Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Când mă apasă

Când multe mă apasă mai strâns ca într-un clește
Mai am nerușinarea de-a fi tot visător;
Neauzind iubirea ce nu se vestejește
Tăiatu-mi-ați aripa să nu mai pot să zbor.

Cât încă mai răsare prin plopi luna amară
De doruri istovite fără de vreun folos
Voi mai lăsa ispite în inimă să-mi piară
Cât cântă ciocârlia atâta de duios!

Nu am aflat crezare la inime sărace,
Prea multă suferință călcat-au sub picior
C-un suflet, biet, pe tavă, nu au avut ce face
Și viața mi-au topit-o necugetând să mor.

E tristă seara iară și-ndeamnă către noapte,
Stau stele să răsară în luna lui cuptor,
Prin creier îmi aleargă străfulgerări de șoapte
Și toate-s de iubire și doruri ce mă dor.

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nu te-aștept

Azi nu mai cat prin amintiri
Când strălucește luna ;
Prin păr, nu ești să îmi răsfiri
Cu dor ca-ntotdeauna.

Nu mă așez la privegheat
Cum soarele răsare -
Cu bună pace șed în pat,
În piept nu mă mai doare.

Nu-mi mai trec nopți neasfințit
Când liniștea se lasă,
Mi-e focu-n vine domolit
Și gânduri nu m-apasă.

Nu lăcrimez neînțeles,
Nu mai doinesc pe cale,
Nici ciocârlia de prin șes
Nu mai tânguie-a jale.

Eu nu te mai aștept să-mi vii
În susur de izvoare...
Răsar pe cer steluțe mii
Ce n-au să mă-nfioare.

Din toate, azi a mai picat
Din deznădejde una
Și nu mă mustră vreun păcat,
Nu mă blestemă luna

Căci te-am iubit mai înadins
Cu fiece clipită
Ce nu m-a vrut în paradis
De dragoste-mplinită.

De voi sui din nou pe cer
Cu vise călătoare,
Iubirii stelelor ce pier
Nu-i voi mai da crezare.

poezie de (octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau luna

Și luna mai tare se coace
În pomul cu trunchiul ceresc,
De n-am s-o culeg, nu am pace,
Doar stau necăjit s-o privesc.

E plină de seva divină
La care de mult jinduiesc;
Să fie ca ramul s-o țină
Căci aripi de doruri îmi cresc!

Aroma de lună -mbată
În pârgul cel pur îngeresc,
Beție cât noaptea de lată
Pe care-aș tot vrea s-o lungesc!

Fereastra și ea mă apasă
Pe ochiul cu care poftesc;
Vreau luna pe buza mea arsă
De pofte cu gust omenesc!

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La un semn

La un semn deschisa-i calea
Sa m-apropii iar de ea;
Lung e dealul, scurta valea,
Ca nu pentru mult ma vrea...

Oare sunt un kamikaze
Ori vreun soi de masochist,
Sa-mi aleg cu grija fraze
Pentru a fi iarasi trist?!

Ma-nteleg, imi dau crezare
Ca iubesc la infinit...
Daca ea iubire n-are
Sunt esecului sortit.

Eu mai sper si sper intruna
Ca mai vine vremea mea,
Dar in noapte numai luna
Mangaierea sa mi-o dea?!

Am in plan sa fac o cearta
Cu slaba inima mea,
Ca durere multa poarta
Si-o sa moara tinerea.

Imi voi bea cafeaua tare
Si de doruri m-oi spala ;
Nu mai ard fara de soare,
Ca e noapte ziua mea.

poezie de (30 noiembrie 2013)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Filă nescrisă

Dă, Lună, cortina de stele-ntr-o parte,
Luceafăru-ți murmur-un cântec de dor!
Îl prinde de mână, v-ascundeți pe Marte,
Să freamăte cerul pitit dup-un nor!

Mi-aprind lumânarea să-mi pâlpâie-n noapte,
Căci vise furișe mi-aleargă-n pridvor,
Un vers de iubire-l încui într-o carte
Să doarmă în pace un somn mai ușor.

Mă-nvăluie gânduri cu "dacă" și "poate",
O poftă de ducă m-apasă-n picior
Să-mi pun, cu dorinț-o desagă în spate,
Că drumul spre tine cheamă de zor,

Iar inima friptă-n cuptor mi se zbate
Cu voce pierdută cerând "ajutor",
Mi-s martore luna și stelele toate
Că-s gata, la tine în brațe să zbor.

Rămasă-i nescrisă o filă în carte -
Vom umple-o-mpreună cu ziceri de-amor ;
Iubirea, doar zâmbet în ochi ne cate
Cât cerul mai ține la pieptu-i vreun nor.

poezie de (26 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E lumea ta

Aceasta este lumea ta,
Ești prins în ea ca într-un clește.
Oricât de greu ți-ar fi a sta,
N-o părăsi, Doamne ferește!

