Cu siguranță e mai bine decât să fiu nefericit.
Gwen: Nu cred ea te va face nefericit. Are un suflet bun.
Arthur: Și tu.
Gwen: Știm amândoi că nu se poate.
Arthur (cu lacrimi în ochi): Și dacă fac asta... dacă însor cu ea, tu ce vei face?
Gwen: Voi privi cum devii regele pe care îl merită Camelotul.

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Pe o rază de lună mi-am scrântit inima

într-o zi de treisprezece fix
cum naiba să nu urăsc tâmpenia asta de superstiție
am deja cinci vieți de când nu mai scuip în sân
nici nu mai fac trei pași înapoi când îmi trec pisicile calea
oricum racii merg așa înainte
pe toți viermii
care abia așteaptă să-mi pierd sufletul
pe toate stelele pitice sau pe toate supernovele
pe toți dumnezeii si de ce nu pe toti dracii
viața asta am început-o pe treisprezece fix
într-o dimineață de cuptor cu un țipăt de trei margarete cel puțin
uite-așa ca să văd lumea cu susul în jos
era să-mi scape cuvântul cur dar noroc cu backspace-ul
apropo acum tasta asta e "mama proștilor ca mine"
apoi ca și cândfi vrut văd cum e sub pământ
m-am făcut miner și încă sap de nebun după lumină
sau poate că am aranjat asta cu șeful cel mare
că mă cam săturasem de nori și verdeață
dealtfel ultima dată l-am rugat să mă lase o nemurire
în raiul musulmanilor
cu nu mai știu câte fecioare pe cap
că la urma urmei tot el e și acolo șef
i-am promis că mă fac băiat cuminte
și nu mai pun botul la toate poveștile cu zâne și
mai știu eu câte o mie și una de nopți
dar entorsa asta mă face înjur de toate apocalipsele
care nu au mai venit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

O să vă iubesc

doar îmi sunteți aproapele
pe fiecare în parte
pe toți laolaltă
în așa fel încât să nu mai plângă nimeni
în așa fel încât să nu mai pot răsufla
decât prin plămânii voștri

nu știu dacă o să întorc și obrazul celălalt
cum nu știu de ce în toată iubirea aceasta de aproape
este atâta ură

ar fi mai simplu să mă întorc din moarte
după fiecare răstignire
decât să vă aduc acest fel de a iubi
dincolo de orice convingere idioată
dincolo de orice pretenție absurdă
asupra adevărului absolut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nimeni nu te va mai iubi așa abrupt

ca într-o prăvălire infernală
pentru o clipă unică de rai
altfel fericirea ar deveni banală
ca mersul la toaletă

agățată cumva în propria creație
vei rămâne doar cu o fâșie de timp albă
poate din ce în ce mai albă
ca într-o secvență repetabilă
deși știu că te crezi puternică
atunci când în mintea ta se amestecă licuricii
cu demențialul zbor albastru al libelulelor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când eram tânăr și liber, și imaginația mea nu avea limite, visam schimb lumea. Pe măsură ce îmbătrâneam și deveneam mai înțelept, am descoperit că lumea nu vrea să se schimbe, așa că am hotărât privesc mai puțin departe și anume, să-mi schimb doar țara. Dar și ea părea fie de neclintit. În amurgul vieții, într-o ultimă încercare disperată, am încercat să-mi schimb doar familia, pe cei apropriați mie, dar, vai, nici ei nu au vrut asta. Iar acum, când zac pe patul de moarte, îmi dau seama dacă m-aș fi schimbat pe mine, mai întâi, atunci, prin acest exemplu, mi-aș fi schimbat familia și prietenii. Încurajat și însuflețit de ei, aș fi găsit putere să-mi fac țara mai bună și, cine știe, poate chiar aș fi schimbat lumea...

în Introducere în creatologie
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cunoaste-ti copilul" de Anca Munteanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.30- 12.99 lei.

Joey (lăsându-i un mesaj pe telefon lui Dawson): Hei Dawson, eu sunt. Am vrut te sun. Sunt la o petrecere cu Jack, Jen și colega mea de cameră nebunatică. Ghici ce? Mă distrez pe cinste, dar oricât de bine ar fi, lipsește ceva: tu. Nu ești aici și știu că am spus sunt în regulă cu faptul că nu ai venit weekendul acesta, dat știi ce? Nu este în regulă pentru că îmi lipsești. Și în seara asta era un băiat care se dădea la mine sau cel puțin așa cred. Și era foarte drăguț, iar eu l-am alungat și nu știu sigur de ce am făcut asta. Dar sunt destul de sigură că am făcut-o din cauza ta. Mi-am petrecut ultimele două luni sperând că o să apari la ușa mea într-o bună zi, dar nu este așa. Tu ești undeva în lumea asta și îți urmezi visele și eu vreau faci asta. Dawson, cred este timpul te las -i contunui viața. Și îmi este foarte greu fac asta pentru că știu că există o parte din mine care te va iubi mereu. Dar toată situația asta, visatul cu ochii deschiși, fuga nu ne fac bine. Așa că asta fac acum, încerc ne eliberez, lucru pe care ar fi trebuit să-l fac acum trei luni. Spun rămas bun, Dawson. Să suni. Pa.

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Li Bo

Trezindu-mă din beție într-o zi de primăvară

În lumea asta viața-i doar un vis;
N-am de gând s-o risipesc cu niciun fel de munci sau de griji.
Altfel spus, am fost beat toată ziua,
Dormind pe pridvorul din fața ușii mele.
Când m-am trezit, am deschis ochii spre iarba din grădină;
O pasăre singuratică ciripea printre flori, m-am întrebat,
O fi fost o zi mohorâtă sau o zi frumoasă?
Vântul de primăvară-i spunea povești grangurului de mango.
Tulburat de cântecul lui, am scăpat un suspin –
Și, cum vinul era la îndemână, mi-am umplut paharul.
Am așteptat, cântând din toată inima, răsară luna;
Când cântecul a luat sfârșit, lumea era alta.

Afundat în gânduri, n-am simțit amurgul –
Căzând de pe ramuri înflorite, petalele-mi umpluseră cutele hainelor.
Amețit, m-am ridicat îndreptându- către pârâul luminat de lună;
Păsările plecaseră, iar oameni mai rămăseseră puțini.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S-a schimbat lumea

Nu înțeleg de ce în juru-mi toate s-au schimbat,
Tot ce înainte era rotund perfect, acuma e pătrat,
Natura-a luat–o razna, nu știi cum să te–mbraci,
Zăpada–i mult mai rece, și oamenii–s săraci.

Ziua–i acum mai scurtă, banii nu–ți sunt destui,
Să te descarci de ofuri, demult nu mai ai cui,
Lumea e mai grăbită, nu–i mai ajunge vremea,
Iubirea de aproape s–a dus, lăsând în loc asprimea.

Viața devine tot mai grea, cu fiecare zi ce trece,
Și sufletul din oameni acum, este nepăsător și rece.
A dispărut din lumea noastră lucruri precum copilăria,
Contemporanii habar nu au ce înseamnă prietenia.

Floarea nu mai miroase, așa cum mirosea odată,
a defrișat pădurea, apa din râuri nu–i curată,
Tot ce era-nainte dulce, astăzi e acru sau amar,
Și viața noastră s–a transformat într– un coșmar.

Se–ajunge des la crimă, păcatele–s mai multe,
Aceste fapte făcând pe Scaraoțchi, exulte.
Cam asta este lumea, în care eu trăiesc acum,
Și văd cum tot ce–a fost frumos se face scrum.

Îmi pare rău de cei ce se vor naște după mine,
Ei nu vor știi ce gust ar trebui aibă-o pâine,
De–asemenea aceștia nicicând n-or avea parte,
De–alint, de dragoste, sau prietenii adevărate.

poezie de (aprilie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Tudor Gheorghe Calotescu

Într-un fel bunicul meu era dumnezeu

era așa de înțelept
și avea atâta răbdare cu droaia de nepoți
încât l-am bănuit de pe atunci
este însăși iertarea din biblie
știa așa de bine geometria
încât nu avea nevoie decât de o sfoară
ca să construiască case și fânare
poate și cine știe ce universuri
împărțea lungimile și lățimile
trasa diametrele și găsea înălțimile
fără teoreme și reciproce
iar cercurile lui nu cunoșteau imperfecțiunea
erau datoare doar punctului
de unde sfoara sa
mi-a desenat pentru prima dată
infinitul
ca pe o joacă de-a perfectul

ochii tăi îmi aduc aminte de tăcerile lui
rupte doar de râsul nostru de împielițați
așa că nu te întreba de ce te iubesc
ca pe sfoara făcătoare de minuni
din mâinile sale muncite
aproape demiurgice

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul de iubire al fetei furioase [Mad girl's love song]

Îmi închid ochii, lumea a murit;
Îmi ridic pleoapa și a renăscut.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Stelele prinse-n vals s-au înroșit,
Și vine noaptea neagră, de temut:
Îmi închid ochii, lumea a murit;

Visez -n patul meu tu m-ai vrăjit,
Și scos din minți apoi m-ai sărutat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Din ceruri Dumnezeu S-a repezit:
Și pe Satan în iad l-a alungat.
Îmi închid ochii, lumea a murit;

Speram vii, cum ai făgăduit,
Îmbătrânesc și-aproape te-am uitat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Mai bine un cocor aș fi iubit;
Căci an de an se-ntoarce neîncetat.
Îmi închid ochii, lumea a murit.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ariel: Perennial Classics Edition Paperback" de Sylvia Plath este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -53.99- 27.99 lei.
Tudor Gheorghe Calotescu

De când ochii-mi plâng în mine

prăpădita asta de inimă este precum o stalagmită
din ce în ce mai albă și rece
pun pariu dacă aș îndrăzni să o gust
aș avea sentimentul s-a născut din spuma mării
poate de aceea se cam crede afrodita
sau mai știu ce altă vietate numai bună de iubit

de când nu mai știu regula florii de cais
parcă și cireșii înoată precum delfinii
iar sufletul meu se lasă purtat de zefir
când la poale când spre cer
doar doar zăgazul se va rupe cumva
plâng și eu cu sughițuri
ca un copil rătăcit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Cum nu e de ajuns un dumnezeu pentru fiecare

l-aș împărți
l-aș înmulți
aș face cumva -l împart
poate l-aș răstigni și eu
în felul meu
mecanizat
primitiv
din când în când cu iertare
mi-ar prinde bine o lacrimă
înainte să-i dăruiesc spinii puterii lumești
l-aș zidi în temelia vieții
i-aș cere minuni
în prime time
cu martori i-aș cere învie
vezi atunci publicitate
otv-ul ar crăpa de invidie
elodia ar rămâne o biată încercare
doamne ce partid mi-aș face
...................................
tu doamne ai putea plângi
de mila mea să plângi
să mă ierți
să mă întorci în pământ
prin foc să mă treci
..................................
oricum nu ai mai plâns de la potop
și nu știu de ce simt ai ochii plini

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Când îmi era teamă

ascundeam în lanul de in
cu fața întoarsă spre cer
număram macii din doi în doi
și-mi îngropam degetele în arătura reavănă
în căutare de rădăcini
de unde ar fi putut să-mi crească speranța
precum lumina aceea de la capătul universului
căreia îmi place -i spun dumnezeu
sau pur și simplu acasă

când îmi este așa de frig fără tine
caut cu disperare printre maci
umbre de oameni de zăpadă
le dau teama de viață cu toată moartea
plece în lumea lor albă
dincolo de orice curcubeu poznaș
dincolo de orice lacrimă vinovată de atât soare
un singur punct negru
ca alternativă
la un infinit de infinituri

acel loc geometric al tuturor posibilităților

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

După ce ne băgăm sub cer

să nu ne mai vadă toate lighioanele
stingem luna cu o suflare din inimă
tu îmi numeri femeile de pe piept
ca pe niște evenimente solare cu umbreluțe de paie
apoi ne îmbrățișăm ca să nu ne rătăcim
din când în când nu mai știm cine care mai e
dar ne căutăm disperați buzele
respirăm cumva dincolo de plămâni
printr-un fel de branhii
care strecoară iubirea din transpirația frunților

întotdeauna sfârșim goi pe un câmp înmiresmat
tu albă și cu un zâmbet care pomenește raiul
eu despletind inutil margaretele
adâncit într-o oboseală frumoasă
în care fiecare soldat devine fluture
iar bombele atomice
recipiente cu șampanie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Al nostru vis (De ce...?)

Și întind ușor în patu-n care,
Întind speranțele, precum și multe vise...
În patul în care iubeai atât de tare,
Speranțele acum sunt compromise.

Și dorul cuprinde-n amintirea,
Când îmbrățișai tandru, duios...
Nu mi-ai vorbit atunci de amăgirea,
Care urma... și a întors totul pe dos.

Și îmi e sete de a ta privire,
Când ochii tăi se adânceau mult în ai mei...
De ce ai ales o despărțire...?
Și fericirea tu mi-ai vrut s-o iei?...

Și nu ți-am înțeles niciun motiv real,
Când și pentru tine, era așa de bine...!
Ai redus iubirea la banal
Și dragostea ai ruinat-o în sine!

De ce să îți faci rău când era bine?
De ce să te sacrifici tot mereu...?
Gândește-te măcar atunci la mine,
Nu meritam să-mi faci totul mai greu!

Și sunt momente când dorul nu dă pace,
Și amintiri poartă-n paradis...
De ce ai sentimente așa sărace...?!
Renaște din cenușă al nostru vis!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu mai spun piua niciodată

nici măcar atunci când nu voi mai fi
o să las cumva sufletul să se joace la nesfârșire
de-a-prinselea de-a v-ați-ascunselea
ori sară într-un râs șotronul printre zodii
și-am să strig de nebun prin tot universul
te-am păcălit iubito
nu știu să fac cercuri fără tăgadă
dar fac niște tumbe aproape perfecte
nu știu nici măcar de ce râd când iese soarele
dar simt pregătit privesc curcubeul
sunt atât de necopt la suflet încât
m-aș mai naște de o mie de ori fără vreau ceva
doar așa să mă mai pot întreba odată
de ce e lumea așa perfectă
iar noi niciodată mulțumiți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook