Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Visele

ca două țevi de pușcă din mine ochii tăi
bucăți de suflet mușcă - erup în largi văpăi
și rezemând tristețea de vag apus de soare
își scutură finețea în palidul de floare

ca două crengi căzute de ploaie la pământ
ții brațele cernute în crudul meu alint
cercând a mă reține în zona furibundă
a dragostei din tine ca apa de rotundă

pustie e cărarea pe care plec alene
spre mările din zarea cu lacrime pe gene
și țevile de pușcă și crengile căzute
din vise care mușcă se trec în vise mute...

poezie de (13 august 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

De ziua poeziilor mele

n-am murit de deochiul
celebrității ratate din motive
de ochi frumoși ascunși
după lentile cu dioptrii
din ce
în
ce
mai mari ca două văpăi albastre
am rămas pe cărarea mea pustie
cu foile scrise caligrafic
netipărite sunt poeziile care scutură
finețea din trandafiri și smulge
lacrima din sufletul delicat
versul mi-a căzut în ploaie
în genunchi l-am cules și
și
l-am alintat cu buze de femeie
apoi l-am modelat într-o noapte
lungă cât o zbatere de pleoapă

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pușcă și cureauă lată

Pușcă și cureauă lată,
Ce țară aveam odată!
Cu de toate-ndestulată.
Nu cerșeam din poartă-n poartă.

Pușcă și cureauă mică,
Azi nu mai avem nimică.
Viața grea ne-a sărăcit,
Plecăm afară la cerșit.

Pușcă și cureauă lată,
Țara noastră-a fost bogată.
Pușcă și cureauă mică
Acum să vorbești, ți-e frică.

Chiar dacă avem curea și pușcă
Din români moartea rău mușcă.
Pușcă și cureauă lată,
Iar cerșim din poartă-n poartă.

Pușcă și cureauă lată,
Poezia mea se gată,
Dar n-am terminat de scris.
Mai trăiesc. Eu nu m-am stins.

poezie de (iulie 2010)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

O frunză-n al tău ram...

Nu știu de ce mai iubești,
Sunt doar o frunză-n al tău ram,
Uitată-n cartea cu povești,
Pierdută-n fiecare an...

Din când în când îți aduc vești
Din parcul florilor, la geam...
Dar nu pot sta, chiar de-ți dorești,
Plecând... pot întoarce iar

În vara dragostei promise,
Privind prin frunzele căzute
Copacii desfrunziți de vise
În iarna dorurilor mute.

Și plec în fiecare toamnă
În dor să-mi regăsesc iubirea,
Să pot visa la tine, Doamnă,
Să-mi fie dragă amintirea...

Și-aștept acum să pot citi
Pe tâmpla ta iar primăvara,
Să pot simți din nou fiori
În vise, când se lasă seara.

Să înverzească-n al tău ram
Iubirea frunzelor pierdute,
Si-ndrăgostit din nou să am
Din ochii tăi... roua pe frunte...

poezie de din Din suflet
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pas

1. Din pas în pas, din rimă-n rimă,
Cobor spre tine și te pierd,
Îți las din suflet și... te iert
"De" mine-n brațe, fără stimă...

2. Din mâna ta mâinile mele,
Din ochii tăi privirea mea
Uitată peste fruntea ta,
Își lasă dorul să se spele...

3. Și dinadins obrazul tău
Își prinde pielea-n mângâiere;
Visăm fixați într-o părere
Și-n zâmbet te găsesc al meu...

4. Îți joc din păr fire rebele
Și te alint copil din stare
Te caut în îmbrățișare
Furat din zborurile mele...

5. Dar, pas cu pas, plec mai departe,
Căci tu refuzi, al meu, să urci
Te iert că-n tine... alungi
Și te aștept... în "altă" carte...

poezie de (2 octombrie 2011)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea

Izvorul meu de mângâiere
ce-mi plângi în liniște durerea,
când te cuprind la piept
în brațele mele însetate de tine,
ce cresc din trup doritoare,
ca niște ramuri spre lumină,
pierd în noaptea ochilor tăi negri,
plini de mister fierbinte.

Bucuria vieții mele,
ochii tăi sunt două făclii
care ard orice frică ascunsă în mine,
altarul meu de rugăciuni
în care văd sclipirea a mii de îngeri păzitori,
iubite stele din adâncuri,
pe care le număr noaptea, ca un copil,
până adorm.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
iarnă

Iarna

E anotimpul alb în care
Toți peștii din momeală mușcă,
Nu vezi o fată stând la plajă,
Doar plaja este... goală pușcă.

definiție epigramatică de din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Libertatea de-a muri

Doamne, ce timpuri trăim!
Cât de mult ne scufundăm!
Din care lume venim?
Și spre care ne-ndreptăm?

În loc de lapte și miere
Revoluția ne-a dat,
Sărăcie și durere
Și spre "apus" ne-a îndreptat.

Ne-ați inoculat în venă
Venin și ură, bestial.
Libertatea-i doar o drenă
Ca să murim natural.

Avem în noi atâta ură,
Că oamenii din oameni mușcă.
Acum "plecăm" din natură
Fără boală, fără pușcă.

Prin revuluție am câștigat
Doar libertatea de-a muri.
În zadar am tot sperat
Că mai bine vom trăi.

poezie de (6 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

în sipet

stă comod iubirea noastră
o udăm în fiecare noapte
cu păcatul adânc și neobrăzat

punem nerușinare omenească
între noi doar buzele vorbesc
și ne mângâiem cu privirea

sipetul lăsat în zona cu lacrimi
pe gene rupte direct din suflet
naște vise care scutură flori

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Sorescu

Iubire

Două coji de lumină
Căzute pe patul de lut,
Sub blana iernii, hermină.
Unite într-un sărut.

Două iubiri, palmă în palmă,
Adorm sub zàpezi troienite.
În scoica strivită de iarnă
Trăiesc două frunze, lipite.

N-au frică de vântul din lume,
Visează sub coama de-omăt,
Iubire rodită-ntre palme
Și arsă cu suflet cu tot.

Dorințe nebune trăite
Se sparg într-o iarnă fecundă,
Sunt coji de lumină-mplinite,
Din frunze iubire rotundă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mereu de tine scrisă...

mi-e soarta dur pecetluită într-o poală
în care tu ba ești, ba nu mai ești
și de atâtea ori îmi cere socoteală
de ce pe lumea asta mai trăiești

de ce e apa udă, aerul se vede
de ce pe soare-i frig și cald pe lună
de ce motanul toarce și nu crede
c-afară ploaia fulgeră și tună

de ce pe floare-s sute de petale
de ce-n petale nu există floare
de ce mă trec la ore matinale
când ba fior, ba unde de sudoare

de ce copacii cresc din rădăcină
de ce nu cresc ca noi să poată merge
de ce e seacă apa din fântână
-când mama ba spăla, ba șterge

de ce stau trist cu anii la fereastră
de ce mai sar în hăuri de pe creste
de ce n-aud cum pasărea măiastră
în zare-și cântă dulcea sa poveste

de ce stai laie-n vise și bălaie
și poarta dorului mereu o ții deschisă
de ce-nvelesc cu plapumă de paie
poema mea mereu de tine scrisă?!

poezie de (2 martie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Vânt din colb de vise

pătrund dincolo de retina ochilor tăi
unde regăsesc în infinitul adânc, din ei
înot pe margini de timp ca să nu înec și țin, mâna ta
nădejde de lumină prin clipa divină, ce-mi vei da
uit la sânul tău și văd omenirea, născând
iar valurile lumii crescând și înălțându-te-n gând
tu salți gene de orizont care lunecă-n răsărit, de apus
și aripi de vânt, din colb, din vise, pentru drumul cel sfânt

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Te zidesc

printre lacrimi și cărămizi
rugăciune în templul eu-lui
supun dorinței de înalt
privesc cu genunchii întorși
lumina din ochii tăi
și-mi rup bucăți din inimă
le așez în cele patru zări
închinare lacrimii tale
izvor tămăduitor

îți privesc uimirea
te acopăr cu vise
și tu mi te supui cărămidă
în mâinile mele aspre
de căutare
de nesfârșit

te amestec cu nemărginirea
cerul fulgeră
pământul roagă să-i fiu rădăcină
și eu zbor
spre adâncul dureri din mine
spre înaltul iubirii din tine

între cer și pământ
tu fântănă
eu o sete de neoprit

tu
o Ană
eu
un dor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pornit spre tine

numai pustiu în jur, un alb pustiu
și va porni să viscolească iar spre seară
și tot ce-i viu va nivela ca-ntr-un sicriu
din care iarăși va renaște primăvară

numai pustiu în jur, un alb pustiu
cu lupii pe fundal, urlând la soare
în limba lor, poemul încă viu
transpus pe intervaluri de ninsoare

numai pustiu în jur, un alb pustiu
imaculat pe întunericul din zare
pornit demult spre tine tot nu știu
din ce noian de vise vei apare...

poezie de (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne(vederea)

Când simt
cum nemaivederea noastră
mușcă hulpav din mine
îmi dăruiesc ochii orbului,
cu coastele deschise până la sânge,
întind brațele spre tine ca-
mbrățișez pentru prima oară
cu brațele-ți desfăcute-n mine
și inspirați de neumbra locului
să vedem tărâmurile
nemaivăzute din
oarba noastră
inimă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Vise înaripate

Lăsați visele să zboare,
Să treacă dincolo de ușa zăvorâtă.
Sâ ajungă dincolo de nori,
În alte țări din alte galaxii
Și să se-ntoarcă pe pământ,
Cu îngerii din cer
Căci poate că în astă lume,
Dură și reală,
Este nevoie de -o lume ilustrată, inventată,
În care bocancii minții să-ți fie schiuri spre Univers.
Și din șireturi să faci corzi,
Spre a te cățări până la stele,
Să faci un leagăn unde să pui flori de vise,
Pe care să le-arunci spre Soare...
Hai, visează la dragostea construită în doi.
Visează și ai să vezi
Cum inima nu-ți va mai fi prizonieră.
Fă-o regină și dă-i dreptul de a alege!
Te rog din suflet, omule! Eu trebuie să plec....
Până voi întoarce visează!
Cheia fericirii o are fiecare din noi.

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doina Maria

Dintre miile de fețe cu ochi bleu, frumoși, rotunzi
Ochii tăi stau să -nghețe când spre mine ți-i afunzi
În adâncul lor văd marea cu albastrul ei senin
Ne-ndoielnic, e chemarea, spre iubire cu-al ei chin
Așa că spre tine vin ca la pieptu-mi să te-ascunzi!

Mi-am pus mintea la-ncercare iar din oceanul de vise
Am cules o poezie din cele ce n-au fost scrise
Rândurilor le-am da forme și am pus doar pentru tine
Inima și-un pic de suflet ca în vise să te-aline.
Alintat vreau și eu dar alintul nu prea vine.

acrostih de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Vise

Vise și iar vise terestre,
pornite din viață terestră,
așezate-n suflete și-n gând,
deșarte vise și iar vise
care se contopesc cu realitatea
și se transformă-n viață terestră,
pe stradă curge sânge din Pământ,
din suflete ucise fărʼ de milă
de oameni din vise, ucise vise neîmplinite,
vise, vise ce se cumpără la taraba din colț,
când o țigancă îți ghicește-n ghioc,
o altă visează la o ceașcă de cafea
pe care o întoarce ca să viseze visul,
o altă ghicitoare descântă,
ucide ca să împlinească visul,
vise, vise furate și trăite-n deșertăciune
de suflet amar ce varsă flăcări pe nări
precum balaurul cu șapte capete
care se visează stăpânul lumii,
visul i s-a întrerupt în flăcări
când a venit Făt-frumos călare pe un alb cal
și cele vise din cele șapte capete
au murit odată cu balaurul,
vise întruchipate-n imagini colorate,
vise, vise de vânzare
pe strada cu lalele negre,
moarte din cauza viselor albastre!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvara pentru nebuni

Primăvara mușcă din nebuni
Cu pomii ei înfloriți, cu cer
Și mâna tremurândă o-ntinzi
Către poemul cu care pot să mai sper;
Primăvara mușcă din nebunii mei
Știuți multă vreme prea buni,
Poti să-mi atingi fruntea cu uitare de vrei
Și să asemeni cu obisnuiții nebuni;
Primăvara mușcă din privirea lor
Aripile de înger lipite de mine
În sufletele bătrânilor de zbor;
Primăvara mușcă păreri anodine,
Primăvara mușcă în mod neașteptat
Nebunii mei de cuvintele lor bune
Și îmi mărturisește treptat, treptat
Că primăvara din inima lor a-nceput a apune...

poezie de
Adăugat de Gina MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Cântec

În ochii tăi ca-n două oglinzi însuflețite
Amurgul își răsfrânge privirea-nsângerată
Și ochii tăi sunt roșii ca două flori de mac
Plutind împerecheate pe luciul unui lac.

În ochii tăi amurgul, ușor, pe nesimțite,
Se stinge ca lumina din candela uitată
Și ochii tăi din roșii se-ntunecă și par
Doi ochi tăcuți de sfântă pictați într-un altar.

poezie celebră de din Revista noastră, II, nr. 2 (1 aprilie 1906)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Soarele la apus o portocală uriașă din care mușcă orașul

iarna asta s-a mutat cu viză de flotant în oameni
despre iubire nici-un semn
blocurile s-au ascuțit și-n colțuri șoareci cu rânjete de oameni nebuni
rod vertiginos din spiritul vieții

la magazinul din bulevard două șiruri indiene de umbre
inegal așezate horcăie la două uși

pâinea transpiră înainte să fie înfulecată de orfanii ciumei roșii

în partea dreaptă în rândul burdușit la ghișeul cu fericire
se îmbulzeau nebunii
părăsiți precum corbii lui Hitchcock

în partea inimii ghișeul defrișat de tristeți
doi copii și-un derviș rotitor la preț redus
vindeau poezii

pe șina ruginită de cale ferată
nici un marfar să-și mai tragă sufletul pe drum

soarele la apus o portocală uriașă din care mușcă orașul
reflectat în moneda de argint căzută din buzunarul orb al poetului
și eu... așteptând la rând precum ultima zi din scriptură iubirea

poezie de (5 martie 2018)
Adăugat de Mihaela MeraveiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook