Insula de vis
Mi-am procurat o spun cu modestie
o mică insulă, pierdută-n larg,
văzută-n ziua-n care, pe catarg,
urcasem dup-o strașnică beție.
Eram c-un ditamai milionarul
pe iahtul său, iar eu, biet matelot,
pierdusem, într-un joc, mălaiul tot,
și, uite-așa, a început calvarul:
C-am vrut să joc pe "Totul sau nimic",
iar ăia care mi-au luat toți banii
s-au înțeles ... pe mama lor! mârlanii,
să mă mai chinuiască înc-un pic,
Și... am pierdut, c-așa a fost să fie:
să fiu, decât eram, și mai sărac,
să n-am nici peste pupăză colac
și să trăiesc, mereu, în datorie.
Dar vezi, acolo sus, în chinul meu,
în aerul ce-n cap schimba cărarea,
am fost - cum să vă spun? doar eu și marea
ba, parcă, și o voce, ca de zeu:
-Bă, idiotule, nu îți ajunge
c-atâția ani ai tot muncit degeaba?
Ia potolește-te și... schimbă treaba!
Nu vezi cum sărăcia te împunge?
L-am ascultat și-am devenit alt om,
dar tot cu capu'-n nori, aerian,
că de-aia am ajuns la un șaman:
să mă trateze. Eu, pe el, cu rom.
Și ne-am tratat: eu i-am umplut paharul
iar el mi-a pus un praf, pe o hârtie,
de se trăgea pe nas. Ce-o fi să fie!
Mi-am alungat, cu nasul, tot amarul.
Nuș' ce mi-a dat: medicament, otravă,
că-ntâi mi-a fost cam rău, apoi mai bine,
dar văd, efectul lui, că se menține
și - în sfârșit! sunt și eu de ispravă.
Și ce era să uit! hârtia sa,
sub praful alb, avea ceva înscris:
contractul cum că insula de vis
avea să fie, de acum, a mea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărăcie
- poezii despre schimbare
- poezii despre insule
- poezii despre hârtie
- poezii despre început
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
Citate similare
Vis liber
Mi-ai apărut din gânduri, nărăvaș,
atât de mândru, falnic și... mai altfel,
părând zburdalnic, vesel, buiestraș,
așa cum te-am visat demult, dealtfel.
Și-ai devenit real sub mâna mea
din tot ce mi-a adus în brațe râul,
căci tot ce-mi trebuia, deja avea,
dar nu mi-a dat nimic să-ți fie frâul.
A vrut să fii cum ești, să fii doar tu,
s-alergi în voia ta, în libertate,
să poți, atunci când vrei, să pleci c-un "Nu!",
iar eu am fost de-acord: avea dreptate!
Tu nu poți fi al nimănui. Ești doar
adus de ape, adunat din spume,
din visul meu, din gânduri în zadar
cât timp nu reușesc să-ți dau un nume.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre râuri, poezii despre mândrie, poezii despre mâini, poezii despre gânduri, poezii despre dreptate, poezii despre devenire sau poezii despre apă
Nu exist!
Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...
Am înțeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..
Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...
Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...
Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...
Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...
Ce liniște mă soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
Bilanț
Când mă gândesc la tot ce am făcut
în anii ăștia care au trecut,
văd că au fost destule, dar nu tot,
iar ce-am mai vrut să fac, n-am să mai pot.
Sunt, totuși, mulțumit, nu mă agit:
bilanțul meu nu-i rău, dar... în sfârșit! -
căci, dacă asta mi-o fi fost menirea,
atunci mi-am împlinit neîmplinirea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trecut, poezii despre sfârșit sau poezii despre mulțumire
Chipul
Eram un spin nenorocit
Într-o lume trează, un suflet adormit
Eram cândva, odata, o umbră-n întuneric
Un om atât de iluzoric
Am fost plătit de soartă
În viața mea să formez o poartă
Să nu las cheia la vedere
Să ascund tot ce-n viață mi se cere
Mă aflam în al meu gol
Într-un nesfârșit hol
Când am dat peste o lumină
Era un chip de înger, o față mult senină
M-a văzut că în speranțe rătăceam
Că fiecare vis eu ocoleam
M-a luat de mână, mi-a vorbit
Ca unui om zdrobit
"Nu te teme, sunt aici
În fiecare clipă să te ajut să te ridici
Lasă tot ce tu cunoști
Îți voi da ce ai nevoie să găsești"
L-am urmat și m-a ținut
În fiecare ceas mi-a fost un așternut
Iar când noaptea ne cuprindea
Împreună, eram un trup de catifea
Îți mulțumesc că m-ai iubit
Și în fiecare zi m-ai făcut atât de fericit
Ai fost în urma mea, la fiecare pas
Să mă prinzi, să nu rămân într-un impas
Cum m-ai văzut, cum m-ai privit odată
Printre fiecare spin de ceață
Cum m-ai crescut și mi-ai vorbit cândva
Îți spun acum: tu ești seva mea
poezie de Costel Obadă (14 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre vorbire, poezii despre trup și suflet, poezii despre somn, poezii despre plată sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ultima plecare
Mi-am zis: "Ce-ar fi să mor și eu un pic?
Să fiu purtat pe sus, pe năsălie,
atent la orice șoaptă mă adie
când toți vor crede că n-aud nimic".
Citit, interesat, apoi... drogat!
La două zile am redus efectul,
c-am studiat cu mare grijă-aspectul
cu graba unora la îngropat.
Luasem și măsuri, c-ar fi nasol
să nu asculte ce-am pus pe hârtie
și să încerce să îmi facă mie
îmbălsămare-a-ntâia, cu formol.
Eu, treaz, bine-mersi, pe-afară, mort,
mă abțineam, cu mare greutate,
să nu cumva, de râs, să cad pe spate,
sau, poate, chiar să mor, așa, nemort.
N-a fost ușor și recunosc! chiar chin,
că-i auzeam ce zic pe fiecare
de m-au umplut de ciudă și mirare.
și zău că mi-a fost greu să mă abțin.
De ciudă - pentru ceea ce-am gândit,
căci am uitat: "De morți numai de bine",
iar de mirare că, vorbind de mine...
din ce credeam, niciunul n-a bârfit.
Aș fi-nghițit în sec, dar nu mișcam
căci mărul prim ar fi stricat surpriza,
și-ar fi pornit devreme vocaliza
pe care... mai târziu o așteptam.
Ei, asta e! mi-am zis, ce-o fi o fi!
Mai am o zi și gata așteptarea,
iar mâine-seară pot să-mi fac plimbarea
și-atunci, la tot ce-a fost, mă voi gândi.
A doua zi, efectul a-ncetat
și - fir-ar ea să fie de-ntâmplare! -
căzând pe mine-un strop de lumânare,
am și urlat, dar m-am și răsturnat
Și, parcă, scris de moarte să nu scap,
căci, vorba-ceea, tot ce-i viu se duce,
dar să-mi rămână, veșnic, scris pe cruce
"Te vom iubi chiar și... căzut în cap"?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre zile, poezii despre surprize, poezii despre râs, poezii despre plimbare, poezii despre mere, poezii despre lumânări sau poezii despre iubire
Căutarea adevărului
-Alo! Ce faci? Eu sunt cam supărată:
N-am Net și nici mobilul nu-l mai am,
Sunt singură, mă simt abandonată...
Ce-o fi cu mine, chiar habar nu am!
C-am mai făcut-o noi, ți-aduci aminte?
Era atunci când n-am avut curent,
Tu ai venit și... n-am prea fost cuminte,
Dar - cum să zic? a fost un accident,
Iar vina cred c-a fost a lumânării,
Căci pâlpâia de m-am crezut în vis...
Și-acolo nu-i păcatul înșelării,
Căci toți visează la... ce nu-i permis.
Acum nu vreau decât să mai verific,
Să știu și eu ce-a fost sau ce n-a fost,
Iar adevărul vreau să-l identific,
Deci... n-ai veni degeaba, vii c-un rost.
Iar, dacă vii, s-aduci și-o sticlă de-aia
Cum ai adus. Mai știi, când s-a golit,
Că ne credeam pe plajă la Mamaia,
Iar tu-mi spuneai că ești îndrăgostit?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre vinovăție, poezii despre supărare, poezii despre plajă sau poezii despre accidente
Casanova din Craiova
bătrânul Casanova
din Craiova
după ce bea câte o țuică
se aolea mereu
muicăăăă
frațilooor
ce mult am iubit femeia
și aș mai iubi-o și acum
dacă aș avea cum
dar Dumnezeu
n-a făcut chiar totul
pe placul meu
cu bunătatea lui
fără măsură
mi-a dat două urechi
și o singură gură
și mai mult am ascultat
decât am vorbit
și n-a fost rău
mi-a dat doi ochi
și un singur nas
și totuși mai mult am
am respirat
decât privit
dar nici așa n-a fost rău
deopotrivă mi-a dat
câte două
mâini
lucrătoare
și picioare
umblătoare
și deopotrivă la fel de mult
le-am utilizat
și n-a fost rău
și mai mi-a dat ceva
dar aici nu m-a nimerit
invers ar fi fost mai potrivit
mi-a dat la două
numai una
și aia făcând pe nebuna
eu fiind la cheremul ei
și făcându-mă de râs
la femei
lăsându-mă adesea
la mijloc de drum
iar acum
când încă-s viu
negreșit
duc povara acestui gând
de ce-a trebuit
să ne naștem odată
și să murim pe rând
poezie de Alexandru Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre urechi, poezii despre religie, poezii despre picioare sau poezii despre naștere
Sunt ca pamantul umed
E ca pamantul umed, asa-i inima mea,
Dupa seceta, acum cand ploua rasufla usurat,
Pornit spre o noua geneza, un scop murit, pe care il avea,
Acum e altul, cu puteri renascute, mai greu de tulburat.
Tu nu ma stii, cel putin nu o mai faci, nu iti mai permit,
Sunt hotarat spre noi lumi, caci oricum nu iti pasa,
Nu-ti reprosez un prea mare efort pentru nimic;
Nu vreau sa stiu, nu vreau s-aud... Mai bine lasa...
Am fost de nerecunoscut... Ma mir de cum am fost...
M-am schimbat foarte mult, chiar daca nu admit,
Ma reneg, imi spun sa plec, am fost un prost,
Caci ti-am dat voie-n lumea mea, unde eram singur, dar ferit...
Mi-as dori sa am sentimente reci, sau cel putin sa n-am,
Dar nu pot sa nu... Caci te-am iubit si te iubesc prea mult,
Dar gata, nu mai vreau... Ma opun... Nu mai sunt cum eram...
Ma reverticalizez... Imi golesc paharul putin cam mult umplut...
Sunt foarte curios de cum iti merge timpul prezent...
Ne evitam, ce-i drept, dar tot eu dintre noi sunt vinovatul,
Doar ca de fiecare data... Doar ca acum n-o sa mai fiu la fel de atent,
Cum eram odata cand ma mustra constiinta pentru ce imi facea altul...
Nu ai avut nici cel mai mic motiv pentru purtarea ta...
Esti indragostita, o recunosc, dar nu ma iubesti si stii si tu...
Privesc din umbra tot ce putea sa fie... Totul e aievea...
Am realizat ca poti fii si pasiva... Nu-i nimic... Acuma pot sa spun si NU...
Simt cum tot ce este-n jurul meu incepe sa imi tot repete
Cum ca ce-am pierdut, si cat sunt de dezamagitor...
Cum pe imaginea mea in fata tuturor incep s-apara pete...
S-or invata cu ideea... Sa te vedem pe tine... Cand n-o sa mai fiu iubitor...
Cat de tragic suna... Parca as vrea sa suferi... Dar nu-i asa si-o stii...
Nici nu incerc ca sa ma joc cu tine... Asa ne e prezentul, asa si eu cum sunt,
Ma regasesc cu vina, si-mi vine chiar sa plang... Doar ca C'EST LA VIE!
A plouat afara... Asa si eu... Sunt ca pamantul umed... Sunt doar pamant...
poezie de Bogdan-Gabriel Alexe (30 august 2006)
Adăugat de Emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre tragedie, poezii despre prostie sau poezii despre jocuri
Poem și... poezie
Mi-a năzărit așa... pe la o vreme,
Că n-ar fi rău să scriu și eu poeme.
Când toți o fac... ce-așa mare dilemă?
Zis și făcut, am căutat o temă,
M-am informat în piață ce se scrie
Și-am început să zgâri pe hârtie.
N-am mai ieșit în parc și nici la tata
Și-n două luni poemul a fost gata.
L-am tot citit de sus și până jos,
Am încercat să-l recitesc pe dos,
I-am ajustat și virgule, și semne
Să nu-l scap în poemele nedemne.
Am pus în el puterea mea și harul
Și n-am scăpat din ochi dicționarul.
Iar din dorința de-a-mi fi totul clar
L-am dus și-ntr-un cenaclu literar.
Aici, s-a început cu destrămarea;
Că... s-a mai scris de chestia cu marea,
Că strofa aia, despre rândunici,
Ar trebui doar două rânduri mici.
Despre iubire s-ar fi scris destul,
De toamnă, cititorul e sătul.
Pe-aia cu trenu'a zis-o Toparceanu
(Se tot scurta poemul meu, sarmanu').
Mai taie-aici, e dincolo prea plin,
Iar la sfârșit să-l ajustăm puțin;
E prea-nșirat și stă să se destrame
(Sărman poem "crescut" de-atâtea mame).
L-am tot sucit și luat cu binișorul
Că nu mai știm nici cine-i autorul.
Acum, e minunat... firar să fie,
Dar nu mai e poem, e-o biată poezie.
Dar cel puțin ideea o avem,
Nu tot ce-i poezie... e poem.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre tată, poezii despre parcuri, poezii despre mamă sau poezii despre literatură
Kung fu
Părea o zi de "dolce far niente"
Cum, de o vreme, mult prea multe îs,
Dar am avut, la țanc, un fel de "Pâs!"
Și... cum să vin la Ea cu argumente?
"Ia pune mâna, cât mai e zăpadă,
Și ia din debara un bătător,
Că nu-i nimic mai bun la un covor,
Iar tu... mai faci un pic, de mușchi, paradă".
"Ok!" - în gândul meu: "Ce mare brânză!?" -
M-am scuturat, cumva, de lenea mea
Și, chinuind centura înc-o za,
Mi-am zis că scap și de ceva osânză,
Ba chiar de niște catecolamine,
Că s-or fi adunat de când tot stau
Și, de prin sânge-afară să le dau,
O fi, cum zice ea, chiar foarte bine.
Am dat covorul, ușurel, de-a dura
Și l-am luat pe-un umăr, strâns în sul,
De mă simțeam un Hercules fudul,
Cu gândul: "Să înceapă aventura!",
Căci mintea mea deja făcuse planul:
Pe bietul meu covor am să aplic
Tot ce-am văzut prin filme și nimic
N-ar fi putut să-mi zdruncine elanul.
L-am aruncat afară, în zăpadă,
De s-a întins ca dintr-un pumn James Bond,
Sau al lu' ăla, galben, rubicond,
Ce face,-n tot ce dă, pe loc să cadă.
L-am apucat de-un colț cu mâna stângă,
Ca într-un film din vremea lui Van Damme
Iar dreapta mea Doamneee, rău mai eram!
Îl căsăpea tot praful să înfrângă.
Am fost... nici nu mai știu ce personaje,
Dar sigur, la kung fu, eram Bruce Lee,
Când m-a strigat nevasta: "Nu mai vii?"
... Și am trecut la... a urca etaje.
De-atunci, să nu mai văd televizorul,
Că-n seara aia am simțit că mor,
De oase, mușchi, de toate câte dor.
Și nu mai vreau kung fu nici cu... covorul!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre filme, poezii despre înfrângere, poezii despre zăpadă, poezii despre televiziune, poezii despre soție, poezii despre seară sau poezii despre lene
Tot visezi iubire
Ce falsă prezență ești fostă iubire,
Ce-ai putut deveni peste noapte,
Prin cuvânt te-ai descris cuminte din fire,
Să-ți explic ce prezinți tu prin fapte?
Mi-ai zis în trecut că-s cel vinovat,
Copil imatur, profitor, om de gheață,
Eu am fost doar cinstit, însă nu te-am lăsat,
Iar zidul tăcerii tu l-ai pus în față.
Închipuita fată cumva a dispărut?
Sunt încă doar eu, nu-i nimeni, nici tu,
Acum revin la tine, tu cam ce-ai mai făcut?
"Te voi iubi neîncetat!" era? Sau poate nu...
Să fie un an, de când ne-am despărțit?
Deși n-am mai vorbit, eu tot te mai iubeam,
Tu m-ai oftat o lună, brusc te-ai îndrăgostit,
Te-aș fi felicitat dar sincer sufeream...
Apoi iar erai tristă, nici el n-a fost alesul,
La două săptămâni un alt iubit s-arată,
Nu prea v-ați potrivit, partea cu înțelesul
Nu pari s-o stăpânești iubită fată...
Te-am ignorat atunci câteva luni,
Ce- o fi în spatiul ăla mi-e străin,
Te-am regăsit apoi, visai să te cununi,
Iar eu uimit peste putință, simțeam cum mă înclin...
N-a fost să fie, așa-i corect să spunem,
Iar singură, iar tristă, el era vinovat,
Ți-aș fi furat o clipă, însă de timp nu mai dispunem,
Să te întreb dacă ești bine, eram îngrijorat.
Am zis mai bine nu, și-am șters orice tăgadă,
Nu erai ce-ai descris, cuminte, devotată,
Ce n-am văzut atunci, alți-au putut să vadă,
Și tu ce-ai înțeles?...
Tot neschimbată.
Acum te-am căutat așa ca amintire,
Ești cu un alt bărbat, iar te visezi mireasă,
Eu mi-am amintesc cu drag, tu tot visezi iubire,
Indiferent de rezultat, vei fi sau nu vei cu alt bărbat,
Sunt împăcat și nu-mi mai pasă.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni sau poezii despre sinceritate
Eram și nu eram
mi-a fost greu să fiu simplu
mi-a fost ușor
am avut curaj - nu
mi-a fost frică și am avut timp
să-l citesc pe jung -
eram și nu eram intere
sat (!?) de psihoterapia
clinică
nu mi-a fost greu să-l citesc
pe freud
eram și nu eram
interesat de psihanaliză
impulsuri și nevroze
l-am lăsat pe jung
l-am lăsat pe freud
m-am refugiat pe moldova
eram și nu eram nomad
stăteam pe malul râu
lui jung i-am pus gând rău
și lui freud
eram și nu eram un caz
psihiatric într-un conflict
inconștient legat de dorințele
refulate
eram și nu eram
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre psihiatrie, poezii despre medicină, poezii despre lectură, poezii despre frică sau poezii despre dorințe
Pentru mine e iubire...
Nu te cunosc de multă vreme...
Dar te iubesc cum n-am crezut!
Studiat prin grafic, scheme...
Te-ai dovedit a fi ce-am vrut.
Și n-ai făcut nimic să fie,
Chemarea mea către iubire...
Te-am pus în ramă aurie,
Și-n inimă, în nemurire.
Nu tot ce simți... și înțelegi...
Nu ce-ți dorești, va fi să ai.
Sunt taine care le culegi,
Și lucruri care le chemai.
Și totul mult prea încâlcit...
Cum n-aș fi vrut acum să fim!
Dar, ți-am dat timp cât ai dorit,
Și că vom fi... că ne dorim.
Și cică dragoste învinge...
Și se mai spune că triumfă!
Dorul din urmă mă ajunge,
Mă domini dur ca o poruncă.
Așa iubire n-am avut...
Așa intens n-a fost să-mi fie!...
Credeam că totul e pierdut,
Dar tu... m-ai scos din colivie!
Și m-ai eliberat în toate...
Și nici nu știi ce mult însemni!...
Destinul ce e scris în acte,
Ne-ndrumă-n inimi să fim demni!
Și îți mai spun un "te iubesc"...
Pe care nu-l rostesc oricum...!
Dragoste sinceră-mpletesc,
Sperând să nu rămână scrum.
E tot ce simt și tot ce am.
M-am dat pe mine cu ce sunt...
Ce ai simțit și ce simteam...
S-atingă un deznodământ.
Acolo unde e iubire,
Cântă și soarele prin stele...
Să fie finala regăsire,
Iar eu s-aleg dintre inele...
Nimic nu-i greu când știi ce simți...
Nimic nu te împovărează!
Nimic nu are cuie, zimți...
Totul e clar și doar vibrează!
Și pentru mine e iubire...
E dragostea ce-am tot sperat!...
Sper să nu fi fost risipire,
Ce-am dăruit și-am așteptat...
Poemă dedicată tuturor îndrăgostiților cu inima frumoasă...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre victorie, poezii despre stele, poezii despre muzică, poezii despre frumusețe sau poezii despre dor
Mesagerul iubirii
Tu dormi, iar trandafirul meu așteaptă
să-ți simtă respirația din vis
și doar atunci să îți vorbească-n șoaptă,
așa cum ne-am vorbit și mi-a promis.
El îți va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ți spun tot timpul: "Te iubesc!".
Îți va șopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
și-n graiul lui el îți va da de știre
că-n visul tău aș vrea să fiu oricând.
De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
și îți va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.
Atunci, iubita mea, vei ști și tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ți spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îți vorbesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre trandafiri sau poezii despre promisiuni
Sinuciderea lui Don Juan
În noaptea-n care Ea nu m-a mai vrut
Am înțeles că sunt un om pierdut,
Și-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucis
Cu propria-mi legendă-n manuscris...
Dar când pe catafalc mi-au așezat
Cadavrul de amant încornorat
Și-am înțeles că faima mea de Don Juan
N-a fost decât un simplu titlu de roman,
M-am revoltat că marea nedreptate,
Ce mi se pregătea-n eternitate,
Mi-o consfințea chiar lașitatea mea
Că n-am ucis-o mai întâi pe... Ea...
Și-n timp ce zece popi mă prohodeau
Și-o sută de femei mă blestemau,
M-am răsucit în lada mea de lemn
Și-am înviat, ca și Cristos... solemn!...
Și-așa,-nsoțit de popi și de femei,
M-am îndreptat din nou spre casa Ei...
Dar când am dat cu ochii iar de Ea -
Femeia... tot pe mine m-aștepta!...
Și, cum era firesc, ne-am împăcat!...
Iar popii-n cor au binecuvântat
Miracolul, că - deși mort - eram tot viu,
Și-n locul meu intrase Moartea mea-n sicriu!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre lemn, poezii despre lașitate, poezii despre creștinism sau poezii despre celebritate
Un om sărac
Un om sărac.
Într-o zi la poarta mea,
A venit un om sărac,
Mi-a cerut să-i dau ceva,
Căci era tare înfometat.
Mi se părea puțin ciudat!
Eram gata, gata să-l refuz,
Dar l-am primit, l-am ajutat,
Chiar de eram puțin confuz.
L-am pus la masă, l-am servit,
Primul fel și-al doilea fel,
Era așa de mulțumit!
De parcă era-n al treilea cer.
l-am dat și haine de-nbrăcat,
Și ceva leacuri ca să aibă,
Mi-a mulțumit, ma-nbrățișat,
Era vesel, nu-i venea să creadă.
Ma privit cu ochii-nlăcrimați,
Și c-o voce blândă mi-a șoptit:
Fi de Domnul binecuvântat!
El să-ți răsplătească însutit.
Multumesc! l-am spus și eu:
Domnul să te binecuvinteze!
L-am încredințat Lui Dumnezeu,
Ca să-i fie bine pe oriunde merge.
Ne-am despărțit prietenește,
Și de-atunci la mine-n casă,
Orice sărac care pășește,
Va fi îngrijit și invitat la masă.
poezie de Marcu Olimpiu (25 octombrie 2019)
Adăugat de Marcu Olimpiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre ajutor sau poezii despre Dumnezeu
Anii
De-or trece anii cum trecură,
Cei care până acum s-au dus,
Nu cred că voi avea motive
Să spun că cel care a spus
În vorbe aproximative...
Acum că ochii mei văzură
Împlinirea unui vis
Facă-se ce mi-a fost scris,
Căci visurile mele toate
Și speranțele deșarte,
N-au fost decât frunze moarte,
De vântul toamnei spulberate.
În ani oi fi destul de vârstnic
Și dacă acum eu sunt bunic,
Dar fără a face abstracții
În împliniri și satisfacții
Sunt în anii pubertății...
În tainele realității
Și al oricărui joc subtil
Eu am rămas tot un copil,
Iar cu idea purității
În faza naivității.
N-am ajuns chiar de ocară,
Dar am fost pradă ușoară.
Trece un an și altul vine
Cu nădejdi spre mult mai bine
De viitor mereu redus...
Dar anii aparent s-au dus,
Pentru că-n realitate
Și-i duce fiecare-n spate,
Care... an de an se-ncovoaie
Și trage omul spre pământ
Până-l doboară în mormânt.
Că oricât ar fi doritor,
Nimeni nu e... NEMURITOR!...
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre pubertate sau poezii despre naivitate
Scrisoare către străbunicul meu
Nu știu cum o fi în rai,
Dar la noi, ca tot săracu',
Străbunicule să ai
Pile și tot dai de dracu'!
Nu-s povești, nici nu bârfesc,
Dar ți-o spun fără perdea,
Câte șuturi eu primesc
Personal pe pielea mea,
Nici nu îți imaginezi
Prin ce cazne poți să treci,
Nu e timp s-o fredonezi,
Sau ridichea s-o mai freci,
Ca să vezi de ce am parte,
Mama ei, azi, de belea!
M-a pus dracu' să-nvăț carte
Și-am un post de muhaia,
Eu, cu facultăți, chiar două,
Doctorat neplagiat,
Ani de muncă, peste nouă,
De a nins ori c-a plouat,
Birocrat în minister,
Acte, lupte, dat din coate,
Pe teren, fără șofer,
Chiar și sâmbetele toate,
De-aia, mare mi-e necazul,
Când îi văd pe șefii mei,
Cum aiurea freacă prazul,
Că nu-s membru ca și ei...
Societate de maimuțe...
Făr' să aibe-n cap nimic,
Și-au făcut bisericuțe,
Sau..."partide", cum ei zic,
Nu de fotbal, ce vorbești!
Ei cu d-astea nu se-ncurcă,
Sunt, dacă-ți mai amintești,
Ca pe vremea ta, de țurcă,
Ce se schimbă, fi'nd votați,
Tot la patru ani odat'
Când, și șefii sunt schimbați
Cu alți membrii buni de stat,
Și... să fac un pas nainte
Ca oricare nașparliu,
Puteam fără pic de minte
Simplu, doar membru să fiu,
Ȋnsă eu, membru... în fine,
Nu-s... în papuceii mei!
Că, nici mort nu-mi șade bine,
Să joc țurca ca și ei,
Astfel că, în minister,
Chiar de-ți pare cam sinistru,
Avansat să fiu nu sper...
Tot un membru-i pus ministru!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre ministere, poezii despre draci, poezii despre votare, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative
Am nevoie doar de tine
Și nu am nevoie de somnifere, tu ești cel mai bun medicament,
Iar vocea ta pentru inima mea a fost mereu un pansament
Te-am iubit din prima clipă deși te-am alungat de atâtea ori
Singurul care ani întregi m-a ținut cu capul în nori.
Și nu am nevoie de cineva, eu am nevoie de tine,
Doar buzele tale, brațele tale știu cum să mă aline
Și ochii tăi căprui. Iar sărutul mi-a lipsit luni la rând
În fiecare seară mă trezeam cu dor și plângând.
Mi-am dat seama în anii ce peste noi grăbiți au trecut
Că ai fost motivația mea, tot ce mai drag pe lume am avut.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 decembrie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre ochi căprui sau poezii despre nori