Turnul de veghe
E un peisaj îmbrăcat în perspectiva
prea îngustă,
adică închisă
în turnul care
parcă se scurge spre orizont
pînă să atingă un infinit,
falia dintre tine și mine,
cum se întinde,
ca balta de ulei
despărțirea cerului cu pămîntul,
cea fără de cusur,
și deci fără nici o noimă,
prea îngustă,
adică închisă
în turnul care
parcă se ridică spre soare
pînă la un simplu punct
locul de unde se scapă din tine
către unghiul de fugă
dintre margini și Noi,
dilatat ca pupila de noapte.
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre peisaje, poezii despre noapte, poezii despre infinit sau poezii despre Soare
Citate similare
Diferența
ce zici de poze cu su
grumare? am
văzut una și nu mi-a ajuns
parcă aș re
cidiva, parcă aș vrea
să-ți salt viețile și
să mă izgonesc dintre mine
și tine
să înnebunesc dacă va
fi vreo diferență notabilă
cu aere și cu prăștii
țintite spre soare
între mine și mine...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață sau poezii despre fotografie
Nimic fără DUMNEZEU!
De ce, Doamne, nu ne tuni prin minte?
Uituci, a rugăciune sărutăm prea rar
Trudite, palmele, prin care știi, Slăvite,
Fărâma pâinii să ne-o dai, al vieții dar.
De ce uităm, să ne-nclinăm spre mâna
Prin care ne storci apa, cu-al tău har?
În inima izvorului el scotocește vâna,
Zâmbind modest, de-i zici:"Ce fântânar!"
Și-atât de păcătoși, uităm chiar și de Tine,
Când bucuriile n-au margini de șuvoi
Și doar când sufletul adună-ntunecime,
Ne înălțăm spre Tine, să te-ngrijești de noi...
De ce prea des ne lași de capul nostru,
Căci blasfemând ne credem bravi eroi,
Uităm ce este bun, care ne este rostu',
Uităm esențialul:
Fără de tine, Doamne, n-am fi fost nici noi!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre vânătoare
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre pâine
- poezii despre mâini
- poezii despre modestie
- poezii despre inimă
Cum aș putea să justific neantul dintre două întrupări
de unde să încep instrucția sufletului meu
cu alinierea de la stânga spre veșnicie
sau de la dreapta judecată spre dincolo
adică unul lângă niciunul în șir indian
prin gaura aceasta de vierme de mătase
ascuns în bastonul progresului
resortul fin al nesfârșitului fără frecări inutile
perpetuum mobile între două mecanisme inutile și o speranță
această universală schimbare spre infinit prin creație
................................................................
altfel de unde atâta materie
pentru noi frontiere fără nicio frontieră?
................................................................
poate din iubirea de a fi
sau poate doar din vanitate
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre graniță, poezii despre viermi, poezii despre schimbare, poezii despre iubire, poezii despre India sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Litere
Această spaimă a curgerii
Dinspre A,
Niciodată spre A,
Această spaimă
De-a trece
Prin toate literele
Pe care le știi dinainte
De la ceilalți
Care l-au străbătut
Cum le-a fost norocul,
Pînă la Q, pînă la T,
Cei mai fericiți pînă la Z,
Dar neîntorși niciodată
Nici unul,
Nici unul în stare
Să sară înapoi
Peste A,
Nici unul care să bănuiască măcar
Ce este înainte
Sau după sfîrșitul alfabetului:
Tot litere?
Tot litere?
Tot litere?
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Emil
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- citate de Ana Blandiana despre superlative
- poezii despre spaimă
- citate de Ana Blandiana despre spaimă
- poezii despre noroc
- poezii despre fericire
- citate de Ana Blandiana despre fericire
- poezii despre alfabet
Câteva clipe, Lucian privi în gol, de parcă era absent din acel loc, cu gândurile aiurea; de fapt se gândea la Lia... Își întoarse capul și o regăsi lângă el; tot nu mâncase nimic, nici nu se atinsese de mâncarea din farfuria pe care el i-o așezase în față. Privind apoi spre farfuria lui, observă că, de fapt, în mod ciudat, era tot plină; deci, nici el nu se atinsese deloc de mâncare. Ceilalți însă, adică bunicii și părinții lui, deja terminaseră. Lucian nu mai insistă ca ea să mănânce, dacă nu dorea; se ridică și începu să strângă totul de pe masă, lăsând locul curat. Apoi reveni din bucătărie, fără șorțul de bucătar, pe care, probabil, îl lăsase acolo, unde-i era locul.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mâncare, citate despre gânduri, citate despre dorințe sau citate despre curățenie
În așteptare... (pentru noi)
Pe lângă mine ploaia trece-n grabă...
Și o privesc cu ușor tremurat pe buze,
Mi-apare ca și o nălucă oarbă
Dulcea amintire, ca să ne amuze...
Și trist și vesel și opac... e timpul care încet ucide,
Cu sufletele prin copac,
Avem totuși priviri perfide!
Nimic parcă nu mi-e pe plac...
Și stau și gem lângă furtună...
Aveam și eu un plan cu tine!
Dar, vremea parcă e nebună,
Și m-a înnebunit prea bine...
Și caut, uit și mă opresc; și iar revin la tine!
Ce e cu tine, nu-nțeleg...
Pe geam văd soarele-n ruine...
Și un destin ce nu-l aleg.
Pe lângă mine ploaia trece-n grabă...
Și-aștept ca pasărea închisă,
Soarele lumina să și-o soarbă,
Și să mă lumineze-n veșnicii, nestinsă...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre păsări, poezii despre ploaie, poezii despre copaci sau poezii despre amintiri
Fluture de noapte
Sunt un fluture de noapte
care își arde mereu aripile de cântec
Sunt femeia
care aduce întrebări eterne în suflete
Sunt eu...
cea care ucide apusul
cu umbre de vis...
Sunt mâna care mângâie
si gândul care sărută...
Sunt adierea vântului prin părul tău...
Sunt liniștea care se cerne deasupra luminii...
Atinge-mi fața să afli
cum se aprind în mine felinarele sângelui!
Atinge-mi căldura
să poți topi vorbele la flacăra
trupului meu!
Se cutremură amurgul în brațele mele
când te mângâi...
Calea Lactee își pierde urma în mine...
Eu sunt cea care te cheamă la festinul iubirii...
Eu sunt cea care întinde mâna spre tine
ca spre o oază de fericire...
Dă-mi cupa gurii tale să mă îmbăt cu abisul tău!
Dă-mi palmele să le adun
intr-o lacrimă de ploaie
care să spele toate nopțile plânse odată!
Modelează lutul meu
să poți face din el
chipul adevărat al omului din mine!
Scrijelește cu buzele tale urme de dor
atât de dureros încât
să nu-mi mai treacă nicicând!
Și nu te mai întreba ce se intamplă!
Suntem doar noi doi,
atât de puri
că albul e prea puțin alb
și cerul prea puțin înalt
ca să poată ajunge până la el
ceea ce simțim:
infinitul fiecăruia dintre noi...
poezie de Lelia Mossora (6 martie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre trup și suflet sau poezii despre sânge
Iar mă-ndepărtez de tine
Iar mă-ndepărtez de tine dinadins ca să te văd
Nerobită de puterea sufletului tău cel dus
Înapoi spre altă lume care-i pare mai a lui
Decât lumea-n care parcă din greșeală a fost pus.
Dar te văd tot mai aproape ca și cum eu însămi sunt
Despărțită doar de ochiul care mă privește rece
Undeva pe însăși calea nimănui dezvăluită
Unde sufletul tău parcă șade pregătit să plece.
E desprins de trup și este mai frumos ca niciodată
L-aș desface din adâncuri să-l alin și să-l păzesc
Dar cum pot păzi eu, Doamne, răsuflarea ta cea sfântă
Care însuți ai desprins - o de pe ochiul său domnesc.
Mă rog deci să se întoarcă fără ură către tine
Dar când va să vin și eu să mă lași să-i dau ocol
Dacă nu ca o femeie ca un suflet care vine
La alt suflet ce-l așteaptă în tăcere trist și gol.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Ardere de tot (1976)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre ochi, poezii despre greșeli sau poezii despre frumusețe
* * *
între mine
și tine
un ocean de stele
niciunul dintre noi
nu poate prinde
nici cea mai mică stea.
distanța dintre planete
e mult prea mare.
prea mare
mai mare decât un ocean.
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete sau poezii despre ocean
Săracă fără tine
Orele par să fie eterne...
în spatele geamului închis,
tăcerea și noaptea așterne
visuri de-o zi pe ochiul închis.
Ceasul uitării în noapte aprinde
o candelă ce vrea să aștearnă
o umbră ce fruntea o cuprinde
în noaptea prea albă de iarnă.
Pe caldul mormânt răsar doar păianjeni
și gol de iubiri cândva desfrânate
în culori de iris și flori de stânjeni
ce te-au răpit în umbre uitate.
Boabe de rouă pe sâni se preling
spre adâncul alb de crinolină
și mâinile-ntinse parcă ning
chemări spre tavanul de tină.
Săracă sunt în nopți fără tine
și parcă uitată de toate și toți,
ajung să cerșesc la porțile divine
iubirea ce tu, să mi-o dai nu mai poți.
poezie de Dida Diana Cioponea (28 februarie 2017)
Adăugat de Dida Diana Cioponea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sărăcie sau poezii despre sâni
Căutându-mă
Căutând în tine un drum spre mine,
Căutând în tine un drum spre tine,
Căutând în tine un loc unde să-mi odihnesc sufletul,
Căutând în tine locul unde este sufletul tău,
Căutând în tine ochii mei,
Căutând în tine ochii tăi
Mă căutam pe mine în tine,
Te căutam pe tine în tine,
Căutam în tine un vis al meu pe care să-l visăm,
Căutam în tine un vis al tău pe care să-l visăm,
Căutam în tine primăvara mea,
Căutam în tine primăvara ta.
Căutând în tine drumul spre mine,
Căutând în tine drumul spre tine,
M-am rătăcit și s-a întamplat ceva,
Nu știu ce s-a întâmplat,
Dar sufletul tău s-a închis.
Și am rămas afară căutându-mă...
poezie de Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre odihnă
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre poezie, poezii despre moarte, poezii despre cuvinte sau poezii despre versuri
Phantasma de luxe
La început puțin, apoi din ce în ce mai mult, se-așază praful
pe noi. La început se-aseamănă cu puful fin de pe aripile
fluturilor. Apoi e ca noaptea desenată de un copil din amestec
de alb și negru. Și din ce în ce mai puțin alb și tot mai mică luna.
Odată cu praful, se-așterne liniștea. La început puțină, chiar
mai mică decît pauzele dintre cuvinte, apoi se-adună
ca în momentele în care discul s-a terminat și nu-ți dai seama.
La un moment dat liniștea devine violentă și-ajunge
să ne curgă sînge din urechi.
Pe rînd mamele, tații, prietenii, copiii ne spală de praf și de liniște.
Mai întîi mai des, după aceea din ce în ce mai rar, pînă praful
devine gros și liniștea o atmosferă în care ne abținem să respirăm.
Ca să n-o tulburăm.
La început praful e ușor, dar într-un tîrziu e povara de sub care
nu ne mai ridicăm. Iar liniștea noastră se unește cu liniștea altora
și formează un fel de cîntec. Îl aud doar cei legați prin jurămîntul
tăcerii.
La început mai mult, apoi din ce în ce mai puțin, iubirea se depune
în noi. E moale, e pufoasă și atît de plăcută, la fel ca o plapumă
din lumină blîndă în septembrie. Și cînd praful și liniștea ne-au acoperit
complet, lăsăm plapuma să acopere locul gol de la masă.
La început am fost eu și tu. La început mai mult eu, apoi mai mult
tu, pînă cînd praful și liniștea și iubirea ta m-au învăluit. Și simt
cum fiecare cuvînt al tău se oprește în mine, ca într-o poveste
care se tace pe sine pînă inima stă și-așteaptă trupul să miște
ca un clopot.
Într-un tîrziu, praful meu, liniștea și iubirea se vor așeza pe tine
asemenea zăpezii ce se-așterne lent, ca o singurătate cu care începi
să te obișnuiești. Și ți se face frig, tot mai frig, la început cît o noapte
fără nimeni, apoi din ce în ce mai multe, pînă cînd vei striga. Atunci
mi se va opri sîngerarea din urechi și te voi auzi.
Voi auzi și voi striga și eu, voi striga atît de tare încît vor dispărea
și praful și liniștea și iubirea și va rămîne doar adevărul:
doi oameni cărora oasele le vor fi prea mari pentru carne, moartea
insuficient de neagră și-adîncă să ne ascundă și chiar și cerul va fi
prea mic să ne fie cearșaf pentru dragoste.
poezie de Leonard Ancuța (septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre copilărie, poezii despre început, poezii despre zăpadă, poezii despre violență sau poezii despre urechi
Fără tine, femeie...
Fără tine, femeie, mă gândesc cum mi-ar fi,
Dac-ar fi numai noapte, dac-ar fi numai zi,
Iară viața pustie mi-ar părea tot mai mult
Un bazar de suspine prejmuit în tumult.
Prea lumească-i iubirea să te pierd nefiresc,
Mi te-apropii în vise și prin somn te zăresc,
Întind mâna spre tine, tu spre mine te-apleci,
Îți văd umbra, femeie, încotro vrei să pleci?
Sunt aici pentru tine, dar departe te simt,
Să te-ntorci nu îți vine, să te vreau nu te mint,
Când amurgul coboară și spre noapte alerg
Mi te caut în pernă și durerea mi-o șterg.
Nu-mi dau pace vreodată să te știu nicăieri,
Eu, pierdut printre patimi, tu, o clipă de ieri,
Nici să-mi iert n-aș putea de cumva te-aș răni,
Ești seninul din nori, ești ce am și-aș iubi!...
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre pace sau poezii despre nori
Babel
Acesta este turnul meu
Ce-i și blestem, și dor ceresc,
Un turn pe care Dumnezeu
Nu m-a oprit să-l construiesc.
L-am ridicat c-un singur scop,
Să am pe cine să slăvesc
Și să opresc noul Potop
Să-nghită neamul omenesc.
Acesta este turnul meu:
Destin - Alea Iacta Est;
Urmez spre stele un traseu
sublim, transcendental, onest.
Descins din anticul Orfeu,
Cu versul pietrele vrăjesc
Și când sunt aștrii-n apogeu
I-aduc în mine și-i zidesc.
Acesta este turnul meu
Clădit din verbul "te iubesc",
Vi-l las și vouă ca muzeu -
Chiar dacă prea puțini citesc...
poezie de Ionuț Caragea (22 martie 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre stele, poezii despre muzee, poezii despre lectură sau poezii despre dor
Găsește-mă
Ia-mă în secret... nu știu de unde.
Mă îmbrac în orizont
Și am în ochi o singură scânteie
Sunt steaua la care te uiți
Ascunsă după colțul nopții
Am căzut în zgomotul vieții tale
Pentru a-ți auzi cuvintele
Din dezordinea norilor
Fără cer aș locui
Între aerul dintre tine și mine.
Și dacă n-ai să mă găsești
Îți voi scrie această scrisoare
Fără cuvinte, eu
O pată albă pe hârtie.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre scrisori, poezii despre hârtie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Dialoguri ale înțelepciunii
iubito, drumul spre înțelepciune
este drumul spre libertatea din noi înșine
drumul spre centrul ființei noastre
tu știi că cea mai prețioasă călătorie
este aceea către sufletul nostru,
către noi înșine, către nu se știe unde
călătorie ce o facem în singurătate și apoi în moarte
iubito, o singură îndoială, o singură greșeală
în dragoste, surpă totul în nebunie și extaz.
eu în viață am dorit fără măsură, fără răgaz
am îndrăznit fără măsură, am iubit fără măsură.
în primul anotimp am descoperit lumea,
în cel de-al doilea-vezi bine- m-am îndrăgostit de tine
în al treilea anotimp am reflectat la lucrurile toate
în al patrulea am plecat într-o călătorie fără bagaje
spre care dintre visele mele adunate, iubito?
m-am îndreptat spre ceea ce nu am trăit la timp,
și nu vom mai trăi niciodată nicicând
noi suntem ca un cântec etern
cântat cu ființa toată,
un cântec ce nu se poate cânta niciodată
de la sfârșit spre început, un cântec iubit
pe care trebuie să-l cânți totdeauna la infinit
iubito, se poate muri din iubire
în deșert se duc doar îndrăgostiții
și nebunii frumoși la fire
răstigniți între viață și moarte, doar nisipul
singurătății absolute le este mângâiere
în marea lor singurătate
noi am trăit viața pe apucate, iubito
am iubit până la demență nopțile și rătăcirile
prin mahalalele întunecate ale ființei,
eu am iubit suflul cosmic în tine
suflul spiritului tău, jocurile firii nebunatice
abandonarea în întunericul neființei,
în adâncurile telurice,
ori matricea tuturor virtualităților tale
am avut revelația unirii desăvărșite în sărut
nu vreau să aflu că pentru tine am murit demult
cum te-aș putea eu pierde pe tine,
când tu ești soarele meu frumos și nebun
când razele tale mă încălzesc pe acest drum
cum să uit eu soarele și dincolo de moarte?
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre nebunie, poezii despre înțelepciune, poezii despre întuneric sau poezii despre singurătate
Împărtășire
( când nu te visez, când nu te simt, te trăiesc prin moarte...)
Prea mult de împărtășit n-a mai rămas
în prima noapte fără mine;
mi-a trântit pământul inima din piept
și bâjbâi cu un trup cleios întunericul sub pas,
țărâna mă apasă în neștire.
Un elan izbit de pretenția sărmană de a fi cu tine,
mă întoarse în nopțile în care nu visam
că pot deveni pâmânt însuflețit,
dar nicio îmbrățișare nu-i eternă.
Mi se stinge sângele-n mormânt,
plătind tributul cel dintâi,
și anotimpul împrospătează florile sub care mă descompun.
Eu m-am iertat și te-am iertat demult,
tu care n-ai plecat din mine...
Adie trist a primăvară
în cimitirul bătut de clopote și liturghii
și nimeni nu privește în urmă,
spre lumea fără căpătâi.
De-ai să mă uiți, tu să nu mori fără iubire -
în moarte nu rămân;
timpul stinge clipa și orice împărtășire,
dar mi-a rămas speranța și parcă sunt mai demn
în adâncimea nimicului:
te iubesc și te trăiesc în moarte
sub crucea mea de lemn.
Trăiesc îmbrățișarea ta
preaplin de tine, prea gol de mine;
buzele mi se-nroșesc în fire de țărână
și ești atât de-aproape...
De m-ai regăsi
undeva, cândva,
în groapa cerului,
renăscut din ape,
atunci ai să știi
că poți respira din mine lumina
înaltă cât un vis,
tu - care mi-ai rămas în moarte,
ne întrupăm din veșnicie și abis.
poezie de Ștefan Radu Mușat din LitArt - martie 2015 - Revista USR Mureș (29 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A patra relație armonioasă de bază este cea dintre tine și puterile tale, adică relația dintre Sine și Energie.
Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre energie
Sonya: Adică... Vrei să spui că tu gătești?
Lucian: Zilnic. Arta culinară sau gastronomia, cum i se mai spune pe Terra, este una dintre marile mele pasiuni, iar mie mi se pare că mă descurc destul de bine, mâncărurile preparate de mine mi se par suficient de gustoase. Depinde care va fi părerea ta, depinde ce gusturi ai. Oricum, eu gătesc de foarte mult timp, fac pe bucătarul, iar asta chiar îmi place.
Sonya: Ciudat... Nu mi se pare tocmai potrivit ca un comandant ca tine să gătească. Adică, vreau să spun că ești totuși comandantul acestei misiuni, nu bucătarul, deci, nu e ceva potrivit pentru tine. Nu aceasta-i datoria comandantului misiunii.
Lucian: Auzi... Te rog să nu mai tot amintești acest amănunt, știi prea bine care, mai ales acum. Pentru mine funcția pe care am avut-o nu contează foarte mult; repet, am avut-o acum n-o mai am; îmi place ceea ce fac și nu mă deranjează deloc, deci, nu mă intresează dacă mi se potrivește sau nu. Așteaptă-mă, te rog, am să încerc să mă grăbesc cu pachețelul.
Sonya: De acord, te aștept. Însă nu te grăbi doar din cauza mea; mă simt bine aici, e drăguță nava ta. E o ambianță plăcută, deci nu trebuie să-ți faci probleme din cauza mea, ți-am mai spus doar că mă simt foarte bine, în ciuda incomodului meu costum.
Lucian: Mă bucur că te simți bine aici, însă n-am de gând să te las să mă aștepți prea mult, n-ar fi frumos din partea mea să profit de faptul că îți place aici.
Sonya: Păi... Fotoliile sunt confortabile, muzica e foarte plăcută; parcă nici nu mă mai deranjează atât de mult costumul pe care-l port, însă nu pot renunța la el, chiar dacă așa aș vrea sau mi-ar place.
Lucian: Nici nu ți-aș cere să renunți la costumul tău... Am să trimit pe unul dintre cei doi roboți, să stea cu tine până revin.
Sonya: N-am nimic împotrivă. Poți să-mi trimiți chiar și pe unul dintre roboții tăi sau pe amândoi, dacă vrei, dar acum hai, du-te odată și curăță-te! Nu mai întârzia! Ce aștepți?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre roboți, citate despre arta culinară, citate despre muzică, citate despre frumusețe, citate despre bucurie sau citate despre artă