Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

William Shakespeare

Cântecul lui Ariel

Vino pe plaja de-aur cu nisipuri fine
Și prinde mâinile care se-întind spre tine:
În reverență-aplecat, buzele-ți sărute
Neîmblânzitele valuri tăcute –
Atinge-le blând, aici și-acolo, fețișoara
Și gingașele nimfe îți vor ușura povara.
Hark, hark,
Bau, hu.
Câinii de pază latră-încordați arc,
Bau, hu.
Hark, hark!
Aud, sonor,
Ritmat vocille unui cor
Cântând cucurigu.

La cinci stânjeni sub apă-ți zace tatăl, cum bine știi;
Oasele i-au devenit mărgean cu scânteieri de sticlă,
Iar ochii – perle sidefii;
Făptura-i s-a schimbat – din mică, tot mai mic㠖
Prin transparența fosforică-a mării, prin pulberea salină,
Într-o mai bogată și ciudată stare, mai străină:
Nimfele oră de oră cântă pentru el:
Ding-dong.
Hark! Acum le-aud și eu,
Ding-dong, clopoțel.

poezie celebră de din piesa de teatru Furtuna, Actul I, Scena 2, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.

Citate similare

Dorina Omota

La tine iar revin

Mă-ntorc din nou cu teamă și durere
Spre drumul vechi și plin de amintiri,
Rechem din fila vremii clipe efemere
Și sângeră iar dorul nins cu trandafiri.

Sărutul zorilor desprins din lacrima iertării
L-am pus pecete peste gemetele mării
În unduiri de valuri și cor de pescăruși
Doinind povestea de iubire cu al soarelui arcuș.

Hoinar pribeag pe inima-mi veșnic stăpân,
Oricât să plec aș încerca la tine iar revin
Cum pruncul trage la sânul de mamă
Mă-ntorc și eu la tine ca la o icoană.

Și nu mai vreau sa plec rămân cu tine,
Numai aici îmi va fi cel mai bine.
Și nu vor mai fi intre noi tăceri și ploi,
Iar visul nu va mai sfârși la revărsat de zori...

poezie de
Adăugat de Dorina OmotaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Gânduri vlăguite

Când pleci, îmi pare-n liniște că-i bine
Și stelele că-mi cântă mai frumos,
Pe-acorduri noi, mai tandre și mai fine,
Făcându-mă, prin gânduri, păcătos.

Nepregătite-n lumea de păcate,
Se-alintă și mă roagă să le-nvăț
se descurce singure, să-noate
Pe valuri ce se-aleargă a dezmăț.

Ce gânduri mă încearcă! Ce stricate!
Păi, ce cred ele, că-s intructor eu,
Cel care s-a pierdut demult de toate
Și a rămas doar pentru una zeu?

Ce faci, iubito? Cum e-n Cipru, bine?
Aici o ploaie tocmai a-nceput,
Dar știi că-mi place. Tu, pe la piscine,
Cu turcaleți prin jur, ce-ai mai făcut?

Costumul tău, le-a inspirat iubire? -
și prin gânduri toată vlaga-mi storci
Când mă gândesc la tine în neștire...
Plecată, dar te știu: mereu te-ntorci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvânt prevenitor

Nu te grăbi să vii aici.
Îți spun!

Ai să-ți pierzi aerul și respirația
ai să rămâi pe neașteptate în pielea goală
în surâsul - su-râsul - sub râsul comisiei
iar eu n-am să te pot apăra
pentruaici, pe plaja de sticlă
nu sunt decât băiatul de mingi
al infantelor jucând volley cu fulgere globulare

Nu, nu veni aici - iar dacă totuși vii ai grijă la tălpi
- pe plaja de sticlă, în loc de scoici, marea aruncă inimi de copil

Nu te grăbi să vii de bunăvoie
- Mie mi-au făcut o supradoză cu raze reci de lună
tocmai când dormeam mai adânc -
și acum limba pe care o vorbesc
nu prea mai e a mea

A este uneori A, dar poate fi și Aha
O este uneori O, dar în general e cunoscut ca Oho sau Ohoho
G este uneori G, dar poate fi și o spânzurătoare
pentru un grec antic pedepsit de perși

Iar marea prin care înoată inimi de copil
și-n care
din când în când
mai cade un fulger
nu e decât lacrima gigantică a unei zeițe
părăsită și de zei și de oameni

Nu te grăbi să vii aici
pentrude aici nu se mai pleacă
niciodată.

Bagă de seamă!
Rămâi mai bine acasă în fotoliu și așteaptă -
urmează o transmisie directă

Să nu zici că nu ți-am spus.
Atât.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Scrisori dintr-o piramida" de Șerban Georgescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Mă cațăr pe lacrimă

Mă cațăr pe lacrimă
să ajung la liniștea din stele
și-acolo să poposesc în viitoarele tale zâmbete...
copacii se dezbracă de trup
și lunec prin fluierul brațelor
peste cântecul din păsări
primăvara se dă peste cap în tine
iar florile dau pe dinafară
umplând cupa din lemn dulce
ți-ai pus buzele pe ea
sau te-a simțit în treacăt?
Am o stare de înflorire spontană
mă fac mică
cea mai mică rândunică
să-ncap sub castaniul ochilor tăi
și când nu clipești să pun câte un vers
în petele de pe lună.

Nu știu acum decât să te împrimăvăresc
bărbate
și să împletesc coama cailor albaștri
plănuind o nouă evadare.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inscripție

Te uiți la mâinile mele
sunt slabe - zici - precum florile

te uiți la gura mea
prea mică pentru a spune: lume

- mai bine să ne legănăm pe tulpina clipei
să bem vânt
și să ne uităm cum ne spun ochii
mirosul ofilirii e cel mai minunat
iar forma ruinelor liniștește

în mine există o flacără care gândește
și vânt pentru incendii și pânze

nerăbdătoare-mi sunt mâinile
pot modela din aer
capul prietenului

repet un vers pe care aș vrea
să-l traduc în sanscrită
pe piramidă

când vor seca izvoarele stelelor
noi vom lumina prin noapte

vom mișca atmosfera
când va împietri vântul.

poezie clasică de din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 10 martie 2018.
Distribuie
cumpărăturiCartea "The Collected Poems: 1956-1998 Paperback" de Zbigniew Herbert este disponibilă pentru comandă online la 73.99 lei.

112

becurile s-au stins peste noapte. alexandra a devenit o ființă invizibilă. învelită într-un cearșaf alb ca un produs sterilizat, se rostogolește în valurile mării.
are și ea o armă neagră, mică pe care nu o folosește niciodată.
dar în seara aceasta, lipsa de lumină o sperie și trage în aer un foc de avertizare.
se aruncă în valuri și înoată. inima ei mică bate nebunește.
luna pe cer este încă albă. un neon pâlpâind. alexandra se simte în stare să ucidă. i-au spus că dincolo nu este viață și soarele arde puternic. jumătate din creierul ei, însă, îi spune că nu o să pățească nimic.
alexandra simte ca acolo îi va întâlni pe ceilalți copii. vii si nevătămați. cândva se jucase cu ei pe plajă. cel mai frumos desen dintr-o carte: copii alergând prin valurile marii, pe nisipul ud.
alexandra simte frica dar nu are ce să facă.
acum luna pe cer este neagră, dar alexandra o vede strălucitoare ca pe o jucărie proaspăt scoasă din fabrică.
#alexandra

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oră fără tine

Oră năruită-n văzduhuri. Oră
lăsând o urmă arsă pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsă,
ca luna peste caravane...

Oră sfâșiată de stele-n cădere,
oră goală de culori, ciutură spartă,
turn amețit de ploi, rostogolite de lespezi,
pădure moartă!

...Când te întorci, ora se cuibărește
în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de țară,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se înapoiază, într-o cădere spre cer,
lângă steaua polară...

poezie de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pâine și muzică

Muzica-ascultată-împreună n-a fost doar muzică,
Pâinea-împărțită cu tine a fost mai mult decât pâine;
Acum, că nu mai ești, totul a devenit dezolant
Tot ce-a fost odinioară frumos a murit în mine.

Cândva mâinile tale-au atins această masă-, acest potir,
Te-am văzut ridicând acest pahar cu degetele tale mici.
Deși-aceste lucruri nu-și mai amintesc de tine, iubito,
Atingerea lor nu va dispărea, va rămâne pururi aici.

Pentru că tu, în sufletul meu, te-ai mișcat printre ele
Și le-ai binecuvântat cu ochii și cu mâinile, odată,
În inima mea îți vor păstra vie-amintirea;
Ele te-au cunoscut cum erai, frumoasă și-înțeleaptă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nașterea Domnului

E liniște și lumea s-a culcat
Păstorii stau de veghe pe câmpie
Cu oile au fost la pășunat
Dar, s-a-nserat și noaptea o să vie.

Pe cer sunt stele mii, viu strălucesc,
Iar îngerii tot urcă și coboară
Ei merg și vin și cu drag pregătesc
Minunea, ce Pământul înconjoară

Jos, într-o iesle mică și săracă
Maria e cu Iosif, se odihnesc,
Așteaptă această noapte ca să treacă
La Cel ce Se va naște, se gândesc...

Maria este foarte istovită
De drumul lung pe care l-a făcut,
Simte momentul, e neliniștită,
Curând va naște, nu mai este mult.

O stea măreață totul luminează
E o noapte cum nicicând nu s-a văzut...
Păstorii care turmele veghează
La cer privesc, se minunează mult,

Căci îngerii din ceruri se coboară
Cântând spre slava Celui Nou Născut,
Ei, ieslea mică cu toți o-nconjoară
Și aici, cu toți, minunea au văzut.

Păstorii fug și ei pe Prunc să-L vadă
se închine Prințului Ceresc
Și parcă nu le vine ca să creadă
Mirați, cu toți, la Cel născut privesc.

Da, astăzi S-a născut Mântuitorul
E un prunc micuț și fără de păcat
El a ales să fie Salvatorul:
Al omului căzut și vinovat.

Păstorii cu mieluți s-au arătat
Și cei trei magi, veniți din răsărit,
În fața Lui cu toți s-au închinat
Daruri I-au dat, ca unui Prinț mărit.

Întreg Pamântu-n pace e scăldat
Și în lumina sfântă și cerească,
Din Ceruri, Tatăl, totul a vegheat
Ca Cel micuț, cu bine să Se nască,

Pamânt și Cer, e bucurie mare
Cântări de slavă se aud mereu
Toți cei de față I-aduc închinare
Acelui, ce e Fiu de Dumnezeu.

Iar Vestea Bună a zburat ca gândul:
Mântuitorul lumii S-a născut,
Degrabă înconjoară tot Pământul
Și-n Vestea Bună, cu toții au crezut.

Amin

poezie de din Voi merge pe urmele Tale (15 decembrie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Românul e poet

Din tată-n fiu românul e poet
Având în sânge seva de cuvinte,
De-a scrie versuri nu mai e secret,
Prin taina lor destinul și-l dezminte.

De-ar fi și țara cum e stihul său
Aici tot raiu-ar strânge laolaltă,
S-ar separa tot binele de rău,
Iar din condei ar face-o mică daltă.

De-i strălucește slova ca un nimb
Va veșnici-ntre pagini poezia,
Lumină va primi la moarte-n schimb
Acel ce-a ars cu pana, dușmănia.

Urmașii-l vor citi și-l vor mări,
Iar cartea le va fi lucrare sfântă,
Emoții sufletești vor tresări
Pe ritmul dulce-al strofei care cântă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii tăi albaștri

Ochii tăi albaștri
Anii cum i-au înnegrit.
Clipele dulci au murit.

Mâinile tale albe
Străină pâinea altora taie,
Și ciocârliile le-a învins o cucuvaie.

Părul, pe care l-am mângâiat,
De amintiri grele, se albește.
Părul tău ca un gând crește.

Unde te-ai dus? Doar ai rămas...
Doar ceva s-a dus din tine:
Iubirea s-a dus, că n-a vrut să rămâie cu mine.

O, dacă am putea-o prinde
Ca pe-o pasăre vrăjită și călătoare,
Ne va mai cânta în zorile aprinse de soare?

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Augustus Hill: Penitenciarul de maximă siguranță Oswald. I-au schimbat numele. Dar nu văd care e diferența. Tot Leo Glynn e paznic, Sora Peter Marie este consilier psihologic, ca și până acum, Tim McManus conduce în continuare unitatea Emerald City (Orașul de smarald), și știu mai mult ca sigur că niciunul din noi nu s-a schimbat. Beecher e încă în spital după ce Schillinger si Keller i-au rupt oasele, Alvarez la izolare, după ce i-a scos ochii unui ofițer. Poate că adevărul stă în reclamă. Poate scăpând de cuvântul "penitenciar", statul recunoaște, în sfârșit, că nimeni nu e cu adevarat penitent. Nimeni nu se căiește. Absolut nimeni.

replică din filmul serial Oz – Închisoarea federală
Adăugat de Oana RomanescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Ofranda

leg părul cu o eșarfa și în difuzoare
aud moonlight sonata
într-o oarecare zi fusesem fără auz
deloc
simțeam cu degete febrile, muzica
în taina lacrimilor
melodios și-o lună rotunda
scapara peste varfuri de brazi, doruri
tăcute, spuse doar în șoapta
la sfat cu mine insami și din toate valurile mării
am ales pe cel mai anonim și din toate verile
mi-aduc aminte de cea care a început
cu cireșe la urechi râzând sub crengi
cu frunze verzi ca privirea din care sorb trăirea
azi încă aud și dacă închid ochii
pășesc peste note ca pe un cor de sunete
acum nu vreau să aud cu urechile
ci vreau să simt cum mă sfredelește
o privire atât de adânc încât sculptez secunde
pentru raftul din mine pe care așez, ofrandă,
lacrima...

poezie de
Adăugat de MirelaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De foarte multe ori acel "cum să fac" este doar jumătate din rezolvarea unei probleme dacă nu știi motivul pentru care vrei rezolvarea. "Cum?" Apelează doar la partea rațională și după cum bine știm cu toții, noi nu suntem numai ființe guvernate de rațiune. Bazându-ne doar pe ea, omitem o mare parte din potențialul uriaș care zace în noi. Căutând și simțind emoția potrivită prin prisma căreia putem să ne rezolvăm problema, aproape că nu ne mai trebuie acel "cum". Emoția bate la orice oră din zi rațiunea.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apus

Un corn de brumă, fruntea, prin ploaia mâinilor,
Se-ntreabă tulburată: ne cheamă iarăși zarea?
Tu o mângâi mereu și-n stepă n-auzi zvonul,
Și-mi pare că amurgul a poposit pe mâini.

Ard lumi! Călătorii fiorului din țărnă
Au pregătit Cetatea. Apleacă-te prin vânturi
Și vino. Se aude, tot mai aproape, Omul.
Scrâșniri, eternitate. Eternitate, flăcări.

Tot mai sonor apusul de febra vieții noi
Îngenuncheat pe șipot și-atâtea oseminte.
Fâlfâitor viole ucișilor pe lespezi,
Ei cei mai singuri pentru Preludiul Bucuriei.

Vrei mâinile s-apropii de ceața zilei? Vino.
Vrei apelor din flaut văi muzicale? Vino.
Norodului incendii și cântec și maree
Oglinzi înfricoșa-vor prin meșterii de fier.

poezie de (1939)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Era frumos atunci spre tine drumul
În două părți văzduhul se rupea
Sub norii albi din cale-mi cu duiumul
Planeta tot mai mică se făcea.

Era acea iubire în aripă
La felul cum zburam tăcut prin munți
Voiam să fii, iubito-n orice clipă
Gândul frumos prea tristei mele frunți.

Acum, aici și dincolo de ziduri
Te vreau aievea să îți pot vorbi
Și când ne-or crește-n colțul gurii riduri
Atunci mai mult, râzănd te voi iubi.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Buzele-ți îmi cântă visul

În sărutul tău, femeie, buzele șoptesc timide
Când aștern pe ale mele vise din efemeride,
Am să le adun pe toate, picături nemuritoare,
Stropi din zâmbetul prin care îmi ești lună, îmi ești soare

Te voi legăna cu ochii, voal privirea-mi ți-e pe umeri,
Pielea ta străluce stele, printre ele te enumeri,
Nici nu știi... dar fără tine, cerul plânge câteodată,
Îi dispare tot albastrul într-o mare agitată

Dulce liniște sublimă, povestește-mi de iubire,
Doar acolo sunt acasă, precum într-o mănăstire,
Te ascult, de vrei, de-a pururi, glasul tău îmi dă binețe,
Buzele-ți îmi cântă visul, lângă tine-s tinerețe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A câta oară?

A câta oară viața lui Cristos
așterne iarăși flori în ramuri vechi
și cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
A câta oară slava lui Isus
aduce iar zambile și cicori,
un rai ce-mparte veșnic iar fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
A câta oară spunem: A-nviat!
Și Cel ce-i viu, în zbor de ciocârlii,
te-așteaptă iar între ai Lui să vii?
Iar tu, tot sub povara de păcat.
A câta oară, în lumini de gând,
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Și tu nu strigi: Rabuni! și nu cazi
ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
A câta oară, seara spre amurg,
tu vezi către Emaus un străin,
un om ciudat, cu chip de lacrimi plin.
Și tu știi pentru cine I se scurg.
A câta oară în cămara ta,
prin ușa ferecată cu zăvor,
străbate iar divinul Salvator?
Și tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea?
A câta oară, ca să-ți dea dovezi,
te-ndeamnă iarăși: Nu fi ne-nțelept,
ci puneți mâna-n rana Mea în piept!...
Iar tu ți-astupi și ochii să nu vezi.
A câta oară El te-așteaptă blând,
cu pâini și pești ca pe un ucenic?
Iar tu iei hrana și nu spui nimic.
Cât vrei să te mai rabde? Până când?
A câta oară, ziua, spre Damasc,
se-arată o lumină-n jurul tău?
Iar tu alergi mai crâncen și mai rău
să-i strângi ciorchinii și să-i storci în teasc.
Nu înțelegi că, totuși, într-o zi,
Îl vei vedea... când va zbura spre Cer?
Și noi vom fi cu El... iar tu stingher.
O, vino astăzi, nu mai zăbovi.

poezie clasică de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Zoia Alecu

Vino aici, prietene

Vino aici, spune-mi tot ce ai
Și de ce nu poți să mai stai,
Lasă tot ce e trist în tine,
Vino aici, vino lângă mine.

Tu doar închide ochii
Și lasă-te pe umărul meu,
Închide ochii
Și lasă-mi mie tot ce e greu,
Prietene,
Hai vino aici.

Plânsul tău poți să mi-l dai mie,
Îl primesc chiar cu bucurie,
Vom trăi totul împreună
Și mereu vom trece de furtună.

Vino-aici, vei uita de patimi,
Lasă-mă să te șterg de lacrimi,
Tot ce vreau e să-ți fie bine,
Vino-aici, vino lângă mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Richard Brautigan

Bau, pentru totdeauna

Răsucindu-mă ca un duh
cu capul în jos pe
tavan,
mă bântuie tot
spațiul în care
voi trăi fără
tine.

poezie clasică de , traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba engleză.
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
cumpărăturiCartea "Trout Fishing in America Paperback" de Richard Brautigan este disponibilă pentru comandă online la 57.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce în ferestrele unui avion se găsește o mică gaură? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!