Adună-ți doruri la un loc,
Le pune și pe chip pomadă
Și când îți spui că n-ai noroc
Zâmbește larg, să nu se vadă!

Nu căuta vreun vizitiu
Trăsurii cea închipuită
Care te-ar duce-ntr-un târziu
De unde treci mereu prin sită.

Îți iartă orișice păcat,
Nu da pe el afurisenii
Și-alungă ceru-nnegurat
Punându-i stele mirodenii!

Coboară-ți doinele în glas
Dacă ești treaz în ceas de noapte,
Durerile ce ți-au rămas
Să ți le-asculte Luna toate!

Iubește mult, orice ar fi,
Iubirea-i darul cel mai mare!
Un soare nou va străluci
Cândva, în ochi la fiecare.

Aceasta este lumea ta
Și-i pururi cu de toate plină,
Scufundă-te, iubind, în ea,
Din ea urcând către lumină!

poezie de
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zbor de fluturi

A trecut atâta vreme
C-am uitat să mai socot,
Am uitat a mă mai teme,
Și din suflet să te scot.

În noapte vorbesc cu luna
Și cu stelele vorbesc,
Aș vrea pentru totdeauna
Cu ele să mă sfătuiesc.

Cer păreri, ele-mi dau sfaturi,
Îmi arată calea bună,
Și plec într-un zbor de fluturi
Departe de-a ta minciună.

Voi cunoaște poate teama
Iubirii ce nu corespunde,
Și poate îmi voi da seama
nu mă mai pot ascunde.

Ies în față, lupt cu viața
Vreau las în urmă totul,
Să-mi recapăt iar speranța,
Să-mi găsesc în viață rostul.

Zbor de fluturi mi-e iubirea
Și ades o poartă vântul,
Face să îmi pierd gândirea,
Uneori chiar și cuvântul.

poezie de (25 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântă, lăutare!

Îți dau paltonul meu ca suvenir
- să-mi fie voia bună-n astă seară -
Doar cântă, lăutar mai abitir,
De-ar fi să rupi o strună la vioară!

Să curgă vinul aspru în ulcele
Cât ține banul strâns de la chimir
Și bată pasul, tare, de podele
Acei ce știu hori ca în delir!

Să spuneți că așa-i frumoasă viața,
toate cele rele-ncet se duc,
Din noapte iar se naște dimineața
Când tot la mândra zorii îi apuc!

Mai toarnă cârciumare cu iuțeală
Rubinul în butoaie învechit,
Cât bani încă mai sunt, nu ai sfială
Și pune și-un berbec la rumenit!

Hai, bea și iar ne cântă lăutare
tot îți mai îndes câte-o para,
C-o viață ne e dat' la fiecare!
Să-ncepem, bucurii a număra!

poezie de (16 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu nu știi

Ce râzi la mine, lună cheală?
N-ai mai vazut un scamator
Sorbind iubirea toată, goală
Fără vreo cană sau ulcior?!?

Ce ințelegi tu cum e viața,
Ce e suspin si ce e dor?
Ești stearpă și rece ca gheața
Și când te mângâie vreun nor...

De mi-ai da ceru-ntreg cu stele
Și timpul tău nemărginit,
Aș vrea tot clipa vieții mele
Cu of de dor nepotolit.

Sunt muritor. Așa fie -
Focul iubirii e nestins.
Cât am în piept inima vie,
Mă las purtat pe-aripi de vis...

poezie de din Dați totul iubirii (2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Multe nopți

Multe nopți am tot visat
Chip din stele ce-l furam,
Multe nopți iar am uitat
Că visam.

Plânge luna prin fereastră
C-o ignor în continuare,
Al meu dor în noaptea albastră
Când răsare.

Gânduri noi și amintiri
Sufletu'-mi apasă,
Din oceanul de sclipiri
Hai acasă!

Te aștept demult să-mi iei
Doruri și tăceri,
Se desprind zâne din tei
Sau păreri?

Multe visuri destrămate
Să le-adun nu pot,
Rătăcind înaripate
Peste tot.

Multe nopți am ascultat
Toamna cânt de ploi,
Multe nopți ne-am căutat.
Tot pe noi.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai evadat

Tu nu mai pui vreo rugă-n lumânare,
Nu mai înalți vreun lujer de credință...
Iubita mea cu doruri sub catrință
De ce ai evadat din tine, oare?

Mereu îmi taci când eu îți dau strigare
De sub acest morman de neputință
Ce a luat deasupra mea ființă
Dar tu-mi pulsezi, zâmbind, în capilare.

