Sublimul strigăt al tăcerii
mâini desprinse de trup sprijină umbra tâmplei
nimeni nu se-ndură să arunce
gândurile
poate or trebui cândva
măcar amintirile lor îngălbenite în loc de altceva
în confesionelul de taină de acasă numai cu tine când stai
până ochii dor în gol pereții nelumii și gura se-ncleștează
și nu se mai aude decât
sublimul strigăt al tăcerii
ah splendidă în esență
această tăcere ce a făcut să răsară o cale
dar cât de greu să o suporți când o pui cu tine la masă
să-i dai să mănânce și ea să se strâmbe
tu să o tot îndemni până ce mâncarea se răcește
și rugăciunea de început ia sfârșit în fața ferestrei
într-un morman de căldură
peste care ziua de vară trece tragând aer fierbinte în piept
în timp ce fredonează sub tălpi scrâșnetul
unei colivii cu sticleți aiuriți de cântat
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre mâncare
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
Citate similare
Idilă cu Toamna
Îmi mângâi obrajii cu al tău vânt,
Ai uscat și frunzele de când te cânt,
Și-mi lași buzele crăpate de la frig,
Și mă faci să răgușesc la cât te strig.
Ți-ai pornit și ploaia peste mine,
Ca să-mi inunzi gândurile numai cu tine,
Ți-ai ascuns soarele-n buzunar,
Când vreau căldură tot la tine să apar.
Ți-ai împrăștiat și părul peste verde,
Mă uit la codru, gândul la tine se pierde,
Și încerc în casă să mă feresc,
Dar ceaiul de tei nu mă lasă să greșesc.
Poate dacă doar cerul îl privesc,
Am o șansă gândul să-l risipesc,
Dar ai ajuns până și în acest loc,
Ți-ai aruncat privirea albastră-n joc.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre păr
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre jocuri
- poezii despre greșeli
Pagină de jurnal
Moartea este mai aproape de mine decât
aș putea fi eu vreodată de ea.
Am siguranța că o recunosc în
abanosul ondulat al
unei oi rătăcite
de turmă.
Am nebunia de-a o vedea plutind,
de partea cealaltă a apei,
în tăcere.
Am presimțirea că
ne trezim dimineața într-un fel anume;
Ea își întinde corpul cu ambele mâini
până când trosnește din încheieturi,
eu îmi întind mâinile până când realizez
cât de aproape suntem una de alta.
Bem cafeaua împreună;
mai târziu luăm prânzul
în același loc, în același timp,
(comandăm același fel de mâncare)
apoi ne dăm întâlnire, într-un loc secret,
despre care mi-a spus că
o să mi-l destăinuie
cândva
poezie de Camelia Petre
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre siguranță, poezii despre secrete, poezii despre nebunie, poezii despre moarte sau poezii despre dimineață
Respect de sine
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu pui mâna pe-o armă sau nu-ți pui dinamită la brâu
Și ucizi pe cineva conform versiunii tale de umanism
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu bei câteva pahare-n plus
Și nu urci la volanul unui SUV
Pentru a ucide pe cineva conform versiunii tale de a te distra.
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu-i spui cuiva veneticule sau cioroiule
Și ucizi pe cineva conform versiunii tale de adevăr
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu înveți să dai doi bani pe tine
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre umanism, poezii despre respectul de sine, poezii despre respect, poezii despre bani sau poezii despre adevăr
Riduri
toamna
sosește penultima pantofii ascultă cu toată talpa vaietele
frunzelor desprinse de gol rătăcite o vreme printre
umbre contorsionate de soare
cu mâini desprinse de trup
căută un ungher sau un crâmpei din mine
în care a crescut o păpădie
care mi-a umplut degetele de lumină
pe când mă scruta curioasă
croitoreasa mi-a făcut răul cel mai mare
în timp ce probam această vaporoasă rochie galbenă
încrețită pe firul subțire al acului său
știa nu-mi plăceau crețurile adăpostind grăunți de singurătate
dar ea continua să încrețească voalul
într-o nebuloasă de nori cenușii
înainte nici nu mă intrigau nici nu mă dureau stăruințele
și totuși acum cât de neajutorată mă simt
când vine vorba să resping o părere mă rotesc
rochia aceasta mi se pare mai grea ca o toamnă
plină de căzături și răni
ace și ațe nu-s pentru a coase păpădiei rochie de voal
nici umbreluță nu-i să-i apere trupul de ploi nepăsătoare
nu există niciun leac credeam că uitasem
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre încălțăminte, poezii despre superlative, poezii despre singurătate sau poezii despre nori
Curiozitate
Ce se aude? Ce nu se mai aude?
Și când se aude, ce se aude?
Și când nu se aude, ce nu se aude?
Și de ce nu s-aude, când nu s-aude?
Și cine aude, când se aude?
Și pentru ce se aude?
Și până când?
De ce se aude ceva și nu altceva?
Ia să nu se mai audă, ce se aude!
Ce-am auzit că s-aude?
Dar până când?
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața trece ca o clipă
Cine ești tu suflet de om?
Tu care te-ai născut.
Să ai un nume, să fii un domn.
Dar până la urmă te usuci ca o frunză
Pe o ramură de pom.
Cine ești tu pasăre care zbori?
Peste dealuri, peste nori.
Cu aripile întinse în vânt,
Dar nu ai cuibul tău pe pământ.
Cine ești tu fir de iarbă verde?
Care nimeni nu te vede.
Dar toți te calcă în picioare.
Poate ești o frumoasă floare.
Cine ești tu pui de pom?
Care ai fost sădit de mâna unui om.
Ai suflet tu sau nu ai?
Sau poate ești un cântec frumos cântat la nai.
Cine ești tu inimă care bați în piept?
Plină de bucurie și regret.
Tu ești acea care ne îndemni mereu să iubim.
Căci viața trece ca o clipă și trebuie s-o prețuim.
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre păsări, poezii despre picioare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dresor în arenă
vino să dormi îi șoptești
și de fiecare dată trupul șarpelui te încolăcește
în timp ce-l mângâi și-i așezi capul pe pieptul tău cald
în întuneric se mai zbate puțin până
își găsește locul
nu de loc are el nevoie
ci de această întreagă lume pe care o vrea să fie acum a lui
tu visezi în timp ce el te atinge cu pielea-i solzoasă de la cap până în vârful picioarelor
de seara până-n dimineața următoare
așa trece multă vreme
până într-o zi când el însuși de-acum
lacom de aplauze
cel mai mare șarpe se întinde în arenă piton roșu cât e de lung
își lasă pielea pentru a-ți măsura corpul cu carnea lui
regenerată
îmblânzitorule cât l-ai crezut
nu-l mai poți opri să-și potolească foamea stagnată în gâtlej
când dai să ieși afară vezi că nu mai poți e prea târziu
te înghițise deja și îți luase înfățișarea
și atunci ești nevoit să te alungești până
îi prinzi limba alunecoasă și te agăți de ea frânghie salvatoare
gura i se cască să-i verși veninul
iar de aici înainte nu mai e niciun pericol
pentru spectatori
poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre salvare sau poezii despre roșu
Atunci când deschizi gura pentru a-ți exprima pesimismul și victimizarea, nu uita două lucruri: 1. Ești autorul principal al răului ce ți se petrece, al sentimentelor pe care le ai pentru că tot ce e rău, la fel ca și tot ce e bun, vine în urma unui proces, a deciziilor repetate, a acțiunilor și obiceiurilor zilnice până când într-un sfârșit, rezultatul iese la suprafață. Să te plângi de rezultat fără să îți dai o palmă peste frunte privind în oglindă nu spune decât că urmează noi necazuri pentru tine, meritate de altfel. 2. Nimeni nu s-a născut învățat, dar nu ai nicio scuză să mori prost.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre timp, citate despre sfârșit, citate despre prostie, citate despre plâns, citate despre pesimism, citate despre naștere, citate despre moarte sau citate despre gură
Levitația peste lucruri obișnuite
o cădere fără limite
este ca o îndoire a genunchilor
care nu se face din genunchi
este brațul care
arcuit
ține de sete
și ține în loc drumul cu tot
ce e de mers mai departe
tu vei trece ușor cu degetul peste obraz
pe urma unei lacrimi care nu mai există
este aici o tristețe
care nu vrea să meargă mai departe
o arcuire elastică a sentimentelor
peste un trup care încă plutește
când închid ochii
se aude cum în această viață
se ridică scaunele pe mese
și totuși nimeni nu mai are unde să plece
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre limite, poezii despre existență sau poezii despre degete
Sonetul 43
Când ochii mi-i închid ei văd mai bine
Că ziua n-au prea multe de aflat;
Dar când adorm, în vis pornesc spre tine
Și-n beznă, vii, viu bezna o străbat.
Tu, umbră ce dai umbrelor splendoare,
Fă umbra ta aievea să-mi apară;
Când ochii orbi o văd strălucitoare,
În clar de zi va străluci mai clară.
Încântă-mi ochii, spun, că tare-aș vrea
Să-i văd pe-ai tăi în fapt de dimineață
Așa cum toată noaptea umbra ta
În somnu-mi greu privirea mi-o răsfață.
Când nu te văd, mi-e ziua noapte-ntreagă
Și noaptea-i zi când visele te-ncheagă.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609)
Adăugat de Miron Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de William Shakespeare despre visare, citate de William Shakespeare despre somn, poezii despre răsfăț, citate de William Shakespeare despre ochi, poezii despre noapte sau citate de William Shakespeare despre noapte
Cand ma gandesc la tine...
Când mă gândesc la tine,
ceva mă doare dincolo de fire,
un dor mă sfâșie, e-atât de ascuțit,
ca lama subțire de cuțit...
Se-apropie toamna sau umbra, poate,
a unui vis frumos ce trece,
sau din păduri te strigă ecoul meu de ieri,
dar nimeni nu-l aude, doar tu de nicăieri.
Când mă gândesc la tine,
ceva mă doare dincolo de fire.
când prima stea începe să respire
și ard în vâlvătaie frunzele de-arțar
la tine mă gândesc, la tine doar...
citat din Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre trecut, citate despre toamnă, citate despre păduri, citate despre frunze, citate despre frumusețe, citate despre foc sau citate despre dor
Colivia de aur
stă în sânul familiei albe de hulubi
crește alături de toți ai săi și învață zborul
și zboară și zboară până într-o zi când
e prea târziu să mai dea înapoi îi venise pofta să se mute
s-ar crede că poate într-un alt cuib mai încăpător
de fapt fără să știe de ce tânjește după o colivie de aur
pe care n-o vede prin ușița întredeschisă înfiptă în umerii ornați cu un guler alb de dantelă și ocupată
de un cap de femeie cu ochii larg deschiși spre o zare nevăzută
și atunci chiar nu e nevoie să fie cineva de față
să vadă foirea din lăuntrul unei fețe îngălbenite
ce-și dorește scăpare la dusul acesta de o groază de ani
în timp ce degetele mâinii atârnă
neputincioase să se mai roage dar nu neapărat
să-i ducă ultimul gând la tăiere când își va vedea
nu cu zăbrelele retina împotmolită în ceață
ci cu ochii aproape orbi deveniți ai celeilalte lumi
unde lumina pătrunde neluminoasă dar pătrunde
nu mă îndoiesc o clipă că în capul hulubului
se întâmplă același lucru
puține sunt lucrurile pe care în zborul lui nu le-a văzut
dar cum nu știe dacă proprietarul din colivia de aur îl tolerează
mai bine zboară deasupra altor colivii
poate va găsi
una liberă să fie numai a sa
sau poate chiar pe cea pe care n-a părăsit-o niciodată
pentru că aici
se crede că s-ar termina întreaga lume
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porumbei, poezii despre lumină, poezii despre alb sau poezii despre poftă
Drumul viselor
În taină, inima trăiește povestea infinitului.
Ochii, o, da ochii! Punctul de întâlnire al iubirilor.
O zi de neuitat, năucitoare,
cum nici nu ai visat,
plină de iubirea nebună.
Miraculoasă zi!
La granița ei, o clipă, o clipă doar,
timpul s-a oprit în loc,
gândurile plutesc prin aer,
curg pe pământ,
dansează prin foc
și se așază în așteptare.
În urmă privești, cenușa amintirilor fumegă încă,
o luminiță de jar respiră molcom,
răspunsuri aduse la lumină
zac în adâncuri noastre,
prezentul de atunci
pâlpâie mângâietor acum,
amintirile se ridică lin,
asemeni aripilor
de păsări, sau, poate, de îngeri.
Un strigăt pătrunzător reverberează în eter:
- Tu, iubirea mea eternă! Tu, Vis de nevisat,
înveșmântat în nesațul perpetuei căutări,
a dorinței nicicând atinse.
Tu, nobil gând și faptă de iubire,
tu, crăiasă a visului meu!
Te iubesc, dincolo de ce pot
să gândesc ca măsură,
până dincolo de hotarele lumilor!
M-ai cotropit cu iubirea ta.
Tu, Vis de nevisat, venind
din moartea mrejită din cenușa
unei existențe
arzând fără de speranță!
Tu cine ești și cum te cheamă?
Tu, ce-mi torni în suflet bobițe
din opiumul aburind
a aromă de nebunie,
a unei iubiri nicicând întâlnită!
Ești tot ce mi-am dorit
și nu am avut parte până acum.
Cum te cheamă și de unde-mi vii?
Ce simplu se scrie: fe-ri-ci-re
și cât de greu se-ndură.
O îndelungă visare, timpul s-a oprit în loc,
clipe încremenite stau și așteaptă,
suspendate într-un balans
de o culoare calmă,
tămăduitoare.
Sufletul inocent se încarcă,
ochiul se odihnește.
În căutarea vocii, în lumina liniștii,
gândurile sedimentate
devin mai limpezi.
Într-o frumusețe simplă, înălțându-și privirea,
ca o boare, în aerul gol, estompate,
prin saltul lor, dispar umbrele,
îndoielile, învolburările,
regretele, zbuciumul,
chinul,
zgomotul.
Seva vieții urcă
în noul corp necunoscut.
Dumnezeu ne trimite îngeri!
poezie de Irina Lucia Mihalca (9 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre graniță sau poezii despre dorințe
Nicio stare
epuizarea vine frenetic dinspre oameni
de-aia te ia cu gol la stomac... cu monde à l'envers
nu aprofundezi dai pagina îți faci de lucru
cu gâza exasperată să se insinueze întru ale tale
acaparat până peste poate dincolo de o fereastră
planurile cosmosului cu tine se amână salutar
[nu știi nici tu cum faci dar nimeni nu bagă de seamă]
personal nu-ți propui
marea cu sarea
vrei numai să ajungi
la frunza cea mai frunză
a smochinului dintr-o cale
care la o adică poate fi calea ta
... să eviți înțepătura unei insecte
să o fentezi printr-o piruetă printr-un trompe l'oeil
simulând apartenența la același regn
[ai exclude din start toate teoriile fratricide]
să intri în ziua aceasta ca și cum ar fi a ta măcar parțial
să-ți permiti de pildă femeie cu frumusețe și ancoră
să prelungești timpul să poți scrie firesc despre
ca și cum chiar ar/ai exista
când ai privi
spre cerul decupat în centrul celulei
ai capta.... gândurile pescărușului
alunecându-și cântecul de înțelesuri
spre închisorile dintr-un om
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre smochine sau poezii despre insecte
O trecere... în tăcere
.. sau o tăcere care nu e tăcere
printre întristări
greu de descifrat
de departe
de unde nimeni nu mai vine
din loc în loc inimi
bat și nu tac
nu aud
totul o tăcere
doar senzația de bucurie pe care o știu pe dinafară
nimic altceva
când ochii se vor umple de lacrimi
și tu știi de ce
poezie de Eli Gîlcescu (17 iunie 2021)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre bucurie
Demoni
am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început și fără sfârșit,
unde până și Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe fața Pământului,
vorbind cu El însuși
despre noua
arhitectură a Raiului,
am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind niște umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenușă
de fier
peste ochii obosiți ai societății
și peste
noua dezordine mondială,
să mă cert
de moarte
doar cu demonii mei
fără viziune,
care îmi denaturează
perspectivele asupra lumii
și năzuințele,
din când
în când.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre uitare sau poezii despre rai
Pierdere de propriu
Cât n-ai pierdut părinți, bunici,
Ești răsfățat încă de soartă;
Singurătăți nu-ți bat la poartă...
Întreg ești încă tot, pe aici...
Nu știi ce-i încă suferință,
Când plaga, altora o credeai...
Ți-e episod; când nu mai ai
Un lucru, poate nici credință...
... Ce-i caldul așteptat acasă
-O mână în păr, un strâns la piept,
Un împrejur, bine- îs defect;
E-o lipsă în scaune la masă!
Când pierzi alăturea de sânge,
Îți pierzi procent din tine, trup,
Gânduri; nu mai ai tot și grup,
Mai puțin e... El, ce te-ar plânge!
Stai tot mai des îngândurat,
Te condamnând de bucurii
Ce-ai tăi, în țarina fără vii,
Nu le mai au și-l simți... păcat!
Rămâi încet tot mai stingher,
Te cauți parte-n noi copii...
Dar altfel sunt; în zbor, zglobii,
Până ce-i lași... La rând, toți pier!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre suferință sau poezii despre plâns
Luminile din ochii unei păsări
păi Doamne dacă se îmbolnăvesc până și păsările de lumină
de ce să mai aștepte altceva și nu s-ar vindeca cu ea
și gândul întrece întâmplarea canarului
scăpat din colivie zboară înainte și înapoi
deasupra aceleeași flori
în tremur de aripi colorate țesute cu mâna
umple aerul cu polen
ca să danseze și polenul
valsul orbitelor exaltate
și când nimeni nu se așteaptă
trage cu ciocul soarele înăuntrul camerei
stau acasă și văd ce n-am mai văzut
luminile calme din ochii unei păsări
un vals între polenuri și sfârșitul sigur al zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals sau poezii despre dans
Dorul...
Când mi-e dor de tine
te închid în cripta inimii,
acolo unde nimeni
nu a pătruns până la tine.
De ce lacrimile mă ard
când nu pot plânge?
De ce atunci când respir
mă sufoc?
Tristețea bate la ușă
dar nu-i deschide nimeni,
pe când eu
dansez
ca și cum te-aș avea în brațe.
Așa sunt
când mi-e dor de tine!
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor
Iubiri pierdute în noroi...
Prin cețuri albe de tăcere,
Vin amintirile-n șuvoi,
Și sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.
Plutește-n aer primăvara,
Și ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.
Și simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
Mă scaldă într-o mângâiere,
Deși acum îmi sunt călăi.
Și nici măcar nu pot a-ți spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranțele și dragostea.
Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou ghețari de ură
Și-n cale nu le poate sta.
Dar ochii mei nu vor să creadă
Și se întorc mereu spre ieri,
Chiar dacă văd numai o stradă,
Pe care scrie " Nicăieri "
poezie de Dorina Omota din Iubiți și nu lăsați să moară clipa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre tei, poezii despre sărut, poezii despre primăvară sau poezii despre ninsoare