Ce stele verzi și-atât de sclipitoare
Îmi sunt verdict final de nevoință!
Tu-mi dai beau venin din cobiliță
Iar eu rog să mor... din întâmplare.

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce e, oare, poezia?

Ce e, oare, poezia? Este una dintre arte
Ce se naște ca o taină făcându-ți din sine-și parte.
Câte tâlcuri duce-n cuget, pline de înțelepciune
Nu poți le afli singur, nici o-ntreagă națiune.

În atâta vălmășeală de idei și gânduri stranii
Când te urcă și coboară ca-ntr-un iureș numai banii,
Ca sihaștru-n meditații, aciuat pe-o buturugă
Stă poetul prins ca-n vrajă, ticluind vers ca o rugă.

Cât de viu, dar nu trăiește, doar scriind ce pune-n carte...
De nimic nu se-ndulcește din ce-ar vrea, până la moarte
Și de rabdă, mult visează și în zi, dar și în noapte
Ținând soarele și luna, ceru-ntreg de stele-n spate.

Gârbovit de-atâtea ofuri, zugrăvit a întristare,
Se-ncâlcește printre doruri prea departe călătoare
Și gândește și socoate cum se află alinare
Pe pământ, în astă viață, pân' la ultima suflare

Și curg versuri răsucite și mai iuți și mai domoale,
Nici furtuni, nici vreun cutremur nu le pot ședea în cale
Și când pana-ngălbenită ce să scrie nu mai are
Iar îl macin-o durere ce împunge și mai tare.

Nu-i răgaz de așteptare când alt fir cărunt mijește
Și se-nalță-n contemplare strălucind dumnezeiește,
Căci iubind atâta viața și-ai ei muguri de iubire
Roagă cerul -i dezlege versul ce îi e psaltire.

Ce e, oare, poezia, ce-i poetul și-a lui viață?
Un pachet de nostalgie cu visări de minte creață...
Să îi dați, vă rog, iertare, măcar cât un bob de linte
Că-șitot ce-n suflet are în vers de luare-aminte!

poezie de (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tăcere între file

Sunt floare tristă în ierbar
Păstrând tăcerea între file,
Mai port tristețile umile
Neînsemnate-n calendar.

Pe buze mi-e parfumul stins
Cu vorbe dulci de primăvara...
Ce-ar fi să mai fiu verde iară...
Dar rostul meu e pe veci stins.

Stau strâns grămadă între foi
Îngemănat cu nemurirea...
Ce dragă-mi fu' odat' iubirea
Ce stă strivită în noroi...!

poezie de din Dați totul iubirii
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvară

Aleargă dorul meu, azi, către tine,
Pe unde mai palpiți eu nu mai știu ;
Iubire, de-ai găsit, -ți fie bine!
Nu pot, în brațe calde -ți mai fiu...

Zâmbește soarele a primăvară,
În cânt de păsărele m-am trezit,
În suflet lipsa ta-i tot mai amară
Și ramul nu mi-a mai înmugurit.

O adiere caldă -nfioară ;
Nu, nu ești tu, iubito, n-ai venit...
Zâmbesc, privind pe geam, așa-ntr-o doară:
Nemângâierii eu rămân sortit.

Condeiul mi-l înec în călimară,
El știe scrie versuri de iubit
Cu rime pe acorduri de vioară
Strunită de arcușul răgușit.

Aleargă dorul meu printre coline,
E totul vesel și atât de viu...
Izvoarele suspină cristaline,
De tine-mi amintesc și scriu și scriu...

poezie de (1 martie 2015)
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea, dulce închipuire

Și-ai să mă ierți mereu iubire, că nu m-am așternut, zăpadă
Sub pașii tăi-o închipuire, trecând prin viață să mă vadă
Ai să mă ierți, că n-am avut, de unde da ție zălog
Și m-ai lăsat de doruri, rupt, un biet nătâng și-apoi olog.

Te voi ierta și eu cât pot, pentru secundele pierdute
Căci mi-ai luat din suflet tot și cele ce n-au fost cerute
Mi te strecori, ades în gând și prinzi ca pirul rădăcină,
Cu mâna, trupul tău smulgând, dar tu-mi iei picul de lumină.

Ai să mă cerți cum te pricepi și eu voi asculta, supus
Același dialog începi ce-n asfințituri s-a ascuns
Te-aș mai dori și jur mi-e teamă, mi-e drag de chipul tău frumos,
Însă privirea te blesteamă! N-am tras cu tine vreun folos.

Ai să mă ierți mereu iubire! De câte ori îmi ieși în cale,
Așa sfioasă și subțire și mersul dragostei agale
Te voi picta într-un tablou, la căpătâiul meu te pun,
Și m-oi jura, de vrei, din nou fiu prietenul tău bun.

Mă iartă! Că nu-s primăvară și nici un fluture nu sunt,
Mi te doresc, așa, spre seară, te respir pe-acest pământ
Eu veșnicul îndrăgostit, mai abitir îți cer fărâma
Iubirile mi-au săvârșit, viața mea întotdeauna.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Scriu!

Scriu cât de mult doare și nu pot să măsor
La cât aș vrea s-adorm în infinitul zbor!...
Scriu cât de puțin viața m-a alintat vreodat'
Și câte tot ea mi-a luat...

Scriu cât de fericită-am fost plângând
Cum lacrimile s-au trasformat în rând...
Scriu cât de puține zâmbete-am păstrat
Și cum haina suferinței-am îmbrăcat.

Scriu cât de mare avânt am retrăit în mine
Cât de nemilos fost-am rănită-n sine...
Și scriu cât de puțin am fost în ochi privită
Îmbrățișată, înțeleasă și iubită.

Scriu cât de mult se plătește-un vers
Cântat de-al inimii nucleu neșters...
Scriu cât de vag și de puține-am strâns,
Comorile de lut ce mi s-au stins.

Scriu câtă dragoste-n inimă mai am!...
Câte povești am strâns doar într-un an...
Câte rezerve de nădejde mi-au rămas
Și câte taine stridente fără glas.

Mai scriu și depre ea și despre el...
Scriu încă de suflul meu rebel...
La cât de multe el a renunțat
Să fie într-o Carte înregistrat...

Scriu cât de mult aș vrea să se oprească
Și totodat' neîncetat crească...
Durerea și iubirea la un loc,
Sădite-n al inimii boboc.

Și tot mai scriu și peste mine scriu
Cât timp aici vremea ține viu...
O lecție de viață m-a înălțat în zbor
Și m-a-nvățat în timp durerea să-mi ador...

poezie de din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Să-mi fii mereu

Mi-ai lăsat pe-o foaie totul
Ce ai mai avut de spus;
Cum mai semănam cu mortul
Din lume încă nedus!

Rânduri strâmbe scrise-n grabă
De a nu privi în ochi,
Nu explică și nu-ntreabă,
Nu descântă de deochi.

Mâna-mi tremur-a osândă,
Cad grămadă în genunchi;
Mă simt rană sângerândă,
Rădăcină fără trunchi.

Ai scris "Te-am iubit, dar poate
nu e timpul nostru-acum."
Ce visări asasinate,
Vâlvătaie fără fum!

De mi-ar fi să mor îndată,
Să renasc sau învii,
Să-mi zâmbești nevinovată
Și să-mi fii mereu, să-mi fii...

Stins e soarele-n fereastră,
Stau grămadă surd și mut,
S-a topit iubirea noastră,
Poate-o stea a mai căzut.

poezie de (14 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum?

Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?

Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum -i mai culeg vreodată?

Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?

Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?

Cum să îmi mai țesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a șade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?

Cum port în sărbătoare
Mândra-n șaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, mânc pastramă?

Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...

Cum îți mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?

Vino, ia-mi iubirea toată,
mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!

poezie de (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum?

Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?

Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum -i mai culeg vreodată?

Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?

Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?

Cum să îmi mai țesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a șade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?

Cum port în sărbătoare
Mândra-n șaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, mânc pastramă?

Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...

Cum îți mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?

Vino, ia-mi iubirea toată,
mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cucuvaia

CUCUVAIA
versuri Ioan Ciprian Moroșanu

Pe meleagul vieții mele
Cântă-n versuri cucuvaia,
Dar nu prevestește rele...
Cică... i-am furat odaia

Și mă scuipă jupâneasa
Cu strigări zaharisite
mi se dărâme casa,
duc la cele sfinte,

se culce lângă mine
Când prin inimă-mi scânteie,
Viscolul cu plapumi fine
Nălucindu-mi a femeie ;

am somnul barbituric
Și să-mi fie ziua fadă
Iar vreun troglodit de puric
De călcâie să mă roadă.

Doamne, câte încă multe
Pentr-un bulgăr de sihastru...
De-ar fi unii le-asculte
S-ar mai înălța un astru.

E doar viața mea, senină
Cu meleagul tot în floare...
Cum să-mi fie asta vină
Când e pură întâmplare?!

poezie de
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ridică privirea

Sunt ploi care cad pe suflet și ard
Dulceața de blânde poeme,
Desprinsă-i speranța de chip, ca un fard,
De doruri în jertfe supreme.

Se-așează durere în cearcăne-adânci
Și inima-i grea ca o dală,
Pe cuget apasă mormane de stânci
Și ele devin catedrală,

Dar stele pe cerul iubirii mai sânt,
Din toate-i vreuna rămasă ;
Ridică privirea strivită-n pământ
Să guste lumina ce-o lasă!

poezie de (19 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook